La disparitia sa, fostul finantator al FCM Bacau a fost evocat de jucatori, antrenori si conducatori din fotbalul românesc
Un alt februarie. Unul insorit, de acum 11-12 ani. FCM Bacau se afla in cantonament, in Italia. “Galben-albastrii” urca la Ciocco, renumitul centru de pregatire din inima Toscanei pentru un amical cu Dinamo Moscova. In asteptarea meciului, Dumitru Sechelariu se intretine cu patronul moscovitilor. S-au cunoscut in urma cu trei minute, dar pare ca se stiu de o viata. Zâmbind, Seche se intoarce si-i face cu ochiul interpretului: “Spune-i ca am la mine un diamant”. Traducerea este intrerupta de nedumerirerea magnatului rus: “Ce diamant? Si unde este?”. Sechelariu ii da un cot, amical si isi largeste zâmbetul: “Se echipeaza in vestiar. Se numeste Andrei Cristea, e doar un copil, dar va ajunge un atacant important”.
Un titlu, o „dubla“ si mai multe telefoane
Andrei Cristea este, astazi, barbat in toata firea. Si, ca orice barbat in toata firea, se lupta zdravan cu lacrimile. Ciocco e de domeniul trecutului. Din pacate, si Dumitru Sechelariu. “Nu-mi vine sa cred ca s-a dus! A fost un om extraordinar. Stau si ma gândesc cum ar fi fost cariera mea fotbalistica fara sprijinul sau”, spune Andrei, copilul de ieri si “atacantul important” de astazi. Plecat in 2004 de la FCM Bacau, Cristea a tinut legatura cu Sechelariu. “Vorbeam periodic la telefon. Imi urmarea evolutia si ma felicita dupa reusitele importante. S-a bucurat foarte mult când am cucerit titlul de golgheter al României”, spune Andrei, care i-a dedicat lui Seche “dubla” istorica reusita impotriva Valenciei, in februarie 2005.
„S-a intors baiatul acasa“
Din nou in prezent, cu Gheorghe Poenaru. Si iute, inapoi in trecut. “Câte amintiri nu ma leaga de Dumitru Sechelariu! Practic, mi-a marcat cariera, oferindu-mi posibilitatea sa antrenez in prima liga”, spune Poe. “Cel mai frumos moment trait alaturi de Dumitru Sechelariu? Meciul cu Dinamo din primavara lui 2002, când am câstigat cu 4-2. Plecasem de la Bacau in vara lui 2001 si revenisem la inceputul returului, iar victoria contra lui Dinamo constituia un moment de vârf pentru mine si pentru echipa. Dupa acel 4-2, am urcat la loja. Erau acolo toate oficialitatile judetului, iar Sechelariu m-a luat in brate si a spus «S-a intors baiatul acasa». M-a emotionat teribil acest lucru”, povesteste Poenaru.
„A iubit oamenii si a fost iubit de ei“
Poe isi aminteste si de momentul 2010. Atunci când echipa fanion a Bacaului a fost retrasa din campionatul ligii secunde si retrogradata la masa verde la comanda municipalitatii. “In vara lui 2010 am facut, alaturi de Dumitru Sechelariu, o noua echipa a FCM-ului, cu care am promovat fara infrângere in liga a doua. A fost o reusita, in conditiile in care am luat totul de la zero”. Presedintele acelui FCM care a revenit en-fanfare in 2011 in esalonul secund era Daniel Scânteie. “Cu Dumitru Sechelariu am avut o relatie excelenta. Mai intâi din postura de jucator si apoi din cea de presedinte. A avut merite incontestabile in fotbalul bacauan si românesc. Sub profil uman, pot spune ca Sechelariu a iubit oamenii si a fost iubit de ei”, subliniaza Scânteie.
Cartonas rosu pentru Ciocoiu
De la un presedinte de club, la unul de AJF. Cristi Sava, actualul conducator al Asociatiei Judetene de Fotbal Bacau rememoreaza doua episoade din activitatea sa de (fost) arbitru. Ambele s-au petrecut in vara lui 2001 si amândoua sunt legate de Sechelariu. Mai intâi, la un joc test intre FCM Bacau si FC Onesti. “Tin minte ca i-am dat cartonas rosu lui Ciocoiu pentru lovirea adversarului. Ciocoiu a facut scandal, dar eu am ramas pe pozitii: eliminare. Dupa joc, Dumitru Sechelariu a venit la mine si m-a felicitat, spunându-mi ca am procedat corect”. A urmat apoi amicalul de lux contra Galatasaray-ului. “Tot eu am arbitrat. Seche m-a laudat pentru modul in care am condus jocul, spunându-mi ca am un viitor frumos in arbitraj. Mi-a crescut inima pentru ca, la vremea aceea, eram un simplu arbitru de Divizia C”.
„Cu el nu m-am certat niciodata“
Finalul apartine unui fost arbitru FIFA, Adrian Porumboiu. “In viata mea m-am certat in multe rânduri cu diverse persoane. Ei bine, cu Doru Sechelariu nu m-am certat absolut niciodata. L-am respectat foarte mult si m-a respectat la fel de mult. Mi-a fost ca un frate”, spune finantatorul Vasluiului, care si-a facut retragerea ca arbitru chiar la Bacau, in toamna lui 1997, la un meci câstigat de FCM cu 3-0 contra lui Dinamo: “Sechelariu a insemnat enorm pentru fotbalul bacauan. Pentru mine ramâne un exemplu de onestitate. Am vorbit ultima data cu el vineri seara, cu o zi inainte de a muri. Era de un optimism molipsitor. Nu m-am gândit nicio clipa ca a doua zi va pleca dintre noi pentru totdeauna”. A doua zi, intr-o dimineata trista si cenusie de februarie.
