duminică, 25 ianuarie 2026
Acasă Blog Pagina 3935

Acțiune pentru prevenirea evenimentelor rutiere, în comuna Sascut

    Polițiștii din comuna Sascut au acționat, la data de 13 februarie a.c., pe zona de competență teritorială, pe linia prevenirii evenimentelor rutiere.
    În cadrul acțiunii, polițiștii au constata o infracțiune la regimul circulației rutiere, au reținut un permis de conducere și un certificat de înmatriculare și au aplicat 15 sancțiuni contravenționale.

    A fost depistat pe DJ 119 A, din satul Sascut, un bărbat de 27 de ani, din aceeași comună, care conducea un autoturism pe care erau montate numere de înmatriculare provizorii a căror valabilitate era expirată din noiembrie 2013.
    În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de punerea în circulație sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat.

    A fost depistat un bărbat de 35 de ani, din comuna Coțofănești, care conducea un autovehicul pe DJ 119 A şi transporta 1,2 metri steri material lemnos esenta fag și salcâm, pentru care nu deținea aviz de insoţire.
    Materialul lemnos a fost ridicat în vederea confiscării și a fost lăsat în custodia reprezentantilor Ocolului Silvic Sascut.
    Față de conducătorul auto s-a luat măsura sancționării contravenționale.

    ACCENTE: Un sfert de veac cu Asociatia “Betania”

    Chiar daca Olanda si România fac parte din aceeasi uniune (de fapt, in anii ‘90, România nici nu era in UE, era doar pe acelasi continent, Europa), nu e usor sa-ti parasesti locul natal si sa decizi ca vei trai intr-o alta tara, una cenusie, degradata de cei 50 de ani de comunism, pentru a face bine, pentru a reconstrui demnitatea, pentru a micsora diferentele dintre aceasta tara si restul lumii civilizate.

    Andre Muit, presedintele Asociatiei caritabile “Betania”, a facut asta si, dupa 24 de ani, marturiseste, modest, ca asociatia si-a atins scopul. Unul dintre cei mai vechi parteneri ai sai spune foarte frumos ca Andre Muit si „Betania” inseamna „motivare si puterea exemplului, o mâna intinsa atunci când neputinta unor vremuri si-a lasat amprenta asupra oamenilor mai mult chiar decât se putea crede.”

    La fel ar spune copiii operati, care au primit in dar, de la Andre, chiar viata, cei insingurati de autism, care au intâlnit un chip prietenos la Centrul „Delfinul” sau parintii disperati, ingenuncheati de suferinta celor mici si care au gasit aici Speranta, Adevarul, Mângâierea.
    Iar si iar, in fiecare zi, asociatia de pe strada Nordului inseamna o usa deschisa celor nefericiti, care aproape nu mai cred ca exista omenie si dreptate in lume.

    Pentru toti acestia, Betania e ultimul liman.

    Andre Muit + copil

    „Am venit pentru trei ani si am ramas 20”

    In februarie, se implineste aproape un sfert de veac de când Andre Muit trecea granita României. Majoritatea strainilor se opreau in vestul tarii. El a ales Bacaul pentru a aduce ajutoare si pentru a derula proiecte. Avea de gând sa stea trei ani, dar a ramas 24.

    Când a avut loc prima intâlnire cu orasul Bacau si cu viitorii dumneavoastra beneficiari?

    Prima data, am venit in România in februarie 1990, cu un transport de ajutoare din partea asociatiei HCR si am lucrat ca voluntar câtiva ani. Putini straini veneau in Moldova. Cei mai multi ramâneau in Cluj, Brasov sau Oradea. Noi am trecut muntii si am ajuns in Bacau. In 1995, am venit definitiv pentru ca, intre timp, am facut câteva proiecte, dar, ca de obicei, banii se terminau, iar proiectele, nu. Am pornit de la ideea ca vom ajuta niste familii sarace, apoi vom pleca. Ne-am dat seama, insa, ca nu se rezolva nimic asa. Am vazut ca exista probleme mult mai grave decât lipsa hainelor si a alimentelor. Copiii cu dizabilitati stateau in casa, nu aveau unde iesi, nu existau programe si nu erau vizitati de nimeni. Asa am construit Centrul de Zi pentru Copiii cu Handicap. Nu prea erau servicii, la acel moment! Exista, intr-adevar, Centrul «Daniel», dar cazurile erau mult mai multe decât putea acoperi acesta. Era in perioada 1995-1998. Am infiintat, apoi, Centrul «Lalelelor» pentru copilul abuzat, Centrul de Integrare a Tinerilor (CIT) si nu am mai plecat. Am ramas si de atunci tot fac proiecte.

    Intre timp, ati invatat româneste… Va mai gânditi, uneori, ca va veti intoarce, intr-o zi, in Olanda?

    Am invatat româneste luând lectii in particular de la dr. Marina Indreas, sotia lui Adrian Indreas. A fost dificil la inceput. Eu invatam si ea râdea! Acum am prieteni foarte multi, fiind foarte implicat in viata sociala. Nu ma mai gândesc la plecare de multi ani. Sentimentul ca voi pleca cândva a disparut, mai ales ca au aparut noi proiecte – in scoli, in Spitalul Judetean, la Interne, Maternitate – si trebuie gestionate. Imi place ceea ce fac, acesta e motivul pentru care sunt aici.

    „Nu investim in cauze pierdute”

    Care dintre proiecte va este cel mai drag?

    Nu exista “proiectul preferat” sau “cel mai drag”, in fiecare m-am implicat. Ca sa faci un centru pentru copilul cu autism trebuie sa te informezi. Nu stiam prea multe despre autism si a trebuit sa ma pun la punct. Toate proiectele au fost importante. De succes este CIT, in care peste 300 de tineri au locuit si au plecat, dar si “Delfinul”, centrul pentru autism, care are rezultate foarte bune. Noi ne orientam foarte bine. Nu ne angajam in lucrari care reprezinta cauze pierdute, ca sa investim timp si bani trebuie sa aiba succes pe termen lung.

    S-a schimbat ceva de-a lungul timpului, datorita acestor proiecte, in mentalitatea bacauanilor?

    E foarte greu sa masori lucrurile acestea, dar eu cred ca da. Eu tin la mentalitatea echipei pe care am format-o, in privinta deschiderii si a respectului fata de copii si parinti, beneficiari, in general. E, cum sa spun, politica Asociatiei Betania. Mai cred ca, prin exemplul proiectelor pe care le-am derulat, am mai miscat si pe altii, nu pot sa cred ca nimic nu s-a schimbat. Si in privinta atitudinii societatii fata de nevoile persoanelor cu handicap s-au schimbat lucrurile fata de 1995-1998. Uitati-va numai la voluntari! Credeti ca gaseam, in 1998, voluntari? Se uita, omul, la tine ca la un ciudat. Acum vin singuri si ne cauta. E vorba si de educatie, in scoala se pune foarte mult accent pe voluntariat, in prezent. Din acest punct de vedere, lucrurile s-au schimbat mult.

    Singura echipa de profesionisti din Moldova

    S-a schimbat si relatia cu autoritatile?

    Bineinteles, foarte mult. Pâna in 2005, am avut sprijin, nu pot sa zic ca nu, pentru ca am colaborat, am explicat ce vrem sa facem, dar era un sprijin mai mult moral. De la 1 ianuarie 2005, avem si sprijin financiar din partea CJ Bacau si CL Bacau, ceea ce este o recunoastere a calitatii serviciilor noastre. Este evidenta deschiderea, poate nu e suficienta, dar sunt multe judete in care autoritatile nu iau deloc in seama serviciile sociale. La noi, exista si interes, si deschidere. Foarte putine sunt judetele in care consiliile judetene si primariile sunt atât de receptive fata de proiectele sociale.

    Ce conteaza mai mult, atitudinea sau banii?

    Conteaza atitudinea, dar conteaza si banii foarte mult. Beneficiarii nostri sunt copii din comunitatea bacauana. Noi oferim servicii de care e foarte mare nevoie, iar pe autism, de exemplu, avem singura echipa de profesionisti din Moldova. In Iasi sunt doua centre pentru autisti, dar parintii isi aduc copiii la noi. Am pus foarte mare accent pe pregatirea specialistilor. Acesta e secretul terapiei pentru copiii cu autism, e o arta speciala, totusi.

    De ce sunt atât de putine centre pentru copiii cu autism?

    Pe autism, au fost multe initiative in Bacau, dar putini au rezistat si putini vor rezista pentru ca terapia e foarte scumpa si daca echipa nu este pregatita parintii isi dau seama imediat. Noi stim sa lucram pe comunicarea parinti-copii. Presupune, insa, foarte mult timp si foarte multa rabdare.

    „A trebuit sa luam niste hotarâri”

    Acum aveti prieteni, aveti si satisfactii profesionale, dar a fost un moment in care parea ca veti inchide centrele.

    Intr-adevar, am satisfactii profesionale. Asta ma tine aici. Este mult de lucru, sunt si rezultate, ceea ce e foarte important. Am avut un an 2011 in care a trebuit sa fac o reorganizare. Acum, am deschis Centrul “Delfinul” Roman, CIT Bucuresti, nu am stat pe loc, dar a trebuit sa luam niste hotarâri. Am inchis Centrul de Zi pentru Copiii cu Handicap pentru ca era un proiect foarte mare, foarte costisitor. De altfel, pentru ei dezvoltasera servicii si DGASPC, Daniel, Lumina… In plus, copiii crescusera si aparuse o problema noua: nu exista un loc pentru tinerii cu handicap, asa ca am infiintat Centrul Multifunctional. «Centrul Lalelelor» a fost un proiect foarte bun dar a fost si cel mai scump, oferind servicii 24 de ore din 24, iar in 2011 subventia a scazut foarte tare si nu l-am putut mentine. A fost transformat din consumator de resurse in producator. Am niste regrete, dar nu puteam rezista altfel.

    Puteti spune , dupa doua decenii, daca Asociatia Betania si-a atins obiectivele?

    Betania a venit sa creeze o platforma de servicii sociale, sa ofere modele unei comunitati care iesea din comunism. Sa ofere stabilitate. Noi avem un nume in judetul Bacau si in România, acum. Poate sunt si nemultumiti, dar parerea generala e buna. Asta inseamna ca pentru multi oameni am putut face ceva. Pentru unii mai mult, pentru altii mai putin. Daca ma refer numai la cei care aveau nevoie de interventie chirurgicala si au fost ajutati de noi, inseamna foarte mult. Si acum sunt 120 de familii care primesc sprijin lunar de la noi. Din pacate, nu am gasit pentru toti o solutie pentru ca e nevoie de sume imense, dar am investit foarte mult in Sanatate si in Educatie. E vorba de proiecte de care vor beneficia multe generatii de acum inainte. Asta inseamna ca ne-am atins scopul.

    André Muit, povestea noastră de dragoste
    Sau poate că, din respect pentru adevăr, titlul nu este prea nimerit, întrucât, uneori, acest mare risipitor de suflet nu prea a fost sprijinit de noi. Mai ales noi suntem povestea de dragoste a lui André Muit, lordul olandez al carităţii. Olandez ? Dar câţi dintre români am manifestat atâta grijă şi sprijin pentru a lecui restriştea celor fără de sprijin? Habar n-am dacă André Muit are şi cetăţenie română, dar ştiu că este cetăţeanul de onoare al sufletului nostru şi asta pentru mine e mai mult decât o cetăţenie căpătată cu patalama. S-a spus că dragostea este darul pe care zeii l-au oferit oamenilor singuri de sub cer. Câţi dintre noi i-am căutat/găsit pe cei hăituiţi de singurătatea de sub cer, pentru a le oferii zeiescul dar? André Muit încă îi mai caută, îi mai găseşte, chiar şi în aceste vremuri mioritice de mare restrişte morală, chiar dacă unii îl privesc uneori ca pe un Don Quijote. Dar Don Quijote este cel mai mare cavaler al spiritului pe care l-am cunoscut. Prin dragoste, André i-a făcut pe oameni să se simtă egali. Dante îmi spunea că prin dragoste putem mişca soarele şi celelalte stele. Habar n-am dacă lordul meu a mişcat vreo stea, dar ştiu că a mişcat milioane de suflete. Mai ştiu că, atunci când se vor muta într-o stea, aceste suflete o vor mişca prin mărturisirea dragostei lor faţă de André. Un proverb din zona Ta geografică, André, zice că o viaţă fără dragoste de oameni este asemenea unui an fără primăvară. Când mă gândesc la Tine, simt că trăieşti purtat doar pe valurile cele pline de optimism şi de viaţă ale primăverii…
    Un psiholog mintos mi-a spus că întâlnirea dintre două persoane/lumi este aidoma contactului dintre două substanţe chimice; amândouă se transformă. Deşi inerţia mentalităţii noastre este proverbială, ne-am transformat şi noi puţin prin întâlnirile cu André Muit, pentru că ne-a arătat chipurile reale ale generozităţii şi toleranţei. Nu l-am văzut niciodată pe André risipind vorbe, căutând onoruri. De câte ori îl întâlnesc, îmi amintesc de vorbele celebrului său compatriot, Baruch Spinoza: „Lumea ar fi mai fericită dacă oamenii ar fi la fel de capabili să tacă, pe cât sunt de capabili să vorbească”.
    Ai primit, în urmă cu nişte ani, dacă-Ţi aminteşti, André, cea mai lungă scrisoare de dragoste care s-a scris vreodată în România. Era semnată de nişte liceeni care aveau inocenţa la purtător. Alţii n-au aşezat pe hârtie asemenea vorbe care le locuiesc sufletul, dar sunt sigur că, dacă am pune cap la cap toate aceste sentimente, ar rezulta cea mai voluminoasă şi tulburătoare scrisoare de dragoste din istoria noastră; cel puţin. Habar n-ai cât Bine ai făcut României, André… Tocmai de aceea Îţi trimit (şi) această nouă scrisoare de dragoste.
    Ion Fercu

    TAA - Betania Delfin 5

    „Pentru noi a fost mana cereasca”

    Pâna la un an si jumatate, Theodor a fost un copil care a evoluat normal. La un moment dat, parintii au observat ca baietelul a inceput sa stagneze, psihologic si comportamental. “Pâna atunci, puteam sa-i captam atentia cu jucarii, jocuri, raspundea si participa la activitati. Dupa aceea a inceput sa se izoleze, sa respinga persoanele noi si sa nu mai aiba nicio achizitie, sa nu mai respecte nicio regula.” Si acum, la patru ani, vorbeste „doar pe limba lui”, chiar daca face conexiunea dintre cuvânt si obiect. Activitatea preferata era sa invârteasca jucariile si sa bata cu mâinile in obiecte. Parintii nu se mai intelegeau deloc cu el, prin urmare l-au dus la psiholog. Specialistul de la “Delfinul” a stabilit diagnosticul: autism. „I-am luat o tableta care l-a captivat si, sincer, l-a ajutat foarte mult, doar ca aplicatiile erau in engleza si ne-am tezit ca stia cuvinte in engleza, vorbea in engleza, dar nu vorbea româneste.” Copiii cu autism sunt de obicei geniali pe un domeniu anume, „al nostru are o memorie fantastica, fotografica, dar nu poate sa comunice.” Nu a fost deloc usor pentru parinti, insa nu au urcat singuri Golgota. Theo a facut un an de terapie individuala la „Delfinul”, iar progresele au fost evidente.

    „Am fi avut un copil-leguma!”

