Jandarmii de la Inspectoratul Judetean de Jandarmi Bacau au extins planul raziilor pentru depistarea elevilor care petrec orele de curs in baruri si in localitatea Moinesti. Militarii de la Detasamentul de aici au organizat o actiune intre orele 10.00-18.00 in zona unitatilor de invatamânt si a celor de alimentatie publica din proximitatea acestora. „Au fost depistati 11 elevi ai unui colegiu din localitate care absentau de la cursuri. Acestia au fost identificati si prezentati în fata conducerii colegiului respectiv, pentru luarea masurilor ce se impun, în conformitate cu regulamentul de ordine interioara. Doi dintre cei surprinsi de catre jandarmi au fost si sanctionati contraventional pentru adresarea de injurii si expresii jignitoare”, a spus mr. Sebastian Cretu, purtatorul de cuvânt al IJJ Bacau. Activitatile de acest gen vor continua pe toata perioada anului de scolar in curs.
Bacaul, la catafalcul lui Dumitru Sechelariu
Bacaul e in doliu. Mii de bacauani au venit sa-si ia ultimul ramas bun de la Dumitru Sechelariu. Sa-l mai vada inca o data pe cel care a schimbat destinul lor si al orasului in care traiesc. Lacrimile, florile, coroanele si lumânarile au fost omagiul firesc si din iubire al celor pentru care Seche, asa cum ii spuneau ei, ramâne Omul si Primarul. Cel ce izbucnea navalnic cu vorbe tunatoare, dar care mai apoi se induiosa pâna la lacrimi de necazurile celor veniti la el ca la ultima salvare. Miile de suflete ce i-au fost alaturi lui Dumitru Sechelariu in aceste zile ii confirma credinta cea mai fierbinte: bacauanii l-au iubit si l-au respectat neconditionat. Vulcanul s-a stins, dar caldura lui va imbratisa cu dragoste Bacaul si oamenii lui.
Slujba de inmormântare va avea loc astazi, de la ora 13.30, la Biserica din Cimitirul Central.
Doru Sechelariu:
„Nu il voi dezamagi niciodata!”
Vizibil afectat de moartea fulgeratoare a tatalui, fiul cel mare al lui Dumitru Sechelariu, Doru, a rememorat permanent ultimele cuvinte pe care le-a schimbat cu parintele sau. „Ultima oara am vorbit cu tata acum trei zile la telefon. Era foarte optimist, la Viena. Lupta cu boala. Ultima oara când am vorbit doar noi doi mi-a spus ca isi cere scuze de la mine daca mi-a gresit cu ceva, cu toate ca nu era cazul. A fost un om foarte bun. A trait pentru noi. Tot timpul spunea «eu traiesc pentru copii mei, sa-i ajut, si cât ma va ajuta Dumnezeu sa traiesc, sa am grija de ei». Mi-a sugerat sa ma tin de visul meu, de tinta pe care am avut-o de la zece ani, sa ajung in Formula 1, cu toate ca este foarte greu, din cauza crizei. Nimic nu este imposibil si voi lupta pentru familia mea si pentru mine si pentru visul nostru. Sunt foarte multe lucruri pe care am dorit sa i le spun. In primul rând ca il iubesc foarte mult, ca a fost un om respectat si iubit de toata lumea. Va fi mândru de mine si nu il voi dezamagi”, a spus Doru.
Sergiu Sechelariu:
„Am incercat sa am firea lui de luptator!”
Si fratele lui Dumitru Sechelariu, Sergiu Sechelariu, i-a fost alaturi pâna in ultimele clipe de viata. „Am copilarit impreuna. N-am fost despartiti niciodata, chiar daca drumurile noastre au fost diferite. Idealurile au fost la fel. Am vrut sa avem copii frumosi, cu educatie, sa lasam ceva in urma noastra. Din pacate, Doru nu a putut sa-si vada copiii mari, sa se bucure de nepoti. Speram, cei care ramânem, sa-i educam pe copiii lui, sa fie utili societatii si sa duca idealurile sale mai departe. El a fost un om care a crezut pâna in ultima clipa ca va trai”, a declarat Sergiu Sechelariu, care a mai tinut sa faca publice si ultimele dorinte ale lui Dumitru Sechelariu. „A vrut sa isi ceara iertare de la trei oameni cu care a avut conflicte de-a lungul vietii: Viorel Hrebenciuc, primarul Stavarache si Gigi Becali. Cu Viorel a reusit sa vorbeasca, cu Gigi Becali prin interpusi, pentru ca era plecat din tara, a incercat si cu domnul primar. Isi cere si acum, prin mine, iertare. Probabil conflictele au fost generate de personalitatile puternice ale celor pe care i-am enumerat. Fratele meu a avut puterea sa schimbe destinul familiei lui si a unui oras. A reusit sa schimbe mentalitatea lucratorilor din Primaria Bacau. L-am iubit foarte mult, a fost un sprijin si un ajutor in viata mea, m-a calauzit mereu. Am incercat sa am si eu firea lui de luptator. A fost un om direct, chiar daca a avut ceva de spus nu a lucrat pe la spate. Cred ca Bacaul a pierdut un om mare, a pierdut si va fi mai sarac de acum inainte fara omul Dumitru Sechelariu”. (Andreea Gavrila)
Sa nu fim tristi, sa ne amintim
Nu-mi pot ordona amintirile, toate vin ca un suvoi care a rupt zagazurile, când l-am cunoscut pentru prima data pe Dumitru Sechelariu?, au trecut anii, Sechelariu povesteste, pe Dumitru Sechelariu l-am vazut in holul Teatrului Bacovia, in 1989, la o avanpremiera, directorul adjunct de atunci al teatrului imi spunea ca este “omul care aduce bani”, n-am inteles atunci, aveam sa aflu mai târziu: Sechelariu era “capitalistul”, pe 22 decembrie l-am vazut in balconul de la fostul sediu al partidului, n-a zabovit prea mult, in oras au aparut primele TIR-uri cu sigla SELENA, le vedeai peste tot, cine-i omul asta?, se intrebau bacuanii, Sechelariu vorbeste, la ziar a venit o femeie care avea nevoie urgenta de un ajutor material, o problema cu un copil, nu mi-a venit in minte alt om, am deschis usa firmei Selena, i-am explicat, m-a privit, de ce ai venit la mine? Prin oras gasesti produse, bani nu are nimeni, indraznesc, cât?, am primit un telefon de la cetateanul in cauza, ne-a multumit, am uitat, prin 1994 m-a invitat la pescuit, n-am pescuit in viata mea, mi-a parut rau ca nu m-am dus, Sechelariu vorbeste, are planuri pentru 20 de ani, eu sunt harazit de la Dumnezeu sa construiesc, ne spune la o conferinta de presa, Bacaul era prea mic pentru el; si a construit, de la la micul “capitalist” a ajuns in Top 300, orasul era ca o floare, Bacaul batuse pentru prima data Iasiul, va amintiti? Am scris un editorial la inaugurarea nocturnei de pe stadion, un stadion arhiplin: Sechelariu! Se-che-la-riu! atunci l-am iubit, mi-a dat un telefon, ziarul DESTEPTAREA este pentru mine o afacere, zice la prima intâlnire cu jurnalistii de la cotidianul bacauanilor, voi stiti sa scrieti, voi sunteti profesionistii, eu sunt cititorul, Sechelariu vorbeste, curg ideile, se rostogolesc planuri, i-au dat lacrimile la prima cursa de pe pista de karting, isi iubea copiii ca pe lumina ochilor, la inaugurarea noului sediu al DESTEPTARII l-am anuntat ca este propus pentru Premiul de Excelenta al ziarului, sunt mii de bacauani care merita aceste premii, imi reproseaza, am stat la un pahar de sampanie, era unul din momentele rare când Sechelariu venea in redactie, ziarul devenise cel mai bun cotidian din Moldova, imi amintesc, Sechelariu vorbeste, alte planuri, Trustul Media DESTEPTAREA – ziar, radio, tv, o premiera pentru Bacau, era, amintiri, era iute, prea iute, rupea barierele când avea dreptate, nu conta: Iliescu, Hrebenciuc, Constantinescu, in Bacau el era presedinte, anii nu stau in loc, amintiri, se bucura ca un copil când se vorbea frumos de Bacau, a fost tare mândru când a finalizat prima etapa de refacere a fatadelor blocurilor din oras, am fost la audientele primarului Dumitru Sechelariu, de la opt dimineata pâna noaptea târziu, cum a fost?, era obosit, dar multumit, avea incredere in oameni, le lasa mâna libera, gândurile sa zboare, iubea orasul, bacauanii tineau la el, plecase de jos, ca multi dintre ei, marele lucru in viata este sa fii simplu, sunt mândru de ce am realizat, am nevoie de timp, dar timpul nu avea rabdare, eu merg cu Mercedes, de mâine si bacauanii vor avea autobuze Mercedes, le-a cumparat, m-a luat cu el la spital, atunci când sotia i-a adus pe lume inca un copil, n-am mai vazut un om atât de fericit, e fetita!, o femeie este mai curajoasa decât un soldat, amintiri, nu le pot ordona, sunt 18 ani, el a mers inainte, pe drumul ales, Sechelariu vorbeste, in campania electorala din 2004 l-am simtit trist, mi-a fost ciuda pe optimismul lui, n-a fost atent, devenise incomod si cineva a tradat, de ce?, el a stiut, era furios, de o furie optimista, peste patru ani… ura este razbunarea lasului pentru ca este intimidat, imi mai zicea deunazi, visurile lui nu au murit si nu vor muri niciodata, orice prost poate spânzura pe cel mai destept din tara, sa nu fim tristi, Sechelariu vorbeste, memoria ordoneaza faptele, uitam, dar nu iertam, Sechelariu povesteste…, ma gândesc, ca si el, la tatal lui, Adio, capitane! (Gheorghe Baltatescu)
O inima galben-albastra nu mai bate
FCM Bacau a depus o coroana de flori in culorile clubului pentru care Dumitru Sechelariu s-a luptat pâna in ultima clipa pentru a-l salva.
„A fost un om generos, memorabil. A construit o echipa, a incercat cât a putut sa o duca cât mai sus. Din pacate, acest drum s-a oprit!”
Daniel Scânteie, presedintele FCM Bacau„I-am datorat si ii datorez in continuare foarte multe. Am avut sansa sa antrenez la Divizia A când era primar. Cred ca lumea fotbalului a pierdut deoarece spunea ca echipa era ca un membru al familiei sale si cred ca asa a si fost.”
Gheorghe Poenaru, fost antrenor la FCM Bacau, actualmente antrenor al Petrotub Roman„Traim cu un pacat. Discutam despre valorile noastre când nu mai sunt. Nu pot sa-mi aduc aminte de el decât asa cum era: un om surâzator, un om care avea un cuvânt de imbarbatare, te intâmpina cu o gluma si venea sa isi spuna «lasa ca se poate si mai bine». Acesta era si va fi Doru pentru cei care l-au cunoscut, asa cât l-au cunoscut, fara a adauga cuvinte frumos ticluite. Lui nici nu ii placeau. Cei care l-au cunoscut stiu lucru acesta: ii placea adevarul, asa cât era el, dezbracat de orice fel de incarcatura. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!”
