Cu anii care trec, suntem tot mai departe de semnificaţia Crăciunului şi a Naşterii Domnului Iisus. Pervertită, ignorată şi acoperită, în timpul comunismului, de Moş Gerilă, pomul de iarnă şi Anul Nou, când Crăciunul se sărbătoarea pe ascuns, Marea Sărbătoarea a Creştinătăţii a revenit la semnificaţia şi importanţa ei în viaţa creştinilor, a majorităţii românilor, fiind o sărbătoare a familiei, bucuria copiilor, care îl aşteaptă pe Moş Crăciun cu daruri, este şi perioada când dăruim şi celor de lângă noi, fie ei copii sau adulţi, pe care soarta, viaţa îi pune la grele încercări.
În noaptea dintre Ajun şi Crăciun dar şi în ziua de Crăciun oamenii merg la biserică, după care familiile se adună în jurul mesei plină cu de toate, după puteri şi obiceiuri, aducând mulţumiri Pruncului născut, Cel care, prin naşterea Sa a schimbat lumea. Sunt zile pline de bucurie şi speranţă, pe care le adresăm şi le legăm sufleteşte şi de cei dragi, copii, părinţi, fraţi şi surori, rude, cât şi necunoscuţilor, adică ţării întregi, să fie bine, pace şi linişte, spor şi sănătate.
Dacă comuniştii aproape au interzis sărbătoarea Crăciunului, în ultimii ani a intrat în rol măria sa reclama, măria sa comerţul, profitul, transformând, mai ales mediatic, o sărbătoare creştină într-o frenezie a petrecerilor, a cumpărăturilor, într-un iureş asupra magazinelor de tot felul, reclamele acoperă tot universul, are loc cel mai mare transfer de mărfuri, unele aduse de la capătul pământului, cămările se umplu, băuturile curg gârlă, oamenii aleargă ca disperaţii după ultimele produse, până la închiderea târzie a magazinelor.
Urmează apoi calvarul din bucătării, astfel că, în Ziua Crăciunului, când ar trebui să-L sărbătorim pe pruncul Iisus, să ne bucurăm, cu smerenie, dragoste, cumpătare, noi benchetuim, transformând Crăciunul într-un dezmăţ culinar cu produse „tradiţionale”, stropite cu băuturi de pe toate continentele. În loc de biserică, mergem la baruri, cluburi, pensiuni, unde continuăm să ne ghiftuim, de parcă vine sfârşitul lumii. Măsura, măsura de care ne vorbesc bătrânii, a dispărut, frumuseţea zilelor Crăciunului se măsoară astăzi în banii căştigaţi, în banii cheltuiţi, în tonele de mâncare şi băutură consumate, în cadourile extravagante, uitând că suntem chemaţi la o trezire spirituală, prin Iubire şi Credinţă faţă de Iisus şi Cuvântul lui Dumnezeu.
Enoriașii parohiei „Sf. Trei Ierarhi” din Bacău au trăit momente deosebite de comuniune și bucurie duhovnicească în ziua de Crăciun. Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, desfășurată în atmosfera solemnă a sărbătorii, i-a pregătit pe credincioși pentru întâlnirea cu Hristos, în forma Sa Euharistică.
Părintele slujitor Mihai-Flavius Balaban a împărtășit cu credincioșii cuvântul pastoral special alcătuit de Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, intitulat „Minunea de la Betleem – darul Cerului oferit Pământului”. Acest mesaj a fost destinat tuturor fiilor și fiicelor duhovnicești din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului. Emoția a atins cote maxime pentru cei mici, care au așteptat cu nerăbdare sfârșitul slujbei pentru a-l întâmpina pe Moș Crăciun generos.
Anul acesta, sprijinul financiar pentru achiziționarea cadourilor a provenit din partea domnului Sergiu Sechelariu, cunoscut om de afaceri băcăuan. Peste 350 de cadouri, însoțite de pachete consistente cu produse alimentare, fructe și dulciuri, au adus zâmbete și bucurie atât celor mici, cât și celor mari. „Mulțumim domnului Sergiu Sechelariu, cel care a adus și anul acesta bucurie și zâmbete pe fețele copiilor din Parohia ‘Sfinții Trei Ierarhi’ Bacău, pentru darurile oferite în ziua Sărbătorii Nașterii Domnului.
1 de 2
Aducem alese mulțumiri tuturor celor care au sprijinit această activitate social-filantropică, devenind astfel un exemplu demn de apreciat și de urmat pentru întreaga comunitate”, a concluzionat părintele paroh Aurel Cîrlan, exprimând recunoștința întregii comunități față de gestul generos și implicarea celor care au făcut posibilă această sărbătoare plină de iubire și daruri.
Tudor Mihail Pascu, elev în clasa a VII-a, la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”, are doar 13 ani și mereu și-a dorit să cunoască, să învețe lucruri, se experimenteze. Am putea spune că le-a încercat pe toate, în puținii ani pe care i-a adunat până acum, dar, suntem responsabili și afirmăm doar că Tudor încă nu și-a stins setea de cunoaștere.
Am aflat despre el de la Mihaela și Cătălin, părinții lui Tudor. Oameni reponsabili, la care, mărturisesc, din start, am apreciat discreția lor, iar, mai apoi, atenția pe care ambii o acordă educării continue a lui Tudor. S-a întâmplat ca, de multe ori, să ne intersectăm, în drumurile noastre, ocazii în care Cătălin era mereu pe fugă, preocupat să-l ducă sau să-l aducă pe Tudor de la, ehe!, numeroasele activități educativ-recreative la care juvenilul, benevol, s-a tot înscris.