    La 3 ani, a fost inscris la o gradinita de stat, iar regresul a fost spectaculos. “A fost un experiment. Trebuia sa incercam sa-l ducem intr-o comunitate de copii cu dezvoltare normala.” Dupa 2 luni, baietelul devenise agitat, agresiv, pur si simplu “mediul ii facea rau”. Din acest motiv, a fost adus la gradinita Asociatiei Betania. E o diferenta mare, arata Edward: la gradinita de stat erau 2 educatoare la 20 de copii, la Betania, o educatoare la 2 copii, iar educatoarele au studii de specialitate in psihologie si stiu sa gestioneze genul acesta de problema. “Fara Asociatia Betania, noi am fi avut un copil-leguma. Eu nu stiu sa mai existe un centru de acest nivel pentru copiii cu autism. Vin oamenii din Moinesti, Roman, Onesti, Iasi…” Si parintii au fost consiliati, ajutati. “La centrul «Delfinul», cel mai important este ca sunt foarte profesionsti si stiu sa educe copilul cu autism, apoi faptul ca stiu sa te educe pe tine, ca parinte pentru ca tu, acasa, trebuie sa continui activitatea. Rezultatele devin spectaculoase doar in momentul in care se prelungeste activitatea de la gradinita iar pentru asta parintele trebuie sa stie ce sa faca. Pentru noi, a fost mana cereasca faptul ca exista in Bacau un centru de genul acesta!”

    „Multi copii ramâneau nediagnosticati”

    Centrul Delfinul a fost infiintat de Asociatia “Betania” in februarie 2005 pentru a le oferi celor a caror viata este marcata de autism posibiltatea de a se educa si dezvolta prin asistenta oferita cât mai timpuriu, profesionist si intensiv. Acest centru a luat nastere ca urmare a nevoii comunitatii ce a rezultat inca din anii 98-99, când lua fiinta Centrul de Zi pentru copiii cu dizabilitati. In acea perioada, pe lânga o diversitate de diagnostice care se adresau serviciului Centrul de Zi apareau razlet si cazuri de „Autism”, „Autism infantil”, „Schizofrenie cu elemente autiste”, neexcluzând faptul ca multi copii ramâneau nediagnosticati. Ceea ce ne-a ingrijorat, asadar, este faptul ca marea majoritate a copiilor, cu sau fara diagnostic, erau in afara oricarei forme de terapie/educatie. Consecinta acestui fapt e reducerea drastica, pâna la eliminare, a sanselor de dezvoltare a copilului, prin neacordarea de sanse egale la dezvoltare, ulterioara dependenta totala de adult, izolarea, marginalizarea, saracia, disperarea familiilor persoanelor cu autism. De aici si incercarea noastra de a infiinta acest centru, de a oferi asistenta adecvata, potrivita nevoilor lor specifice: servicii de evaluare, terapie si consiliere, precum si alte servicii complementare. In 2005 – 2006, numarul celor care solicitau serviciile noastre era de aproximativ 30 solicitari/an urmând ca acest numar sa creasca vertiginos.
    Camelia Cosa, coordonator Centrul „Delfinul”

    del

    De la infiintare, peste 400 de cazuri din municipiul Bacau, localitatile limitrofe si din alte judete au gasit sprijin la Centrul „Delfinul”. În prezent, 47 de copii cu autism si alte tulburari de dezvoltare cu vârste între 18 luni si 10 ani beneficiaza, aici, de interventie terapeutica. Totodata, alti 7 copii se afla in serviciul de consultanta al centrului.

    Interventia educational-terapeutica are la baza o abordare individualizata a copilului cu autism si este structurata având la baza principiile terapiei cognitiv comportamentale (ABA), comunicarii prin imagini (PECS) si organizarii timpului si spatiului în concordanta cu particularitatile copilului (TEACCH). Parintii reprezinta o resursa foarte importanta in ceea ce priveste continuarea acasa a programului terapeutic si valorificarea tuturor achizitiilor pe care copiii le fac.

    „Motivare si puterea exemplului”

    Când spui Andre Muit, spui Betania. Aceste doua nume sunt pentru bacauani inseparabile si inseamna, intr-un limbaj propriu celor aflati in suferinta, alinare, speranta, solidaritate.
    Betania reprezinta motivare si puterea exemplului, o mâna intinsa atunci când neputinta unor vremuri si-a lasat amprenta asupra oamenilor mai mult chiar decât se putea crede. Prin seriozitate, implicare si un suflet mare, Andre Muit a devenit in timp un partener de incredere in activitatea de asistenta sociala, un prieten, un exemplu ca orice rana, fie ea si mai veche, poate fi initial pansata, ulterior tratata si ingrijita pentru a nu se adânci si extinde.

    sediu Betania

    V-am spus, in doar câteva cuvinte, ce cred eu ca inseamna Betania pentru comunitatea bacauana, dar v-as propune un exercitiu de imaginatie:
    Incercati pret de numai câteva clipe sa intelegeti ce este in sufletul unei mame al carui copil a fost diagnosticat cu autism, al carui tratament costa foarte mult, pentru care nu exista foarte multi specialisti si a carei unica speranta este Betania;
    Incercati sa va imaginati, de asemenea, ca sunteti parintele unui copil cu sindrom Down care se simte la Betania ca in mijlocul familiei sale desi inca foarte multi semeni de-ai sai nu reusesc sa depaseasca bariera uitatului prelung si compatimitor atunci când il intâlnesc pe strada;
    Incercati sa va imaginati ca ati fost victima traficului de persoane, ca cineva v-a intins o mâna de ajutor si acum sunteti in afara oricarui pericol. Exercitiul de imaginatie ar putea continua dar cred ca daca v-ati imaginat doar in aceste situatii puteti intelege si pretui tot ceea ce face Betania si, pentru ca nu vreau sa fiu partinitor, ceea ce fac toti oamenii cu suflet mare pe care ii numim specialisti in asistenta sociala.

    Sorin Brasoveanu, director general DGASPC Bacau

    Investitii realizate la Colegiul „A. Saligny”
    Laborator de informatica; Atelier service auto; Extinderea atelierului service auto; Atelier de tâmplarie; Atelier instruire practica confectii; Dotare atelier de instruire practica in meseriile zugrav, vopsitor, mozaicar, montator placaje si zidar pietrar.

    Investitii in Grupul Scolar „D. Mangeron”
    Laborator de informatica; Atelier Service auto; Atelier de tinichigerie si vopsitorie auto; Cabinet de consiliere psihopedagogica; Laborator de informatica; Extinderea atelierului service auto.

    Investitii in Colegiul „N. V. Karpen”
    Laborator multifunctional de masurari electrice, electronice si telecomunicatii; Atelier de instruire in meseria de lucrator in igiena si estetica corpului omenesc.

    Alte licee care au beneficiat de investitii
    Liceul „Ion Borcea” Buhusi – Laborator informatica, Laborator de fizica, Laborator de chimie; Grup Sc. Auto Onesti – Atelier service auto; Liceul “G. Apostu” Bacau -Instrumente muzicale; Grup Sc. “Gr. Cobalcescu” Moinesti – Atelier instruire practica confectii; Grup Sc. „Letea” Bacau – Laborator multifunctional de industrie alimentara; Colegiul “Gh. Vranceanu” Bacau – Laborator de fizica; Colegiul “Ferdinand I“ – Laborator de informatica;

    Gimnazii care au beneficiat de dotari
    Scoala Profesionala 3 Bacau – 3 ateliere de instruire in meseria de confectioner; Scoala 4 Moinesti – Laborator de informatica; Scoala Speciala Bacau – Atelier de instruire practica, terapie ocupationala, sala kinetoterapie; Sc. Speciala Comanesti – Atelier de instruire tehnologica; Scoala Profesionala Rachitoasa – Atelier de croitorie; Atelier patiserie-cofetarie; Scoala generala 11 – mobilier scolar; Scoala Racova – mobilier scolar; Scoala “Alexandru cel Bun” Bacau – Statie de amplificare, calculatoare; Scoala Hemeiusi – mobilier scolar;

    Renovari si constructii in mediul rural
    Renovare Scoala generala I-VIII sat Albele; renovare Scoala Sarata; construirea Gradinitei Sarata; construirea Scolii generale Valea Sosii – Poduri; renovare Scoala Andriesesti; construire Scoala generala Turluianu – Beresti-Tazlau.

    „Când «Betania» a intrat in colegiul nostru, a fost momentul cresterii nostre in ierarhia dotarilor de ultima generatie. Sunt investitii importante care vin in ajutorul elevilor. Nu exista licean care sa nu fi trecut prin laboratorul de informatica realizat de «Betania» si de Andrei Muit, care a devenit prietenul nostru pe viata.”
    Prof. Adrian Fuioaga, director Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” Bacau

    „Avem o apreciere deosebita pentru tot ce inseamna «Betania» si Andrei Muit, care au venit in sprijinul nostru atunci când aveam o mare nevoie de dotari in domeniile nostre de vârf – Electronica si Telecomunicatii. Datorita lor avem acum cel mai modern laborator multifunctional pe aceasta specializare, dar si unul in domeniul Estetica si igiena corpului, specializare pe care am infiintat-o mai recent. Andrei Muit este o binefacere pentru intreg Bacaul.”
    Prof. Remus Cazacu, director Colegiul Tehnic de Comunicatii „N.V.Karpen” Bacau

    Andre Muit: “Raed Arafat al Bacaului”

    Asa cum multa lume afirma,si nu gratuit, domnul Andre Muit este o persoana extraordinar de generoasa si sufletista. Prin actiuni, si nu prin vorbe, a adus bucurie in sufletele românilor chiar daca dumnealui este olandez la origine. Eu l-am numit ”Raed Arafat al Bacaului”.
    L-am cunoscut pe Andre Muit cu ceva ani in urma, mai intâi telefonic, apoi peste ceva timp ne-am vazut pentru prima data in timpul unei gale la care eram invitati, eu pentru sustinerea romilor din comuna, iar dumnealui pentru “promovarea bunatatii si modestiei” pentru proiectele sale, care ramân in istoria fiecarui loc prin care trece. Eram, atunci, vadit emotionata pentru ca am primit un premiu special al jurnalistilor insa nu le-am multumit doar lor, ci si domnului Muit pentru ajutorul acordat comunei Poduri, ajutor care a constat in a construi o scoala in satul Valea Sosii. Scoala a fost construita intr-un timp record – doua saptamâni -, muncitorii si voluntarii olandezi lucrând zi lumina. Amprenta Asociatiei Betania, prin Andre Muit, va ramâne in aceasta comuna zeci de ani. Scoala aceea a insemnat foarte mult pentru invatamântul podurean. Când ai o scoala noua, la standarde europene, copiii si profesorii vin cu mai mult drag parca …
    Gestul domnului Muit a fost, parca, unul calculat, pentru ca inainte ca aceasta scoala sa existe, elevii invatau intr-o casa particulara. Un timp, a fost si inchisa deoarece nu ar fi fost numarul de elevi necesar ca sa poata functiona. Când am auzit despre acest fapt, primul om pe care l-am sunat a fost Andre Muit, care nu va spun cât de suparat a fost si care mi-a promis ca va lua in discutie cu cei in cauza problema pentru a indrepta lucrurile. Acum aproximativ doi ani, am inceput demersurile pentru a redeschide scoala, demersuri in care am mentionat cum unii oameni ca domnul Muit au facut ceva pentru noi, iar noi am dat cu piciorul acestui obiectiv. Cu ajutorul doamnei insp. gen.Theodora Sotcan, la care am gasit intelegere, am redeschis scoala. Primul om pe care l-am anuntat de aceasta reusita a fost Andre Muit, caci stiam ca se va bucura si, bineinteles, asa a si fost.
    Dupa aceasta reusita, imediat ce am avut ocazia, in cadrul unui eveniment din comuna Poduri, l-am invitat pe presedintele Asociatiei “Betania” si i-am multumit inca o data in fata podurenilor, iar oamenii l-au perceput ca fiind o persoana calda si modesta.
    Nu ne intâlnim de multe ori, cu toate ca mi-ar face placere, insa de fiecare data acest OM imi aduce aminte ca putem sa demonstram celorlalti ca “Sufletul mai are prioritate” intr-o lume doar materiala!

    Diana Albu, viceprimarul comunei Poduri

    „Beneficiarii nostri sunt copiii”

    Urmarind denumirile proiectelor desfasurate de-a lungul timpului de Asociatia Betania in scolile din judetul Bacau, s-ar putea spune ca principalii beneficiari sunt institutiile scolare. „Este adevarat partial, deoarece principalii nostri beneficiari sunt, ca de obicei, copiii, arata Andre Muit. Grija noastra permanenta este binele copiilor si al tinerilor, indiferent de pozitia lor in societate sau de starea materiala sau familiala. Copiii, in acest caz elevii, sunt cei care, in urma investitiilor noastre, vor beneficia de o mai buna instruire, apoi de sanse mai mari de angajare.”

    Anul scolar 1999 – 2000

    Scoala Profesionala nr. 3 Bacau – 3 ateliere de instruire practica in meseria de confectioner; Grupul Scolar “D. Mangeron” – Laborator de informatica; Grupul Sc. “D. Mangeron” – Atelier Service auto; Scoala nr. 12 (Penitenciarul Bacau) – Atelier de tâmplarie

    Anul scolar 2000 – 2001

    Grup scolar “D. Mangeron” Bacau – Atelier de tinichigerie si vopsitorie auto; Cabinet de consiliere psihopedagogica;
    Laborator de informatica; Colegiul Tehnic “A. Saligny” Bacau – Laborator de informatica si Atelier service auto; Scoala nr. 12 Bacau – Cursuri calificare in meseriile de bucatar-cofetar si ospatar; Scoala nr.4 Moinesti – Laborator de informatica

    Anul scolar 2001 – 2002

    Colegiul Tehnic “A. Saligny“ – Laborator de informatica; Colegiul Tehnic “A. Saligny“ Bacau – Extinderea atelierului service auto; Grup Scolar “D. Mangeron“ – Extinderea atelierului service auto

    Anul scolar 2002 – 2003

    Colegiul Tehnic “A. Saligny“ – Atelier de tâmplarie; Scoala Speciala Bacau – Atelier de instruire practica, terapie ocupationala, sala kinetoterapie; Scoala Profesionala Rachitoasa Bacau – Atelier de croitorie si atelier instruire patiserie cofetarie

    Anul scolar 2003 – 2004
    Colegiul Tehnic “A. Saligny“ – Atelier instruire practica confectii; Grup scolar „N.V. Karpen” Bacau – Laborator multifunctional de masurari electrice, electronice si telecomunicatii; Grup scolar Auto Onesti – Atelier Service auto; Liceul „Ion Borcea” Buhusi – Laborator informatica, Laborator de fizica, Laborator de chimie

    Anul scolar 2004 – 2005

    Scoala generala “Alexandru cel Bun” Bacau – Statie de amplificare, calculatoare; Inspectoratul Scolar Judetean Bacau – 15 calculatoare; Liceul de Arta “G. Apostu” Bacau -Instrumente muzicale: marimba, tobe percutie, corn, oboi, clarinet etc; Scoala generala nr.11 – mobilier scolar; Scoala Racova – mobilier scolar; Scoala Hemeiusi – mobilier scolar;
    Grup Sc. “Grigore Cobalcescu” Moinesti – Atelier instruire practica confectii; Grup Sc. „Letea” Bacau – Laborator multifunctional de industrie alimentara; Colegiul “Gh. Vranceanu” Bacau – Laborator de fizica

    Anul scolar 2005 – 2006

    Colegiul National “Ferdinand I“ – Laborator de informatica;
    Grup scolar „N.V. Karpen” Bacau – Atelier de instruire in meseria de lucrator in igiena si estetica corpului omenesc’
    Colegiul „Anghel Saligny“ – Dotare atelier de instruire practica in meseriile zugrav, vopsitor, mozaicar, montator placaje si zidar pietrar; Scoala Speciala Comanesti – Atelier de instruire tehnologica.