Geo Popa, directorul Centrului de Cultura „George Apostu”„Ca cetatean, am remarcat lucrurile bune pe care le-a facut Dumitru Sechelariu pentru Bacau, pentru ca a facut foarte multe lucruri bune. Tot ca cetatean, am remarcat dinamica si forta cu care isi sustinea proiectele. Nu poti sa nu observi componenta pozitiva a prezentei lui in viata administrativa a orasului! Tot aici intra si eforturile deosebite pe care le-a facut pentru a mentine in prima liga ceea ce bacauanii au iubit foarte mult: echipa de fotbal a orasului. In plan politic, a fost un om important si atâta vreme cât a considerat ca pastrarea calitatii de independent aduce lucruri bune bacauanior si-a pastrat aceasta calitate. Când a considerat ca proiectele orasului sunt puse in dificultate din punct de vedere al finantarii, Dumitru Sechelariu a stiu sa faca mutarea politica spre PSD pentru a proteja potentialele investitii. Ca om, il regret si ma alatur tuturor celor care transmit familiei sincere condoleante. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!“
Constantin Avram, deputat, presedintele organizatiei judetene PC Bacau„Dumitru Sechelariu a marcat istoria postdecembrista a Bacaului si in plan politic, si in plan administrativ. A fost, pentru municipiul nostru, un fel de «Doamna Gainusa» in varianta democratica. Avea idei inovatoare, desi la inceput nu avea experienta in administratie, si a incercat sa faca din Bacau un oras modern. Când lucram in Ministerul Educatiei, ma suna destul de des ca sa ma consulte in legatura cu problemele pe care le aveau scolile si directorii. Chiar era foarte interesat de situatia invatamântului bacauan.”
Vasile Cautis, director al Colegiului National „Vasile Alecsandri“, consilier judetean PP-DD„Dumitru Sechelariu credea ce spunea si spunea ce credea”
„Dumitru Sechelariu era un om al realitatii cum rar am intâlnit. Vedea si simtea problemele Bacaului si venea cu solutii imediat, pentru fiecare. Dumitru Sechelariu a iubit oamenii si i-a ajutat pe multi. Insa, pentru ca a spus lucrurilor pe nume, si-a facut si dusmani. Credea ce spunea si spunea ce credea. Avea curaj. Avea un temperament vulcanic. Punea pasiune in tot ce facea. Dar numai cei care il cunosteau stiau ca in spatele acestui vulcan se afla, de o sensibilitate debordanta, un Om care iti punea sufletul in palma. Dorule, ai ars toata viata ca un vulcan si te-ai stins ca o lumânare. Adio, prietene, ai plecat prea repede, când multi mai aveau nevoie de tine.”
Neculai Lupu, fost presedinte al Consiliului Judetean Bacau
Curajul de a fi bacauan. Oamenii stiu ca nu e prea târziu!
Peste Bacau bate un vânt rece. Oamenii poarta inca o povara pe umerii deja aplecati. S-a stins cel care i-a invatat sa fie curajosi. Chiar nebuni, asa cum Sechelariu era când ii obliga sa-l urmeze intr-un viitor doar de el vazut. “Jos cu gratiile!” – bubuia Primarul. Si nu erau doar zabrelele care sufocau comertul bacauan. Erau limitele pe care, impreuna, pâna la urma, le-au depasit si au devenit MÂNDRI. De curatenie, de strazi, de scolile frumoase, de salariile primite, de spatii verzi si de locurile de joaca rasarite prin toate cartierele. Dar mai ales de renumele pe care orasul lor il capatase in România. Nu neaparat datorita Statiilor Selena (model de comert civilizat intr-o tara inca plina de tarabe), ci pentru ca neamurile ii sunau de la sute de kilometri sa-i intrebe cum de e atât de bine in Bacau. Raspunsul era intotdeauna acelasi: “E nebunul de Sechelariu, asta face treaba!”. Nebunul nu avea limite când venea vorba de Bacau. Insa era profund limitat in fata nevoilor, necazurilor, suferintelor bacauanilor. Nu putea rezista, dintr-o slabiciune ce-i trada totala iubire de oameni. Niciun om care a stat in fata lui Sechelariu si i-a spus cinstit ce-l doare nu a plecat fara ajutor. Sunt zeci de mii de oameni care si-au gasit sanatatea lor sau a copiiilor, si-au salvat casa sau afacerea, au mers la studii in Bacau sau in strainatate pentru ca Sechelariu i-a ascultat si i-a inteles. Iar daca legea si neputinta bugetului i-au interzis sa-i ajute, a scos din buzunar bani multi pentru ca viata lor sa fie mai frumoasa. Nu a cerut sa i se sarute mâna, nu a avut pretentii la recunostinta, chiar a interzis sa se stie când si cum a salvat vieti, a redat lumina ochilor sau a scos din saracie tineri pe care i-a trimis sa invete carte la cele mai mari universitati din lume. A crezut mereu in bacauanii care l-au iubit si i-au fost recunoscatori pentru sansa de a trai in cel mai invidiat oras al României. Miile de oameni inlacrimati care au venit in doar doua zile sa-l omagieze pe Dumitru Sechelariu inseamna confirmarea credintei sale. Sanatate, bunastare, siguranta, viitor – iata ce le-a oferit Dumitru Sechelariu bacauanilor. Oamenii nu uita binele si de aceea vin atât de multi sa-i spuna: “Multumim ca ai fost singurul care a crezut ca bacauanii merita mai mult. Multumim ca ne-ai invatat sa fim mândri!”. Dincolo de ceea ce Dumitru Sechelariu a realizat ca primar, ramâne spiritul sau, al libertatii, iubirii si al sperantei. Am invatat sa fim bacauani cu Dumitru Sechelariu!
Chenarul amintirilor cu Dumitru Sechelariu
La disparitia sa, fostul finantator al FCM Bacau a fost evocat de jucatori, antrenori si conducatori din fotbalul românesc
Un alt februarie. Unul insorit, de acum 11-12 ani. FCM Bacau se afla in cantonament, in Italia. „Galben-albastrii” urca la Ciocco, renumitul centru de pregatire din inima Toscanei pentru un amical cu Dinamo Moscova. In asteptarea meciului, Dumitru Sechelariu se intretine cu patronul moscovitilor. S-au cunoscut in urma cu trei minute, dar pare ca se stiu de o viata. Zâmbind, Seche se intoarce si-i face cu ochiul interpretului: „Spune-i ca am la mine un diamant”. Traducerea este intrerupta de nedumerirerea magnatului rus: „Ce diamant? Si unde este?”. Sechelariu ii da un cot, amical si isi largeste zâmbetul: „Se echipeaza in vestiar. Se numeste Andrei Cristea, e doar un copil, dar va ajunge un atacant important”.
Un titlu, o „dubla“ si mai multe telefoane
Andrei Cristea este, astazi, barbat in toata firea. Si, ca orice barbat in toata firea, se lupta zdravan cu lacrimile. Ciocco e de domeniul trecutului. Din pacate, si Dumitru Sechelariu. „Nu-mi vine sa cred ca s-a dus! A fost un om extraordinar. Stau si ma gândesc cum ar fi fost cariera mea fotbalistica fara sprijinul sau”, spune Andrei, copilul de ieri si „atacantul important” de astazi. Plecat in 2004 de la FCM Bacau, Cristea a tinut legatura cu Sechelariu. „Vorbeam periodic la telefon. Imi urmarea evolutia si ma felicita dupa reusitele importante. S-a bucurat foarte mult când am cucerit titlul de golgheter al României”, spune Andrei, care i-a dedicat lui Seche „dubla” istorica reusita impotriva Valenciei, in februarie 2005.
„S-a intors baiatul acasa“
Din nou in prezent, cu Gheorghe Poenaru. Si iute, inapoi in trecut. „Câte amintiri nu ma leaga de Dumitru Sechelariu! Practic, mi-a marcat cariera, oferindu-mi posibilitatea sa antrenez in prima liga”, spune Poe. „Cel mai frumos moment trait alaturi de Dumitru Sechelariu? Meciul cu Dinamo din primavara lui 2002, când am câstigat cu 4-2. Plecasem de la Bacau in vara lui 2001 si revenisem la inceputul returului, iar victoria contra lui Dinamo constituia un moment de vârf pentru mine si pentru echipa. Dupa acel 4-2, am urcat la loja. Erau acolo toate oficialitatile judetului, iar Sechelariu m-a luat in brate si a spus «S-a intors baiatul acasa». M-a emotionat teribil acest lucru”, povesteste Poenaru.
„A iubit oamenii si a fost iubit de ei“
Poe isi aminteste si de momentul 2010. Atunci când echipa fanion a Bacaului a fost retrasa din campionatul ligii secunde si retrogradata la masa verde la comanda municipalitatii. „In vara lui 2010 am facut, alaturi de Dumitru Sechelariu, o noua echipa a FCM-ului, cu care am promovat fara infrângere in liga a doua. A fost o reusita, in conditiile in care am luat totul de la zero”. Presedintele acelui FCM care a revenit en-fanfare in 2011 in esalonul secund era Daniel Scânteie. „Cu Dumitru Sechelariu am avut o relatie excelenta. Mai intâi din postura de jucator si apoi din cea de presedinte. A avut merite incontestabile in fotbalul bacauan si românesc. Sub profil uman, pot spune ca Sechelariu a iubit oamenii si a fost iubit de ei”, subliniaza Scânteie.
Cartonas rosu pentru Ciocoiu
De la un presedinte de club, la unul de AJF. Cristi Sava, actualul conducator al Asociatiei Judetene de Fotbal Bacau rememoreaza doua episoade din activitatea sa de (fost) arbitru. Ambele s-au petrecut in vara lui 2001 si amândoua sunt legate de Sechelariu. Mai intâi, la un joc test intre FCM Bacau si FC Onesti. „Tin minte ca i-am dat cartonas rosu lui Ciocoiu pentru lovirea adversarului. Ciocoiu a facut scandal, dar eu am ramas pe pozitii: eliminare. Dupa joc, Dumitru Sechelariu a venit la mine si m-a felicitat, spunându-mi ca am procedat corect”. A urmat apoi amicalul de lux contra Galatasaray-ului. „Tot eu am arbitrat. Seche m-a laudat pentru modul in care am condus jocul, spunându-mi ca am un viitor frumos in arbitraj. Mi-a crescut inima pentru ca, la vremea aceea, eram un simplu arbitru de Divizia C”.
„Cu el nu m-am certat niciodata“
Finalul apartine unui fost arbitru FIFA, Adrian Porumboiu. „In viata mea m-am certat in multe rânduri cu diverse persoane. Ei bine, cu Doru Sechelariu nu m-am certat absolut niciodata. L-am respectat foarte mult si m-a respectat la fel de mult. Mi-a fost ca un frate”, spune finantatorul Vasluiului, care si-a facut retragerea ca arbitru chiar la Bacau, in toamna lui 1997, la un meci câstigat de FCM cu 3-0 contra lui Dinamo: „Sechelariu a insemnat enorm pentru fotbalul bacauan. Pentru mine ramâne un exemplu de onestitate. Am vorbit ultima data cu el vineri seara, cu o zi inainte de a muri. Era de un optimism molipsitor. Nu m-am gândit nicio clipa ca a doua zi va pleca dintre noi pentru totdeauna”. A doua zi, intr-o dimineata trista si cenusie de februarie.
Scoli si blocuri legate fortat de CET
Dupa ce a furnizat ani de zile servicii de proasta calitate bacauanilor, ceea ce a determinat debransari masive, CET Bacau a ajuns la limita de jos a numarului de consumatori. Primaria si Consiliul Local s-au mobilizat pentru a salva societatea „de suflet” a administratiei. Gradinite, scoli, blocuri noi, viitorul spital municipal, toate au fost atrase spre sistemul centralizat, chiar cu riscul ca elevii si locatarii sa dârdâie in clase si in locuinte.
