Pe Ramona Herciu am cunoscut-o când s-au pus bazele televiziunii Alfa Tv, cea care a devenit ceva mai târziu Tv Bacău. La vremea aceea, Ramona era prima fată operator de imagine din Bacău. Timpul a trecut și astăzi lucrează tot în domeniul imaginii, ba chiar mai extins. Este o poveste pe care o citim pe 8 martie, o poveste în care o reprezentantă a sexului frumos a reușit într-un domeniu care până nu demult era destinat exclusiv bărbaților.

-Ne-am întâlnit pentru prima dată în urmă cu foarte mulți ani la televiziune unde erai operator de imagine. De unde a venit pasiunea asta?
-Tatăl meu, văzând la un frate de-al lui o cameră de luat vederi, și-a luat și el una. Era o cameră mare, de umăr, Panasonic. Nu că-i trebuia. A fost mai mult o chestiune de ambiție. Și așa am început eu să mă joc cu camera, să-i descopăr secretele și pur și simplu m-am îndrăgostit de ea.

-Și cum ai făcut pasul spre televiziune?
-După câteva luni de „joacă” cu camera de filmat, într-o bună zi a venit tatăl meu cu un ziar Deșteptarea acasă, ziar în care scria că se face televiziune și că se angajează echipă. Și tata m-a îndemnat să merg. Aveam 21 de ani și am zis că merg, mai mult din curiozitate. Norocul meu a fost că la proba de lucru mi-au dat să filmez exact cu o cameră de care aveam eu acasă. Au rămas surprinși. Nu se așteptau să mă descurc așa bine. Cred că și pentru ei era o noutate că o fată a aplicat pe jobul respectiv. După interviu, m-a sunat directorul tehnic, Dan Siminaru, și mi-a zis că batem palma.

-Ai intrat în televiziune. Câți ani ai lucrat în domeniu?
-Cred că 12 sau 13. Am început ca operator de imagine și când am ieșit din sistem eram producător pe știri. Mai mult de atât nu puteam face în cadrul televiziunilor locale. Între timp am făcut editare și montaj, apoi, printr-o conjunctură, pentru că lipsea cineva, am făcut și regie. Bine, după ceva ani de experiență. Apoi, am intrat în concediu prenatal și după ce am stat ceva acasă a venit episodul cu 1Tv, o altă televiziune locală, unde am fost editor-coordonator, pentru vreo șapte luni. M-am întors la Tv Bacău, tot ca producător, unde am stat până am avut eu un proiect personal de televiziune care nu s-a mai concretizat.

-Între timp ai mai făcut și alte lucruri și chiar te-ai lansat în antreprenoriat.
-Într-adevăr. O fostă colegă de-a noastră, Cristina Pilat, lucra la o agenție cu fonduri guvernamentale pe programul Start și m-a încurajat. Am studiat chestia asta cu finanțarea, mi s-a părut o chestie bună, numai că n-am reușit din prima pentru că nu m-am încadrat în timp. A mers bine în schimb anul următor, în 2010, când proiectul meu a trecut. Și așa am deschis o pizzerie care a mers vreo 6-7 ani, după care a fost din ce în ce mai greu pentru că au apărut multinaționalele. În paralel, am continuat activitatea pe domeniul foto-video, la evenimente private, o activitate pe care am desfășurat-o încă dinainte de a lucra în televiziune. Am filmat mult și la nunți, pentru că pe vremea aceea nu erau mulți care dețineau camere profesionale. De aceea și știam să filmez când am fost la interviu la televiziune.

-Acum lucrezi într-o altă lume, o lume care devine o industrie. Ce ne poți spune despre aceasta?
-Este vorba de printuri și grafică, pe care eu o fac de doar câțiva ani și care ia mare amploare. Sunt niște servicii conexe la cele foto-video.

-Care sunt serviciile pe care le oferi acum?
-Foto-video, studio foto permanent, ceea ce în oraș nu mai există, partea de editare foto-video și grafică și tipografie digitală. Practic fac pliante, cărți de vizită, broșuri, mape de prezentare etc.

De la Iepurașul de Paște la proba rochii de mireasă

-Am înțeles că cel mai mult îți place partea de editare, dar hai să vorbim despre toate, pe rând.
-Să începem cu studioul foto permanent care în această perioadă a avut ca temă sărbătorile închinate iubirii, apoi cele de mărțișor și primăvară, apoi urmează decorul de Paște. Anul trecut am avut chiar și un iepuraș viu, care a prins foarte bine la clienți. Oamenii au fost plăcut surprinși și spuneau că n-au mai văzut în Bacău așa ceva, și au venit la studiou să facă fotografii. Dacă este să vorbim de miri, aceștia nu mai aleg ședințele foto în studio în detrimentul celor în natură. Deși mă gândesc să promovez genul de ședință foto înainte de nuntă, pentru că orice mireasă merge să-și facă teste la coafură, la manichiură, la make-up, cum îi vine rochia… Mă inspir din străinătate, pentru că acolo am văzut că se practică așa ceva.

-Păi nu ar vedea mirele rochia înainte?
-Le dau pozele după nuntă (râde). Oricum, nu prea se mai ține cont de cutuma asta. Dar cred că e interesant să facă poze și înainte. Că tot plătesc niște servicii miresele. De ce nu le-ar imortaliza? În ziua nunții e mai greu să faci la studio. În general, la noi nunțile sunt grele, nu e ca în străinătate, să ai totul pregătit. Aici mirii sunt direct implicați, mulți stau pe telefoane să rezolve anumite probleme ivite…

-De ce crezi că e așa diferență între nunțile românești și celelalte, mai ales că sunt mulți cei care vin acasă să facă nuntă?
-Cei care vin din străinătate vin acasă tocmai de dragul tradițiilor noastre. Să li se pună flori în piept, să se simtă importanți, tradițiile cu luatul miresei de acasă și altele. Asta ne arată că românii rămân tot români și își iubesc obiceiurile. Ar putea foarte ușor să-și facă nunți în stil străin, dar nu doresc acest lucru.

