O statie de autobuz de pe Calea Barladului. Locul in care oamenii din Serbanesti isi incep ziua povestindu-si grijile, exprimandu-si mirarile, dand sfaturi. Un fel de agora a marginii de urbe. Grupuri-grupuri, dupa varsta sau vecinatati, asteapta autobuzul care-i va duce “la Bacau”. Desi suntem intre Paste si 1 Mai, conversatiile nu au nicio legatura cu cele doua sarbatori. Unii vorbesc despre un botez pe care “il facem vineri, iar petrecerea, sambata”, altii despre lefurile parlamentarilor, care “tare-s mici, saracii”, sau despre boli. “Si infiltratiile astea, la coloana, sunt periculoase. Doamne fereste, daca-ti atinge ceva, poti sa ramai paralizat!”. Opt din zece sunt femei in varsta, asa ca le preocupa mai ales sanatatea si pensiile. Soarele diminetii le mangaie basmalele, le invioreaza privirile si le da chef de vorba. “Toata iarna n-am avut nimic, acu” mi-am gasit sa racesc”, se plange tanti Aurica. “Vezi ca-i gripa!”, o avertizeaza vecina, care sprijina sacosa cu ceapa de cosul de gunoi. “Ei, asta-i a porcilor, n-are treaba cu mine, spune bolnava, razand. Au terminat cu gainile si au trecut la porci”. Si a treia, tovarasa cu ele la dezbateri, crede ca “astea-s minciuni”.
“De ce naiba, Doamne, iarta-ma” creste factura?
Sosirea autobuzului intrerupe discutiile, dar numai pentru cateva minute. Sunt pensionari si imbarcarea se face rapid: arata abonamentul si ocupa primele locuri libere. Reiau conversatia, insa gripa nu le mai intereseaza: banii, facturile si rasadurile sunt mult mai importante. “Am pus cartofi, porumb, nu, anul asta. Da” cine sa-l praseasca?”. “Eu am sa platesc niste oameni”. Alte doua ii critica pe furnizorii de utilitati care, “dupa ce ca-ti iau banii”, au la ghisee niste dudui “care te reped” si nu au timp sa-ti explice “de ce naiba, Doamne, iarta-ma, a venit dublu?”. “E regularizarea”, intervine un mos, care le asculta in tacere. Cei doi adolescenti, singurii din autobuz, au alte griji: performantele telefoanelor mobile, proful de fizica si “distractia de 1 Mai”. Barbatii sunt tacuti si privesc ingandurati pe geam. Babutele trec la morti si moarte: uneia “ii face pe 16 de un an”, iar “barba-su umbla numa” beat”, pe unul abia l-a ingropat, iar pe altul, matusa Marioara tocmai l-a visat: “Voiam sa-l barbieresc, dar nu reuseam. Eu ii inmuiam mustata si parca mi-era ciuda pe el”.
aEu abia am 5 milioane”
Dar mortii cu mortii si vii cu vii, iaca, “pe cumnatul meu trebuie sa-l opereze”: “S-a dus cu doua milioane la doctor si i-a zvarlit in cap. A zis ca fara trei nu vrea sa auda!” “Sunt plini!”, explica o prietena. Si de la banii medicilor la pensiile vecinilor nu-i decat un pas. “Eu abia am cinci milioane si el sa aiba 16? E drept?” “A fost militar”. “Da, cum, el e destept si eu sunt proasta!”, spune batrana, razand. Alaturi, alte doua septuagenare vorbesc despre o mostenire: “Trec masini pe-acolo, mi-au daramat stalpul, e greu”, apoi “Toti vor casa, dar niciunul nu umbla sa faca actele!”. Si cum masina ajunge in dreptul Catedralei “Inaltarea Domnului”, isi amintesc: “Ieri a fost inmormantat preasfintitul Ioachim Vasluianul, ce era aici, omor de lume. Si masini, de nu puteai trece!”. aAi fost?” aNu, mi-a spus Irina. Da tu?” aNu, eu am pus fasole ieri!”. In statie, primele la usa sunt femeile, apoi coboara barbatii, rabdatori si tacuti, ca si pana acum. Sfatul batranelor se rispeste: aPa”, aPa, sanatate” si fiecare se grabeste la ale ei: cea cu sacosa de ceapa verde, la piata, cealalta, la fiica-sa, unde o asteapta un nepotel, iar a treia, la ghiseul cu adudui”.
Silvia Patrascanu