In ultimii ani, CET Bacau a dus o campanie indârjita pentru a-si pastra consumatorii si pentru atrage unii noi in sistem. In perioada 2003-2008, societatea de termoficare a pierdut 15.000 de apartamente pe care proprietarii lor le-au dotat cu centrala termica individuala. A fost nevoie sa fie preluate 13.400 de apartamente de la Termloc, altfel CET ar fi ramas cu prea putini consumatori, ar fi functionat la limita si nu si-ar mai fi justificat existenta. Primaria si Consiliul Local Bacau au luat ulterior o serie de masuri de ingradire a debransarilor si de aducere a noi consumatori in sistem. Cu toate acestea, debransarile au continuat. Intre anii 2008 si 2012, CET a pierdut mii de abonati si a ajuns sa aiba, la finalul lui decembrie trecut, 17685 de consumatori. In 2008, o firma daneza a construit mai multe scenarii pentru viitorul pietei termice din municipiul Bacau si a recomandat CET Bacau pentru a primi finantare europeana prin Programul Operational Sectorial de Mediu, Axa III, fonduri de coeziune. Prin acest program se acorda jumatate din suma necesara pentru reabilitarea retelelor termice, a punctelor termice si mentru modernizari in CET. Societatea bacauana este, insa, constrânsa prin conditiile de finantare europeana sa racordeze noi consumatori. Ulterior, CL Bacau a adoptat o hotarâre care prevedea facilitati pentru bacauanii care solicitau rebransarea apartamentelor la CET.
Prin HCL 241/2008 se prevedea si ca toate institutiile subordonate CL Bacau sa primeasca agent termic de la CET. Scoli, gradinite, toate blocurile care s-au construit si chiar viitorul spital municipal au fost bransate la sistemul de termoficare. Chiar si un mare agent economic bacauan s-a „legat” de CET, fiind, in ceea ce primveste consumul, echivalent cu 8000 de apartamente. Primaria s-a grabit sa puna astfel caruta inaintea bolilor. Investitiile cu fonduri europene s-au realizat in mica masura, doar la 5 puncte termice, in schimb unitati de invatamânt si locuinte au fost bransate la CET pentru a suferi din cauza avariilor care se tin lant din cauza conductelor vechi si ruginite.
Roxana Neagu
Doina Mincu
La jumatatea lunii ianuarie, o avarie pe reteaua primara, care transporta agentul termic de la CET la punctele termice, a lasat nordul si centrul orasului in frig. Au fost afectate aproape toate unitatile de invatamânt. La scurt timp, s-a produs o noua avarie. In multe scoli s-a luat masura reducerii orelor de curs, pentru ca elevii sa poata rezista temperaturilor scazute din clase.
Viitorul Spital Municipal a fost racordat la sistemul de termoficare dar nu primeste inca agent termic de la CET. Unitatea sanitara va fi obligata sa aiba si o sursa alternativa de apa calda si caldura.
„O centrala proprie in unitatea de invatamânt ar insemna o cheltuiala in plus pe partea de personal de intretinere. Nu stiu ce sa spun daca ar fi mai bine sau mai rau daca am avea autonomie termica. Speram insa sa nu mai fie avarii pe reteaua de la CET ca ne afecteaza procesul de invatamânt. Când au fost probleme acum, in aceasta iarna, am fost nevoiti sa mai reducem orele si pauzele pentru ca elevii sa plece mai repede acasa.”
prof. Gabriel Andrei, director CN „Gh. Vranceanu”„Daca am avea centrala proprie, cred ca s-ar reduce costurile la jumatate. Caldura avem, nu ne plângem, câteodata chiar prea multa. A fost o discutie cu primarul pe o investitie privind instalarea de panouri solare, pentru toate cele trei unitati de invatamânt de pe strada Vasile Alecsandri (Colegiul «A. Saligny», Scoala «Spiru Haret» si Colegiul «V. Alecsandri», n.r.), dar nu s-a mai materializat. Noi intotdeauna am fost racordati la Punctul Termic al CET-ului de la Colegiul «Saligny».”
prof. Vasile Cautis, director CN „V. Alecsandri”„Noi inca mai avem centrala proprie, desi sunt presiuni din partea Primariei Bacau sa trecem la CET. Avem o centrala de peste 30 de ani, care necesita revizii anuale si ni s-a spus ca decât sa mai investeasca in ea, mai bine ne racodam la sistemul centralizat. Noi insa preferam sa avem centrala termica proprie, pentru ca astfel economisim. Mai ales ca de anul trecut costurile sunt suportate din finantarea per elev. Avem 400 de elevi pe scoala si alti 200 de prescolari pe gradinita din structura. Cu centrala proprie e altceva.”
prof. Eugenia Iancu, director Scoala „Alexandru cel Bun”„Dintotdeauna noi am avut centrala proprie. Altfel nu se putea pentru ca avem si cantina si camin. Sunt 1.700 de elevi in cinci corpuri de scoala, 280 de caministi si inca 140 de prescolari pe gadinita. In 2003 am inlocuit si vechea centrala, atunci s-a schimbat si toata instalatia de transport agent termic, calorifere, tot. Centrala ne asigura si apa calda necesara. E greu de facut o comparatie daca avem costuri mai mici decât daca am fi la CET. Insa e bine sa ai centrala proprie. Avem si o firma de service care intervine foarte prompt in caz de avarii, nu avem probleme.”
prof. Remus Cazacu, director „N.V. Karpen”
Este nevoie de mai multi procurori
Conducerea Parchetului de pe lânga Tribunalul Bacau isi doreste sa acopere deficitul de personal, având in vedere ca numarul dosarelor este in crestere. Anul trecut, procurorii bacauani au avut in lucru mii de dosare si au trimis in judecata peste 1.500 de inculpati.
Parchetele din judetul Bacau se confrunta cu deficit de personal. A spus acest lucru seful Parchetului de pe lânga Tribunalul Bacau, prim-procurorul Felix Banila, la sedinta de bilant privind activitatea de anul trecut. In anul 2012, acestia au instrumentat mii de cauze, o parte dintre ele de mare complexitate, si in final au trimis in judecata prin intocmirea de rechizitorii, peste 1.500 de inculpati.
Ca si in anii anteriori, cea mai aglomerata unitate a fost Parchetul de pe lânga Judecatoria Bacau. Pentru a le veni in sprijin procurorilor de aici, cei de la Parchetul de pe lânga Tribunalul Bacau au preluat un numar mare de dosare spre a le solutiona. Oficialii de la aceasta institutie spun ca, pentru acest an si-au propus regândirea schemei de personal acolo unde volumul de activitate este mult mai mare in comparatie cu numarul procurorilor. La Parchetul Tribunalului, spre exemplu, doar 60 la suta din schema de personal este acoperita. Pentru anul acesta, sefii procurorilor bacauani si-au propus sa demareze procedurile pentru construirea unui nou sediu la Moinesti dar se impune si o extindere a Parchetului Tribunalului Bacau pentru ca aceeasi cladire functioneaza si DIICOT-ul.
„Anul trecut, volumul de activitate a crescut cu 17 la suta pe intreg judetul Bacau si se evidentiaza, in primul rând, Parchetul de pe lânga Tribunalul Bacau unde volumul de munca a crescut cu 85 la suta. Ne confruntam cu probleme de personal. Incarcatura pe procuror este mare, apar evenimente simultane, de regula dupa program, si trebuie sa avem cum sa le acoperim. S-au facut demersuri pentru a fi delegati mai multi procurori si este necesara redimensionarea schemei de personal la Parchetul Judecatoriei Bacau.”
procuror Felix Banila, prim-procuror Parchetul de pe lânga Tribunalul Bacau
Bacauanii nu-si pazesc padurile
Pentru 55 de lei, sunt la cheremul hotilor!
O suta de mii de hectare de padure au fost retrocedate, in judetul Bacau, urmasilor celor care le-au stapânit inainte de 1945. Din acestea, doar pentru 23.219 ha exista incheiate contracte de paza cu Directia Silvica (DS) Bacau. Exista si paduri a caror paza este asigurata de proprietari, prin ocoalele private autorizate: OSP Oituz, OSP Lignum Darmanesti, OSP Ghimes si OS Bisericesc Blagesti. Din pacate, in judetul Bacau nu sunt pazite 35.000 ha, adica 35 la suta din suprafata totala a padurilor private, ceea ce inseamna foarte mult. In decembrie 2011, aveau contract de paza 5.649 proprietari, iar la sfârsitul anului 2012, cu 116 mai multi, adica 5.767. Pentru un tarif de 55 lei/an/ha, care poate ajunge la 100 de lei in zonele izolate, greu accesibile, DS Bacau asigura serviciul de paza, punerea in valoare a materialului lemnos, emiterea documentelor cu regim special pentru transport, asistenta tehnica pentru asigurarea unei stari fitosanitare corespunzatoare a padurii si asistenta in prevenirea si stingerea incendiilor.
Din poarta in poarta, dupa taxa!
Principalul motiv pentru care proprietarii isi lasa padurile de izbeliste este imposibilitatea de a obtine un beneficiu. Conform legii, DS nu le poate marca decât 1 mc/an/ha. O alta cauza pentru care peste o treime din paduri nu sunt pazite e faptul ca proprietarii care au avut contract au decedat. „Urmasii lor sunt plecati in alte orase sau in alte tari si nu sunt interesati de soarta proprietatii, iar noi suntem in imposibilitatea de a-i contacta”, arata Silviu Geana, sef birou Corp control tehnic si paza in DS. De altfel, nici cei care au contract nu sunt intotdeauna la zi cu plata serviciilor. „Pentru 2012, avem neincasari de 15 la suta, dar suntem in plina campanie de incasare. Padurarii si sefii de district merg din poarta in poarta, cu chitantierul in mâna. Din pacate, proprietarii trateaza padurile ca pe o sursa de venit si considera ca au doar drepturi, uitând de obligatii”, afirma Silviu Geana. Important e ca aceste paduri sunt pazite, deci nu pot fi vandalizate. In cazul in care nu exista contract cu DS si copacii sunt taiati de hoti, insa acestia nu sunt depistati, tot proprietarul e sanctionat. Mai apare un mare neajuns: daca nu exista contract de paza, nici proprietarii nu pot sa exploateze lemnul in regim silvic, pentru ca DS Bacau nu marcheaza copacii, iar ei, chiar daca taie din propria padure, sunt considerati infractori.
In conditiile in care proprietarii nu-si asigura administrarea si paza suprafetelor de padure care le-au fost retrocedate, fapta aceasta poate constitui contraventie si este sanctionata cu amenzi care pot merge de la 500 la 1.000 de lei.
Taierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din radacini, fara drept, de arbori, puieti sau lastari din fondul forestier national si din vegetatia forestiera din afara acestuia constituie infractiune silvica si se sanctioneaza, in functie de valoarea prejudiciului, cu inchisoare de la 6 luni la 16 ani.
In 2012, structurile de ordine publica au organizat 351 actiuni si controale, ocazie cu care au constatat 288 de infractiuni silvice, au intocmit 84 de dosare pentru infractiuni descoperite in flagrant si au aplicat 1.051 de amenzi in valoare de peste 1 milion de lei. Tot in 2012, au confiscat 1.147 mc de lemn in valoare de 500.000 lei.