    Renovari si reparatii de scoli din mediul rural 2000 – 2013

    Renovare Scoala generala I-VIII sat Albele; renovare Scoala Sarata; construirea Gradinitei Sarata; construirea Scolii generale Valea Sosii – Poduri; renovare Scoala Andriesesti; construire Scoala generala Turluianu – Beresti-Tazlau.

    disp

    Investitii in Sanatate sunt o prioritate

    Asociatia Betania a primit, inca de la inceputul activitatii sale, solicitari de a sprijini si de a investi in sistemul sanitar. In cadrul investitiilor in sanatate, are patru tipuri de proiecte:

    – renovari de dispensare medicale rurale si construirea de dispensare medicale rurale cu voluntari olandezi;
    – renovari si dotari de sectii din spitalele judetului Bacau;
    – donatii de materiale sanitare si dispozitive medicale;
    – ajutoare financiare de urgenta acordate diferitelor persoane fizice, in vederea efectuarii de operatii sau tratamente medicale

    Dispensare medicale construite de la zero, cu sprjinul voluntarilor olandezi si al autoritatilor locale, care au pus la dispozitie terenul:
    Dispensarul medical Racova, comuna Gura Vaii – 2002 Dispensarul medical Huruiesti – 2004
    Dispensarul Izvoru Berheciului – 2008
    Centrul medical Gaiceana – 2009
    Dispensarul medical Colonesti – 2013

    Il meritam pe Andre Muit?“ Aleg un singur cuvânt: daruire!”

    Andre Muit premiat de Desteptarea
    DESTEPTAREA si Andre Muit au fost permanent intr-un parteneriat in folosul comunitatii din Bacau. Inca de la infiintarea Asociatiei „Betania”, eforturile sustinute ale lui Andre Muit, dublate de generozitatea sa fara margini, au ajuns si in casele bacauanilor, prin numeroasele articole aparute in cotidianul „Desteptarea”. Valoarea „lordului olandez al caritatii” a fost intarita de noi, in 2005, când Andre Muit a fost si laureatul Galei Trustului Media DESTEPTAREA.

    Ar fi usor sa scriu despre Asociatia Betania si despre OMUL care sta in spatele ei, in termeni care i-ar face pe cititori sa treaca mai departe. Proiecte medicale, sociale, educative, asistenta… doar ca as ocoli esentialul. Daca ar fi sa aleg un singur cuvânt, acela ar fi „daruire”. Pentru copiii cu care viata a fost mai dura, pentru familiile lor si pentru comunitatea pe care Domnul Andre Muit a ales sa o numeasca „acasa”.
    As vrea sa pot transmite emotia care te cuprinde atunci când intri in „plina actiune” intr-o sala unde terapeutii lucreaza cu copiii cu autism. Sunt oameni care reusesc sa darâme bariere si sa-i faca pe copii sa zâmbeasca. Oameni care daruiesc putin din sufletul lor copiilor pe care ii ajuta. Cu fiecare ora de terapie, sunt mai aproape de lucrurile pe care noi, oamenii „normali” le consideram firesti, ca si cum aproape ca ni s-ar cuveni. Cu fiecare zi, sunt mai aproape de independenta.
    Când Domnul Muit a raspuns invitatiei noastre de a vizita Asociatia „Lumina” a reusit sa ma surprinda. Placut. Am stiut atunci ca micii eroi carora le oferim sansa la demnitate au un nou prieten. Un prieten de nadejde.
    Mi-e greu sa spun doar câteva cuvinte. Mi-e si mai greu, insa, sa nu ma intreb daca noi, comunitatea bacauana, il meritam pe André Muit.

    Mara Matei, PR Specialist la Asociatia “Lumina”

    Centrul de Integrare a Tinerilor

    cit
    Centrul de Integrare a Tinerilor (CIT) este locul unde tinerele care provin din sistemul de ocrotrire al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului alcatuiesc o noua familie. Aici, ele invata cum sa fie independente, sa aiba grija de propria lor casa; cum sa se pregateasca pentru viata de familie, sa aiba grija de propriile lucruri si de ale celorlalti, cum sa relationeze si sa issi comunice problemele personale, cum sa identifice solutii la problemele cotidiene aparute in viata lor.
    Având in vedere ca fiecare tânara are o diploma de studii si o profesie pentru care s-a pregatit se identifica un loc de munca, invata sa relationeze cu noii colegi si sa isi pastreze acel loc de munca. Ca expresie a muncii lor si a muncii depuse, invata sa isi administreze bugetul propriu, rezolvându-si problemele financiare de zi cu zi. Totodata, au posibilitatea recalificarii profesionale, finalizarii unei forme de invatamânt (liceal/studii superioare de lunga sau scurta durata). Ceea ce este mai important este socializarea atât intre ele ca beneficiare, cât si cu ceilalti membri ai comunitatii prin diverse activitati, actiuni de voluntariat, participarea la activitati, expozitii, târguri, activitati foundraising, constientizând si sensibilizând opinia publica. Dupa incheirea stagiului de beneficiar din cadrul CIT, fiecare tânara e in masura sa-si ia viata in mâini având deprinderile si abilitatile necesare de a se confrunta cu noua situatie. Legatura cu centrul nu este intrerupta, aici gasind oricând sprijin si sustinere in depasirea situatiilor neprevazute. Aici ramâne o parte din familia lor, cu care se tine legatura si unde se intorc mereu cu drag.

    George Mihaila, coordonator CIT

    Andre Muit este „un prieten adevarat”

    Daca la inceputul anilor 1990-1995 atât la nivel local cât si national au fost constituite organizatii neguvernamentale formate din oameni care aveau aceleasi interese, nevoi si care stiau mai mult sau mai putin sa lupte pentru drepturile lor, astazi putem vorbi despre organizatii care prin competentele si experientele lor promoveaza managementul orientat spre eficacitate profesionala si spre dimensiunea umana.
    In calitate de presedinte al Asociatiei de Sprijin a Copiilor Handicapati Neuromotor Centrul „Daniel”, prima de acest gen din Bacau, inca din 1990 pot sa afirm ca a fost nevoie de timp si de un adevarat proces de educare si informare, de esecuri si reusite pentru ca lucrurile sa inceapa sa se schimbe.
    Cum s-au schimbat? O contributie esentiala au avut-o si oamenii care au venit din alte tari, care s-au nascut in valorile democratiei, in care drepturile omului sunt respectate. Despre un astfel de Om imi face placere sa vorbesc nu numai acum, ci oriunde si oricând. Acest Om este Andrei, Presedintele Asociatiei Betania, un tânar care imbina din plin cele doua laturi profesionale, de leader si manager. Este sensibil, cunoaste arta ascultarii, raspunde cu promptitudine atunci când se poate. Este un bun partener, colaborator, dar si un prieten adevarat. Asociatia Betania condusa de Andrei este una dintre cea mai active din judetul Bacau si participa la actiuni caritabile si umanitare, face investitii in aproape toate domeniile, câstigându-si astfel un prestigiu binemeritat in randul beneficiarilor, organizatiilor neguvernamentale, autoritatilor, dar mai ales in rândurile publicului larg.

    Marioara Popa, presedinte ASCHN – Centrul „Daniel”

    Betania

    „Betania” si Premiile Presei Bacauane

    Era prin 2002, când, dupa 4 ani de jurnalism, mi-am dat seama ca in mediul in care lucram lipsea ceva. Premiul. Nu in sensul material, ci mai degraba recunoasterea realizarilor de peste an. Si nu era vorba doar de mine, ci de toti colegii mei, unii dintre ei cu realizari “grele”. Am pus ideea mea pe hârtie si i-am prezentat-o lui Andre Muit, presedintele Asociatiei „Betania”. A fost o decizie buna. „Betania” a devenit coloana vertebrala a organizarii Premiilor Presei Bacauane, intre 2002 si 2005, si a Galei Jurnalismului 2006. A oferit, an de an, cea mai mare parte a premiilor, a facilitat crearea unui “pui”, Fundatia Infolife, a participat la fiecare etapa a fiecarei editii. Zeci de jurnalisti bacauani si-au vazut munca recunoscuta si premiata. Nu stiu ce s-ar fi intâmplat daca nu gaseam sprijin la Andre Muit. Poate as fi cautat in alta parte, poate as fi abandonat. Dar am gasit acolo sustinere oferita din suflet, cu incredere, neconditionat. Sprijin care s-a tradus in oameni exceptionali (o echipa intreaga), timp, bani, sediu, sfaturi, experienta. Daca banii pot fi “masurati”, celelalte resurse alocate ani buni de Betania sunt nepretuite! Iar daca in viitor va mai exista o asemenea initiativa, din partea mea sau a altui visator, Betania ar trebui sa fie prima usa la care organizatorul sa bata. Macar pentru a oferi vreo zece invitatii VIP la Gala, pe viata, in primul rând.
    Codrin Pop

    Un capitol din povestea vietii mele

    Ma numesc B.E., am 27 de ani si am fost beneficiara a Centrului de Integrare a Tinerilor. De mica am crescut la casa de copii si am beneficiat de diverse informatii, utile de alfel, dar care mi se pareau straine si credeam ca nu imi vor folosi. Din acest motiv, doresc sa multumesc echipei CIT pentru intreg programul pe care l-am desfasurat cât am stat acolo. Trebuie sa marturisesc ca la inceput am privit cu reticenta acest program, dar pe masura ce activitatile se derulau am constat ca nu stiam atât de multe cum credeam, ca informatiile pe care le primeam erau utile si ca in alte situatii de viata as fi fost complet nepregatita. Aici am invatat multe, iar noile cunostintele m-au ajutat sa privesc alfel lucrurile. M-am regasit, uneori, in unele situatii, complet nepregatita, dar aici am inteles mesajul fiecarei activitati. Intre timp, am absolvit facultatea si cu ajutorul primit am gasit un loc de munca, apoi m-am gândit sa am propria mea familie si prin derularea fireasca a lucrurilor m-am apropiat de un baiat crescut si el tot la casa de copii, cu care am fost colega in facultate. Avem o fetita minunata, de doi ani, avem propria noastra locuinta pe care Asociatia Betania ne-a mobilat-o, avem propria noastra viata si ne bucuram ca suntem o familie fericita! Eu si sotul meu, care lucreaza, ne descurcam sa crestem impreuna minunatul nostru copil.
    In incheiere, as dori sa va marturisesc ca pe mine acest program m-a invatat sa discut deschis despre problemele mele, fapt care m-a ajutat sa retin si sa constientizez informatia primita, de aceea as vrea sa multumesc, in numele meu si chiar in numele colegelor mele, celor care au gândit programul derulat de CIT.

    Câteva gânduri…

    ciprian tomita

    Colaborarea mea cu Asociatia Betania a inceput in 1998, când eram student in anul II la Facultatea de Psihologie si Asistenta Sociala, iar anterior fusesem voluntar in cadrul S.H.F Bacau. Desi am avut o colaborare eficienta cu S.H.F, dorinta mea era de a realiza un proiect pentru persoanele cu deficiente de auz motivat fiind de faptul ca parintii mei erau hipoacuzici si cunosteam foarte bine dificultatile cu care se confrunta astfel de persoane. Perioada de debut si-a pus o amprenta puternica asupra mea. Felul in care domnul Andre Muit se raporta si interactiona cu oamenii era total diferit de ceea ce vazusem pâna atunci, capacitatea empatica si interesul real fata de situatiile dificile prin care treceau solicitantii era dovada ca era dedicat cauzei pentru care venise in tara. Filosofia de lucru promovata de el se bazeaza pe rezolvarea rapida a cazurilor urgente in functie de resursele existente, precum si o colaborare de tip familial cu cei aflati in nevoie, respectând valorile si excluzând orice prejudecata cu privire la cauzele care i-au dus la situatiile de criza.
    Ciprian Tomita, psiholog

    „Aici am invatat sa zâmbesc”

    As da timpul inapoi cu ceva luni in urma… Zâmbesc la gândul ca atunci ma gândeam la ce voi face mâine sau ce voi face saptamâna viitoare. Aveam ceva ore disponibile si doream sa le umplu pentru a face ceva util pentru altii, sa pot ajuta in vreun fel pe cineva, sa pot face pe cineva sa zâmbeasca! Acum, insa, ma gândesc la ce mai fac fetele sau baietii mei… Asa obisnuiesc sa le spun. Poate nu se cuvine, sunt doar voluntar la Betania, dar am ales sa le spun astfel pentru ca ei fac acum parte din viata mea si ma bucur si le multumesc ca m-au primit la ei in ”casa”.
    La Betania, am invatat! Am invatat sa zâmbesc mai mult, am aflat lucruri pe care nu le stiam, am invatat despre lucruri care mi se pareau inaccesibile, am invatat sa creez si sa daruiesc, am aflat ca nu doar cei ”excelenti” pot avea posibilitati sau oportunitati, am cunoscut ”oameni”! Este un loc unde ma simt bine alaturi de toti cei de acolo, pentru ca acolo se gaseste foarte multa liniste, foarte multa caldura, daruire si foarte, foarte mult respect! E un respect care vine de la o mâna de oameni deosebiti, e un respect special si mai presus de toate este ”sincer”! Nu este acel respect care, de cele mai multe ori, ni se impune si care este de cele mai multe ori frustrant.
    Ma gândesc la cât de mult poate insemna Betania! Nu doar pentru mine, ci si pentru beneficiari, pentru parintii acestora pentru societate si pentru orasul Bacau. Stiu doar ca aici se fac lucruri minunate pentru oameni speciali, pentru copii deosebiti si pentru tineri care trec prin anumtite momente ale vârstei!

    Ramona Roman, voluntar Centrul Multifunctional

    „Locuitorilor nu le venea sa creada” Scoala Turluianu, adusa din Olanda!

    12
    In anul 2005, la multele insistente facute catre forurile de resort, respectiv ISJ, Consiliul Judetean, Prefectura, cu referire la necesitatea construirii unui local de scoala, având in vedere lipsa acuta de spatiu pentru elevii si prescolarii din satul Turluianu, care invatau intr-un spatiu inchiriat si total necorespunzator, domnul Catalin Mardare, prefectul judetului in acea perioada, a facut o vizita de informare in aceasta localitate. In urma acestei vizite si a discutiilor purtate, domnul prefect a intermediat o intâlnire cu domnul Andre Muit, presedintele Asociatiei Betania, pe care l-am invitat in localitatea noastra pentru a vedea, la fata locului, situatia scolii, si nu numai. Am vizitat impreuna o mare parte din comuna, ne-am intânit cu oamenii si am schitat planul unei interventii din partea Asociatiei Betania. Dupa aprobarea construirii unui nou local de scoala, au urmat procedurile de achizitie a terenului, de autorizare a costructiei si de efectuare a acesteia.

    A fost gata in 12 zile!.

    In vara anului 2006 au fost aduse din Olanda subansamblurile constructiei si toate materialele si uneltele necesare. La 1 iulie au sosit si cei 20 de voluntari olandezi, care pe parcursul a 12 zile au finalizat constructia noii scoli, la cheie, fapt considerat, pe drept cuvânt, o mare minune. Locuitorilor, care treceau prin zona, nu le venea sa creada ce vad. Intre voluntarii olandezi, majoritatea tineri, si sateni, s-au legat prietenii, concretizate ulterior prin corespondenta dintre ei, precum si prin vizitele pe care grupuri ale olandezilor le fac an de an in satul Turluianu. O marturie sentimentala a acestui atasament este un tablou pictat de acestia si pe care sunt imprimate contururile mâinilor celor care au participat la aceasta investitie. La deschiderea anului scolar, elevii solii cu clasele I-IV Turluianu Nr.2, au fost primiti in noul local, dotat cu toate cele necesare: mobilier scolar, instalatii de apa si grupuri sanitare adecvate vârstei, instalatie de incalzire centrala, rechizite scolare, toate puse la dispozitie de catre Asociatia Betania.