Actoria, pasiunea mea dintotdeauna
Pare greu de crezut, dar Tudor, la vârsta lui, a bifat multe reușite, la care mulți dintre copiii de-o seamă nici măcar nu îndrăznesc măcar să se gândească, darmite … Bunăoară, încă de la 3 anișori, a avut primul contact cu scena, cu actoria. A început cu perfecționarea dicției, apoi cu însușirea tehnicilor de memorare, cu ajutorul diferitelor jocuri, participând inclusiv la concursuri de … improvizație. „Îmi place să fiu pe scenă, în fața oamenilor, și să joc piese pentru ei, să le transmit emoții. Părinții mei m-au înscris la cursuri de actorie, încă de când eram foarte mic, tocmai pentru a învăța să nu mă blochez când sunt în public”, își începe istorioara Tudor. O confirmă și Cătălin, susținătorul fără odihnă al lui Tudor. „Asta a și fost ideea. Credeam noi că Tudor ar putea avea dificultăți să vorbească în public, să se exprime liber, fără constrângeri. Pentru că nici noi nu eram prea «curajoși», în astfel de situații. Cred că, mai curând, am vrut să ne învingem fricile noastre, dacă stau și mă gândesc. La început, eu îi citeam textele, pentru că Tudor era prea mic, nu știa alfabetul. Iar el le învăța. Îmi amintesc cum primul premiu pe care l-a luat, la o competiție, la Turda, a fost cu un rol dintr-o piesă învățată în felul ăsta, «Iedul cu trei capre». Se întâmpla la doar un an după ce a început să studieze teatrul”, aflu de la tatăl lui Tudor. Erau texte pe care profesorii de actorie i le sugerau lui Tudor pentru a le memora. La un moment dat, primise un text liric, o poezie de Topârceanu – „Bacilul lui Koch” (!!!), care număra nu mai puțin de … 216 versuri. Pe deasupra, textul conținea și zeci, poate sute de cuvinte noi și, oarecum, complicate, pentru un copil de doar câțiva ani: ftizie, conferință și conferențiar ori filantropie, sau bacterii, tuberculoză, icognito, ocultă, culantă, scadență, letargie, sciziparitate, patogen, acid fenic, surmenaj, epiderma, sublimat … „La vremea aceea, făcea teatru cu actrița Alina Neagu, și pesemne că uitase că Tudor nu știa să citească”, aflu de la părinții lui Tudor. Și, cum perseverența este cheia succesului, au învățat, împreună, „savanta” poezie, vers cu vers, performanță care, dublată de talentul interpretării, a fost distinsă, în final, cu „premiul cel mare”, la Turda.
„În viață, e mai frumos să râzi decât să fii trist”
Primele „acorduri” le-a învățat de la actorul Ciprian Cârstiuc, cunoscut publicului băcăuan, în prezent, „reconvertit profesional”, prin Albion, deși, local, se bucura de succes, în domeniu, având chiar și un club de actorie. „Fiind și animator, ne-am intresectat cu el pe la petrecerile pentru copii, dar și la teatru, unde obișnuim să mergem, frecvent”, mai aflu de la Cătălin Pascu. Aspirantul în actorie a trecut și prin mânile altor profesioniști din domeniu, cum ar fi Alina Neagu, actriță la Teatrul „Bacovia”, Ilinca Istrate – actor mânuitor păpuși (în cadrul proiectului-curs „Atelierul cu vise”, unde copiii mici și mari au aflat despre ce se află în spatele unui spectacol de păpuși n.r.), apoi prin ale lui Valentin Braniște, „părintele” proiectului de „umor inteligent”- „Teatru’ de kartier”. În prezent, micul Tudor este îndrumat de actorul și regizorul Ionel Tănase, de la Fundația Teatrală „Neghiniță”. Îmi mărturisește că rolul care l-a „prins” cel mai mult, până acum, a fost cel din monologul „Rânduiala casei mele”, de A. P. Cehov. „Îmi plăcea cum personajul respectiv își schimba stările. Ba era supărat pe nevastă, pe soacră și pe cumnată, ba era vesel, fapt care mă provoca, în timpul interpretării, pentru că mă făcea să fiu mereu activ. A fost complicat, pentru că nici măcar nu se potrivea cu mine, era diferit față de cum sunt eu, în fiecare zi. A trebuit să mă schimb complet, când jucam rolul ăsta”, îmi destăinuie Tudor. Îmi mai spune că preferă comedia, în locul dramei, pentru simplul motiv că „în viață, e mai frumos să râzi decât să fii trist”. A înregistrat și mici „accidente”, nelipsite prezenței pe scenă, unul fiind chiar premiat, la propriu, de juriu. De fapt, întreaga sa prestație actoricească. „Se întâmplase la un concurs în Neamț, când a trebuit să particip cu «Teatrul Fain», al Alinei Neagu, în locul actorului principal care nu știu ce pățise. Nu găsise pe nimeni care să învețe rolul, în doar o săptămână. Iar, pe scenă, am «sărit», cumva, peste niște replici și a trebuit să «improvizez», ca să nu-i încurc și pe ceilalți”, își amintește Tudor de mica încurcătură.