„Fabricat in Tara lui Andrei“
Vor invata sa faca afaceri sociale
Bacauanii care vor sa demareze un proiect social se pot inscrie, pâna pe 4 martie, in competitia „Fabricat in Tara lui Andrei“. Sunt eligibile fundatiile, IMM-urile, dar si persoanele fizice care au motivatie, experienta si idei de afaceri sociale. Vor exista 20 de finalisti si 10 câstigatori. Comunitatile care vor beneficia de ideile câstigatoare sunt Zemes, Moinesti si Comanesti.
Peste 50 de persoane au fost prezente, ieri, la intâlnirea regionala destinata lansarii programului „Fabricat in Tara lui Andrei”. Au participat primari, consilieri locali si judeteni, directori de IMM-uri si ONG-uri, dar si lideri de opinie si antreprenori sociali din trei judete: Bacau, Vrancea si Galati. Bacaul a avut, la lansare, doi edili importanti: Viorel Ilie, primarul municipiului Moinesti, si Viorel Miron, primarul Comanestiului. „Fabricat in Tara lui Andrei” este o competitie de proiecte sociale in valoare de 350.000 de euro, organizata de Petrom si Fundatia NESsT. Manifestarea e parte integranta a programului de responsabilitate sociala „Tara lui Andrei”, care ajuta comunitatile sa intre in actiune si sa-si schimbe viata in domenii cheie: crearea de locuri de munca, accesul la educatia non-formala si cultivarea spiritului civic. Prin urmare, afacerile sociale care vor fi implementate vor aduce beneficii si locuitorilor, nu doar câstigatorului.
Platiti sa aiba initiativa!
In judetul Bacau, localitatile in care vor fi implementate proiectele sociale care vor fi selectate spre finantare sunt Zemes, Moinesti si Comanesti. Lansarea a debutat cu prezentarea programului „Tara lui Andrei” si a realizarilor acestuia din 2009 pâna azi, a continuat cu descrierea concursului si s-a incheiat cu o sesiune de intrebari si raspunsuri. In competitia „Fabricat in Tara lui Andrei” se pot inscrie fundatii, persoane fizice autorizate, IMM-uri si simpli cetateni, cu conditia sa doreasca sa realizeze un proiect care rezolva o problema sociala. In prima faza vor fi selectati 20 de finalisti, care vor fi ajutati sa scrie planul unei afaceri si vor putea solicita 1.500 de euro pentru a testa fezabilitatea ideii (realizarea unui studiu de piata, realizarea unui prototip etc.). In a doua etapa, vor fi alese 10 planuri de afaceri care vor primi sprijin financiar in valoare totala de 320.000 de euro. Timp de un an, câstigatorii vor fi consiliati gratuit in implementarea afacerii lor. Ultima zi de inscriere in concurs este 4 martie. Toate datele si formularele se gasesc pe site-ul www.taraluiandrei.ro.
„Cei 20 de finalisti selectati in martie vor trece printr-un proces de sapte luni, in care vor fi instruiti sa scrie un plan de afaceri. E un proces din care pot invata foarte multe lucruri. In principiu, ii trecem prin tot ceea ce inseamna o afacere, de la cele mai mici detalii pâna la proiectiile finaciare, lucruri legate de furnizare, productie, distributie, comunicare.“
Raluca Puie, consultant Fundatia NESsT„Platforma «Tara lui Andrei» inseamna 250.000 de copaci plantati in mai multe comunitati, 6.000 de voluntari care s-au alaturat Petrom, 25.000 de elevi si 1.700 de profesori care au participat la Scoala lui Andrei, 88 de proiecte in valoare de 500.000 de euro, 2.650 de elevi care si-au imbunatatit abilitatile de comunicare si management in taberele Tara lui Andrei.“
Luminita Banasu, business officer Petrom
Meteoritul de la Comanesti
Explozia meteoritului cazut in Urali, in Rusia, aminteste de un posibil caz similar petrecut in judetul Bacau, la Comanesti, insa la o scara mult mai redusa. Pe 20 aprilie 2006, la ora 9.20, o bubuitura puternica s-a auzit de undeva de sus, in trei judete: Bacau, Neamt si Harghita. Cel mai puternic pare sa se fi auzit pe Valea Trotusului. Autoritatile bacauane si cele din judetele invecinate au confirmat ca e existat un incident, iar anchetarea evenimentului a inceput imediat, dar nu a dus la rezultate certe.
Dupa ce au verificat toate obiectivele industriale din judet, iar zona a fost survolata de elicoptere militare, nu s-a descoperit nimic care sa explice bubuitura. Au fost analizate si variantele unei implozii miniere sau explozia unei pungi de gaz. Autoritatile au incercat in zadar sa afle care ar putea fi sursa puternicului zgomot, asa ca au aparut speculatiile, care au mers de la zvonul ca prin zona ar fi trecut un avion ultrasecret american, la acela ca a explodat un OZN sau ca a cazut un satelit. Cercetarile au fost ingreunate si din cauza ca zona este muntoasa si impadurita pe mii de hectare.
Marturiile localnicilor
Zgomotul teribil a panicat cetatenii, care au asaltat cu apeluri telefonice autoritatile. Marturiile localnicilor au vorbit despre o unda de soc care a facut geamurile sa zanganeasca, de o “bubuitura puternica, urmata de un zgomot ciudat, ca un fâsâit”, de “o bubuitura enorma, fantastica, supraomeneasca”.
Autoritatile au cercetat platforma industriala de la Onesti, exploatarile miniere si petrolifere, dar nu au gasit nimic. “Unii au apreciat ca bubuitura a fost cam la sase-sapte kilometri in aer. Oricum, s-a auzit si la Onesti, si la Bacau, si la Miercurea Ciuc, deci pe o distanta enorma. Eu cred ca a fost vorba de un meteorit care a explodat, s-a dezintegrat in aer”, spunea seful de atunci al Politiei Comanesti, Mircea Chiriac.
Din dispozitia Statului Major al Aviatiei Militare, un elicopter din cadrul Serviciului de lupta si interventie umanitara a “greblat” tot perimetrul Comanesti-Darmanesti, Valea Trotusului, pâna la Onesti. Dupa o ora si 45 de minute de zbor efectiv elicopterul s-a intors la baza, fiindca nu s-a observat nimic suspect.
Opinia specialistilor
Dan Mitrut, vicepresedintele Societatii Astronomice Române, a sustinut si el varianta meteoritului. “Soarta unui corp care intra in atmosfera depinde de masa lui. Daca are câteva zeci de tone, va produce un crater. Daca are doua-trei sute de kilograme, explodeaza la o inaltime de câteva sute de metri deasupra solului. In acest caz, urmele sunt mai greu de depistat, iar daca s-a produs deasupra unei paduri, urmele nu pot fi gasite pe sol, ci in scoarta copacilor”, a declarat Dan Mitrut.
Conform manualelor de astrofizica, un meteorit ce se indreapta spre Pamânt incepe sa se dezintegreze la contactul cu straturile inalte ale atmosferei, inca de la peste 80 de kilometri altitudine. Majoritatea meteoritilor ard complet din cauza vitezei mari si a frecarii intense cu atmosfera, iar la suprafata terestra ajunge doar o pulbere insesizabila. Cei mai voluminosi meteoriti ori ard incomplet, iar fragmente ajung la sol, ori explodeaza la altitudini mari, de ordinul kilometrilor sau zecilor de kilometri. Suflul exploziei ajunge la sol si poate provoca distrugeri ca in cazul Tunguska, din anul 1908, ori mult mai recentul caz din orasele din Ural. Daca insa meteoritul este mai redus ca dimensiuni, de ordinul a un metru diametru sau chiar mai mic, si se fragmenteaza foarte mult, la sol ajunge doar zgomotul exploziei, cum ar fi cazul de la Comanesti.
In Buhusi nu mai exista niciun evreu
Potrivit unelor surse, in perioada interbelica ar fi existat in Buhusi chiar si 5.000 de evrei. Daca este adevarat ca astazi exista sapte milioane de evrei in cele doua Americi, cinci milioane in Asia, doua milioane in Europa si o suta de mii in Africa, atunci numarul amintit al evreilor buhuseni interbelici este impresionant. Centru rabinic de referinta, cu sinagoga devenita monument istoric si cu un cimitir important pentru istoria acestei etnii, Buhusi a ajuns astazi un oras fara niciun evreu. Recent s-a stins din viata si ultimul reprezentant al acestei etnii, distinsa doamna Alterescu. Sotul acesteia, David Alterescu, fusese mult timp liderul comunitatii. Faptul ca in Buhusi nu mai exista niciun evreu ne-a fost confirmat de Comunitatea Evreiasca Bacau, dar si de personalitati evreiesti din Israel, unde fenomenul a stârnit nostalgii.
Evreii buhuseni, in roluri-cheie
Evreii buhuseni au avut roluri si statusuri deosebite, fiind economisti, ingineri, profesori, doctori, comercianti, impresari artistici. Pe unii dintre ei ii regasim ca sefi de promotie ai liceului buhusean. La Fabrica de Postav, mai ales, acestia au jucat roluri importante. Actuala strada 1 Mai era cunoscuta mai ales ca strada evreilor. Aici functionau si magazinele pe care acestia le gestionau. Multi dintre ei au emigrat incepând cu anii ’70. Dupa 1990, exodul a continuat. Putinii care au mai ramas s-au stins. Unii dintre ei, intr-o mare, mare singuratate si devalmasie a fiintei. Interesant este faptul ca, dupa ani si ani de zile, unii dintre urmasii evreilor nascuti in Buhusi, stabiliti in strainatate, au solicitat cetatenie româneasca. Unii dintre ei au motivat gestul ca fiind unul de respect fata de tara de bastina a parintilor. In Monitorul Oficial din 20 mai 2009, de pilda, prin Ordinul 1405, au primit cetatenie româna Barel Brucha, fiica lui Cojocariu Simon si Maria, nascuta la data de 5 martie 1927 in localitatea Buhusi, Cooper Mordechai, fiul lui Cuper Zisu si Ana, nascut la data de 4 august 1929 in Buhusi. Vara, mai ales, multi evrei se reintorc in Buhusi pentru a-si revedea locurile natale, pentru a se intâlni cu prietenii, pentru a depune o lumânare la cimitir.
Buhusi, fief rabinic
L-am intâlnit in sinagoga buhuseana pe inteleptul rabin israelian Tobias I., atunci când venit la Buhusi nu numai pentru reculegere, ci si pentru a reabilita acea parte din sinagoga care dadea semne de mare oboseala. Rabinul Tobias ne-a oferit informatii inedite despre istoria evreilor buhuseni: „Exista, astazi, in Israel, o dinastie Rujin. Unul dintre descendentii acestei dinastii a fost primul rabin de Buhusi, Isac Fridman. Rabinul Isac Fridman intemeiase, si el, la Buhusi, o adevarata dinastie (copii, nepoti, stranepoti) care a pastrat opera spirituala evreiasca din Buhusi. Primul a intemeiat aici, pe strada Al.I. Cuza, o curte rabinica. In afara caselor construite pe aceasta strada si de o sinagoga mai veche (care astazi nu mai exista), din apropiere, in urma cu peste o suta patruzeci de ani a fost construita aici sinagoga care dainuie si astazi. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, aici au locuit copiii, nepotii si stranepotii rabinului Isac Fridman. Ultimul rabin de aici, al familiei Fridman, a fost, prin anul 1970, tot un Isac. Acesta s-a mutat in Bucuresti, unica fiica a acestuia a plecat in Israel, unde a intemeiat o curte rabinica. Aceasta este condusa astazi de nepotul rabinului Isac, rabinul Iacob Mendel Friedman”.