    Cetatean de onoare al comunei Beresti Tazlau

    Si cum toate aceste actiuni au un suflet, acela a fost domnul Andre Muit, care nu a lipsit o zi de la locul faptei, pe tot parcursul lucrarilor. Pentru toate acestea, respectând vointa cetatenilor comunei, prin Hotarârea Consiliului Local Beresti Tazlau, i s-a conferit domnului Andre Muit titlul de „Cetatean de onoare” al comunei Beresti Tazlau, decernarea fiind facuta chiar la festivitatea de inceput de an scolar.
    Relatia dintre noi a continuat sub auspiciile unei adevarate prietenii. Am gasit sprijin in foarte multe situatii speciale de ajutorare a persoanelor cu handicap, in special cu scaune rulante sau mijloace de locomotie cu baterii electrice. Un real sprijin a primit elevul Cioloca Ionel,cu handicap locomotor, care in momentul de fata este unul dintre cei mai buni studenti ai Facultatii de matematica- informatica din Bacau, cursuri de zi. Orice solicitare a noastra a fost primita si rezolvata cu o omenie rar intâlnita.
    Pentru toate acestea CL Beresti Tazlau si locuitorii comunei sunt plini de respect fata de domnul Andre Muit si il asteapta cu cea mai mare placere, ori de câte ori este posibil, sa vina in localitatea noastra.

    Dumitru Tulpan, primarul comunei Beresti Tazlau

    “A fost, cu adevarat, o munca de pionierat”

    Indras 2
    Prin proiectele derulate in judetul Bacau, Asociatia “Betania” a destelenit efectiv terenul. Principalele probleme cu care s-a confruntat au fost lipsa unor legi clare si a sprijinului financiar. Cu toate acestea, a facut pionierat in multe domenii – servicii sociale, educatie, sanatate – si a fost prima asociatie de utilitate publica din judetul Bacau.

    In România anilor ‘90, nu se stia prea bine ce inseamna ONG, ce sunt asistenta sociala si “categoriile defavorizate”. Legislatia privind ONG-urile era veche, depasita, inadecvata. “Legea 21/1924 era singura modalitate prin care puteai sa infiintezi o asociatie si sa primesti personalitate juridica. Lumea nu stia ce inseamna o asociatie si nu intelegea cu ce se ocupa «Betania». Ne intreba daca este un SRL si cine sunt acesti olandezi, de ce au venit, pe cine ajuta si in ce scop? Erau nedumeriti”, marturiseste Adrian Indreas, vicepresedinte. Dupa ce au inceput sa apara rezultatele, oamenii au prins curaj, “au inceput sa ne caute si sa solicite sprijin. Pe lânga ajutoarele ocazionale, pentru familiile sarace sau cei care aveau nevoie de operatii, au inceput si institutiile sa apeleze la noi: scoli, DGASPC, SPAS, primariile…” Problema principala era ca nu existau legi clare, iar când au inceput sa apara “Betania” era deja departe. “Nu exista legislatie, dar daca vrei sa faci ceva te raportezi la legea pe care o ai si noi am respectat-o si am facut tot ce se cerea”, explica Adrian Indreas. Multe lucruri, insa, ii incurcau. “Betania” avea deja centre când a aparut legislatia care prevedea un anumit parcurs al desfasurarii unui proiect, or fundatia incepuse cu mult timp inainte proiectele, destelenind terenul pentru asistenta sociala.

    Contractarea serviciilor sociale, o speranta!

    O problema foarte serioasa era si este finantarea. “La data respectiva, când infiintam Centrul de zi pentru copiii cu handicap si Centrul Lalelelor, autoritatile locale nu aveau surse de finantare pentru asa ceva, doar se confruntau cu o problema si ne solicitau sprijin. Cei din strainatate au inteles necesitatea unor astfel de masuri – care ar fi putut fi replicate ca proiecte pilot si in alta parte – si au venit cu bani, cu consultanta, ne-au explicat cum se face si ne-au invitat sa facem cursuri pentru specialisti in Olanda. Dar, nedisparând problema sociala, proiectul a trebuit sa mearga in continuare. Finantatorul a zis «E timpul sa va ingrijiti de problemele voastre si comunitatea sa preia in mâinile proprii proiectul”, arata Adrian Indreas. Statul, autoritatile, comunitatea nu si-au asumat sarcina, mai ales ca legea nu le obliga ci arata doar ca bugetul local “poate finanta” proiecte. Asta, in ciuda faptului ca autoritatile colecteaza bani de la populatie si ii redistribuie in folosul comunitatii pentru servicii sociale, medicale, educationale. “Intr-adevar, a fost greu. La data respectiva, nu existau fonduri. Noi am adus fonduri, am creat proiectul, masura, instrumentul, terapia, apoi am asteptat ca ei sa vina alaturi de noi. Nu putem spune ca nu i-a interesat, i-a interesat, dar fiecare isi stabileste prioritatile. In plus, au avut ca scuza lipsa legislatiei si au avut foarte mare incredere ca nu vom lasa proiectele de izbeliste.” Uneori, insa, trebuie sa mai si inchizi, “nu poti sa-ti asumi riscul de a nu respecta standardele de calitate.” Adrian Indreas spera ca lucrurile se vor regla si se va intra pe fagasul normal: serviciile sociale sa fie scoase la licitatie, sa fie contractate de ONG-uri si sustinute de stat, ca in Occident: “Finantarile din afara sunt pentru a initia procedura, dupa care cineva trebuie sa plateasca, ori statul, ori beneficiarii, ori membrii comunitatii, daca sunt convinsi ca exista o nevoie.”

    Prima asociatie de utilitate publica

    La un moment dat, au aparut probleme noi, ca traficul de persoane si consumul de droguri. Si aici, Betania a facut pionierat, infiintând primul centru pentru copilul abuzat sexual, fizic si psihic si primul “Tel Verde” pentru consumatorii de droguri. Un alt domeniu in care a fost deschizatoare drumuri a fost autismul: “Aici chiar ne-am adaptat rapid la nevoile comunitatii. Am gândit proiectul intr-un fel apoi, crescând numarul de solicitari, am marit capacitatea. In timp ce derulam proiectul, apareau tot felul de studii, metode, am primit consultanta din Olanda si a trebuit sa fim in pas cu descoperirile.” Nu e singurul domeniu, insa, in care Betania a spart gheata: “A fost prima asociatie de utilitate publica din judet. Numai obtinerea acestei titulaturi a insemnat foarte multa munca si un biblioraft de documente, care nu se putea inchide de plin ce era. Ne-am bucurat ca a aparut legea asta si am zis ca atunci când statul iti da aceasta titulatura recunoaste si calitatea serviciilor, si faptul ca e nevoie de tine. Nu stiu cât ne-a folosit. Sunt niste facilitati, dar nu ne avantajeaza: dreptul de preemptiune la inchirierea sau cumparare unor spatii.” Tot munca de pionierat a insemnat si infiintarea sau dotarea unor laboratoare in colegiile “N. V. Karpen”, “D. Mangeron”, “A. Saligny”, Grupul Sc. Onesti, construirea de scoli si dispensare in mediul rural. “Am desfasurat proiecte care nu existau in Bacau, arata Indreas. Se discuta despre ce ar trebui sa faca scoala, se faceau mese rotunde, dar noi am mers mai adânc in probleme: «Oamenii astia nu au bani de calculatoare, de masinarii pe care elevul sa faca practica, atunci sa le cumparam». Un tânar care a terminat scoala profesionala si se angajeaza devine un sustinator al familiei, nu un consumator.” Inedita a fost si sosirea voluntarilor olandezi – adolescenti sau pensionari de 70-80 de ani -, care au construit aceste scoli si dispensare.

    Exista politci, dar nu exista viziune!

    Si in promovarea parteneriatelor, Betania a facut pionierat. “Noi am lucrat mai ales pentru copii dar i-am ajutat si pe batrâni, saraci sau bolnavi… Am sprijinit fundatii care aveau alte categorii de beneficiari si am devenit finantatori de proiecte. Nu ne-am temut de concurenta si nu am vrut sa fim unici. Parteneriatul e un concept foarte important” sustine Adrian Indreas. In domeniile strategice – educatie, sanatate, servicii sociale – ar trebui, la nivel national, sa se elaboreze politici pe termen lung cu obiective pe termen scurt si mediu, care sa fie facute de specialisti neimplicati politic, afirma vicepresedintele Asociatiei “Betania”. Si, mai important, ar trebui sa existe un pact intre partide, in beneficiul poporului român. “Aceste politici trebuie sa fie urmarite, sa se verifice daca s-au indeplinit sau nu obiectivele si de ce nu s-au indeplinit, dupa care, periodic, sa fie reglate fin, ajustate.” Aceasta ar fi sarcina Guvernului. Din pacate, de-a lungul anilor, mai mult s-a cârpit in privinta strategiilor. “Sunt facute alandala, nu sunt coerente, afirma Adrian Indreas. Ne intâlmin mereu cu astfel de probleme. Legea incepe frumos, cu explicarea termenilor, a principiilor, apoi se spune ce trebuie facut, dar se termina abrupt. Lipseste partea de finantare. Ramâne, as spune, la nivel de discutii, «Ne vom ocupa, spun ei, stim ca exista o problema cu autismul, cu violenta in familie, vom incerca sa rezolvam», dar nu se intâmpla nimic!”

    Nu ne vom opri aici!”

    „Mai este mult de lucru, prin urmare nu ne vom opri aici. In aceasta vara, vom mai construi o gradinita si un dispensar in parteneriat cu autoritatile locale. Nu stim inca unde, facem tatonari. Cel mai mult ma preocupa, insa, lipsa locurilor de munca pentru tinerii cu dizabilitati. Ei ar putea lucra intr-o ferma pe care sa o viziteze copiii din oras, bucurându-se ca vad aievea un ponei sau un magarus. «Ferma copiilor» este proiectul la care ma gândesc cel mai mult!”

    Andre Muit, presedintele Asociatiei Betania

    „Asociatia Betania este o adevarata organizatie umanitara, profesionista, care s-a implicat de-a lungul anilor in actiuni de sprijinire a multor cetateni bacauani, de la cei mai mici pâna la cei vârstnici, aflati in diferite nevoi. Recunoscuta ca organizatie de utilitate publica de catre Guvernul României, Asociatia Betania este un partener al Institutiei Prefectului judetului Bacau in proiecte sociale, medicale sau educative.”

    Claudiu-Octavian Serban, prefectul judetului Bacau

    „Betania este una dintre asociatiile cele mai active si cu care dialogam cel mai des pe proiectele sociale. Ei nu sunt activi doar in muncipiul Bacau, ci si in judet, mai ales in zona de est, unde au sprijinit ridicarea unor dispensare si a unor camine culturale. E adevarat ca nu in multe judete din România se aloca bani pentru proiectele sociale derulate de fundatii, dar nici nu sunt multe judete care sa aiba asemenea fundatii. Statutul la care a ajuns Betania, acum, si in interiorul judetului, si la nivel national, e rodul unei munci de douazeci de ani. E o munca pe care, intr-o oarecare masura, reusim sa o apreciem si noi aici, la Consiliul Judetean, si sa o sustinem.”
    Dragos Benea, presedintele CJ Bacau

    Ileana Balint, la 100 de ani: „Nu mai exista sampanie ca pe vremuri!”

      Senina, zâmbitoare, nicidecum ostenita, gata sa raspunda intrebarilor si sa povesteasca intâmplari din foarte indepartata sa copilarie. Asa am descoperit-o pe Ileana Balint, din Racaciuni-Rastoaca, la implinirea unui secol de viata.

      Festivitatea i-a fost daruita de primarul Lucian Cheta. „Un astfel de eveniment nu se intâmpla prea des in comunitatea noastra si m-am gândit ca trebuie marcat”, explica edilul. In sala mare a primariei, pe bunicuta Iliana o asteptau functionari, consilieri locali, fiica ei, fina si alte persoane dragi.

      Raspunzând mirarii mele, batrânica marturiseste ca intotdeauna a mâncat usor: „Sunt sanatoasa, manânc orice, dar supele imi plac mai mult. Manânc si lapte, brânza cu smântâna… Cafeaua cu caimac e nemaipomenita si nelipsita dimineata. Mai servesc si câte o lingurita de miere de albine sau dulceata de cirese.”

      Poate din aceasta pricina a trait un secol sau poate datorita zestrei genetice: „Parintii mei au trait 90 de ani, iar fratii mei, peste 80. Doar sora mea, care a fost operata de glanda, a trait 68 de ani. Cel mare a stat opt ani in Rusia, iar celalalt a lucrat in Bucuresti, la Electromagnetica.”

      Stateau intinsi ca chibriturile…

      Invitatii ii testeaza memoria si o intreaba când e nascuta: „Sunt nascuta pe 13 febriarie 1914 la Pincesti”, spune ea, fara ezitare. Cea mai veche amintire a Ilenei Balint este de acum 97 de ani. Avea trei ani si, impreuna cu tatal sau, a mers la Marasesti sa-si caute unchiul, ucis in razboi. Povesteste cum a ajuns la poarta, cum l-au cautat pe Gheorghe si cum l-au gasit fara sicriu, caci acolo „stateau toti intinsi, unul lânga altul, ca chibriturile in cutie, si directori, si invatatori, si profesori, si medici…”

      Vorbeste despre vremurile când era domnisoara si croseta dantelute, despre parinti, fii si nepoti, dar mai ales despre stranepoti: „Dara-Maria e in clasa a IV-a, iar Andrei-Cezar, in clasa a V-a, caci sunt facuti unul dupa altul, iar de la nepoata o am pe Crina-Maria, care are abia trei ani.” Strabunica are mintea clara si o dorinta foarte mare de a le impartasi celorlalti amintirile sale, dar este invitata in mijlocul salii, la momentul festiv.

      Primeste diploma si tortul de la primarul Lucian Cheta, care o felicita in numele intregii comunitati si o saruta pe obraji. Premiul de 1.500 de lei ii este inmânat fiicei, Maria Balint. Dupa ce singe dintr-o suflare lumânarile, sarbatorita ciocneste un pahar cu invitatii: „Nu mai exista sampanie ca pe vremuri, spune Ileana Balint, gustând. Imi place si asta, dar e cam acruta!”

      Sunt un fatalist

        „In viata se aplica regula de 30%. Evolutia? O succesiune de intâmplari. Extremele nu sunt bune nici in natura, nici in viata.”( Nenea Tuti)

        Un bunic din poveste, cu suflet de copil si o inima care bate, ajutata, voiniceste. Am zgândarit aisbergul. Când stai de vorba cu o enciclopedie la purtator, ai tendinta sa uiti esenta. Te lasi furat de povesti si in loc sa transmiti mai departe mesajul, respiri trairi. Ii invidez pe studentii care-l au ca profesor.

        Ma bucur insa de onoarea de a fi invitat in casa maestrului. L-am sunat acum doua saptamâni pentru o… poveste. Mi-a raspuns si m-a intrebat sec: „Ai reportofon? Am mai vorbit si cu alti ziaristi si mi-au rastalmacit cuvintele. A doua oara n-au mai scris.” Cum sa nu accept asa o provocare?! In 24 ani de „socializare” in presa, dupa mii de sondaje, cunosc reactia pe care o are o persoana când intempestiv este pusa in fata aparatului de fotografiat, de filmat sau a reportofonului. 95% isi modifica atitudinea si-si controleaza comportamentul.

        A dori sa fii inregistrat e de admirat. Nu exista complexe si nici prefacatorie. Ma prezint punctual la adresa indicata. Gest de politete, ma asteapta in prag. Mustata, ochi veseli, par alb. Un brac si un teckel sar sa ma amusine.

        „ Beti!! Treci la loc!.” Au simtit imediat ca am si eu o ruda de-a lor acasa. „ O cafea? Esti cu masina? Am un vin «Altora»!” Accept cafeaua. Vine cu ditamai cana. Ma las furat de cartile din biblioteca, de tablouri. Intr-o rama de insectar, fluturii exotici ma aduc cu picioarele … sub fotoliu. Sunt in casa unui renumit biolog. Am intrebari, dar nu pentru genul de interviu sablonat. Internetul mi-a oferit putine informatii despre profesorul Catalin Petre Rang, nascut pe 22 iunie 1943, „când a-nceput razboiul” glumeste el, specialist in Tehnici de preparare si conservare de muzeu. Deja m-a bagat in carti. Continuarea o vad promitatoare, dar povestea o ia pe undeva… de pe la mijloc. „Initial am lucrat in muzeu 20 de ani, interval in care am fost si in Africa. Am venit acolo de la ICAS Hemeiusi”.

