“Pe parcursul unui an stau mai mult cu sportivii pe care ii pregatesc decât cu proprii mei copii”. Remarca apartine unui antrenor bacauan, dar, la urma urmei, ar putea fi spusa de antrenorii de pretutindeni. Si, cu toate ca a fost facuta acum mai bine de zece ani, ea este “evergreen”. E la fel de actuala azi, ca in urma cu 30 de ani.
Ii injuram pe antrenori atunci când fac alegeri gresite, le punem pixul la gât când nu au rezultate si ii invidiem când ni se pare ca ar câstiga prea multi bani. Iar când sunt dati afara, ne frecam mâinile de bucurie, indiferent ca suntem jurnalisti sau simpli suporteri, hai sa recunoastem, ce mama ma-sii! Ce se intâmpla, insa, când un antrenor pierde ceva mai mult decât un simplu post?
“Mi-am pierdut deja o familie. Nu vreau sa o pierd si pe a doua, dar nici nu ma pot lasa de meserie. Asta nu-i o profesie oarecare, ci o profesie de credinta. Una in care faci o multime de sacrificii”, marturisea, zilele trecute, un alt antrenor din Bacau. Si omul chiar stie ce spune! In ultimele saptamâni- dar, probabil, ca asta se intâmpla mereu, numai ca nu avem migala sau interesul de a le identifica si selecta- sportul bacauan ne-a oferit mai multe mostre din sacrificiile pe care le fac antrenorii.
Si, o data cu ei, familiile lor. Câteva mici “vignettes”, deci. N-are rost sa le insiram pe toate; ne oprim la doua. Priviti-le si incercati sa va amintiti de ele atunci când un antrenor sau altul o da in bara cu echipa. Sau, eventual, cu un singur sportiv, ceea ce-i la fel de naspa. In aceasta vara, coordonatorul sectiei de sarituri in apa a SCM Bacau, Adrian Gavriliu a fost mai mult plecat: Jocurile Europene de la Baku, Europenele de juniori de la Moscova (unde a luat bronzul cu Alin Rontu), Mondialele de la Kazan. In tot acest timp, pustiul sau de sase ani, Rares, a dormit, noapte de noapte, cu poza lui tati sub perna.
Copiii lui Relu Auras sunt ceva mai mari, in special Gabi. Dar si ei s-au invatat cu greu cu plecarile lui tati, chiar daca nu dorm cu poza lui sub perna. De pilda, chiar ieri, familia Auras a plecat in vacanta, la mare. Relu Auras a plecat si el. Dar nu in vacanta, ci la Hamburg, pentru a promova meciul lui Mihai Nistor, din septembrie, cu Erik Pfeiffer. Practic, maestrul Auras nici nu si-a mai desfacut bagajul cu care s-a intors sâmbata, de la Marrakesh. Iar saptamâna viitoare, sunt Mondialele din Bulgaria.
Poate ca in drum spre Sofia, se intersecteaza cu sotia si copiii pentru câteva imbratisari si o poza de grup. O poza de privit de-a lungul anului, in care ajungi sa stai mai mult cu sportivii pe care-i pregatesti decât cu proprii tai copii.