Jurnalist, cu talent dovedit
I-ar plăcea ca, în viitorul apropiat, actoria să devină o profesie care să-i asigure un venit, ocupație care-i oferă, în același timp, și satisfacția de a face un lucru plăcut. Asta dacă nu va urma, între timp, o carieră în mass media, în prezent, Tudor activând în cadrul Cercului de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, coordonat de colega noastră, prof. Laura Huiban. „De la dumneaei învățăm foarte multe lucruri interesante. Plus că ne mai trimite și să luăm interviuri, la diverse evenimente, să facem cronici, inclusiv fotografii. Exact ca niște jurnaliști «pe teren», cum se zice. Lucrăm foarte mult cu Centrul de Cultură «George Apostu», iar textele noastre apar într-o rubrică din ziarul «Deșteptarea»”, subliniază Tudor. A întâlnit nume sonore din cultura națională, actori celebri – Marcel Iureș, George Mihăiță, Florin Piersic Junior, Maia Morgenstern ș.a. – , dar și cantautori la fel de cunoscuți, de la care a obținut atât autografe, toate personalizate, cât și fotografiile înfățișându-i împreună. Pentru aduceri aminte și nimic altceva.
… și scafandru cu patalama
În urmă cu doi ani, Tudor, împreună cu părinții, și-a mai descoperit încă o pasiune: scufundarea. În limbaj modern, scuba diving. Ideea a apărut când o echipă de profesioniști din Iași, aflați în căutarea unui loc propice antrenamentului (în orașul celor 7 coline neexistând o piscină cu dotările necesare acestui tip de agrement), a poposit la Bazinul de înot din Bacău. „La bălăcit, l-am dus de mic copil, aici, la noi. Pur și simplu l-am luat și l-am aruncat în bazinul pentru copii, știind că-i place să stea în apă. Iar, când am auzit că vin cei de la Iași, am zis că nu putem rata ocazia. Ulterior, a devenit «mascota» grupului, pentru că era cel mai mic dintre scafandri”, își amintește Cătălin Pascu, tatăl micului nostru „erou” de poveste adevărată. Așa a ajuns să urmeze, îndrumat de profesioniștii de la Iași, cursuri de scufundare, atât online, în care a învățat teoria, dar și fizic, în bazin acoperit, sub supravegherea strictă a antrenorului acreditat PADI (Professional Association of Diving Instructors), sau la Marea Neagră (în România și în Bulgaria). Aici, de altfel, au și fost susținute examenele pentru obținerea certificatelor de scufundător în ape deshise – Advanced Open Water Diver (cu excepția submersiei în peșteri și în epave), cel de-al doilea obținându-l în absența părinților, aceștia fiind ocupați cu serviciile, la momentul respectiv. „Recunosc, prima dată când am intrat în mare, cu echipamentul de scanfadru, am avut ceva emoții, dat fiind că apa era tulbure și nu se putea vedea foarte bine, în comparație cu apa din bazin, unde ne antrenasem inițial, care era dulce și limpede. A fost un șoc, la început, dar după primele scufundări, m-am obișnuit cu diferențele astea”, spune scafandrul de la „Vrănceanu”. Nu se teme nici dacă, întâmplător, și-ar pierde din gură muștiucul din silicon prin care plămânii sunt alimentați cu oxigen (având permanent, de rezervă unul, în zona brâului) sau dacă se consumă amestecul vital din butelia de scafandru, fiind avertizat, din timp, de manometrul aflat în prelungirea recipientului. „Primul examen pe care l-am susținut a fost orientat mai mult pe siguranță și pe lucruri mai generale. Abia cel de-al doilea s-a axat pe lucruri mai complicate, cum ar fi scufundări de noapte, navigare cu busola etc. De exemplu, din cauza întunericului, dar și a nisipului care s-a ridicat urmare a curenților marini, am ajuns printre niște stânci, moment în care instructorul ne-a zis să revenim la mal. Să fi fost vreo 100-200 de metri, căci înotasem vreo 10 minute”, mai spune Tudor, actorul jurnalist, atestat în scufundări.
1 de 15
Povești cu Moș Crăciun acvatic și cu scufundări pintre corali, pești Nemo, delfini și țestoase
Iubește adrenalina, îi plac provocările. Pesemne că și extremele sunt atrase de el. Bunăoară, pe când se la afla la primul examen în scufundări, la Tilenovo, Bulgaria, în zona unei epave special scufundate pentru trainingul scafandrilor, instructorul i-a indicat, prin semne, să se apuce de o bară din dreptul hubloului, pentru a face o poză de grup, împreună cu ceilalți cursanți, dar și cu amatorii aflați acolo pentru distracție. „Eu înțelesesem cu totul altceva, și anume să intru prin ferestruica aceea. Și tot încercam să trec prin ea, în vreme ce instructorul, alarmat, trăgea de picioarele mele, ca să nu mai avansez. Nu primisem certificarea să intru în epave, existând riscul să mă agăț cu butelia sau să mă rătăcesc în epavă, din cauza apei tulburate de mâl. Or, eu, crezusem că mă blocasem, nu înțelegeam de ce nu pot intra prin hublou. Până la urmă, m-am dumirit, dar mi-am luat și o «papară» de la antrenor”, povestește amuzat micul Tudor. Își mai amintește cu plăcere și despre cum, anul trecut, cam în perioada asta, a Sărbătorilor, a împodobit, în submersie, într-un bazin, un brad, echipat fiind în costum de Moș Crăciun. După ce a obținut și certificatul pentru scafandri avansați, Tudor a plecat, împreună cu tatăl, la scufundări, în Egipt, la Marea Roșie. Într-o stațiune, Marsa Alam, recunoscută ca punct de atracție pentru pasionații de snorkeling și scuba diving, dar și renumită ca un loc unde poți înota cu țestoasele uriașe, cu delfinii și dugongii. „E un loc de întâlnire internațional, unde poți admira o priveliște submarină aproape unică, din care nu lipsesc coralii, Nemo fish, țestoasele, pisicile de mare, țestoasele. La scufundarea de noapte, am fost pus ca să fac echipă cu un olandez. Obligatoriu, scufundările se fac în doi. Apa e atât de limpede încât poți vedea, de pe mal, la adâncimea de 15 metri. Plus că forma de relief a fundului mării e atipică. Aproape de mal, adâncimea e mică , iar, dintr-odată, se ajunge la 10 metri”, îmi descrie Tudor micul paradis din sudul Egiptului.