        A vazut c-am facut ochii mari. Ce era ICAS? „Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice. Un coleg chiar imi spunea: tu ar trebui sa ajungi director, dar ai origine sanatoasa proasta. Din cauza ca tata a fost ofiter de aviatie. Cum putea sa faca el politica? Il dadeau afara din armata! A patimit mult de pe chestia asta. Nu mi-am dorit niciodata o functie de conducere. In timp, treburile s-au mai aplanat. Am ajuns la ICAS pe 1 ianuarie 1983. Prin aprilie – mai eram secretar de partid pe organizatie. Asta apropo de origine. M-au ales ei. ” Se scuza pentru o clipa si intra in bucatarie. Nu-si uita vorba. „ Dom’le, dar eu spuneam bancuri politice. Eram cel mai ….

        Odata a venit ofiterul care se ocupa cu ascultatul. Bai! spune lumea ca duci vorba. Ma uit la el, stai sa-ti zic unul. Si-a-nceput sa râda. Da’ de ce râzi? Pai mi-a placut poanta. Pai vezi!? Da, stiu si eu bancuri. Vezi!?, de-asta le spun si eu!”

        Din bucatarie vine miros de coptura. Se scuza.”Gatesc pentru nepoti. Hai sa-ti dau sa gusti.” Intrebare de om instruit la mine. Ce? „Pastila!”. Ma uit la fluturi. „ Pe nemteste ar fi pateu… din maruntaie de mistreet”. Mama cum miroase. Fac câteva poze, ca nu le mai spun fotografii. Pe-o farfurioara imi vine in fata o felie aburinda. Seamana cu drobul. Fac gafa si zic.

        Mai bine-mi inghiteam limba. „Asta nu-i drob. Hai ca pun si un vin la fiert.” Nici n-a iest bine ca Boni,teckelul cu par sârmos, am aflat mai târziu ca implineste trei anisori, se alinta la mine. Beti, brac cu par scurt, a stat pâna atunci printesa, solemna pe pat, la un metru de mine. Paisprezece ani de intelepciune s-au risipit când asta mica a-nceput sa-mi manânce din palma. A venit si ea. Nu mai pridideam.

        Si eu, si ele. Când a simtit ca vine stapânul Boni a tulit-o sub pat, ascunzindu-si nasucul dupa un os de vita, aranjat strategic. Beti s-a transformat in Nefertiti, tantosa si demna. Ii tremurau mustatile. Doar narile tradau agitatia. Eu.. cu furculita in sus, inghitind de parca furasem duminicatul. „Iti place?” Mai vrei calule ovaz? Am aflat reteta dar o s-o divulg, cu acordul domnului profesor, intr-un numa viitor. Are si un adaos, compozitie din condimente si plante aromatice, de-ti innebuneste câteva ore papilele gustative.

        Pescar, vânator, aventurier

        Discutia se leaga. Evitam tacit informatia pur tehnica, de acea nu am abordat profesia si cercetarea stiintifica decât ca un punct de referinta. „Intre mine si Violeta, sotia, a existat o pasiune teribila si o prietenie. 255 de zile din an eram plecat. Când m-am intors, dupa patru ani petrecuti in Zair, lipseam 254.

        Zece luni pe an acolo, doua acasa. Poate de asta Iulian si Catalin, baietii nostri, au avut chemare pentru alt domeniu, informatica si matematica-fizica.”

        Ii lucesc repede ochii când vine vorba de cei trei nepoti, doi baieti si o fata: Catalin de 12 ani, Cezara 14 si Razvan 15. Am in fata mea acum un sentimental, mândru in ipostaza de bunic.”Pentru ei gatesc!” Timpul trece pe nesimtite. De-a lungul a patru ore de taifas ajungem si la inceputuri. Perioada copilariei. A pomenit de mai multe ori de doua matusi din Bucuresti, care au tinut mult la el.

        „Mi-amintesc si acum de primul peste pe care l-am prins, a fost un ghibort. Putina lume stie ca pe vremea aceea pionerii aveau dreptul sa primeasca permis de pescuit cu pret redus. Eram cel mai bun din clasa. Permisul costa 25 de lei si m-au luat in evidenta cei de la fosta filiala I.V.Stalin. Când l-am aratat matusilor nu ma asteptam sa primesc in dar o undita, destul de scumpa, cu tot cu montura. Dupa aceia am aflat ca totul era regizat sa fie surpriza. Bine… apoi am inceput sa merg la pescuit. Plecam singur. Siretul mi-a determinat stilul. Apa curgatoare iti impune o oarecare mobilitate. Nu stau intr-un loc. Schimb, umblu, asa ca nu exista sa nu prind ceva. Dar exista o diferenta intre a pescui si a prinde peste. La pescuit poate sa mearga toata lumea care e pasionata.

        Nu ma deranjeaza daca ma duc intr-o zi când apa nu e buna sau pestele nu vrea sa traga. Si nu accept punctul de vedere al acelora care spun ca mie nu-mi place pestele, dar imi place numai sa-l prind, nu-mi place vânatul, imi place numai sa impusc. Daca nu-ti trebuie n-ai nici un drept sa ucizi.” Si cu vânatoarea… cum a inceput? „Stai sa-ti arat ceva!”

        Pastile de intelepciune

        Boni vine s-o mângâi, dar se piteste repede. Distinsul si respectabilul domn profesor tine in mâna o prastie. M-au napadit traznaile copilariei. Micuta, ergonomica, cu dublu coarda si aruncator din piele. Coarda este din elastic de calitate, folosit la aeromodelele fara motor, facuta rost de la fosta URA. Roteai in sens invers elicea si elasticul rasucit actiona ca un resort. Si munitie? Bile de rulment? ”Nu. Miez de la piulite. Mergeam la atelierele depoului CFR si gaseam toate marimile. Folosesc prastia si acum, când merg cu studentii in practica, la gusteri, ca material didactic… Ce sa ma mai aplec dupa ei?”

        Spatiul alocat e pe terminate. Revin la profesionistul Catalin Rang, spicuind din reflexiile cugetarii. Pastila de intelepciune. „Nu cred in zodii. Modul meu de gândire este fatalist, dar lumea intelege gresit termenul. Cea mai mare valoare, importanta, o are intâmplarea. Evolutia naturii ca atare este numai o succesiune de intâmplari.

        Greseala in natura poate insemna progres. Exista niste reguli pe care eu le calculez si se aplica in concursurile mari, in olimpiade. Procentul de 30%. Ai un vârf de doi-trei, elita, exceptiile. Treizeci la suta din grup merge in fata, inca treizeci completeaza media si treizeci care renunta sau cedeaza. Ramân inca vreo 2-3 care nici nu mai apuca. Ceva asemanator curbei lui Gauss.”

        Povestea continua. Interesant de aflat cum s-au dus banii de palton pe pusca de vânatoare? Cum a ajuns in Zair in 1974, calare pe linia Ecuatorului? Aventuri fotografice din safari. Care e secretul prinderii si prepararii broastelor si a altor specialitati vânatoresti? Va divulg din culise… gateste super. Detalii… altadata.

        Aberatiile Codului fiscal. Urmariti de Fisc pentru câteva zeci de lei

          Doru si Viorica Mazilu sunt doi bacauani, sot si sotie, originari din Valea Seaca, satul Cucova. Anul trecut, in septembrie, s-au intors acasa, dupa ce au lucrat, ca alte milioane de români, mai multi ani in Italia.

          Barbatul s-a spetit muncind intr-o fabrica din Milano, la tratamente termice, cu masca pe figura, 10-12 ore pe zi, iar sotia sa a lucrat ca ingrijitoare la diferite familii de pe acolo. „In ultimii ani, lucram cu vata de sticla. Italienii, daca observau o bucata din vata minerala pe jos, te strigau sa vii tu sa o ridici. Ei nici macar nu se apropiau, le era teama, pesemne ca e cancerigena si sa nu pateasca ceva”, povesteste barbatul.

          Criza financiara i-a determinat sa se intoarca acasa, la origini, spulberându-le speranta la o viata mai buna printre straini. Asa ca au hotarât sa-si continue traiul in locul de unde au plecat. Numai ca, din nou, visele incep sa le fie darâmate, de data aceasta, de statul român. Oamenii sunt nemultumiti intrucât putinul ce au reusit sa-l strânga cu mari eforturi si sacrificii incepe sa se imputineze. Ei spun ca au gasit in poarta un plic din partea Finantelor prin care erau avertizati ca sunt datori la fondul de asigurari de sanatate.

          „Am avut si noi niste bani in banca, strânsi nu mai noi stim cum. Suntem de acord sa platim, daca asa zice legea. Cu toate ca, pâna anul trecut, noi nu am stat in România. Deci, statul nu ne-a dat nici macar o pastila sau altceva. Iar, acum, sa-mi ia 6 milione pe an pentru Sanatate. Este imposibil asa ceva”, se plânge Viorica Mazilu. Astfel, pentru câstigul de câteva zeci de lei din dobânda, oamenii aveau de achitat la Sanatate 638 de lei, fara a beneficia de servicii medicale in România. Cumsecade, ca mai toti moldovenii, cei doi soti s-a conformat si au platit suma impusa de Fisc. Numai ca, recent, au gasit o alta instiintare prin care erau somati sa achite alti 112 lei.

          „Am venit in România, ca acolo nu mai aveam ce face, decât foamea. Am zis ca acasa mai am un petec de pamânt pe care mai pun o rosie, un cartof, mai am si un tractoras cumparat cu banii din Italia, cresc un porc, niste pasari. Sunt bani câstigati cu chin si amaraciune, iar astora nu le mai ajunge si imi iau si din bruma mea agonisita. Statul asta lacom nu stie cum sa ne mai ia din bani, si sa ne tot ia, sa ne tot ia”
          Doru Mazilu

          Barbatul e suparat ca va trebui sa mai achite alti bani la Sanatate, cu toate ca si-a lichidat banii din banca. El se teme ca nu cumva sa se trezeasca la poarta cu executorii. Cert este ca potrivit Legii 145/1997, modificata apoi si transformata in Legea 95/2006, daca o persoana are ca venit unic declarat din dividende, dobânzi sau chirii, atunci este obligata sa plateasca statului o cota de 5,5% pentru Sanatate.

          Numai 40 de bilete la tratament balnear

            Asa cum se intâmpla de câtiva ani buni incoace, si de aceasta data, prima serie de bilete subventionate de tratament, acordate prin Casa Judeteana de Pensii (CJP) Bacau, a fost repartizata cu doar trei zile inainte de plecarea in statiune.

            Biletele pentru aceasta serie i-au fost distribuite CJP Bacau miercuri, 12 februarie, dupa amiaza, si cei care vor sa le obtina trebuie sa plece in statiune in data de 15 februarie. Asa stând lucrurile, CJP Bacau a inceput vânzarea biletelor joi, 13 februarie, deci pensionarii si asiguratii mai au la dispozitie ziua de astazi pentru a-si cumpara unul.

            Pentru prima serie, insa, nu au fost alocate decât 40 locuri si acestea, doar in statiunile 1 Mai, Moneasa, Nicolina, Olanesti, Pucioasa si Sarata Monteoru, unde baza de tratament apartine Casei Nationale de Pensii Publice.

            Dar, surprinzator, si cele 40 de bilete sunt multe fata de cerere. Pâna miercuri, la CJP Bacau s-au inregistrat numai 18 cereri de bilete pentru luna februarie, care le-au si fost alocate solicitantilor. Restul de 22 vor fi scoase la vânzare libera.

            Toti cei care vor un loc in statiune in aceasta perioada vor trebui sa depuna la CJP Bacau biletul de trimitere de la medicul de familie ori de la specialist. In plus, pensionarii vor prezenta cuponul de pensie din luna ianuarie.

            Cât despre persoanele cu dizabilitati care vor sa benefcieze de un bilet gratuit, ele vor trebui sa aduca si certficatul de incadrare in grad de handicap, precum si un alt document. Este vorba despre „Programul individual de reabilitare si integrare sociala” (original si copie), care este eliberat de catre Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulti.

            Tangoul face din Bacău un oraş elegant

            Tangoul se dansează în toată lumea, iar Bacăul nu face excepţie. Tangoul argentinian, un hobby relativ nou in oraş, se face remarcat prin profunzime, muzicalitate şi spontaneitate. De trei ori pe săptămână, iubitorii de tango se întâlnesc pentru a învăţa, dansa şi a se relaxa. Fiindcă în tango nu există coregrafie, ci este un dans liber, un dans de improvizaţie, el are mai mult de a face cu muzica, cu stările pe care aceasta le creează şi le simt cei doi în timpul dansului. Secretul tangoului este ce se întamplă în momentul de improvizaţie între pasi: liniştea. Acesta este lucrul esenţial în a învăţa să dansezi tango, dansul adevărat, acela al tăcerii şi urmarea melodiei.

            Tangoul argentinian este o modalitate uşoară de a scăpa de stresul cotidian şi a te relaxa, fiind, în acelaşi timp, o formă de comunicare, de socializare. Tangoul ajută oamenii să comunice mai uşor, iar persoanele ajung să îndrăgească tangoul tocmai pentru că le oferă încredere în propriile forţe şi le dă un sentiment de siguranţă de sine foarte puternic. Acest dans ce implică elegantă şi disciplină, este o modalitate de cunoaştere şi a învăţa să fii în armonie cu tine însuţi.
            “Tangoul este despre a face linişte în tine şi a face linişte în celălalt”, spune mereu instructorul de tango.

            Ceea ce îmi place cel mai mult la acest dans este că poţi fi tu însuţi, iar asta e foarte important. În tango nu există reguli, oricine îl poate dansa.
            Se spune despre tango că este pasional, senzual, iar uneori chiar este pentru că fiecare dintre noi avem momente când trăim aceste stări, iar asta se vede mereu în dans. Avem nevoie să impărţim cu cineva momente de linişte şi pace interioară, să ascultăm acceaşi melodie îmbrăţişaţi şi să ne lăsăm purtaţi de sunetul muzicii.

            “Tangoul este o chestie personală. Dansezi aşa cum eşti. “

            Gilbert Iscu este fondatorul primei şcoli de tango din România, TangoTangent, cea mai activă şi importantă şcoală de tango din ţară. El vine în Bacău săptămânal, oraşul său natal, pentru a ne învăţa paşi de tango.

            Clubul Tango Social Club Bacău, înfiinţat în noiembrie 2012, a strâns numeroşi cursanţi, oameni educaţi, serioşi, cu preocupări frumoase, care fac din Bacău un oraş mai creativ, mai elegant.

            Raluca Pichiu,
            anul III, Traducere şi Interpretare,
            Facultatea de Litere,
            Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

            Asociația Sportivă MagicBall – un nou început pentru copiii pasionați de baschet

              Baschetul este unul dintre cele mai populare sporturi din lume şi reprezintă un prilej foarte bun pentru copii să facă mişcare şi să se distreze în acelaşi timp. Baschetul îți dă șansa de a-ți găsi echilibrul, de a fi optimist, de a avea încredere în forțele proprii, de a avea țeluri mari și, bineînțeles, este o șansă de a comunica. Îți dezvoltă spiritul de colegialitate, curajul, relaționarea și comportamentul în societate.

              Iată “ingredientele” necesare pentru deschiderea unei asociații sportive în județul Bacău, prima de acest gen, care să ofere copiilor cuprinși între vârstele 5 și 14 ani un loc în care să se și distreze, dar să și învețe.

              Cătălin Ciocan este lector universitar la Facultatea de Ştiinţele Milşcării, Sportului şi Sănătăţii, din cadrul Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău. Dumnealui a pus în aplicare lucrarea sa de doctorat, MagicBall, deschizând astfel o asociație sportivă privată, autofinanțată, singura activitate de baschet din Bacău la nivel de masă, care oferă totodată șansa de a ajuta copiii să lupte împotriva sedentarismului, dar și să practice acest sport sub îndrumarea unor profesori experimentați.