-Să trecem de la studio la partea de editare. Și în primul rând să vorbim despre invitațiile de nunta.
-În primul rând să spun cum se practică. Vine clientul care îmi explică ce dorește ca proiect, iar dacă este un proiect mai pretențios trebuie să alegem un anumit tip de carton…

-Și câte tipuri de cartoane sunt?
-Mii, de la mai mulți furnizori. Recent am fost la un târg de cartoane la Frankfurt, în Germania. Acolo am găsit un alt furnizor de la care am adus cataloage. Acum voi importa de la ei, dar am și cartoane de la distribuitori din țară. Deci sunt mii de modele, în mii de culori, perlate sau aurii, care sunt pentru print digital, care pentru print pe inject. Am toate variantele posibile. Acum se poartă mult textura natur.

-Dacă tot ai pomenit că se poartă un anume model, presupun că și în acest domeniu există trenduri.
-Așa este. Am observat că în ultima perioadă se merge pe nuanța de turcoaz deschis la culoare sau roz prăfuit. Acestea sunt culorile predominante și se merge pe floral, iar din punct de vedere al fonturilor se aleg cele de mână. Dar vreau să revin la târgul de la care tocmai m-am întors și să spun că am contactat un furnizor din Asia și urmează să stabilim niște importuri. Asta înseamnă că trebuie să mă focusez puțin, să fac niște stocuri mai mari și, totodată, vreau să iau și distribuția lui de cartoane pe România pentru că nu o are. Adică să le folosesc pentru mine, dar să și le vând altora din țară care fac invitații.

-Cu alte cuvinte ai să devii importator și distribuitor.
-Da și deja am în plan să fac un depozit pentru că este vorba de foarte multă marfă care trebuie stocată în condiții speciale. Urmează să realizez și acest lucru.

-Să revenim în studio unde găsim și partea de producție.
-Este sectorul unde lipesc, îndoi și fac tot ce editez la calculator, după care intră în producție. Și aici mă refer, pe lângă invitații, la albume, pliante și tot ce ține de acest segment. Facem și personalizări textile, pe sticlă, pe ceramică… În acest sens am colaborări cu câteva restaurante.

-Oferi o gamă variată de servicii și deja ai conturat viitorul apropiat. Către ce vrei să tinzi mai departe?
-Dacă reușesc să perfectez toate problemele pe domeniul ăsta cu importul și distribuția de cartoane o să fie un business de câțiva ani. Și sunt convinsă că, așa cum particip frecvent la târguri, vor apărea și alte oportunități. Partea de cartoane va fi doar o nișă, dar odată cu ea apar multe lucruri noi. Spre exemplu, acum am cunoscut și producători de papetărie și birotică. Nu este un business mic, ci este foarte variat și trebuie să muncesc mult să-l pun la punct.

-Ai mai fost și la alte târguri?
-În primul rând, târgul din Germania este cel mai mare în domeniu. Eu merg la mai multe târguri. Am fost și la un festival de film din Italia, organizat de Asociația Română de Film. Cum am ajuns acolo? La o conferință la care vorbeam despre firmele și proiectele mele, am cunoscut-o pe ambasadoarea României la Roma, care m-a simpatizat în urma unei discuții și m-a anunțat de acest festival de film, pentru că știa că am avut tangență cu televiziunea, că-mi plăcea și am primit personal o invitație din partea Ambasadei. Așa am ajuns la acest festival în calitate de invitată. Am avut un gând să fac un scurt-metraj și să particip, dar nu am găsit ideea de scenariu potrivit. Am mai fost și la Londra la un târg de print and sign destinat printurilor și producțiilor publicitare. Dincolo de colaborările și relațiile construite, m-am ales cu niște idei, care sunt foarte importante.

-Toate serviciile tale sunt reunite sub numele Studio ®. Cu câți oameni lucrezi?
-Am colaboratori, pe care îi trimit pe teren. Eu merg mai puțin pe teren, deși când sunt foarte multe evenimente mai fac și eu. Pe parte de studio, producție și design sunt singură. Unora li se poate părea greu, dar eu știu să mă organizez și am timp pentru toate. Timpul mi-l fac cum vreau eu și asta e un mare avantaj.

-În concluzie?
-Îmi doresc să meargă bine partea asta de studio, pentru că lumea nu este obișnuită cu venitul la studio. Toți privesc treaba asta ca pe un mega-eveniment în loc să devină o parte din cotidian, la un moment dat. Știu că toată lumea deține acum telefoane performante cu camere destul de bune. Dar chiar și în aceste condiții, nu se compară optica. Toată lumea, de la un anumit nivel, își dorește mai mult decât poate să facă un telefon. Nu zic că nu e bun în situația unui moment inedit, care se întâmplă atunci. Dar nu se compară cu o poziție studiată, cu relaxarea din studio. La mine poate dura și o oră și jumătate o sedință foto pentru a ieși ceva la cel mai înalt nivel profesional. Asta dacă vrei calitate. Nu mai vorbesc că dețin și o recuzită bogată, pentru ca toate amintirile doritorilor să fie impecabile.

Studio® este situat pe str. Pieții nr.2, în Piața Centrală