Membru activ în Consiliul Local al Copiilor, dar și orator în conferințele de tip „Model United Nations”
În dreptul preocupărilor lui Tudor, mai notăm și cea de membru activ în Consiliul Local al Copiilor Bacău, organism consultativ pe lângă Consiliul local al municipiului Bacău. „Noi venim cu diferite idei prin care vrem să facem Bacăul mai prietenos cu copiii. Pentru asta, ne-am informat cum funcționează administrația orașului, am stat o zi de vorbă cu primarul, am participat la ședințele de consiliu local … Și chiar mi-a plăcut să fiu acolo, dincolo de neînțelegerile dintre consilieri, primar sau cei din administrație…”, mai spune micul nostru interlocutor. De altfel, una dintre idelile pe care cei de la Consiliul Copiilor au reușit s-o pună în practică a fost și recentul festival „Fall for art”, desfășurat toamna trecută, la Insula de agrement. A fost un eveniment care a grupat o serie de activități cultural-artistice, atât concerte live, spectacole de teatru, cât și un concurs de fotografie, destinat profesioniștilor și amatorilor, deopotrivă. Lista activităților în care Tudor este angrenat include și „Model United Nations”, denumirea oficială atribuită simulărilor academice ale conferințelor Organizației Națiunilor Unite. Această activitate reunește tineri de liceu (în cazul lui, s-a făcut o excepție, la recomandarea profesoarei sale de engleză), din diferite colțuri ale lumii, cu profiluri și aspirații diverse, în vederea dezvoltării abilităților de oratorie, public speaking și leadership prin intermediul dezbaterilor în limba engleză. „Sunt conferințe prin toată țara, desfășurate integral în limba engleză, în care sunt prezentate diferite teme – umanitare sau legate de războaie etc. Eu, de exemplu, la Iași, am reprezentat Statele Unite, cu o temă privind oprirea recrutării de teroriști în statele afectate de războaiele civile. Iar, gupul nostru a adoptat, la final, o rezoluție pe această temă, care să fie folosită, cumva, pentru rezolvarea problemei teroriștilor. Aici, am obținut o mențiune onorabilă, un fel de locul trei, în clasificarea clasică”, îmi explică elevul nostru „multitasking”. La toate acestea, se adaugă și lecțiile suplimentare de limbă germană, fizică, matematică, programare calculatoare etc., etc. Un copil … cât un om matur, care-a depășit cu mult granițele firescului. O comoară națională, un sprijin de nădejde al societății românești din viitorul apropiat, capabil să facă o țară normală, dintr-o Românie … anormală. Contăm pe el și pe alții asemenea lui. Felicitări, Tudore! Și părinților tăi, deopotrivă.
O tragedie devastatoare a lovit Ferma Dacilor din comuna Gura Vadului, județul Prahova, unde un incendiu violent a izbucnit într-un complex turistic, provocând moartea a 9 persoane, dintre care 3 minori și 5 adulți. Încă o persoană este dată dispărută, iar 6 dintre victime sunt încă neidentificate, adâncind durerea unei comunități îndurerate.
Echipele de pompieri au reușit să stingă incendiul, însă căutările în cenușa rezultată continuă, cu o atenție specială acordată celor 3 persoane date dispărute. Eforturile pentru identificarea victimelor și sprijinirea familiilor afectate sunt coordonate de Inspectoratul pentru Situații de Urgență Prahova.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a preluat coordonarea anchetei, semn că autoritățile doresc să aducă la lumină circumstanțele exacte care au dus la această tragedie.
Într-un efort de a preveni tragedii similare, prefectul Virgiliu Nanu anunță acțiuni de verificare a pensiunilor din Prahova cu privire la autorizația de securitate la incendiu. El subliniază necesitatea implementării unor măsuri legislative mai stricte și a unor verificări riguroase pentru a asigura respectarea normelor de siguranță în astfel de unități de cazare.
Incendiul, care a izbucnit în timpul unei petreceri private, a afectat o clădire ce găzduia un restaurant la parter și spații de cazare la mansardă. Un angajat al complexului, într-un gest eroic, a încercat să-și salveze copiii, dar și-a pierdut viața în încercare. Soția acestuia și unul dintre copii sunt în prezent la spital.