Va fi scrisa o istorie a evreilor buhuseni?
Spre sfârsitul verii, in fiecare an, la Buhusi vin in pelerinaj zeci de hasidim (piosi) din lumea intreaga, multi dintre ei fiind urmasi ai dinastiei rabinice buhusene. „Vin, ne-a spus rabinul Tobias I., pentru a se reculege si a se ruga in sinagoga si la morminte”. Astazi, pe lânga români, in Buhusi mai aflam rromi,, germani, maghiari, ucrainieni, chinezi, turci, italieni, sirieni. Prof.univ.dr. Alexandru-Florin Platon, Universitatea „Al.I. Cuza”, cu origini buhusene, s-a aratat incântat de propunerea noastra care viza scrierea unei istorii a evreilor din Buhusi, de catre studenti buhuseni ai facultatii iesene de istorie. Exista o deschidere in acest sens si din partea Comunitatii Evreiesti Bacau. La Buhusi inca mai exista multi oameni, multe locuri, dar mai putine documente, care pot depune marturie pentru o asemenea istorie
Cei mai multi someri, aproape analfabeti
“Pregatiti” pentru munci necalificate
In ciuda masurilor intreprinse pentru ca toate persoanele de vârsta activa sa posede o pregatire profesionala corespunzatoare cerintelor de pe piata muncii, in continuare nivelul de instructie al somerilor este ingrijorator. O dovedeste analiza privind gradul de pregatire a celor peste 15.000 de someri, inregistrati oficial, la finele lunii ianuarie, la Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM) Bacau. „Persoanele cu un nivel scazut de educatie detin, din pacate, si acum ponderea cea mai mare in totalul celor aflati in cautarea unui loc de munca, ne-a declarat Daniela Balan, consilier superior, purtatorul de cuvânt al AJOFM Bacau. Practic, 71,5 la suta dintre someri au terminat doar invatamântul primar, gimnazial ori profesional. Numai 7,3 la suta au studii superioare iar 21,1 la suta au absolvit liceul ori o scoala postliceala. Dupa mediul de provenienta, somerii din rural reprezinta 63,8 la suta, din rândul acestora cei mai multi fiind cu un nivel scazut de educatie.”
Dar nici calificarea nu garanteaza locul de munca
In acelasi timp, insa, in ultima perioada cele mai multe persoane disponibilizate sunt tocmai din domenii in care se cere o pregatire profesionala deosebita. La nivelul judetului Bacau destul de multi dintre somerii inscrisi in ultima vreme la AJOFM vin din industria de masini si echipamente (lacatus mecanic, electrician de intretinere si reparatii, electromecanic, sudor, strungar, frezor, mecanic intretinere si reparatii, mecanic utilaje, tehnician mecanic, inginer mecanic). Urmeaza transportul si reparatiile auto (mecanic auto, sofer), comertul (vânzator, agent comercial), prelucrarea lemnului (tâmplar, sortator produse), constructiile (zidar, dulgher, zugrav, fierar-betonist, instalator apa-canal, inginer constructii civile, industriale si agricole), industria chimica (operator si laborant chimist), industria extractiva si petrochimica, fabricarea produselor textile si de imbracaminte, agricultura, vânatoarea si serviciile anexe, precum si industria alimentara, restaurantele si alte servicii de alimentatie. Dar printre someri se afla si economisti, juristi consulti, asistenti medicali generalisti, operatori introducere, validare si prelucrare date, contabili, tehnicieni in protectia mediului etc.
Angajari doar in câteva domenii
Si, din nefericire, oferta de pe piata muncii nu acopera nici pe departe aceasta paleta vasta de meserii in care somajul este destul de mare. Potrivit AJOFM, cele mai multe angajari s-au facut in constructii, comert, industria confectiilor din textile, blanuri sI pielarie, hoteluri si restaurante si in domeniul prelucrarilor mecanice. Asadar, majoritatea somerilor nu sunt instruiti, dar si daca ar fi, cel putin in momentul de fata in România, respectiv, in judetul Bacau, nu le-ar folosi, deoarece nu exista locuri de munca pentru cei cu pregatire profesionala competitiva.
Intâlnire regionala a asistentilor sociali
„Suntem ultimii dintre bugetari“
Sindicatele angajatilor a cinci directii de asistenta sociala din tara s-au intâlnit cu reprezentantul Ministerului Muncii pentru a discuta despre contractul colectiv de munca si armonizarea salariilor. La intâlnire a fost prezent si Sorin Stan, presedintele Federatiei Nationale „Columna“.
Liderii organizatiilor sindicale din judetele Bacau, Vaslui, Vrancea, Mures si Brasov s-au intâlnit, vineri, la sediul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC) pentru a discuta despre contractul de munca pe ramura si o serie de revendicari. Au fost prezenti la dezbateri Iulian Aldea, reprezentantul Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (MMFPS), si Sorin Stan, presedintele Federatiei „COLUMNA”, care este si secretar general al CNSRL „Fratia”. Aceasta este prima dintr-o serie de intâlniri regionale in care vor fi analizate propunerile sindicatelor: “Suntem aici pentru a pune la punct ultimele rafistonari ale contractului colectiv de munca pe care vrem sa-l incheiem in sectorul asistentei sociale”, a declarat presedintele Sorin Stan.
Ministerul Muncii e doar „un ambasador”
Liderii celor cinci sindicate au vorbit despre drepturile angajatilor, despre salariile foarte mici si raspunderile foarte mari pe care le au asistentii sociali, acestia fiind nevoiti, in unele institutii, sa aiba grija de 10-12 copii. Sindicalistii mai cer armonizarea salariilor din cele 46 de directii cu salariile angajatilor din Consiliile Judetene. Iulian Aldea, reprezentantul MMFPS, a afirmat ca sunt sanse ca mare parte dintre propunerile facute de sindicate sa se aplice: „Ministerul Muncii se afla aici in pozitia de ambasador a ceea ce sindicatele considera ca trebuie sa ajunga pe agenda MMFPS si a intregii societatii. Prin urmare, nu vom face decât sa transmitem mai departe propunerile lor si sa acordam tot suportul in ceea ce priveste implementarea.” Ministerul e doar „un ambasador” deoarece contractul colectiv de munca pe ramura va fi semnat pe de o parte de Uniunea Nationala a Consiliilor Judetene (UNCJ), Asociatia directorilor DGASPC, asociatiile municipiilor, oraselor si comunelor, pe de o parte, si sindicate, pe de alta parte. De altfel, nu MMFPS e adversarul “ajustarii” salariilor, ci Ministerul Finantelor Publice.
„E vorba de un contract care, daca s-ar aplica, ar putea sa duca la aplicarea unitara a legii la nivel de tara pentru ca la ora actuala sunt mari discrepante salariale intre diferitele directii de asistenta sociala.“
Sorin Stan, liderul Federatiei “COLUMNA”„In sfârsit, suntem auziti si asta pe mine, ca lider de sindicat, ma bucura foarte mult. Sper sa facem ceva si sa se vorbeasca despre asistenta sociala asa cum se vorbeste despre sanatate si invatamânt. Noi avem salariile cele mai mici din sistemul bugetar, desi munca noastra e extrem de grea.“
Polixenia Oprisan, liderul Sindicatului “Familia” din Bacau
Irigatii doar pe 0,33% din suprafata agricola a judetului
Agricultorii stau si anul acesta la mila natura, fiindca irigatiile au ajuns in cel mai prost stadiu din 1989 incoace. Dupa un an 2011 considerat foarte bun pentru agricultura, urmat de un 2012 in care culturile au fost pârjolite de seceta, anul 2013 va fi tot unul al hazardului, fiindca inca suntem prea saraci ca sa punem irigatiile in functiune. Judetul Bacau are peste 300.000 ha de teren agricol, din care 186.780 ha, teren arabil. Din toata aceasta suprafata, doar circa 25.000 de hectare sunt amenajate pentru irigatii, iar intr-o zi de vara oarecare, cum a fost cazul anul trecut, când seceta a facut ravagii, apa a ajuns efectiv pe doar aproape 700 de hectare. Adica, doar 0,36 la suta din terenul arabil.
Pierderi enorme de pe urma secetei din 2012
Seceta de anul trecut a afectat grav culturile de porumb si floarea soarelui. La porumb, din suprafata totala de 90.200 ha, aproape jumatate a fost afectata de seceta in diferite grade, iar pe circa 3.000 de hectare, gradul de afectare a fost de suta la suta. La floarea soarelui a fost afectata 97 la suta din suprafata. La grâu si rapita, când s-a incheiat recoltarea, s-a constatat ca productiile sunt la jumatate fata de anul trecut. De altfel, marii arendasi din judet, cei care sunt si cei mai interesati sa isi irige suprafetele agricole, au si ei mari probleme cu udarea culturilor, fiindca investitiile sunt uriase. “Avem in asociatia noastra 700 de hectare de teren, iar seceta de anul trecut ne-a facut pagube de zece miliarde de lei. Sunt multe cereri de la oameni ca sa le luam terenurile in arenda, dar le refuzam, fiindca nu vrem sa riscam si mai mult, in conditiile in care terenurile nu pot fi irigate”, sustine Gheorghe Olaru, seful unei asocialtii agricole din zona Sascut.
Sanse iluzorii pentru irigatii imbunatatite
Pâna inainte de 1989, erau amenajate pentru irigatii suprafete agricole ce insumau 200.000 de hectare. Furturile si distrugerile au facut sa dispara zone importante de pe harta irigatiilor. “Acum mai sunt amenajate pentru irigatii circa 25.000 de hectare, din care efectiv se iriga vreo 250 de hectare la Dienet, vreo 600 de hectare la Letea Veche si vreo 200 de hectare la Calugareni”, a spus Mihai Banu, directorul Directiei pentru Agricultura Bacau. Sistemele de irigatii sunt invechite si uzate moral. Conform rapoartelor Directiei pentru Agricultura, pot fi totusi puse in functiune statiile de baza Damienesti, Racova-Filipesti si Itesti, cu sume consistente, si statiile de pompare SPP Tg. Trotus, iar in cadrul sistemului de irigatii Sascut, doua statii de punere sub presiune. Senatorul Dragos Luchian, parlamentar de Bacau si membru in Comisia pentru agricultura a Senatului, a afirmat recent, la o intâlnire cu agricultorii din judet, ca solutia pentru revigorarea sistemului de irigatii este doar un parteneriat public-privat, prin care sa fie accesate fondurile europene destinate acestui sector.
S-a marit taxa de reexaminare la Bacalaureat
La examenul de bacalaureat din acest an, candidatii care provin din promotiile anterioare, ce au sustinut de cel putin doua ori Bac-ul si nu au fost declarati admisi, pot relua examinarile dar dupa ce achita suma de 230 lei (la toate probele), cu 5 lei mai mult fata de anul trecut. Decizia apartine Ministerului Educatiei, care a emis ieri o nota in acest sens. In celelalte cazuri (elevii care au de sustinut doar una sau mai multe probe, la care au fost declarati respinsi in sesiunile anterioare), cheltuielile de reexaminare sunt stabilite diferentiat, in functie de numarul de probe sustinute, cu luarea in calcul a tuturor costurilor necesare evaluarii fiecarui absolvent. Taxa este valabila si pentru candidatii proveniti din invatamântul particular. Inscrierea candidatilor pentru prima sesiune a examenului de Bacalaureat din acest an va avea loc intre 27 si 31 mai. Probele orale incep pe 10 iunie, iar cele scrise pe 1 iulie. Rezultatele finale vor fi afisate pe 12 iulie. In Bacau sunt asteptati sa sustina acest examen aproximativ 6.300 de elevi care in acest an vor finaliza cursurile claselor a XII-a. Din anii trecuti, sunt in evidenta Inspectoratului Scolar Judetean circa 3.000 de candidati.
