Autoritățile britanice au recunoscut oficial responsabilitatea pentru infectarea în masă a pacienților cu hemofilie cu hepatita C și HIV în anii 1970 și 1980. Ancheta desfășurată a scos la iveală detalii șocante despre modul în care Serviciul Național de Sănătate (NHS) a permis utilizarea plasmei sanguine contaminate.
În acea perioadă, plasma sanguină utilizată pentru tratamente a fost achiziționată din Statele Unite, unde donatorii proveneau adesea din grupuri vulnerabile, inclusiv dependenți de droguri, foști deținuți și persoane sărace. Sângele colectat de la mulți donatori era amestecat în loturi mari și nu a fost testat pentru HIV până în 1986 și pentru hepatita C până în 1991.
Scandalul sângelui contaminat a afectat peste 30.000 de persoane, dintre care mai mult de 3.000 au decedat. Decizia de a lansa o anchetă a venit după ani de campanii susținute de cei afectați, care au cerut să se facă dreptate.
Ancheta, condusă de Sir Brian Langstaff și sprijinită de o echipă de experți în drept, anchetatori și funcționari publici, a început pe 2 iulie 2018. Până în prezent, au fost analizate milioane de documente și au fost audiate zeci de martori, inclusiv victime, familiile lor, foști secretari de sănătate și profesioniști din domeniul sănătății.
În 2022, la recomandarea lui Sir Brian Langstaff, guvernul a aprobat plata unor despăgubiri provizorii de 100.000 de lire sterline pentru persoanele infectate și partenerii lor îndoliați. Raportul intermediar publicat în primăvara anului 2023 a subliniat necesitatea unei scheme de compensare imediate și a recomandat includerea părinților și copiilor celor afectați.
În noiembrie 2023, parlamentarii britanici au votat pentru accelerarea procesului de despăgubire. Conform noii legi privind victimele și prizonierii, miniștrii sunt obligați să înființeze un nou organism pentru gestionarea despăgubirilor în termen de trei luni de la adoptarea legii. Acest organism va fi prezidat de un judecător de la Înalta Curte și va funcționa pe baza principiilor de rapiditate, simplitate și corectitudine.
Guvernul a anunțat că își va prezenta poziția finală privind măsurile de compensare după publicarea raportului final al anchetei. Ancheta continuă să adune mărturii și dovezi pentru a clarifica toate aspectele acestui scandal și pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii în viitor.
Cum s-au întâmplat lucrurile
Se estimează că 26.800 de persoane au primit sânge infectat prin transfuzie de sânge. Transfuziile de sânge, utilizate în mod obișnuit în urma unor accidente, complicații la naștere sau ca parte a unui alt tratament medical, pun persoanele în pericol de a contracta hepatita C, deoarece donațiile nu au fost testate de rutină înainte de septembrie 1991.
În plus, se estimează că 3.650 de persoane cu hemofilie, o afecțiune care afectează capacitatea sângelui de a se coagula, și alte afecțiuni ale sângelui au primit produse din sânge infectate. Persoanele cu aceste afecțiuni au primit în mod regulat produse din sânge ca parte a tratamentului lor, în special un produs numit concentrat de factor VIII.
Concentratul de factor VIII a fost produs prin combinarea plasmei de sânge uman de la până la 60.000 de donatori și concentrarea acesteia pentru a extrage factorul de coagulare necesar. O singură probă de sânge contaminat ar putea infecta întregul lot.
În 1975, guvernul Regatului Unit a anunțat că au fost alocate fonduri pentru a se asigura că Regatul Unit a devenit autosuficient în produse sanguine, dar acest lucru nu s-a materializat.
Până în 1978, Regatul Unit nu era încă autosuficient în producerea de concentrat de factor VIII din cauza lipsei de donatori de sânge. Acest lucru a însemnat că NHS a obținut aproximativ 50% din aprovizionarea sa de concentrat de factor VIII din străinătate, inclusiv din țări precum SUA. În SUA, donatorii au fost plătiți pentru a da sânge care a fost folosit pentru a produce concentrat de factor VIII. Cei care au donat sânge erau adesea din grupuri cu risc crescut de hepatită C sau HIV. La acel moment, donările de sânge nu erau testate pentru acești viruși.
Utilizarea concentratului de factor VIII a fost controversată încă de la început, unii experți numind folosirea lui periculoasă. De asemenea, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a avertizat împotriva importului de sânge din țări cu o prevalență ridicată a hepatitei, precum SUA.
În 1982 a fost publicat primul avertisment privind pericolul de a contracta HIV/SIDA din produse din sânge contaminate. În anul următor, The Lancet și OMS au declarat că persoanele cu hemofilie ar trebui avertizate cu privire la riscurile consumului de produse din sânge.
Aceste avertismente nu au ajuns niciodată la cei care au primit produse de sânge sau transfuzii, guvernul Regatului Unit asigurând frecvent persoanele cu tulburări de sângerare că tratamentele cu factori sunt sigure.
În 1986, donațiile de sânge au început să fie testate pentru virusul HIV. Cinci ani mai târziu, a fost introdus și testarea pentru hepatita C.
Persoanele care au contractat HIV sau hepatita C prin sânge contaminat s-au confruntat cu stigmatizarea. Criza SIDA și lipsa de înțelegere a modului în care au fost transmise virușii au însemnat că mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă, prietenii și relațiile.
Au existat, de asemenea, adesea implicații financiare legate de noile provocări de sănătate care au venit odată cu infecția. Toate acestea au avut un impact grav asupra sănătății mintale a multor oameni.
Chiar și astăzi, stigmatul atașat hepatitei C înseamnă că unele persoane afectate de scandalul sângelui contaminat nu vorbesc despre asta. Acest lucru poate crește sentimentele de izolare și singurătate.
Cei care au avut o transfuzie de sânge în acest timp și și-au menținut o sănătate relativ bună de atunci ar putea să nu știe încă că sunt purtători de virus. Majoritatea persoanelor cu hepatită C pot să nu prezinte simptome pentru o lungă perioadă de timp. Întârzierea diagnosticului de hepatită C expune oamenii la un risc serios de leziuni hepatice ireversibile.