Pensiunea Ferma Dacilor oferea o gamă variată de facilități, inclusiv cazare în căsuțe suspendate și colibe dacice, cabane în pădure și locuri de campare. Prețurile variau, iar complexul avea un restaurant ce promova produse tradiționale românești și brânzeturi, fiind și sediul firmei „Brânzeturi de casă SRL”, înființată în 2022, cu activitate în fabricarea produselor lactate și brânzeturilor.
Vice-lidera Seriei 1 din Liga a III-a la fotbal, CSM Bacău mai are la dispoziție încă trei săptămâni de vacanță. Echipa antrenată de Cristi Popovic își va relua pregătirile pe data de 17 ianuarie, la ora 14.00, o săptămână mai târziu fiind programată vizita medicală.
În planurile „CSMeilor” intră și un cantonament între 31 ianuarie și 10 februarie, locația vizată fiind Vatra Dornei. Deocamdată, CSM Bacău nu a oficializat nicio mutare la nivelul lotului de jucători.
„Cedările, dacă se vor produce, vor fi în funcție de ce jucători vom putea aduce. Iar aducerea de jucători depinde, evident, de bugetul pe care-l vom avea la dispoziție. Este clar că dorim să ne întărim”, a declarat antrenorul Cristi Popovici. „Noi facem eforturi pentru a ne întări efectivul încă din această iarnă”, a spus și managerul echipei, Relu Damian.
Deși obiectivul anunțat în mod oficial este clasarea pe locul 5, ținta „CSMeilor” este de a ajunge cât mai sus în lupta pentru promovarea în eșalonul secund. Înfrângerea din ultima etapă a maxi-turului (1-2 pe terenul Șomuzului Fălticeni), a făcut ca CSM Bacău să piardă locul 1 în favoarea Forestei Suceava, însă băcăuanii sunt ca și calificați play-off.
Mai mult, ținând cont de programul mini-returului (două partide acasă, cu Știința Miroslava, respectiv Foresta Suceava și una în deplasare, în fieful ultimei clasate, Rapiud Brodoc), trupa lui Cristi Popovici are toate șansele să încheie sezonul regulat pe prima poziție în Seria 1. Campionatul Ligii a III-a se va relua pe 9 martie, cu etapa a 16-a, antepenultima din sezonul regulat. Până atunci, CSM Bacău va bifa o serie de șapte jocuri de verificare.
A devenit o constantă ca prima competiție atletică din an să se desfășoare în Bacău. 2024 nu va face excepție. Prin urmare, startul noului sezon competițional va fi dat, ca de obicei, cu ocazia Cupei Bistriței/ Memorialul „Nicolae Mihalache”, care va fi bifa astfel cea de-a 39-a ediție. Programată pe 13 și 14 ianuarie, în Sala de Atletism „Doina Melinte” din Bacău, întrecerea va constitui, totodată, și o verificare utilă în vederea primelor două etape ale
Capionatului Național de Sală pentru Seniori, U23 și U20 ce vor avea loc în următoarele două weekenduri (20-21, respectiv 27-28 ianuarie), în București.
Pe lângă Cupa Bistriței/ Memorialul „Nicolae Mihalache” și alături de un alt concurs național de tradiție (Memorialul „Dorin Melinte” pentru U16, U18 și U20 din perioada 17-18 februarie), Bacăul va mai găzdui anul viitor și finala Naționalelor Indoor Under 16, programată pe 23 și 24 martie. Pe plan internațional, 2024 va fi un an plin în planul atletismului.
În primul weekend al primăverii, va avea loc la Glasgow, în Scoția, Mondialul de Sală pentru Seniori, pe 9 și 10 martie, localitatea portugheză Leiria va fi gazda, ca de obicei, a Cupei Europei la Aruncări, pentru ca la finalul lui martie, la Belgrad să se desfășoare Mondialele de Cros. Pe 25-26 mai, la Izmir (Turcia) se va derula Campionatul Balcanic de Seniori, pentru în perioada 7-12 iunie, capitala Italiei, Roma să fie gazda Europenelor de Seniori.
La mijlocul verii, juniorii U18 au programată Balcaniada (6 iulie, la Maribor, în Slovenia) și Europenele (18-21 iulie, la Banska Bistrica, în Slovacia), iar în intervalul 26-31 august, Tineretul U20 va concura la Campionatul Mondial de la Lima (Peru). Evident, cel mai așteptat eveniment al lui 2024 vor fi Jocurile Olimpice de la Paris, ce se vor desfășura în prima jumătate a lunii august.
«În urmă cu un deceniu, studenții grupei 305 a Facultății de filozofie din București au hotărît să facă o vizită într-un tînăr oraș, aflat la vîrsta copilăriei, ca încadrare în timp, și la cea a unei maturități depline, ca funcție economică și socială : orașul petrochimiei de pe Valea Trotușului. După fluturările de batistă de rigoare, după interminabilele recomandări — ai grijă să…, ai grijă să nu…, trenul s-a pus în mișcare, și timp de șase ore ne-a purtat peste cîmpii spre o așezare despre care știam că are o industrie puternică, o populație extrem de tînără și un trecut bogat în istorie.
Recapitulînd, în cursul nopții, ceea ce știam de prin ziare și din auzite, ne-am dat seama că dacă în fața unui profesor de geografie am fi putut face față unor întrebări, față de noi înșine aveam o mulțime de semne de întrebare. Dimineața coboram într-o gară semirurală, și după cîteve sute de metri pășeam pragul unui oraș care avea să ne releve, în fiecare zi a vizitei, cîte o filă de carte vie despre oamenii și locurile lor.
