Pe vremuri, în perioada asta a anului, băcăuanii ieșeau la terasa să guste pastramă de oaie și must proaspăt stors. Anul acesta nici o mustărie nu s-a deschis în oraș.
Până să iasă tulburelul, majoritatea teraselor cu renume din Bacău aveau amenajate câte o mustărie. Și câte nu erau? De la Calul Bălan, Mioriței, Dinamo la gară, Comalrid în spate la Luceafărul, Parcul Libertății (Cancicov), Curcanul de Aur. Până la restaurantul Aviatori. Am mai sărit câteva! Pe lângă micii și halbele cu bere, la metru, că la tava din aluminiu se ținea cont de perimetru, nu se făcea gaură în buzunare. Conform cutumei băutorilor de rom, ce era la mijlocul tăvii, era a lor. Cu sarea presărată deasupra gulerului de spumă, și păhărelul umplut cu lichidul maroniu, lăsat să cadă cu grijă în halbă. Gravitația și efectul de Hopa Mitică, înainte de a ajunge la clapeta acționată de Mărul lui Adam, romul alcooliza compoziția.
Deshidratați din cauza sării, bine dispuși de atmosfera parcă fără griji a tuturor, se puneau pariuri. Erau amatori de teribilisme și în perioada communistă. De la ronțăit cu dinții halbele de bere, până la a suporta jarul de la o țigară, care să străpungă hârtia bancnotei de 100 de lei. Trebuia ținută, lipită de dosul palmei. Ce hârtie să făcea la Letea! Rar rezista cineva. Nu lipseaua cârnații și pastrama de oaie, asortate cu usturoi și mămăliguță. Ospătărițele, îmbrăcate în costume naționale, nu mai pridideau de atâtea comenzi. Se aștepta la rând până se elibera câte o masă. Nota de plată nu era așa de piperată. Acum, kilogramul de pastrami de oaie pleacă de la 50 de lei, la magazinele din piață și aproape că își dublează prețul, la cele din centru. Strugurii erau aduși din podgoriile județului, de la Răcăciuni, Traian, Podu Turcului. Erau dați prin zdrobitor, în fața clientului, să nu aibă timp mustul să se înăsprească. La buna dispoziție a clienților contribuiau și lăutarii, mânuind arcușul pe la urechile petrecăreților, până târziu în noapte, când se ridicau scaunele pe mese. Măi… Ce rău mai era!
La Târgul de gross
Anul acesta, bostanii și știuleții de porumb nu mai ornează nicio terasă. Ulcelele de lut au rămas în galantare. În schimb, pe la subsolurile blocurilor începe să miroasă a boască. Fiecare cu teascul și rețeta lui, sau zdrobitoarea achiziționată cu bani, puși mână de la mână, îndeajuns pentru uzul locatarilor unei scări de bloc. Se vinde cu 170 de lei, chiar mai ieftin în Târgul de vechituri. Dar valțurile nu mai au calitatea celor lucrate de meseriașii de la IRA-v. Bine că nu toți se dau specialiști în vinificație. Dar dacă te simți gospodar, și vrei să-ți iese mai mult de o damigeană de vin, mai ieftin este să tragi o fugă până la Piața de gross.
Strugurii se vând aici vrac, în saci de nailon. Prețul diferă în funcție de soi. În spatele unei frigorifice, venită tocmai din Urechești – Vrancea, auzind de prețul mai mic, s-a format coadă. Nu se pierde timpul. Strugurii sunt goliți din lăzi, într-un uluc, de unde alunecă direct în sacii amatorilor care au uitat să mai poarte mască. La 1,70 lei Kilogramul, îi mai alege omul acasă. Oferta crește la producătorii care au standuri. Cei veniți din Odobești, încep de la 1,80 lei pe kg, pentru Fetească albă, și 2 lei pentru Merlot. Altă locație, alte soiuri și prețuri. De loc din Panciu, Mihai Bădărău vinde struguri din soiul Muscat Hamburg , Victoria și Muscat Otonel. La 4 lei. Are o mica tarabă și în Piața Sud.
„Cât doriți să cumpărați? Negociem prețul dacă luați mai mult. Avem strugurii nobili! Tămâioasa pentru compot este doar la 4,50 lei kg. Luați și gustați! Să vedeți ce aromă și parfum are!… Nu mai sunt mustăriile de altădată! Dacă s-au închis localurile!? Acum… ? E mai greu cu pandemia asta! Nu s-a mai dat voie! Erau comenzi pentru soiurile de masă, la restaurante. Mai apelează, dar rar, câte o firmă de catering. Preferă să cumpere din marile magazine. Da! Struguri din aceia aduși de afară, care țin și 6 luni. Păi se compară? Gustați de aici! O să mă țineți minte!”
Speranțe
Nu se știe! Pe ultima sută, cade bruma, poate se deschide și o mustărie. Nu de alta, dar pastrama cumpărată, vidată în țiplă, nu are același gust, afumată la aragaz. Suspină după ulcica cu must!