              “Aici nu căutăm să facem performanță, ci să atragem copiii să facă sport, să își impună un mod de viață sănătos, să se dezvolte armonios din punct de vedere fizic, să relaționeze și să prindă curaj în forțele proprii. Ne propunem o Educație prin Sport” a declarat domnul profesor. “Avem copii împărțiți în trei grupe de vârstă: babybaschet (începând cu vârsta de 5 ani), minibaschet și juniori (până la vârsta de 12-13 ani), în care sunt înscriși elevi din diferite școli din Bacău, cu 12 antrenamente pe lună” a mai adăugat profesorul Cătălin Ciocan.

              Alexandru Gabriel Andonie, masterand în „Activități motrice curiculare și de timp liber”, este unul dintre antrenorii colaboratori la Școala de Baschet MagicBall alături de care copiii se bucură și cu ajutorul căruia se obțin rezultate din ce în ce mai bune. A ales baschetul după ce a urmărit un meci din NBA la TV și a început să practice acest sport sub îndrumarea domnului Viorel Grigore. El își dorește să înființeze o echipă de baschet pentru a ajuta copiii să ajungă la înălțime, să capete îndemânare și precizie. “Nu vreau să mai văd copii care ajung la obezitate din cauza timpului prea mare petrecut în fața calculatorului. Vreau să înțeleagă ce este mai bine pentru sănătatea lor, să practice un sport antrenant, să joace baschet, spre exemplu. În viitor sper să ajung să formez grupe antisedentarism și o grupă de performanță din care să dau măcar doi sportivi Naționalei României de Baschet” a adăugat Alexandru.

              Periodic, copiii se întâlnesc în diferite competiții între grupe. Astfel au ocazia de a se cunoaște mai bine, primesc diplome și medalii, iar următoarea competiție este în martie (Cupa Mărțișorului 2014).

              “Așteptăm să vină la sală cât mai mulți copii care vor să practice acest sport. Ne găsesc tn Bacău, la Școala „Alexandru cel Bun” luni, miercuri și vineri, iar la Școala nr. 10 marți, joi și sâmbătă. Oferim posibilitatea copiilor neînscriși să participe la unul dintre antrenamentele noastre, iar ulterior să se înscrie, în cazul în care au fost atrași de ambientul și atmosfera din sală” a declarat domnul profesor.

              MagicBall organizează și tabere de vară, Vatra Dornei fiind următorul loc în care vor merge copiii împreună cu antrenorii lor. Chiar dacă au început acest proiect mai greu și fără finanțare, își doresc să evolueze din ce în ce mai mult și să atragă atenția cât mai multor oameni, care vor să investească în acest sport.

              „Baschetbaliștii nu se nasc, se formează. Şi, la fel ca orice lucru, se formează prin muncă. Şi acesta este preţul pe care va trebui să-l plătim pentru a ne atinge ţelul, sau orice ţel” a subliniat Alexandru.

              Pentru cei care doresc să afle mai multe despre Școala de baschet MagicBall, pot accesa pagina de Facebook: www.facebook.com/magicball.bacau sau să intre pe site-ul Asociației Sportive: www.magic-ball.ro.

              Elena-Paula Rusu,
              anul III, Traducere și Interpretare,
              Facultatea de Litere, Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău

              Unde evadam in week-end?

              Vineri:

              Cei care nu si-au gasit inca perechea pot incerca la petrecerea „Come and find your Valentine” gazduita de „White Caffe”. Intrarea este libera.

              Restaurantul „Olive Garden” ii asteapta pe cei indragostiti sa petreaca alaturi de Formatia Siminica si Denisa Asimine, de la ora 19.00. Pretul unui meniu este 58 de lei, iar sampania e din partea casei.

              In „Club Zebra”, de la ora 20:30, ii puteti asculta live pe Argatu si Keeble. Un bilet costa 15 lei.

              La „Club Khemia” cuplurile pot câstiga premii, dar si servicii oferite de salonul „Adi Chirila”. Petrecerea „Valentines Weekend Party” incepe in aceasta seara, de la ora 22.00, si continua pâna duminica.

              „Matteo Caffe” continua seria petrecerilor de „Valentines Day”. DJ Sergio Moratti da startul petrecerii la ora 21.00. Fiecare grup de patru fete primeste o sampanie din partea casei.
              Sâmbata:

              In „Pub S”, bacauanii pot dansa ca la „Discoteca de altadata”, de la ora 21.00.

              Prâslea, Cristi Cons si Alexandru Rusu va asteapta sa va distrati impreuna la „Club Zebra”, de la ora 22.00. Pretul unui bilet cumparat in avans este 15 lei, in timp ce un bilet cumparat de la intrare costa 20 de lei.

              „Club LM” alege sa sarbatoreasca iubirea in aceasta seara, de la ora 22.00, cu premii pentru cei indragostiti. Domnisoarele au intrarea libera, iar atmosfera va fi intretinuta de MC Myreel si Dj Robyn.

              Duminica:

              In „Pub S” ii puteti asculta pe Ioan Gyuri Pascu si The Blue Workers, de la ora 20.00. Un bilet cumparat in avans costa 20 de lei, iar unul cumparat de la intrare 25 de lei.

              Marius (Spitalul 9) va sustine un spectacol de „Stand up comedy” la „Matteo Café”, de la ora 21.00. Un bilet costa 15 lei.

              De la ora 18.00, in sala mare a „Teatrului Bacovia”, are loc punerea in scena a piesei „Angajare de clovn”, de Matei Visniec, in regia lui Gheorghe Balint.

              Copiii pot viziona, pe scena „Teatrului Bacovia”, de la ora 11.00, spectacolul „Cenusareasa”, dupa dramatizarea si regia Adelei Moldovan.

              Cinefilii sunt asteptati, in acest sfârsit de saptamâna, la „Cinema City”, unde pot urmari, in premiera, urmatoarele productii:

              Marea aventura Lego
              Regia: Phil Lord, Christopher Miller, Chris McKay Gen: Actiune, Animatie, Comedie
              Cu: Elizabeth Banks, Liam Neeson, Morgan Freeman, Will Ferrell, Channing Tatum, Jonah Hill
              Marea aventura Lego spune povestea surprinzatoare a lui Emmet, un tip obisnuit sa urmeze cu strictete regulile, fara sa se remarce prin ceva anume, dar care ajunge în centrul atentiei dupa ce primeste, din greseala, titlurile de “persoana extraordinara” si “salvatorul planetei”.

              Academia vampirilor
              Regia: Mark Waters Gen: Actiune, Comedie, Fantastic
              Cu: Zoey Deutch, Lucy Fry
              Academia Sf. Vladimir nu este o scoala ca oricare alta, ci un loc secret, ascuns în strafundurile padurilor din Montana, în care moroii (vampiri vii si muritori) sunt educati în tainele magiei, iar tinerii dhampiri (jumatate oameni, jumatate vampiri) sunt antrenati sa-i apere de atacurile sângeroase ale strigoilor (morti vii), cei mai înspaimântatori si mai periculosi vampiri.

              Poveste de iarna
              Regia: Akiva Goldsman Gen: Drama, Fantastic, Dragoste
              Cu: Russell Crowe, Jennifer Connelly, Jessica Brown Findlay, Colin Farrell
              De la un New York feeric când tropotul cailor strabatea zgomotos strazile lungi si pietruite, iar onoarea era aparata cu pistolul, pâna la orasul modern acoperit de cladiri zgârie-nori, vesnic treaz, filmul „Poveste de iarna “ înfaptuieste miracole si uneste destine.

              Madalina Gheta

              „Ma intereseaza ce gândeste Dumnezeu”

              O gimnazistă l-a rugat pe Albert Einstein să-i spună dacă oamenii de ştiinţă se închină. „Dragă Dr. Einstein, La şcoala duminicală s-a pus întrebarea: ‘Spun oamenii de ştiinţă rugăciuni?’. Totul a pornit întrebând dacă putem crede în acelaşi timp în ştiinţă şi în religie. Noi scriem oamenilor de ştiinţă şi altor personalităţi pentru a încerca să obţinem răspuns la întrebările noastre. Ne-am simţi foarte onoraţi dacă aţi răspunde la întrebarea noastră: ‘Se roagă oamenii de ştiinţă şi pentru ce se roagă ei?’ Suntem în clasa a şasea, la clasa doamnei Ellis. Cu respect, a dumneavoastră, Phyllis”.

              Scrisoarea fusese trimisă pe 19 ianuarie 1936. Peste doar cinci zile, Einstein îi răspundea: „Dragă Phyllis, Voi încerca să răspund întrebării tale cât mai simplu cu putinţă. Oamenii de ştiinţă cred că orice întâmplare, inclusiv în relaţiile dintre oameni, este datorată legilor naturii. De aceea, un om de ştiinţă nu poate fi înclinat să creadă că evoluţia lucrurilor poate fi influenţată de rugăciune, cu alte cuvinte, de o manifestare supranaturală.

              Totuşi, trebuie să admitem: cunoştinţele noastre asupra acestor forţe sunt imperfecte, astfel că în final, convingerea că există un spirit suprem are la bază un fel de credinţă. O astfel de convingere rămâne larg răspândită în ciuda realizărilor actuale în domeniul ştiinţei. De asemenea, oricine se implică serios pe calea ştiinţei, este convins că există un spirit care se manifestă în legile universului, fiind mult superior omului. În acest fel, calea ştiinţei conduce la un sentiment religios aparte, care este destul de diferit de cel simţit de o persoană mai naivă. Salutări cordiale, al tău Albert Einstein”. Remarcăm eleganţa răspunsului celui care era disputat în egală măsură atât de atei, cât şi de credincioşi. Einstein îi scria unui copil şi avea un cult desăvârşit pentru inocenţa umană.

              Acum vreo doi ani, o scrisoare celebră a lui Albert Einstein a fost vândută cu trei milioane de dolari. Epistola este specială întrucât, cred mulţi, clarifică modul în care el se raportează la religie. Între altele, savantul scrie:„Cuvântul Dumnezeu nu reprezintă pentru mine decât o expresie şi un produs al slăbiciunii umane. Biblia este pentru mine o colecţie de legende onorabile, dar primitive şi copilăreşti. Nicio interpretare, oricât de subtilă ar fi ea, nu-mi poate schimba această percepţie. Pentru mine, religia evreiască, la fel ca toate celelalte religii, este o întrupare a celor mai copilăreşti superstiţii”. Einstein a scris această scrisoare filosofului Erik Gutkind, pe 3 ianuarie 1954.

              Pentru mulţi, cele două celebre scrisori nu sunt necunoscute. Pentru mine, raportarea lui Einstein la religie rămâne încă o enigmă. S-a cam jucat cu noi, atunci când a trebuit să clarifice această problemă. Poate că nu întâmplător spusese că misterul este cea „mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească”.

              „Mă interesează ce gândeşte Dumnezeu; restul sunt detalii”, a mai spus el, în repetate rânduri. Sunt acestea vorbele unui ateu? Mai mult, cred în confesiunea pe care i-a făcut-o micuţei Phyllis – „Calea ştiinţei conduce la un sentiment religios aparte, care este destul de diferit de cel simţit de o persoană mai naivă” –decât în răspunsul abrupt, vândut azi cu milioane de euro, pe care i l-a oferit lui Erik Gutkind.

              În „Albert Einstein. Cuvinte memorabile (culese şi adnotate de Alice Calaprice)”, Humanitas, 2008, găsim şi alte gânduri provocatoare. La 18 ani, îi scria Paulinei Wintler, mama prietenei sale:„Munca intelectuală stăruitoare şi studiul Naturii lui Dumnezeu sunt îngerii care mă vor călăuzi de-a lungul tuturor vicisitudinilor vieţii ăsteia, aducându-mi alinare, tărie şi o rigoare de neabătut”.

              În 1937 declara: „Omenirea are toate motivele să-i aşeze pe cei care promovează standardele şi valorile morale înalte mai presus de cei care descoperă adevăruri obiective. Ce datorează omenirea unor personalităţi ca Buddha, Moise sau Isus are pentru mine o mai mare însemnătate decât toate realizările spiritului iscoditor şi constructiv”.

              Întreb iar: sunt acestea vorbele unui ateu? Revista Time, explicând alegerea lui Einstein ca Personalitate a Secolului Douăzeci (3 ianuarie 2000), scria:„Cel mai mare gânditor al secolului(…), el întruchipează cel mai bine ceea ce istoricii vor considera semnificativ pentru secolul douăzeci. Ca filosof care a crezut atât în ştiinţă, cât şi în frumuseţea lucrării lui Dumnezeu, el personifică moştenirea lăsată secolului următor”.

              Bricolaje / Dacă întrebi praful

              Dintr-o discuţie televizată cu un medic psihiatru, de nu mai ştiu când, ţin minte că el spunea despre români că stau foarte bine la capitolul „ură de sine”. Stăm „foarte bine”, adicătelea, cu autodenigrarea, cu punere de cenuşă în cap.

              Ne găsim o droaie de defecte şi suntem înclinaţi spre exagerarea acestora, tot apăsând pe laturile negative, prăpăstioase. Uneori, ca fenomen de supracompensare se trece în extrema cealaltă, la egolatrie, admiraţie de sine. C-aşa-i lumea împărţită, unii au complexe de inferioritate, alţii de superioritate.

              Revenind la ura faţă de propria persoană, specialistul spunea că ea se declanşează din lipsa noastră de curaj de a scoate la suprafaţă ” drăcuşorul din pivniţă”. Pe care-l avem cu toţii, la niciunul dintre noi pivniţa nefiind goală. Dacă refuzăm să-i constatăm prezenţa, ne facem că nu-l luăm în seamă, el îşi face de cap, ne „nevrozează” până la limita insuportabilului. Devenim tot mai nemulţumiţi de sine, ni se face negru în faţa ochilor, ne luăm la harţă cu toţi, din senin, ne vărsăm furia pe oricine ne pică-n cale.

              Facem din ţânţar armăsar, şi uite-aşa săritul calului ajunge sport naţional, furia necontrolată, agresivitatea împinsă până la demenţă fiind unul dintre ingredientele nefericite ale traiului comun în lumea de astăzi.

              Rar mai găseşti oameni echilibraţi, care să nu ia totul la modul abrupt şi catastrofic. Indivizi cu simţul relativului şi al umorului, care mai detensionează situaţiile şi te scot din zona sumbră. Îmi plac astfel de oameni şi îi evit pe cei care cred despre ei înşişi că li se cuvine orice, ba se mai cred şi înzestraţi cu spirit, cu duh, ei nefiind, de fapt, decât nişte indivizi vulgari, de-o mojicie structurală insondabilă.

              Când spun „îi evit” e, de fapt, ceea ce-mi doresc, dar, din nefericire, în realitate, figura asta nu-mi prea reuşeşte. Şi nici când mi se întâmplă să am de-a face cu inşi al căror comportament e grobian, nu am la mine reacţia cea mai potrivită. L’esprit de l’escalier este cel care-mi joacă feste.

              Mă înfurii apoi teribil, mă supăr pe mine pentru că nu am fost în stare să replic dur, ci doar să mă detaşez de vreo situaţie dezagreabilă printr-o ironie. Care, vai, se dovedeşte ineficientă total. Bădăranii sunt insensibili – de parcă n-aş fi ştiut asta!- tot eu fiind aceea care rămâne afectată de mizeriile lor. Mizerii pe care le simt, uneori, în cel mai direct mod, de parcă s-ar depune un stat gros de praf pe mine.

              Care mă mănâncă, îmi muşcă din piele. Dar ce spun eu? Spun chestii care ţin strict de sensibilitatea mea. Pe când la noi praful e peste tot, în politică, în aer, vorbind despre demolări abuzive, ilegale, mârşave, e în moravurile stricate, corupte, în fărădelegi, în tot molozul care ne sufocă. Da, la noi dacă întrebi praful, îţi va spune multe. Din păcate, nu o poveste de dragoste, chiar aşa încâlcită şi melo cum e în cartea lui John Fante „Întreabă vântul” şi în filmul omonim (cu irlandezul acela de Colin Farrell, sexy rău şi cu voluptoasa de Salma Hayek). Ci o poveste sordidă, infinit de tristă.