Primarul orașului a ținut, atunci, să ne informeze că în urmă cu 10 ani și-a încetat existența o comună oarecare, făcînd loc la ceea ce se vedea: o aglomerare de forme ciudate, verticale din ce în ce mai înalte, care-și ridicau capetele încercînd să privească mai departe, tot mai departe peste cîmpia pustie de holde, dar pe care o bănuiam plină vara de grîu și de flori. Orașul ni se dezvăluia ca un torent ordonat de otel, beton și sticlă, așezat pe o fărîmă de pămît intre două rîuri și o colină. Mecanism frumos, desăvirșit de o mînă omenească, de mina unui Pygmalion fascinat de Galateea sa, copleșit de frumusețea pe care a creat-o.
Buchet de blocuri, punctate în noapte de licăririle ferestrelor, în spatele cărora se ascunde omul, ființă mică și ingenioasă ce a creat acești mamuți din apa, piatra, nisipul și fierul munților. Oraș frenetic — sumum de forță umană — forță cu sute de fațete, care oferă totul celui harnic și cu imaginație. De atunci a mai trecut un deceniu, și iată-ne în fața jubileului , 20 de ani de la înființarea orașului Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ce reprezintă, astăzi, așezarea citadină de pe Trotuș ?
Cine și ce sunt oamenii ei, ce anume reprezintă tradiția și cultura unor locuitori cu o vîrstă medie de numai 25 de ani ? S-ar putea răspunde că așezarea reprezintă petrochimia moldovenească, CAROM-ul românesc, energia electrică și termică, că oamenii ei sunt reprezentanții celei mai tinere și mai dinamice industrii a secolului (chimia), foști, păstori, plugari, forestieri, căruțași dacă vreți, deveniți miraculos de repede chimiști, petroliști, energeticieni, oameni care nu-și întemeiază prezentul pe o tradiție economică sau culturală veche, dar cu o cultură angajată pe drumul afirmării. Răspunsul ar fi (și este) exact, dar nu suficient.
Ca să fie, e necesar să vizitezi satul înfipt în coasta înaltelor blocuri, sau să călătorești cu autobuzul din centrul orașului spre Borzești. Acest drum echivalează cu un salt din secolul al XVIII-lea în secolul XX. Atunci se va putea înțelege miracolul transformării unui cătun insalubru, într-un oraș modern, în numai două decenii de muncă harnică și neobosită. Mai greu va fi să înțelegem formidabila capacitate a oamenilor de a se transforma din aproape nimic în ceva deosebit. Și chiar dacă nu vom înțelege, vom ști că această capacitate există. Oamenii aspiră spre izvoare , izvoare de cunoștințe, cultură și de caracter specific al așezării lor.
Acestea pot fi căutate în și mai tinerele edificii ale Casei de cultură, în laboratoarele de cercetare științifică de pe platforma industrială, în școlile și bibliotecile orașului, în sălile de sport, pe stadioane, cărora li se pot alătura, fără reticențe, instituțiile pentru copii, spitalul, restaurantele, cofetăriile, magazinele și toate celelalte instituții puse in slujba omului.
Caracterul specific al orașului este legat organic de industria petrochimică, de viața împărțită între muncă, familie și studiu, de căutare a noului, de promovare a progresului în care sunt angajați locuitorii lui. Peste tot, oriunde apare un element care să ducă la îmbunătățirea vieții cetățeanului, oamenii îl caută, participă, se zbat să-l scoată la lumină, să-I facă eficient, îmi amintesc oricînd cu bucurie de modul cum au știut oamenii să rezolve o problemă grea, cu care era confruntat întregul oraș : poluarea excesivă cu clor și cu alte substanțe ce scăpau în atmosferă în cantități îngrijorătoare.
Și-au dat mîna atunci muncitori, maiștri, ingineri, medici, oameni de toate profesiile, care au rezolvat în bună măsură această grea problemă. Nu definitiv, pentru că nici nu se putea. Mai sînt necesare căutări, studii, nopți nedormite pînă cînd cerul va deveni perfect limpede iar aerul fără miros, îmbucurător este faptul că oamenii știu și nu trec cu vederea această problemă, că nu sînt blazați. Și nici nu pot fi la o vîrstă atît de tînără, fascinant de tînără. A lor și a orașului lor.»
Happy Sport este un magazin specializat în vânzarea, pe timp de iarnă, a schiurilor și clăparilor.
„Noi ne axăm acum pe vânzarea acestor echipamente și am adus anul acesta produse noi care să se plieze foarte bine pe cerințele clienților noștri de până acum”, a precizat Florin Cristea, creatorul brandului Happy Sport în Bacău.
Happy Sport s-a deschis în 2015, și în toți acești ani a acumulat o experiență bazată pe cererea clienților.
„Anul acesta am adus produse noi pe partea de căști, cu ochelari, pentru confort, astfel încât să fim protejați de frig și de impact, dar, în același timp să ne simțim și confortabil pe schiuri. De asemenea, toată gama de schiuri, clăpari, pe toate dimensiunile și pe toate brandurile.