Cotidianul Desteptarea de luni, 18 februarie, a fost tiparit in doua editii
Editia de luni, 18 februarie, a cotidianului Desteptarea, in care a fost prezentata trecerea in nefiinta a lui Dumitru Sechelariu, dar si omagiile aduse de catre cunoscuti, prieteni si familie, s-a epuizat, inainte de prânz. Astfel, a fost tiparita o a doua editie care a fost distribuita in reteaua proprie de difuzare a presei.
A muri inseamna a te muta intr-o stea
Nu l-am intâlnit niciodata pe Seche. Ne cunosteam, probabil, doar din fotografii. Fotografiile, credeti-ma, nu mint niciodata, pentru cei care stiu sa le citeasca. Gândindu-ma la el, acum, când se plimba altfel printre noi, imi aduc aminte de zisa lui Voltaire: „Satira minte cu privire la oamenii importanti, in timpul vietii lor, iar elogiul minte dupa moartea lor”. Motiv pentru care n-am sa-l elogiez. L-as jigni.
A fost iubit, adorat, hulit la nivelul cel mai inalt. Ce-si poate dori mai mult un om? Si hula este un semn de respect. Am vazut tribunele unui stadion arhiplin scandându-i numele si am fost un pic invidios. Seche n-a trait. Pur si simplu a fiintat atât de intens, de vulcanic, incât aveai impresia ca ardea ca o torta; ardea clipele. Pentru el, timpul nu trecea; ardea. Si nu oricum: in flacari de poveste. Seche nu era trup. Era o flacara fara de odihna. Mereu locuit de avânturi, de neastâmpar, de proiecte, a uitat, probabil, uneori, aidoma multora dintre noi, ca omul este cel mai scurt drum dintre viata si moarte, ca boala este modul in care moartea iubeste viata, iar individul teatrul acestei slabiciuni. Alteori, in fotografiile mele, Seche imi apare ca un fluviu nabadaios care niciodata nu poate sta linistit in matca sa; e mereu revarsat peste albie. Cred ca n-a cunoscut ideea de repaos. Prin vene nu-i curgea, cu siguranta, sânge, ci un mare si fara de leac neastâmpar uman.
Am vorbit in nenumarate rânduri cu profesorii copiilor familiei Dumitru Sechelariu si am auzit doar cuvinte de mare respect despre ei. O vorba rea n-am auzit. Nici macar neprietenii n-au indraznit sa cârteasca pe aceasta relatie. O cunosc pe Laudeta Sechelariu si, nu este niciun secret, am o mare admiratie pe caracterul sau de exceptie. Dragostea si moartea, i-as spune lui Seche, sunt singurele elemente prin care omul atinge infinitul. Acum, stiut fiind ca a avut pe cine/de ce iubi si de cine fi iubit, cu siguranta a atins acest infinit. Mort cu adevarat este doar acela de care nimeni nu-si mai aminteste. In cazul lui Seche nu va fi vorba despre asa ceva. El va avea statutul acelor personalitati la care fac referire toti: si cei care sunt, dar si cei care nu sunt de acord cu el. E un reper.
Sunt mâhnit din cauza faptului ca moartea unui om este mai mult treaba supravietuitorilor, decât a lui. Daca lucrurile ar putea sta si altfel, Seche, omul care a trait asumându-si mereu poveri peste poveri, ar lua si povara acestei dureri asupra lui, n-ar lasa-o pe umerii copiilor si sotiei, pe umerii familiei. Dar cred ca familia stie asta si… Si poate ca i-ar linisti pe cei dragi facând haz de necaz, aidoma lui Marin Preda. „Moartea este un fenomen simplu in natura. Doar oamenii il fac inspaimântator”… Si poate ca Seche i-ar mai linisti pe cei dragi si cu vorbele eseistului: „A muri inseamna a te muta intr-o stea”. Steaua in care s-a mutat va fi, neindoielnic, usor de reperat, pentru ca va pulsa altfel, datorita neastâmparului proverbial al locatarului sau… Cei dragi cred ca deja au si vazut aceasta stea…
O viata de OM asa cum a fost
Dimineata de februrie isi infige coltii reci in tâmpla in acelasi timp cu sunetul prelung al telefonului. “S-a stins!” Mintea proceseaza cu greu informatia pentru ca e vorba despre un om care stersese moartea din dictionarul propriu si le insuflase tuturor frumoasa lui nebunie. O facuse cu zâmbetul pe buze, bucurându-se mereu fara teama de viata. O facuse cu lacrimi in ochi, suferind si atunci când suferinta era a unui strain. Cafeaua si tigara, ah, tigara!, grabesc recursul la realitate, una care s-a ciobit intr-un colt ce parea de diamant indestructibil la orice presiune si temperatura. Bacaul fara Dumitru Sechelariu? Mda, posibil, insa nu acelasi, nu unul in care sa se creada in acelasi timp naiv si puternic ca se poate visa la zile linistite, in care iti plimbi copiii prin parc, in timp ce parintii tai te privesc fericiti de pe o banca. Un alt telefon. “Este adevarat?” Da, acesta este un adevar, mai degraba o sentinta data unui condamnat la neastâmpar neinteles, o copita azvârlita de bidiviul existentei in pieptul celui ce a calarit mereu fara sa. Ea, inima, i-a jucat ultima festa, a trecut la odihna in timp ce el planuia de zor alte si alte drumuri, mereu convins ca mai este cale lunga pâna la sfârsit. Asta credeau si prietenii, si dusmanii, cu totii molipsiti de puterea unui om ce nu si-a cautat nicodata odihna.
Povestea un brasovean, ca multi altii, ca intr-un drum spre Delta a ramas in pana. Multi soferi au trecut pe lânga el pâna când a oprit un jeep din care a coborât Dumitru Sechelariu si l-a intrebat foarte relaxat ce problema are la masina. “Dom’le, era ditamai primarul Bacaului!” Era deja primarul Bacaului, dar ramasese acelasi saritor la nevoie, indiferent daca nevoia plângea in audiente ca nu are cu ce-si creste copii, reclama mizeria din cartier sau statea de mai bine de o ora la marginea drumului. Si mai era acelasi mecanic auto dinainte de 1989, cel pentru care surubareala sub masina insemna placerea de a face un lucru bun cu mâinile tale. Multi isi aduc aminte de meseriasul Sechelariu, tânarul indemânatic si descurcaret care le repara masinile. Unii l-au intâlnit dupa multi ani si le-a fost greu sa-l salute cu “domnule primar”. Dar au invatat.
Dumitru Sechelariu a facut bani dupa 1989. I-a mers mintea! Inseamna ca a avut-o, nu-i asa? Oricum, mintea aceea nu i-a crescut dupa ce a fost impuscat Ceausescu, ea era la locul ei si pe vremea când in România era aproape o crima sa gândesti. Actritele si actorii Teatrului “Bacovia” din trupa anilor ’80 isi aduc aminte cu placere de sala de jocuri din foaier, fie si numai pentru ca datorita ei reuseau sa-si incaseze salariile amputate de ordinele tovarasilor de la partid prin obligatia ca institutia sa obtina si alte venituri decât cele din prestatiile artistice. Dar Doru era acolo. El si aparatele sale aduse printr-o firma italiana, spectacolele teatrului chiar adunau sali pline de bacauani si nimeni nu se mai plângea ca unul câstiga mai mult cu mintea si munca sa. Culmea este ca, in decembrie ’89, capitalistul Sechelariu a iesit in strada, a intrat si in sediul partidului, ca sa dea jos “orânduirea cea cruda si nedreapta”. “O duceau prea multi greu pe atunci!” Culmea ca l-a sustinut pe un actor al teatrului sa devina seful noii puteri din judet. Apoi s-a retras si i-a lasat pe altii sa devina politicieni si administratori ai treburilor publice. Nu sosise inca vremea lui.
Un camion, doua camioane, trei camioane… Multe camioane pe sosele, toate inscriptionate mare cu numele primei nepoate. “Selena a fost prima firma privata cu acte din tara!” Caraus al vremurilor noi, a invatat rostul afacerilor in tranzitia tulbure unde rechinii nu te iarta la cea mai mica greseala. Cu ochii pe traseele camioanelor a avut timp sa priveasca si in jur, la orasul sau. Degeaba aducea marfa buna daca era vânduta tot ca inainte, ca sa nu mai vorbim de tarabele care deja impânzisera trotuarele si spatiile verzi. Unde e vadul bun? In statiile de autobuz, unde sunt multi oameni! Pe vremea aceea, industria din Bacau inca mai exista si de vreo trei ori pe zi zeci de mii de calatori urcau si coborau. O statie Selena. Inca o Statie Selena. A treia Statie Selena… Curate si luminoase, cu vânzatori amabili, cu rafturi doldora de produse care mai de care mai ochioase, Bus Selena a devenit o afacere de succes. I-a placut si presa, a finantat ziare, a platit cinstit ziaristii, chiar si pe cei care l-au injurat pe urma fara motiv. Pe unii i-a platit din nou, primindu-i cu un zâmbet larg atunci când veneau in fata lui cu fete smerite. A tratat ziarul ca pe o afacere, ca orice capitalist constient ca informatia este si ea o marfa, insa doar daca e adevarata, utila si la timp. Reusise, insa tot nu era multumit. Vedea ca in jur lucrurile nu se schimba atât de repede dupa cum voia el. Poate ca regreta ca atunci, in decembrie ’89, nu a ramas in grupul celor care stau la butoane. Dar nu era prea târziu, politica ii facea cu ochiul, era curtat de partide, insa nu avea incredere. “Voi reusi ca independent!” A reusit in 1996 sa ajunga primarul unui municipiu murdar, cu multi câini, cu strazi proaste si cu o economie care incepea sa se prabuseasca.
I-a placut sa fie primar. Dar nu denumirea functiei l-a motivat, ci posibilitatea de a-si implini un vis. Sa ramâna ceva trainic in urma lui. Sunt de pomina sedintele din primul sau mandat, atunci când consilierii locali erau pur si simplu depasiti de rapiditatea cu care primarul facea schimbarile. Au fost si scandaluri, si amenintari, a trecut peste toate cu un zâmbet sau incruntându-se, mereu convins ca face ce trebuie pentru bacauani. A fost cel care a luat maturoiul din mâna unui angajat la Salubritate, aratându-i cum trebuie sa-si faca treaba. “Asa se face, ai inteles?” Dar acesta era doar semnul nerabdarii sale in fata inertiei. Se gândea deja ca se poate mai mult pentru Bacau. A facut pasul in politica, acolo unde nu s-a simtit niciodata confortabil. Nu avea rabdare sa stea in sedinte, sa dezbata fara rost tot felul de strategii care nu aducea nimic bun oamenilor. De aceea, poate, nu l-au placut niciodata unii “tovarasi de drum”, de aceea a izbucnit de multe ori impotriva ordinelor venite de sus, de aceea i-a sfidat pe unii dintre cei mai puternici oameni ai României. Stia ca are in spate bacauanii. A avut incredere in ei pentru ca i-a privit mereu in ochi, fara sa se teama. Asa cum a avut incredere in cei tineri, carora le-a dat sansa de a deveni politicieni, oameni de adminstratie sau afaceristi de succes. Chiar si când unii dintre ei i-au intors spatele, Dumitru Sechelariu le-a gasit scuze, i-a iertat sincer, cu sufletul incununat de cearcanul dezamagirii. A visat la Bacaul Mare. A vrut apa curata pentru Bacau. A luptat pentru ca in Bacau sa vina bani de la Guvern si de la Uniunea Europeana. A fost necesar? Desigur, insa nu si suficient. Deja in jurul sau se tesea pânza intunecata a tradarii, urzita de profesionisti ai manipularii exersate inca inainte de 1989. A crezut ca toti oamenii sunt buni. S-a inselat! In hoteasca imprejmuire pe care i-au construit-o inamicii publici sau ascunsi, Dumitru Sechelariu a trait linistit, convins ca bacauanii stiu cine le este prieten. Certitudinile nu mai erau indeajuns, s-a ales iluzia.
