Într-un colț de memorie, fiecare adult păstrează acele zile senine și pline de râsete ale copilăriei. Acel timp când jocurile ne legau într-o comunitate de prieteni, iar bucuria venea din simpla prezență unii lângă alții, nu din lumina unui ecran.
Pe străzile pline de praf sau în curțile largi ale bunicilor, copiii se adunau și începeau aventuri care, deși erau simple, erau trăite intens. Țară, țară, vrem ostași!, Elasticul, Rațele și vânătorii, De-a v-ați ascunselea și multe alte jocuri ne țineau ocupați ore întregi. Nu aveam nevoie de echipamente sofisticate sau de instrucțiuni complicate. Era suficient să strigăm „Hai la joacă!” și toți copiii ieșeau din case, alergând să se alăture grupului.
Fiecare joc avea farmecul său. Elasticul, cu acele sărituri ritmate, ne învăța coordonarea și ritmul, iar De-a v-ați ascunselea ne făcea să trăim emoția descoperirii și așteptării. Aceste jocuri nu doar că ne mențineau activi fizic, dar ne dezvoltau și abilități sociale importante: comunicarea, cooperarea și fair-play-ul.
Ceea ce făcea aceste jocuri de neprețuit era interacțiunea umană. Ne certam și ne împăcam, învățam să negociem și să facem compromisuri. În jocurile de echipă, fiecare copil avea un rol, iar succesul depindea de colaborarea tuturor. Învățam să ne bucurăm de victorie și să acceptăm înfrângerea, întărind prieteniile prin fiecare experiență trăită împreună.
Jocurile copilăriei erau și o modalitate de a învăța despre noi înșine și despre cei din jur. În aceste momente de joacă, se formau primele legături sociale și se puneau bazele relațiilor de prietenie care, adesea, durau o viață.
Astăzi, imaginea este mult diferită. Copiii, cu nasul în telefoane, trăiesc într-o lume digitală, unde socializarea reală este înlocuită de mesaje instantanee și jocuri video. În loc să alerge pe stradă sau să inventeze jocuri, stau ore în șir pe canapele, captivați de ecranele lor luminoase. Deși tehnologia oferă multe beneficii, ea a schimbat profund modul în care copiii interacționează și se joacă.
Lipsa activității fizice, scăderea abilităților de socializare și dependența de tehnologie sunt doar câteva dintre problemele pe care le aduce această schimbare. Copiii de azi pierd acele momente valoroase de joacă liberă, unde învățau să comunice față în față, să își gestioneze emoțiile și să construiască relații autentice.
Poate că nu este prea târziu să readucem în viața copiilor noștri bucuria jocurilor de altădată. Putem să le arătăm cât de frumoasă poate fi o zi petrecută afară, jucându-se împreună. Să îi încurajăm să lase deoparte telefoanele și să redescopere plăcerea de a se juca cu prietenii lor, să râdă și să creeze amintiri pe care le vor prețui toată viața.
Copilăria este scurtă, dar amintirile ei durează o viață. Să facem tot posibilul ca acele amintiri să fie pline de râsete, prietenie și jocuri care le dezvoltă mintea și sufletul. Doar așa putem să le oferim copiilor noștri o copilărie la fel de frumoasă și plină de bucurii precum cea pe care am avut-o noi.