Suntem foarte atenți ca pentru clienții noștri care ne trec pragul să vindem echipamentul potrivit pentru fiecare, pentru că schiurile trebuie alese cu grijă, funcție de nivelul de pregătire pe care îl avem la momentul respectiv. Pentru începători avem o categorie, mediu – avansat, altă categorie ș.a.m.d. Iar al doilea aspect foarte important este înălțimea sau dimensiunea schiurilor, astfel încât să te simți confortabil și în siguranță pe pârtie. Și clăpari trebuie aleși corespunzător și să alegem varianta confortabilă, călduroasă și bine fixată pe picior. Totul ca să fim confortabil și în siguranță”, a mai spus Florin Cristea care ne-a vorbit și despre importanța întreținerii schiurilor.
„Clienții noștri deja vin la noi an de an pentru a face service la schiuri. Cel puțin odată pe an se face service la schiuri pentru că se ascut canturile, pentru că este foarte important, restructurarea tălpilor sau acoperirea găurilor sau zgârieturilor care se fac pe talpa schiurilor după ce s-a schiat câteva zile cu el, și la final ceruite. Așa că ajunge să fie mai bun decât un schi nou, pentru că un schi nou nu este ceruit.”
Foarte important este și sistemul buy back pentru copii. Mai exact, în cazul în care, unui copil i-a rămas mic echipamentul, acesta poate fi înlocuit cu unul nou, plătindu-se doar o diferență.
„În felul acesta nu pierdem bani închiriind și stand pe la cozi pentru a închiria echipament de la pârtie. Practic, ai echipamentul tă, te duci direct pe pârtie, fără niciun stress. Iar când ți-a rămas mic, îl aduci la buy back și s-a rezolvat”, a explicat administratorul de la Happy Sport.
1 de 3
În ceea ce privește prețurile, Florin Cristea ne-a dat și câteva exemple. Astfel, o pereche de clăpari are un preț de pornire de la 150 de lei, iar o pereche de schiuri de la 300 – 350 de lei. Prețurile cresc în funcție de cât de noi sunt echipamentele dar și de caracteristicile tehnice pe care le au. Căștile au prețuri de la 120 de lei până la 450 de lei, cele cu vizor sau ochelari incluși. Iar la copii, atât schiurile cât și clăparii au prețuri de pornire de la 150 de lei pe pereche.
„În felul acesta, cu 300 de lei ne putem face un echipament complet pentru copii, sau pentru adulți de la 500 – 600 de lei set complet”, a precizat Florin Cristea în încheiere.
În comuna Oituz din județul Bacău tronează impunător și zvelt, Monumentul Eroilor Cavaleriști din Primul Război Mondial, monument istoric comemorativ al militarilor români din arma cavaleriei, ridicat pe Dealul Coșna din arealul Pasului Oituz, acolo unde Armata Română a purtat cea de-A Treia Bătălie de la Oituz (26 iuie/8 august – 9/22 august 1917), definitorie pentru întreaga soartă a războiului. Ideea de comemorare și eternizare a eroismului ostașilor români a aparținut generalului Mihail Schina, pe vremea când era comandant al Diviziei I Cavalerie, care a luat inițiativa strângerii de fonduri, mai apoi continuată de generalul Romulus Scărișoreanu, sub deviza ,,Fondul Oituz”.
1 de 4
Astfel, până în anul 1923 s-a reușit strângerea a 300.000 lei, sumă considerată suficientă pentru construirea monumentului. Cu timpul s-au strâns, în total, 460.000 lei, din donații și depuneri ale ofițerilor din cavalerie, dar și din partea familiilor soldaților căzuți pe aceste locuri, iar prin bunăvoința Elenei Grigorescu, soţia fostului general Eremia Grigorescu (comandantul Armatei I a României în luptele de la Mărăşeşti), a fost donat locul pe care s-a clădit monumentul, acestei binefaceri adăugându-i-se o contribuţie şi de alte materiale precum „piatră, pietriş, nisip etc., toate fără nici o plată”. A fost organizat și un concurs de proiecte, câștigător fiind declarat sculptorul Vasile Ionescu-Varo. Inaugurarea monumentului a avut loc la 19 septembrie 1931, după tergiversări succesive (14 iunie, 15 august, 6 septembrie). La eveniment, încă de la primele ore ale dimineții (ora 5.00), au sosit în gara de la Onești trenurile regale și ministeriale. Regele Carol al II-lea, îmbrăcat într-o ținută de artilerist și însoțit de regina Maria și de Mihai, Marele Voievod de Alba-Iulia, dar și de Nicolae Iorga (pe atunci prim-ministru) au fost întâmpinați de mareşalul Alexandru Averescu, fostul comandant al Armatei a II-a în timpul luptelor de la Oituz, de generalul Ştefănescu Amza, ministrul Armatei, de Elena Grigorescu și de primarul Oneştiului, Pelin, care le-a oferit familiei regale, tradiţionala pâine şi sare. Mulțimea adunată puhoi de prin satele din împrejurimi a însoțit cortegiul regal până în Grozești (Oituz), la platoul unde se înălța monumentul și unde se aflau numeroase personalități militare și reprezentanți ai autorităților locale și județene, delegații din întreaga țară. În acea atmosferă de sărbătoare și omagiere, regele Carol al II-lea a susținut un discurs emoționant și înălțător și l-a decorat cu Ordinul „Meritul Cultural” pe sculptorul Vasile Ionescu-Varo, autorul monumentalei lucrări.