Dupa 2004, Dumitru Sechelariu a trebuit sa treaca prin cel mai dureros calvar la care a fost supus un român dupa 1989. Acuzatii fara niciun temei, presiuni si chiar santaj, inscenari si fabricarea de dosare – nimic nu a lipsit din panoplia celor care il voiau ingenuncheat. Ani in sir a luptat cu procurorii, cu instantele, cu institutii dusmanoase pentru a-si dovedi nevinovatia. Când credea ca a reusit, o noua avalansa de acuzatii fara temei il loveau. Si din nou pornea la lupta, fara sa a obosi vreodata, intotdeauna purtând barbateste stindardul adevarului. Desi au folosit toate mijloacele imaginabile, cei obsedati sa-l scoata vinovat pe Dumitru Sechelariu nu au reusit. Rând pe rând, instante oneste i-au dat verdict favorabil in toate procesele care i-au fost construite impotriva. Anii de zbucium, amaraciunea adusa de atacurile murdare impotriva sa nu i-au infrânt vointa, insa i-au macinat in interior trupul. A suferit fara sa se plânga, a fost operat si s-a refacut, mereu acelasi om care nu stie sa se supuna in fata minciunii. Pâna la urma, boala si-a infipt clestii nemilosi, retezându-i destinul prea devreme. Timpul va spune despre Dumitru Sechelariu intregul adevar, indiferent de incercarile unora de a purta minciuna ca pe un trofeu. Bacaul si bacauanii vor afla si, cu siguranta, il vor purta in inimi mereu.
A fost odata Sechelariu…
Timp de 20 de ani, istoria FCM Bacau a fost strâns legata de cea a finantatorului sau
De sâmbata, 16 februarie, toate povestile cu si despre Dumitru Sechelariu incep cu „A fost odata…”. Si câte n-au fost! In fotbal mai ales! Timp de doua decenii, evolutia fotbalului bacauan s-a impletit cu destinul lui Dumitru Sechelariu. Indiferent ca s-a chemat Selena, AS sau FCM Bacau, echipa fanion a Bacaului a fost asociata cu numele lui Sechelariu. Fix 20 de ani. Din ’92, atunci când echipa infiintata in 1950 a fost preluata de omul de afaceri bacauan si pâna anul trecut, când pasivitatea autoritatilor locale a condamnat-o la disparitie. „E pacat ca 60 de ani de istorie fotbalistica sa se stearga peste noapte. Mi-as dori foarte mult ca municipalitatea sa preia palmaresul si culorile FCM Bacau deoarece aceasta este adevarata echipa de fotbal a Bacaului”, a declarat Sechelariu in august 2012. Dorinta sa si a majoritatii publicului bacauan a fost ignorata insa de autoritati si, prin urmare, FCM Bacau a pierit. Dumitru Sechelariu i-a supravietuit jumatate de an. Asa a fost. Odata…
Lumini, umbre si fratii Skala
„Vezi ca Steve Jobs n-a existat ca inger. Adevaratul respect este sa-l descrii asa cum a trait, cu marile sale umbre”, i-ar fi spus sotia fostului sef de la Apple jurnalistului care ii scria biografia. Dumitru Sechelariu, cel adevarat, care a tras cu pistolul dupa un meci la Moreni, in ’94 si s-a pus in genunchi la Braila, in ’95, anul promovarii, nu a avut nici el aripi. A zburat insa de multe ori alaturi de FCM Bacau. Uneori, mult prea aproape de soare. Cum s-a intâmplat in primavara lui 1993, când Selena a dat campionatul peste cap, invingând pe Dinamo, chiar la Bucuresti, prin golul inscris de Condurache in ultimul minut. Dinamo a pierdut titlul national, iar Sechelariu a câstigat duelul cu generalii si pariul cu un comentator radio care nu putea admite in ruptul capului ca Bacaul moldovenilor Skala (primii frati „stranieri” din fotbalul românesc) poate da lovitura in Capitala. Selena a fost retrogradata apoi, cel mai probabil „la ordin”, dar rezultatul si performanta a ramas in analele Diviziei A.
„Chiar crezi ca te pricepi?“
Si totusi, Dinamo Bucuresti – Selena 0-1 este doar o umbra pe lânga Steaua – AS Bacau 1-5 din august 1996. Cu vreo jumatate de an mai devreme, Bacaul incasase un 5-0 zdravan in Ghencea. „Bai Sachelarie, tu chiar crezi ca te pricepi la fotbal?”, l-au tachinat la protocol fratii Paunescu. Episodul a fost povestit si raspovestit, de fiecare data cu un umor contagios, de insusi Sechelariu: „Ei ma luau in balon, eu taceam, dar in gând nu aveam decât o victorie contra Stelei, eventual chiar in Ghencea, asa ca sa vedem daca ma pricep sau nu la fotbal”. Si a venit acea seara supercalifragilistica de august, in care Bacaul lui Sechelariu, dar si al lui Macea Nedelcu, Jercalau, Pavel si Scânteie a reusit cea mai mare surpriza din intreaga istorie a Diviziei A. Un 5-1 cu care ne mândrim si astazi, la atâtia ani distanta si despre care, mai-mai ca nu ne vine sa credem ca a existat cu adevarat. Steaua a luat pâna la urma titlul, insa nu inainte de a se impiedica si in returul de la Bacau jucat intr-o miercuri de 12 martie si decis de un gol al lui Ionica Serea.
Pe vremea lui
Astea, toate, au fost odata. Si toate pe vremea lui Seche. O vreme in care Bacaul conta in fotbal si nu numai in fotbal, daca ar fi sa largim cadrul discutiei. Dar noi ramânem aici, in dreptunghiul de 105 pe 68 oferit de gazonul -altadata verde- al „Municipalului”. Aici am retrogradat la „baraj”, contra Farului, in fata a 30.000 de oameni si aici, cu lacrimi in ochi, Sechelariu le-a promis suporterilor bacauani „ca vom ramâne in A”, iar dupa doar zece zile FCM Bacau era din nou in prima liga. Aici s-a aprins pentru prima data nocturna in Moldova, aici venea sa joace nationala României si tot aici detinatoarea Supercupei Europei, Galatasary Istanbul era invinsa de Bacaul nostru si al lui Sechelariu. Aici cadeau Steaua, Rapid si Dinamo, aici poposea Cupa Ligii, aici dadea Cursaru gol din „foarfeca” si mereu aici, conform marturiei de acum doua seri a lui Florin Prunea „se bateau fotbalistii pentru a semna contracte cu FCM Bacau. Se platea bine si la timp deoarece Sechelariu isi respecta jucatorii, asa cum isi respecta de altfel toti angajatii”.
Ecoul stadionului
Din pacate, astazi, aici, nu mai e nimic. Nici FCM Bacau, nici fotbal si, de la sfârsitul saptamânii, nici Dumitru Sechelariu. In anii din urma, Seche a jucat meciuri grele. Vorbim strict de fotbal. Mereu in deplasare, mereu in prelungiri, mereu pe muchie de cutit. Retrogradarea echipei la masa verde, in Divizia C, la comanda Primariei, litigiul cu Steaua in „cazul Baciu”, solutionat initial negativ, in tara, de FRF si ulterior pozitiv, la Lausanne, de TAS, iar acum aflat din nou pe rol la nu’s ce Tribunal Federal, infiintarea de catre municipalitate a tot felul de echipe-surogat anti-FCM Bacau… Vara trecuta, când municipalitatea bacauana a refuzat sa preia palmaresul FCM Bacau, semnând practic certificatul de deces al „galben-albastrilor”, Dumitru Sechelariu a primit o noua lovitura. Probabil ca a simtit ca, odata cu echipa, moare si o parte din el. Si pentru ca povestile, in special cele din fotbal, trebuie spuse de la un capat la celalalt, vom incepe cu „a fost odata”, iar ecoul stadionului arhiplin de odinioara ne va raspunde „ca niciodata”.
Adrian Porumboiu: „Un exemplu de onestitate“
Oamenii din fotbal deplâng trecerea in nefiinta a lui Dumitru Sechelariu. „Pur si simplu, plânge sufletul in mine. Am inceput 2013 cum nu se poate mai prost. Mai intâi mi-a murit un frate, iar acum a disparut Dumitru Sechelariu, care mi-a fost si el ca un frate”, s-a confesat finantatorul Vasluiului, Adrian Porumboiu. „Cei care l-au cunoscut indeaproape pe Sechelariu stiu ca a fost un exemplu de onestitate. A fost un caracter deosebit, un munte de om, la propriu si la figurat. Va marturisesc un lucru: de-a lungul vietii, m-am certat cu multe persoane, dar niciodata cu Sechelariu. Eram prea buni prieteni. Mai glumeam, mai ne impungeam, dar niciodata nu ne-am certat. Ultima data am vorbit cu Doru la telefon vineri seara; era de un optimism incurabil. Din pacate, a doua zi dimineata a trecut la cele vesnice”, a declarat Porumboiu.
Chivorchian: „Dispare primul investitor in fotbal“
Fostul presedinte al FCM Bacau in perioada 1996-2006 si actualul conducator al Ceahlaului Piatra Neamt, Gheorghe Chivorchian considera ca, prin disparitia lui Dumitru Sechelariu, fotbalul românesc a pierdut unul din cei mai reprezentativi oameni ai sai. „Doru mi-a fost ca un frate. Am vorbit acum trei zile, era optimist in privinta starii sale de sanatate. Am sperat ca la Viena se va gasi o solutie, desti starea lui nu era deloc buna. Dispare primul investitor in fotbal. Sechelariu este omul care, in urma cu mai bine de zece ani, a propus acel moment zero al curateniei in fotbal”, a precizat Chivorchian.
Un om de sport
Dumitru Sechelariu nu a iubit doar fotbalul. A fost un adevarat om de sport, care a contribuit decisiv la o serie de succese sportive de rasunet in plan national si international. Ales in functia de presedinte al Federatiei Române de Box, omul de afaceri bacauan a revitalizat sportul cu manusi din tara noastra. Sechelariu are meritul de a-l fi convins in 1992 pe Francisc Vastag sa revina in ring, pentru ca in anul imediat urmator, pugilistul sa devina campion mondial. De numele lui Dumitru Sechelariu se leaga si ultimul titlu de campioana nationala din istoria echipei de handbal Stiinta Bacau. Conform marturiei antrenorului din acea perioada a echipei bacauane, Eugen Cucu, acel titlu cucerit de Stiinta in ’92 nu ar fi fost posibil fara sprijinul lui Dumitru Sechelariu. Victoria handbalistelor bacauane a fost socotita atunci drept una impotriva imposibilului, in conditiile in care rivala Stiintei era nimeni alta decit Chimistul Rimnicu-Vilcea, viitoarea Oltchim.