              Fotbal/ Sport Club Bacau isi incheie stagiul de la Baile Felix

              Sport Club Bacau pune punct vineri turneului de jocuri efectuat in Vestul tarii si in Ungaria. In drum spre casa, bacauanii se vor opri la Bistrita, unde, de la ora 11.00, vor disputa un nou amical in compania gazdelor de la Gloria.

              Acesta este cel de-al saselea joc de verificare al turneului pentru echipa lui Viorel Tanase, precedentele cinci fiind fara victorie si consemnând doua infrângeri (0-1 cu Honved Budapesta si 0-1 cu divizionara C National Sebis) si trei remize: 1-1 cu Olimpia Satu Mare, 0-0 cu formatia de liga a treia, Soimii Pâncota si 1-1 cu ungurii de la Mezokovesd Zsory. Pâna la jocul cu Rapid Bucuresti, programat pe 1 martie, in etapa a 17-a a Ligii a II-a, bacauanii vor mai sustine un singur joc-test pe 22 februarie, cu Petrotub Roman.

              Bilant negativ si pentru Rapid

              In ceea ce o priveste pe adversara Sport Clubului din primul meci oficial din 2014, Rapid Bucuresti va incheia, la rândul sau, astazi, cantonamentul din Antalya. Nici bilantul formatiei pregatite de Viorel Moldovna nu e grozav. Dimpotriva! In stagiul de pregatire efectuat in Turcia, giulestenii au sustinut sapte jocuri-test, dintre care au câstigat doar doua: 1-0 cu Ujpest Dosza, echipa clasat pe locul 10 in Ungaria si 1-0 cu Botosaniul.

              In rest, oamenii lui Viorel Moldovan au fost invinsi cu 2-0 de maghiarii de la Paksi si cu 4-0 de cei de la Ferencvaros, cu 5-0 de Freiburg II, cu 2-1 de Sageata Navodari si au remizat, 0-0, in compania nemtilor de la Hoffenheim U23.

              Insolventa, faliment sau amânare?

              Ziua de azi nu marcheaza doar revenirea Rapidului din Antalya, ci si viitorul gruparii feroviare. Astfel, de Ziua Indragostitilor, Tribunalul Bucuresti va decide daca aproba sau nu planul de reorganizare al clubului.

              In cazul unui verdict negativ, Rapid intra in faliment, iar Sport Club scapa de cel mai redutabil adversar din campionatul cadet. Exista si posibilitatea unei noi amânari, ceea ce ar face ca Rapid sa piarda dreptul de a promova deoarece urmatorul termen de judecata ar fi in aprilie, in timp ce data limita de depunere a dosarului de licentiere pentru Liga I este 31 martie!

              Handbal masculin/ Liga Nationala: Schimbarea la fata

              HC Odorhei – Stiinta MD Bacau 26-35 (11-12)

              Stiinta MD Bacau s-a prezentat miercuri seara, la Odorhei, in deschiderea etapei a 17-a ca o alta echipa. La propriu si la figurat. Modificarile de componenta efectuate de Eliodor Voica, al carui post era in pericol, chiar daca tehnicianul anuntase ca, indiferent de rezultat, nu-si va da demisia, dar si ambitia cu care au evoluat bacauanii au adus Stiintei o victorie categorica: 35-26!

              Eficacitatea lui Ramba (8 goluri), siguranta celor din poarta sau tupeul in joc al lui Vartic, jucator preferat de Colin Voica lui Rusia au facut ca vice-campioana României sa arate ca o echipa care se bate la titlu si nu ca una care ia o caruta de goluri la Târgu-Jiu. Victoria clara cu HC Odorhei este imbucuratoare si in perspectiva derby-ului de pe 23 februarie, de acasa, cu Potaissa Turda. E bine, totusi, sa ne amintim de vorba Letiziei Bonaparte: „Pourvu que ca dure”!
              Stiinta MD: Tevzadze, Tamas, Grigoras – Ghita (8 goluri), Ramba (8), Bondar (5), Rotaru (5), Vartic (3), Da Silva (2), M. Bujor (2), Tarâta (2), Iancu, Celestin, Johannson, Paunica, Fenici. Antrenor: Eliodor Voica

              Programul celorlalte jocuri ale etapei a 17-a: Steaua Bucuresti – Pandurii Energia Tg. Jiu, Dinamo Bucuresti – CSU Suceava, CS Caras Severin – CSM Bucuresti, Potaissa Turda – Minaur Baia Mare. Aseara s-a disputat meciul Poli Timisoara – HCM Constanta.

              Clasamentul Ligii Nationale

              1 HCM Constanta 16 14 2 0 520-383 44p.
              2 Potaissa Turda 16 13 2 1 447-398 41p.
              3 Stiinta MD Bacau 17 12 1 4 461-397 37p.
              4 Dinamo Bucuresti 16 10 2 4 417-415 32p.
              5 Energia Tg. Jiu 16 10 0 6 417-412 30p.
              6 HC Odorhei 17 8 1 8 501-499 25p.
              7 Steaua Bucuresti 16 6 0 10 452-476 18p.
              8 HCM Baia Mare 16 5 1 10 372-424 16p.
              9 Poli Timisoara 16 5 0 11 404-429 15p.
              10 CS Caras Sever. 16 4 1 11 381-407 13p.
              11 CSM Bucuresti 16 2 1 13 372-438 7p.
              12 CSU Suceava 16 2 1 13 342-418 6p.*
              * Echipa penalizata cu un punct pentru folosirea unui jucator aflat in stare de suspendare.

              Volei feminin/ Divizia A1: Alta mâncare de praz!

              SCM U Craiova – Stiinta Bacau (sâmbata, ora 12.30/ Digi)

              La trei zile dupa „gluma de meci” contra Tomisului, lidera Diviziei A1 la volei feminin, Stiinta Bacau se pregateste pentru o deplasare la Craiova. Acolo unde o asteapta…alta mâncare de praz! „E ultimul hop dinaintea derby-ului cu Dinamo, de la finalul saptamânii viitoare”, a admis antrenorul bacauancelor, Florin Grapa. Desi invinsa miercuri, la Iasi, SCM U Craiova e privita cu circumspectie de tehnicianul Stiintei.

              „Intâlnim o echipa care poate pune probleme. Important este ca nu mai jucam in acea sala improprie, ci la Polivalenta, in cuplaj cu meciul baieilor”, a declarat Grapa, care a incheiat cu o nota de umor: „Asa ca, daca Doamne-fereste se intâmpla ceva cu rezultatul, nu mai pot da vina pe faptul ca tavanul era prea jos. Fiti fara griji, gasesc eu ceva ca sa ma scot: o sa spun ca de vina au fost becurile si ca ne-a intrat lumina in ochi”. Speram sa nu fie cazul!

              Rezultatele intermediarei de miercuri: Volei Alba Blaj – Medicina Târgu-Mures 3-1, CSM Târgoviste – CSM Bucuresti 0-3, Rapid Bucuresti – Unic Piatra Neamt 0-3, Stiinta Bacau – Tomis Constanta 3-0, Penicilina Iasi – SCM U Craiova 3-0. Dinamo Bucuresti – CSM Lugoj a fost amânat.
              Programul etapei a 19-a (sâmbata, 15 februarie): Penicilina Iasi – Dinamo (se joaca azi), SCM U Craiova – Stiinta, Tomis – Rapid (se joaca duminica), Unic – CSM Târgoviste, CSM Bucuresti – Alba Blaj, Medicina Târgu-Mures – CSM Lugoj.

              Clasament

              1 Stiinta Bacau 18 17 1 53-7 51p.
              2 Volei Alba Blaj 18 15 3 49-16 45p.
              3 Dinamo Bucuresti 16 15 1 45-7 43p.
              4 Medicina 18 12 6 41-26 35p.
              5 CSM Târgoviste 18 9 9 33-33 27p.
              6 CSM Bucuresti 17 8 9 30-30 24p.
              7 Unic P. Neamt 17 7 10 25-29 23p.
              8 SCM U Craiova 17 7 10 27-34 22p.
              9 CSM Lugoj 17 7 10 27-33 21p.
              10 Penicilina Iasi 17 6 11 20-35 18p.
              11 Rapid Bucuresti 18 1 17 5-52 3p.
              12 Tomis Constanta 17 0 17 1-51 0p.
              Dan Sion

              Proiect Eco / Elevii au adus verdele in scoala

                Scoala Gimnaziala „Alexandru cel Bun” Bacau s-a implicat din acest an in proiectul international „Eco-Scoala”. Titlul ales de echipa de implementare este „Aducem verdele la scoala”. Pentru acest prim an, Consiliul elevilor si-a ales doua teme principale: Managementul deseurilor si Curtea scolii. Activitatile propuse de coordonatorii principali, prof. Carmen Moisa si prof. Madalina Alexoae, sub indrumarea directorului unitatii de invatamânt, prof. Eugenia Iancu, sunt variate si numeroase, pe placul tuturor elevilor. Acestea aduc ceva nou in activitatile extracurriculare ale scolii.

                „Pentru realizarea activitatilor s-au implicat toti elevii din institutia noastra, precum si intregul colectiv de cadre didactice. Scopul proiectului este ecologizarea spatiilor din interiorul si din curtea scolii, colectarea selectiva a deseurilor, realizarea unui spatiu verde util în curtea scolii.”
                prof. Eugenia Iancu, director

                In acelasi proiect, in luna decembrie, s-a derulat prima activitate „Eco-bradul de Craciun”, când elevii scolii au realizat un brad din materiale reciclabile, globurile fiind facute din acelasi tip de materiale, la orele de abilitati practice.

                Joi, 13 februarie, s-a derulat a doua actiune „Apa – izvorul vietii”. Elevii claselor a V-a A si a V-a B, sub indrumarea profesorilor Angela Leibu si Gabriela Florea, au pregatit desene expresive, interesante prezentari powerpoint. Activitatea s-a realizat in parteneriat cu Asociatia Judeteana pentru Protectia Mediului Bacau. Consilierul Maria Ionos, coordonatorul zonal al programului Eco-scoala, a pregatit pentru copiii scolii o prezentare privind zonele umede, apoi a aplicat un chestionar elevilor din clasa a VII-a A.

                Intreaga scoala respira acum eco, in toate colturile si in salile de clasa fiind amplasate la loc vizibil flyere privind colectarea selectiva, economisirea apei si a energiei electrice.

                Salveaza destine

                  Nu de putine ori la Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului Judetean Bacau ajung pe lânga bolnavi si acei oameni ai strazii care, in special iarna, cauta sa se adaposteasca in salonul de supraveghere, unde gasesc un pat si caldura. Deseori deranjeaza, ii pun pe cei de la Ambulanta sa-i plimbe intre tabara de sinistrati si spital, se prefac ca se simt rau, li se fac mai multe investigatii sau analize decât unui pacient care cotizeaza consistent la bugetul de sanatate.

                  Exista insa si persoane care privesc dincolo de toate aceste neplaceri si fac tot ce le sta in putinta pentru a-i ajuta. Ele sunt asistentele sociale de la spital. La usa biroului lor bat toti acesti oameni. Le cunosc povestile de viata, i-au purtat pe la toate institutiile ca sa le obtina documente, ajutoare sociale ori s-au zbatut sa le caute un loc unde sa stea.

                  „Niciunul când vine aici nu are carte de identitate. Nici nu mai stiu de câte ori m-am dus la Evidenta Populatiei sa le facem carti provizorii. Multi nici nu au avut un domiciliu ori familia nu vrea sa mai auda de ei. Dupa ce obtinem buletinul incepem demersurile pentru ajutoare sociale sau ce mai au ei nevoie. Problema este ca ei nu fac niciun efort. Noi ne agitam, umblam, ei doar vin si semneaza. Am avut un caz cu un barbat care avea o problema la ficat si cât statea internat, câteva ore pentru tratament, veneau cei de la Asistenta Sociala aici sa le semneze actele ca el nu se ducea acolo”, povesteste Liliana Zaidel, asistent social la Spitalul Judetean.

                  Au gasit insa deschidere la fundatii, la celelalte institutii care pun umarul mai ales când vad cât de mult se implica cele doua asistente ale unitatii medicale. „Avem aici tot timpul cutii cu haine. Ei când vin la Urgente sunt spalati, deparazitati si le dam haine pe care le-am primit la rândul nostru de la Betania, Fundatia de Sprijin Comunitar, Ovidenia sau alte fundatii. Noi personal ce sa le dam? Le dam vorbe, dar conteaza si astea”, a mai spus Zaidel.

                  Ofera ajutor chiar si celor care nu vor

                  Desi 90% dintre ei sunt aproape imposibil de recuperat, sunt insa si cazuri fericite. Putine, dar „atunci când ei nu vor, ce poti sa faci mai mult? Sunt care cersesc si chiar mi-a spus unul odata ca nu vrea ajutor social pentru ca el intr-o zi de cersit câstiga 60 de lei si nu are ce face cu 230 de lei. Sunt si persoane care s-au reabilitat, care au revenit la o viata normala asa cum este cazul domnului Dobranis. Dânsul este acum in Caminul de Batrâni. Am umblat mult ca sa-l ajutam, dar acum este bine”, spune cu multumire asistenta.

                  „Noi facem tot ce este omeneste posibil sa-i ajutam. Pe ger eu nu pot sa-i dau afara si sa moara acolo. Din pacate, majoritatea mor de tineri. Chiar am avut un caz, cu un tânar care s-a imbolnavit de TBC. A refuzat orice ajutor al nostru, dar imi amintesc ca a venit intr-o zi sa vorbeasca cu mine. Era in scaun cu rotile, de care noi i-am facut rost, i-am dat o geaca, ca-i era frig, si un ceai. Mi-a spus ca asa bine i-a facut ceaiul si pentru ca i l-am dat nu o sa uite toata viata. A doua zi dupa amiaza i s-a facut rau tare si a murit. Mi-a ramas in minte ce mi-a spus”
                  Liliana Zaidel – asistent social Spitalul Judetean Bacau

                  A revenit la o viata normala

                  caz spital - vasile dobranis(1)
                  L-am gasit pe Vasile Dobranis la camin. Mult schimbat fata de prima zi in care a ajuns la biroul social din unitatea medicala. Barbatul neingrijit, cu barba si mult imbatrânit pentru vârsta din buletin a ramas undeva in trecut si nici nu vrea sa-si mai aduca aminte de acele zile. Din cauza anturajului, a familiei, si-a pierdut casa si a trait o vreme pe unde a putut. „Am avut sotie, dar ea a murit. Casa nu mai am, nu mai am pe nimeni. Am surori, dar nu tinem legatura. Am lucrat multi ani ca mecanic de linie la Vinalcool si la Frigotehnica Bucuresti.

                  De acolo am fost trimis prin toata tara pentru instalatii frigorifice. Am facut instalatii la unitatile alimentare, in industria farmaceutica, chiar si la sicrie”, povesteste Vasile Dobranis, in vârsta de 65 de ani. Pentru ca a avut o viata activa, nu prea poate sta locului in camin si isi mai ajuta colegii de camera sau pe cei care nu se pot deplasa. „Ma duc si le mai cumpar ce au nevoie. Trebuie sa circul. Eu nu pot sa stau si sa ma uit la televizor toata ziua”, a conchis barbatul. Salvat de la o viata dezordonata, isi duce acum batrânetile decent si multumit de ce are. Din pacate, putine povesti au un final fericit.

                  Batrâna cu arsuri grave, transportata la Bucuresti

                    Joi dimineata, o batrâna, in vârsta de 87 de ani, din municipiul Bacau, internata pe timpul noptii in Spitalul Judetean de Urgenta, cu arsuri severe pe o mare suprafata din corp, a fost transferata, cu o ambulanta, la o Clinica de Arsi din Capitala.