1 de 4
Monumentul, ridicat sub oblăduirea Societăţii ,,Cultul Eroilor” este sub forma unui obelisc din piatră, înalt de 5 m, aşezat pe un postament din beton şi blocuri de piatră. Obeliscul este placat cu marmură şi încadrat de două statui din bronz (în stânga un cavalerist descălecat şi în poziţie de atac, în dreapta un cal). În vârful obeliscului a fost amplasat un vultur din bronz cu aripile desfăcute, iar la bază se află un scut heraldic cu stema României Mari, tot din bronz. În anul 2010, cu ocazia împlinirii a 600 ani de la atestarea documentară a comunei Oituz, monumentul a fost restaurat în totalitate, iar pentru pelerini au fost construite 106 trepte care facilitează accesul. Surse: Revista ,,România Eroică” nr. 3 – 4 (40 – 41), Serie nouă 2010, (pp. 9 – 17 – ,,Monumentul Cavaleriștilor”, articol de Valeria Bălescu, https://ziarullumina.ro/societate/historica/oituz-1917-pe-aici-nu-se-trece-125424.html.
Romulus-Dan BUSNEA
Rubrică realizată în colaborare cu Serviciul Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău
În după-amiaza zilei de 25 decembrie a.c, pompierii militari au fost solicitați să intervină în municipiul Moinești, cartier Lucăcești, în urma unui apel care anunța producerea unui incendiu de vegetație uscată.
De urgență, la locul indicat s-au deplasat forțe și mijloace din cadrul Detașamentului de Pompieri Moinești, Onești și Bacău respectiv șase autospeciale de intervenție, încadrate de 34 de pompieri militari.
La sosirea forțelor de intervenției, incendiul se manifesta la nivelul cioatelor și doborâturilor, pe o suprafață de aproximativ 2 ha.
La fața locului, acționează și forțe din cadrul Serviciului Voluntar pentru Situații de Urgență Moinești (cinci voluntari) și din cadrul Ocolului Silvic Moinești (șase lucrători).
În prezent, pompierilor militari acționează pentru localizarea și lichidarea incendiului
Acțiunea de stingere este îngreunată de terenul abrupt și de condițiile meteorologice (vânt puternic).
Acest captivant video aduce în prim-plan momente inedite din Ajunul Crăciunului, surprinzând ursuleți veseli care dansează cu bucurie, străzi luminate în nuanțe calde, brazi impodobiți cu măiestrie și o mulțime de oameni captivați de spiritul festiv.
De la jocul fermecător al ursuleților care aduc un zâmbet pe fețele celor mici și celor mari, la străzile împodobite cu sclipiri luminoase care te transportă într-o lume de basm, acest video te invita să simți pulsul vibrant al orașului în timpul sărbătorilor.
Fiecare cadru surprinde momente speciale în care comunitatea se adună sub lumina festivă, creând o atmosferă de bucurie și unitate. Cu brazi împodobiți cu grijă și străzi pline de lumină, centrul orașului devine un peisaj magic care rezonează cu spiritul Crăciunului.
Prin intermediul acestui video, te invităm să te lași purtat de emoția sărbătorilor și să descoperi frumusețea Bacăului în Ajunul Crăciunului, unde lumina, culoarea și bucuria se îmbină într-un spectacol uimitor al sărbătorii.
Comuna Tamași a fost martora unui moment special, în care doi tineri, Damian Cristinel-Vasile și Ceobanu Adelina-Petronela, și-au unit destinele prin căsătorie. În lumina magiei Crăciunului, această pereche a ales să își înceapă călătoria comună în viața de căsnicie.
Primarul Andrei Daniel Matieș a transmis felicitările sale sincere și urări de o viață fericită pentru cei doi proaspăt căsătoriți, subliniind semnificația specială a acestei uniuni în timpul sărbătorii în care lumea sărbătorește dragostea și generozitatea.
Primarul din Tamași Felicită Tinerii Căsătoriți Damian Cristinel-Vasile și Ceobanu Adelina-Petronela
Într-o declarație caldă și plină de bunăvoință, primarul comunei Tamași, Andrei Daniel Matieș, și-a exprimat felicitările sincere pentru tinerii căsătoriți, Damian Cristinel-Vasile și Ceobanu Adelina-Petronela. În contextul sărbătorilor de Crăciun, primarul a transmis urările sale printr-un mesaj emoționant:
„Dragi tineri căsătoriți, Damian Cristinel-Vasile și Ceobanu Adelina-Petronela, vă felicit cu ocazia acestei zile speciale, a căsătoriei voastre. Vă doresc din suflet o viață lungă și fericită împreună. Căsătoria este o binecuvântare, un dar de la Dumnezeu, care vă permite să vă împărtășiți viața cu persoana iubită. Bucurați-vă de fiecare moment pe care îl veți petrece de acum împreună!
Felicitări că ați ales să vă uniți destinele de Crăciun, o sărbătoare a bucuriei, a speranței și a iubirii! Este o zi în care ne amintim de darul pe care l-a adus Iisus lumii, dar, de astăzi, pentru voi va fi și o zi în care ați devenit un întreg!
Cu respect,
Andrei Daniel Matieș”
Această declarație din partea primarului adaugă o notă specială momentului lor unic și transmite comunității că bucuria și susținerea autorităților locale sunt alături de fiecare cuplu care își începe călătoria în viața căsătoriei.