Sechelariu s-a implicat activ si in tenis, dorind sa realizeze in Bacau o Academie de profil de nivel continental. De altfel, doua dintre fiicele lui Dumitru Sechelariu, Mara si Ema au practicat, inca de mici, tenisul. Totodata, Sechelariu a fost si un mare sustinator sporturile cu motor, pasiune transmisa fiului sau, Doru. Multiplu campion national si international de karting, Doru Sechelariu a debutat in automobilism in 2005, concurând pe rând, cu succes, in Formula Renault 1600, in Formula BMW Asia si BMW Europa si Formula GP3. Considerata drept una dintre cele mai moderne circuite de karting din lume, pista bacauana „Selena Motor Sport” a fost o adevarata rampa de lansare pentru pilotii români, printre care si campionul mondial WSK Master Series, Denis Marcu.
Sinistrati la trei ani dupa revarsarea Trebesului
Patru familii ramase pe drumuri dupa inundatiile din Margineni, din vara anului 2010, se lupta si acum sa isi recupereze investitiile in locuintele distruse de ape. Necazul i-a lovit prima oara in 26 iunie 2010, când Trebesul s-a umflat si a navalit peste cele patru case construite in apropiere. Cinci zile mai târziu, parâul a deversat din nou. Dupa aceste episoade, oamenii s-au imprumutat la banci si au reparat ceea ce apele stricasera, adica parchet, usi interioare, rigips, izolatie exterioara si alte bunuri. Reparatiile s-au incheiat pe 26 iulie 2010, iar ironia sortii a facut ca in dimineata zilei urmatoare, la ora 5, Trebesul sa iasa din nou din matca si sa provoace distrugerile cele mai mari. Apa a ajuns pâna la tavan, mâlul a umplut locuintele, a stricat mobilier si aparatura, iar oamenii au scapat cu viata din calea viiturii findca s-au refugiat in podurile caselor. Practic, au ramas doar cu ce aveau pe ei, iar de atunci duc o lupta continua de supravietuire si pentru a-si recâstiga ceea ce au pierdut, fiindca se conidera inselati.
Joaca de-a zona inundabila
Cele patru case au fost ridicate in 2007 de un dezvoltator imobiliar pe nume Cozma Tocila, de la care cele patru familii le-au cumparat in 2008, cu acte de proprietate in regula. Suma de achizitie: circa 42.000 de euro pentru fiecare casa, bani pe care fiecare i-a obtinut prin imprumuturi bancare. Problema zonei este ca se afla la foarte mica distanta de albia Trebesului si a mai fost maturata de viituri si in anii trecuti. Cu toate acestea, zona nu a fost declarata inundabila si, ca atare, nu figura cu acest statut nici in Planul de Urbanism General al comunei Margineni. Dezvoltatorul a putut obtine astfel toate avizele necesare pentru ridicarea caselor, pe care ulterior le-a vândut.
„Ne-a fost ascuns faptul ca zona este inundabila si ca au fost probleme si in anii trecuti. Dovada este si un act notarial incheiat intre Primarie si dezvoltatorul imobiliar Cosma Tocila, prin care acesta din urma se angaja sa nu ceara despagubiri de la autoritatile locale in cazul in care inundatiile ar fi afectat constructiile sale. Nici de acest act nu am avut cunostinta atunci când am cumparat casele”, spune Florin Vadanovici, unul dintre cei care au ramas pe drumuri si cu banii risipiti in urma viiturii din 2010.
“Nu aveam cum sa il impiedicam pe constructor sa ridice casele acolo, pe pamântul sau, din moment ce avea toate avizele necesare, pentru ca m-ar fi actionat in instanta. O parte din vina pentru situatie o poarta si cumparatorii, care ar fi putut sa se intereseze daca zona prezinta vreun risc. Mai ales ca prin fata caselor trece Trebesul, pe care e frumos sa il privesti cum curge vara, linistit, dar care se poate umfla de la precipitatii abundente. Daca ar fi solicitat la primarie un certificate de urbanism, ar fi aflat toate informatiile despre acel teren”, spune primarul Marcelin Solot. Actul notarial este considerat insa de sinistrati ca dovada faptului ca Primaria stia ca exista riscuri de inundatii si ca le-a ascuns acest lucru, fapt pentru care trebuie sa raspunda in fata instantei de judecata.
Incercarile noastre de a obtine un punct de vedere al dezvoltatorului imobiliar Cozma Tocila au ramas fara rezultat.
Sentinta contestata
Necazul cel mai mare al lui Florin Vadanovici si al acelorlalte trei familii sinistrate este ca au ramas pe drumuri, iar bancile unde au facut imprumuturi, ale caror rate se intind pâna in anul 2038, ii preseaza sa isi achite retantele. “Am achitat pâna acum 20.000 de euro si eu tot nu am unde sa locuiesc”, spune Vadanovici. Pagubitii au actionat in instanta dezvoltatorul imobiliar, Unitatea Administrativ Teritoriala Margineni sI CN Apele Române, pentru a-si recupera pierderile si a cere daune morale. Judecatoria a dat deja o sentinta, in luna decembrie, prin care dezvoltatorul imobiliar a fost obligat la plata a 225.355 lei in favoarea sinistratilor. Primaria Margineni si Apele Române au fost absolvite de vina. Partile au facut deja recurs si procesul se reia la Tribunal.
Victime ale birocratiei
Dupa inundatii, Primaria le-a oferit sinistratilor var, ciment si cherestea, pentru a-si repara o parte din stricaciuni, dar dupa câteva zile le-a cerut inapoi, fara explicatii. Ulterior, nici nu le-a mai permis sinistratilor sa isi refaca locuintele, pe motiv ca zona va fi declarata inundabila. Mai mult, prin Autorizatia de desfiintare 19 / 08.03.2011, Primaria dispune demolarea in regim de urgenta a ruinelor celor patru case, care inca nu a fost dus la indeplinire. “Nu aveam nicio obligatie, dar le-am oferit celor patru familii terenuri in alta parte. Iar calul de dar nu se cauta la dinti”, a replicat primarul Solot reprosului sinistratilor, cum ca noile amplasamente nu beneficiaza de nici bun fel de facilitati.
Primarul Solot accepta, totusi, ca zona prezenta risc de inundatii, dar ca acest lucru nu era stipulat nicaieri in mod oficial, astfel ca nu l-a putut opri pe Tocila sa construiasca. Pe de alta parte, primarul le gaseste o vina si sinistratilor, ca atunci când au cumparat nu s-au interesat nicaieri despre zona respectiva.
Drama o traiesc insa membrii celor patru familii, prinse in hatisul birocratic din mai multe institutii si banuite interese obscure urzite intre cei implicati, familii care au investit sume importante si acum umba prin salile de judecata pentru a-si recupera ceea ce au pierdut.
Elevi si profesori bulversati
Un nou plan cadru in invatamântul primar
Ministerul Educatiei a emis un nou plan cadru pentru invatamântul primar. Un plan care bulverseaza din nou sistemul prin cresterea numarului de ore, obligativitatea de a urma discipline care au fost optionale, dar si prin anumite contraziceri ale Legii Educatiei Nationale in vigoare.
Planul-cadru de invatamânt este un document de politica educationala care cuprinde discipline obligatorii (trunchiul comun) si optionale (la decizia scolii), precum si numarul de ore alocate acestora pe saptamâna. Pentru invatamântul primar este vorba de urmatoarele arii curriculare: Limba si comunicare, Om si societate, Matematica si Stiinte ale naturii, Arte, Sanatate si motricitate, Tehnologii, Consiliere si orientare. Planul cadru propus vrea sa „asigure continuitatea conceptiei privind invatamântul primar, valorificând disciplinele abordate integrat in primii trei ani de studiu”, si anume:
– Matematica si explorarea mediului, care cumuleaza numarul de ore alocat pentru disciplinele Matematica si Stiinte ale naturii;
– Arte vizuale si lucru manual, care cumuleaza numarul de ore alocat pentru disciplinele Arte vizuale si Educatie tehnologica;
– Muzica si miscare.
O alta noutate este numarul de ore prevazut pentru activitatile care urmaresc stimularea dezvoltarii fizice armonioase prin cresterea numarului de ore destinate stimularii motricitatii astfel: 2 ore la disciplina „Educatie fizica” si alte 2 ore la disciplina „Muzica si
miscare” (pentru elevii din clasa pregatitoare, clasa I si clasa a II-a) si 2 ore la disciplina „Educatie fizica” si o ora la disciplina „Joc si miscare” (pentru elevii claselor a III-a si a IV-a.)
In total, sunt obligatorii pe clasa pregatitoare 18 ore/saptamâna (plus 1- 2 de optionale), 19 ore/saptamâna (plus 1 – 2 ore optionale) la clasele I si II-a, 20 ore/saptamâna (plus 1 – 2 optionale) la clasa a III-a si 21 ore/saptamâna (plus 1 – 2 optionale) la clasa a IV-a.
Planul-cadru este postat pe site-ul Ministerului Educatiei pentru dezbatere pâna pe 19 februarie.
Religia devine obligatorie
Conform noului proiect, Religia devine o materie la care copiii sunt inscrisi „din oficiu”, inca din clasa pregatitoare. Disciplina a fost introdusa in trunchiul comun si devine obligatorie daca este aprobat noul plan cadru. Acest lucru ar contrazice Legea Educatiei Nationale care prevede la art. 18 ca „la solicitarea scrisa a elevului major, respectiv a parintilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate sa nu frecventeze orele de religie”.
Proiectul mai arata introducerea ca obligatorie a materiei „Limba moderna“ incepând cu clasa a III-a (2 ore/saptamâna) si continua pe clasa a IV-a (tot cu 2 ore/saptamâna).
„In loc sa invatam copiii sa citeasca si sa socoteasca, facem tot felul de modificari an de an. Nici nu mai stim ce va fi. Mereu schimbari, nimic concret. Si miscarea e necesara, dar eu cred ca mai necesar e sa inveti Limba româna si Matematica.“
invatator de la o scoala din zona centrala a Bacaului„O alta noutate a acestui proiect de Plan-cadru pentru invatamântul primar o constituie absenta plajei orare pentru disciplinele din trunchiul comun, în scopul asigurarii echitatii si a unitatii de forma. Asta inseamna un numar fix de ore a planului-cadru. In ceea ce priveste orele de miscare si educatie fizica, s-ar putea sa apara probleme pe partea de spatiu pentru efectuarea acestor ore. Sunt unele scoli vitregite la acest capitol, mai ales acolo unde se lucreaza in schimburi sau in sistem alternativ.“
prof. Rodica Leonte, inspector scolar pe invatamântul primar„Aceasta Religie in scoli a fost mereu o nebuloasa. Important este insa sa se inteleaga ca la aceste ore se invata despre valorile morale din societate – sa ajuti, sa ierti, sa fii bun etc. E vorba de educare, de formare a unei societati. Poate ca sunt si oameni care gresesc, care nu au tact in pedagogie, dar trebuie sa privim problema in ansamblul ei. Si apoi sa nu uitam ca in istoria acestui popor scoala a inceput in pridvorul bisericii.“
pr. Constantin Gherasim