                    „Pacienta a fost internata cu arsuri de gradul II si III pe 80% din corp si s-a decis transportarea ei la o unitate medicala din Bucuresti”, a declarat asist. Geanina Pricopi, director de ingrijiri la SJU Bacau.

                    Femeii i s-au aprins hainele de pe ea in timp ce pregatea mâncare la aragazul din bucatarie. Sotul ei a sarit si a stins flacarile, insa tot i-au provocat arsuri severe.

                    Recorduri si premiere la licitatiile de arta

                    Stefan Luchian, N. Grigorescu si Ioan Andreescu sunt cei mai bine vânduti pictori in 2013

                    Recordul absolut il detine Stefan Luchian, al carui tablou “Doua fete” s-a vândut la Casa GoldArt cu 300.000 euro. Il urmeaza N. Grigorescu (Intoarcere de la târg) si Ioan Andreescu (Ulcica cu flori de câmp) cu 150.000 euro (Casa Artmark). Arta contemporana oscileaza intre 35.000 si 15.000 euro. In intervalul 2011-2013, la total vânzari arta contemporana, de departe conduce Constantin Piliuta, cu 428.000 euro si Horia Bernea – 270.000 euro. Cele mai bune investitii pe timp de criza sunt in arta.

                    Un domeniu relativ nou pe piata licitatiile de arta din România cunosc o dezvoltare ascendenta in ultimii 5-6 ani. Si bacauanii si-au manifestat interesul pentru acest gen de tranzactionari, de aceea, incepând cu acest meterial vom publica periodic informatii din piata. Facem precizarea ca este vorba de piata oficializata, si se bazeaza pe datele cuprinse in Indexul Pietei Române de Arta, baza de date Artprice, rezultatele inregistrate pe site-urile caselor de licitatii (Alis, Artmark, Galeria Pal, Goldart, Grimberg, Quadro), communicate de presa ale institutiilor din domeniu si anchetele din presa de specialitate.

                    De altfel, sugeram amatorilor de arta, sa consulte periodic aceste surse, pentru a fi informati corect atunci când se hotarasc sa achizitioneze arta la licitatiile organizate de casele autorizate sau galerii oficiale, din tara si din strainatate. In materialul de astazi vom folosi ca sursa principala de informare Raportul anual al Casei de Licitatii ARTMARK, care detine 76 la suta din piata nationala de arta, cu care ziarul Desteptarea are o buna colaborare, cât si unele informatii de la Casa GoldArt.

                    Evolutii si preturi

                    Piata licitatiilor de arta din România s-a situat în 2013 la aproximativ 15,1 milioane euro, într-o piata de arta ce poate fi estimata ca depasind 28 milioane euro. Segmentul principal în licitatiile de arta din România a ramas arta de patrimoniu, în special creatia artistilor de importanta nationala, ce concretizeaza în continuare cele mai mari valori de piata. Anul 2013 a oferit un nou record absolut pentru piata româneasca de arta: opera “Doua fete” de Stefan Luchian a fost adjudecata pentru suma de 300.000 euro. Daca la vârful ofertei competitia este de regula limitata, cele mai spectaculoase cresteri în sistemul licitatiilor sunt obtinute de clasicii sfârsitului sec. XIX si începutului sec. XX, precum si modernistii consacrati ai picturii interbelice, vedeta neasteptata a pietei de arta în 2013 a fost arta contemporana, cu vânzari la licitatiile nationale de aprox. 1,4 milioane euro).

                    În pofida rezultatelor remarcabile, piata de arta româneasca se afla într-un stadiu înca emergent, departe de probabilul sau potential (în prezent numara cca. 4-5 mii de clienti regulati si ocazionali, specialistii apreciind ca potentialul pietei românesti este situat undeva în jur de 150 – 200 mii de cumparatori), fapt demonstrat si de cresterea participantilor la licitatii.

                    “Exista posibilitatea participarii directe, in sala, fie online, fie prin transmiterea unor oferte prin telefon sau scrise. Modalitatile de licitare sunt descrise mai bine pe site, accesând linkul: http://www.artmark.ro/cum-cumpar. Lucrarile de arta contemporana (ca, de altfel, toate loturile care intra in licitatii, indiferent de tematica) sunt aduse la Artmark de catre cei care vor sa le introduca in licitatie, urmând a fi expertizate si decise conditiile in care intra (pret, comision etc), insaoferta poate fi trimisa sI prin mail, la care se ataseaza fotografiile care sa ilustreze lucrarile.Toate informatiile se gasesc pe site-ul nostru.”
                    Olivia Oancea, senior editor, Casa Artmark

                    Top 10 -2013

                    Daca în 2008, piata de arta din România a cunoscut prima vânzare într-o licitatie publica de peste 100.000 euro pentru opera “Fata în roz” de Nicolae Tonitza, în 2011 în cadrul licitatiilor Artmark de primavara am asistat la primele tranzactii de peste 200.000 euro pentru opere de Nicolae Grigor¬escu, pentru ca pragul de 300.000 euro sa fie depasit în 2013 de un al treilea mare maestru al artei românesti, Stefan Luchian, la Casa Goldart.

                    În top 10 tranzactii în piata de arta din România în 2013, a caror suma totala se ridica la 1.237.000 euro, pe lânga maestrii artei românesti – Grigorescu, Andreescu, Luchian si Tonitza, care ocupa fiecare mai multe pozitii în top, se regaseste pentru prima data avangardistul Victor Brauner, cu opera “Poetul Geo Bogza arata capului sau peisajul cu sonde”. Tabloul a fost adjudecat contra sumei de 120.000 euro la licitatia Artmark din februarie 2013.

                    Pe locul doi se situeaza tot Stefan Luchian (Tufanele galbene- Artmark – 170.000 euro), urmeaza Nicolae Grigorescu (Intoarcere de la târg – Artmark – 150.000 euro), Ioan Andreescu (Ulcica cu flori de câmp – Artmark – 150.000 euro), Grigorescu – 142.00 euro, Andreescu – 130.000 euro, Tonitza – 110.000 si 90.000 de euro.
                    Anul 2014 a debutat la fel de bine, primele lictatii din ianuarie si februarie se situeaza pe acelasi trend pozitiv.

                    Limba ce-o vorbim şi-o scriem. Terminologii – de mare trebuinţă

                    După 1989, lingviştii din Republica Moldova au devenit foarte atenţi la termenii pe care îi utilizează un domeniu sau altul, spre a-i scuti pe vorbitori de… improprietăţi. Sintagma „proprietatea termenilor“ a devenit aproape obsesivă pentru ei şi, prin contaminare, şi pentru noi.

                    În învăţământul superior sau chiar în cel liceal au apărut cercuri de terminologie, la unele simpozioane ştiinţifice am ascultat lucrări din domeniu, ceea ce ar fi trebuit să ne dea de gândit nouă, celor „din ţară“. E drept că terminologii de la Chişinău îşi propuseseră să se debaraseze de influenţa rusă, pe de o parte, şi să fortifice zestrea mai veche primită de la limba română, pe de altă parte. (Apropo de… termeni: Micul dicţionar academic, din 2003, nu recunoaşte cuvântul terminolog, pe când DEX-ul îl înregistrează – şi bine face –, ca şi DOOM-ul din 2005, la cuvinte nou introduse. Am avea nevoie pentru fiecare disciplină în parte de un terminolog, dar şi de specialişti în domeniul general al terminologiei, înţeleasă ca sector al ştiinţei limbii şi nu ca totalitate a termenilor dintr-un anumit orizont de cunoaştere.)

                    De la occidentali ar fi trebuit să luăm altceva: obligaţia unei incursiuni terminologice atunci când elaborăm o lucrare ştiinţifică. Aproape întotdeauna apar surprize când consultăm dicţionarele la cuvântul-titlu respectiv, ceea ce ne determină o poziţie critică, dacă nu circumspectă în abordarea subiectului propus.

                    Dintr-un astfel de unghi am plecat când am expus masteranzilor de la Literele băcăuane (anul I) fişa disciplinei „Metodologia cercetării ştiinţifice“ în programele de studii „Cultură şi literatură română“, „Limba engleză – practici de comunicare“, respectiv „Limba franceză – practici de comunicare“.

                    A venit şi vremea examenului, care a fost un festin intelectual. Cei 46 de masteranzi au predat tot atâtea crochiuri de lucrări ştiinţifice, pe tot atâtea teme. Beneficiind de dubla specializare (limba şi literatura română, respectiv o limbă străină – engleza sau franceza), au putut consulta relaxat marile dicţionare tipărite, la noi sau în alte ţări, în cele două limbi, şi apoi să traducă „încrucişat“ (cei de la engleză pentru cei de la franceză şi invers) accepţiile termenului care a stat la baza subiectului dezvoltat într-un fel de prolog a ceea ce va fi disertaţia de la finele masteratului. Unele teme vizează direct limba română, vorbind despre zonele vulnerabile ale acesteia: utilizarea anglicismelor, limbajul argotic (între ob-scenitate şi… artă), greşeli în presa scrisă şi cea audiovizuală, articularea numelor proprii, pluralizarea, unităţile frazeologice, idiotismele, pericolul stereotipiei, paronimia, influenţarea limbii, inclusiv din partea celor orientale (turca) etc.

                    Alte teme, punctuale, au propus soluţii de rezolvare a impasurilor lingvistice: antecameră, anticameră sau ante-cameră/anti-cameră?; de la bestiar, la bestial; ne întoarcem la Liuzi-Călugăra?; café, coffee sau kafés?; Valentine’s Day versus Dragobete; conţinut şi conţinuturi; Podurile, Podurii sau Poduriul?; ceangău – termen popular sau ştiinţific?; pro şi contra exit-poll; un „stigmat: Călăraşi, Călăraşi, mai mult praf decât oraş etc.

                    O a treia categorie au format-o lucrările anunţate prin titlu ca având o accepţie mai largă, dar care includeau obligatoriu excursul terminologic: „Recuperarea trecutului cultural băcăuan“, „Pedagogia ludens“ (cu punct de plecare în lucrarea, excelentă, a Laurei Anghel, despre dificultăţile limbii franceze), „Avanpremiera unui centenar – Constantin Micu Stavila“, „Doamne ale literaturii române – Georgeta Mircea Cancicov şi Ioana Postelnicu“, „Eminescu în ediţii bilingve“, „Vorbe licenţioase la… scenă deschisă“, „Tradiţii frumoase din Frumoasa – bulibaşii“, „Chiraleisa – un obicei dispărut?“ etc.
                    Pentru scurt timp (examinarea a fost şi orală), masteranzii au devenit terminologi ai domeniilor alese, cu atât mai mult cu cât în majoritatea cazurilor a exista o compatibilitate a competenţelor.

                    (De exemplu, un absolvent de litere, acum fotbalist într-o echipă băcăuană, a tratat despre jurnalismul sportiv/lingvistic.) „Profesiunea“ de terminolog ar trebui inventată, măcar pentru faptul că specializarea seamănă cu cea a antropologului (din antropologie) sau, mai bine, cu cea a filologului (din filologie).

                    Pilda Fiului Risipitor

                    În cea de a doua duminică a Triodului Sfânta Biserică a rânduit, spre pregătirea fiilor săi duhovniceşti pentru pocăinţa din Postul Mare, citirea pildei Fiului Risipitor, una dintre cele mai frumoase şi pline de sensuri parabole rostite de Mântuitorul.

                    Conţinutul parabolei este unul simplu, desprins din viaţa de toate zilele. Se vorbeşte despre un om bogat care avea doi fii. Cel mai tânăr şi-a rugat tatăl să îi dea partea lui de moştenire. Tatăl a împlinit rugămintea mezinului, iar acesta a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a cheltuit tot avutul în desfrânări. După ce a risipit totul, în ţara aceea a venit o vreme de foamete, iar fiul bogatului, care ajunsese să pască porcii pe câmp, ar fi fost bucuros să-şi umple burta cu mâncarea cu care se hrăneau porcii, dar lucrul acesta nu era cu putinţă.

                    În această stare de profundă decadenţă, de pierdere a demnităţii umane, tânărul a avut parte de un proces de (re)găsire de sine. Şi-a amintit de casă tatălui său, dar a gândit şi în perspectivă. A găsit atitudinea potrivită cu faptele sale. Ştia că a pierdut statutul de fiu, dar aspira la cel de slugă, argat, o poziţie net superioară celei de rob al păcatelor. În cugetul său se pregătise deja să-şi recunoască păcatul, să-şi recunoască nevrednicia şi să ceară cu smerenie să fie primit nu în familia tatălui, ci în ceata slugilor acestuia. Cu această aşezare a inimii, fiul cel mic a purces la drum.

                    Mergând spre casă avem surpriza de a-l vedea pe tatăl care îl aştepta şi care zărindu-l din depărtări, i-a ieşit în întâmpinare, primindu-l cu bucurie şi întinzând un ospăţ mare. Fiul cel mare, care fusese totdeauna supus voinţei tatălui, s-a întors acasă în timpul ospăţului. I s-a părut ciudată iertarea acordată de tată mezinului – dar tatăl, însufleţit de dreptatea dragostei, i-a răspuns: „Fiule! Tu eşti întotdeauna cu mine, şi tot ce e al meu este şi al tău; s-ar fi cuvenit să te bucuri şi să te veseleşti, căci fratele tău a fost mort şi a înviat, pierdut a fost şi s-a aflat!” (Luca 15, 11-32).

                    Înţelegem din această parabolă că dacă noi facem un pas către Dumnezeu, El face o sută înspre noi. E oricând gata să ne ierte, să ne cadă pe grumaz, să dea uitării rătăcirile, înstrăinările noastre, să Se bucure de întoarcerea păcătosului. Aceasta ne dă curaj şi nădejde, deoarece aflăm că Domnul nostru, întocmai ca tatăl din parabolă, e la orice oră din noapte şi zi dispus să ne primească, să ierte, să uite şi prin urmare să se bucure şi să se veselească. Nu ni se cere altceva decât să ne întoarcem la El: fără teamă, fără îndoială, cu nădejde şi încredere. Orice întoarcere însoţită de căinţă este primită de Dumnezeu şi e binecuvântată cu iertarea tuturor greşelilor. Acesta este înţelesul curent al parabolei, înţelesul ei practic şi adevărat.

                    Un alt sens, mai adânc, al acestei parabole, a fost pus în lumină, printre alţii, de reflecţia lui Constantin Noica. Acesta spunea că: „sunt două feluri de a risipi. Fiul risipitor nu făcea altceva decât să cheltuiască, fireşte. Dar şi fratele său risipea. Există risipa celui care, întocmai fiului din parabolă, cheltuieşte fără să fi strâns, dar există risipă şi la cel care strânge, fără să poată aduna. Fratele Fiului risipitor aşa face. El strânge ascultare după ascultare şi faptă bună după faptă bună, iar în ultimul ceas, când nu poate înţelege şi nu poate ierta dragostea tatălui pentru cel ce a risipit, pierde el însuşi tot ce a adunat”.

                    Fratele cel mare reprezintă pe creştinul care nu s-a pătruns total de duhul iubirii lui Hristos. El este creştinul care trăieşte de unul singur în marea comunitate a Bisericii, căci n-a realizat uniunea sufletească pe care membrele trupului tainic al lui Hristos trebuie s-o realizeze cu toţi creştinii, în Mântuitorul.

                    Noi, creştinii, trebuie să ne bucurăm în momentul când aflăm despre întoarcerea, oricât de târzie, a vreunui suflet păcătos, ce se înstrăinase de Dumnezeu, să nu fim ca fratele risipitorului, venind cu cârtire şi nemulţumire, pentru iertarea şi ştergerea păcatelor acestuia; căci precum iubirea ne uneşte cu Dumnezeu, tot aşa invidia şi pizma ne despart de harul şi dragostea Lui.

                    Pr. dr. Marius Popescu,
                    Parohia „Sfântul Ioan” Bacău

                    ULTIMELE ȘTIRI