Chiar daca Olanda si România fac parte din aceeasi uniune (de fapt, in anii ‘90, România nici nu era in UE, era doar pe acelasi continent, Europa), nu e usor sa-ti parasesti locul natal si sa decizi ca vei trai intr-o alta tara, una cenusie, degradata de cei 50 de ani de comunism, pentru a face bine, pentru a reconstrui demnitatea, pentru a micsora diferentele dintre aceasta tara si restul lumii civilizate.

Andre Muit, presedintele Asociatiei caritabile “Betania”, a facut asta si, dupa 24 de ani, marturiseste, modest, ca asociatia si-a atins scopul. Unul dintre cei mai vechi parteneri ai sai spune foarte frumos ca Andre Muit si „Betania” inseamna „motivare si puterea exemplului, o mâna intinsa atunci când neputinta unor vremuri si-a lasat amprenta asupra oamenilor mai mult chiar decât se putea crede.”

La fel ar spune copiii operati, care au primit in dar, de la Andre, chiar viata, cei insingurati de autism, care au intâlnit un chip prietenos la Centrul „Delfinul” sau parintii disperati, ingenuncheati de suferinta celor mici si care au gasit aici Speranta, Adevarul, Mângâierea.
Iar si iar, in fiecare zi, asociatia de pe strada Nordului inseamna o usa deschisa celor nefericiti, care aproape nu mai cred ca exista omenie si dreptate in lume.

Pentru toti acestia, Betania e ultimul liman.

„Am venit pentru trei ani si am ramas 20”

In februarie, se implineste aproape un sfert de veac de când Andre Muit trecea granita României. Majoritatea strainilor se opreau in vestul tarii. El a ales Bacaul pentru a aduce ajutoare si pentru a derula proiecte. Avea de gând sa stea trei ani, dar a ramas 24.

Când a avut loc prima intâlnire cu orasul Bacau si cu viitorii dumneavoastra beneficiari?

Prima data, am venit in România in februarie 1990, cu un transport de ajutoare din partea asociatiei HCR si am lucrat ca voluntar câtiva ani. Putini straini veneau in Moldova. Cei mai multi ramâneau in Cluj, Brasov sau Oradea. Noi am trecut muntii si am ajuns in Bacau. In 1995, am venit definitiv pentru ca, intre timp, am facut câteva proiecte, dar, ca de obicei, banii se terminau, iar proiectele, nu. Am pornit de la ideea ca vom ajuta niste familii sarace, apoi vom pleca. Ne-am dat seama, insa, ca nu se rezolva nimic asa. Am vazut ca exista probleme mult mai grave decât lipsa hainelor si a alimentelor. Copiii cu dizabilitati stateau in casa, nu aveau unde iesi, nu existau programe si nu erau vizitati de nimeni. Asa am construit Centrul de Zi pentru Copiii cu Handicap. Nu prea erau servicii, la acel moment! Exista, intr-adevar, Centrul «Daniel», dar cazurile erau mult mai multe decât putea acoperi acesta. Era in perioada 1995-1998. Am infiintat, apoi, Centrul «Lalelelor» pentru copilul abuzat, Centrul de Integrare a Tinerilor (CIT) si nu am mai plecat. Am ramas si de atunci tot fac proiecte.

Intre timp, ati invatat româneste… Va mai gânditi, uneori, ca va veti intoarce, intr-o zi, in Olanda?

Am invatat româneste luând lectii in particular de la dr. Marina Indreas, sotia lui Adrian Indreas. A fost dificil la inceput. Eu invatam si ea râdea! Acum am prieteni foarte multi, fiind foarte implicat in viata sociala. Nu ma mai gândesc la plecare de multi ani. Sentimentul ca voi pleca cândva a disparut, mai ales ca au aparut noi proiecte – in scoli, in Spitalul Judetean, la Interne, Maternitate – si trebuie gestionate. Imi place ceea ce fac, acesta e motivul pentru care sunt aici.

„Nu investim in cauze pierdute”

Care dintre proiecte va este cel mai drag?

Nu exista “proiectul preferat” sau “cel mai drag”, in fiecare m-am implicat. Ca sa faci un centru pentru copilul cu autism trebuie sa te informezi. Nu stiam prea multe despre autism si a trebuit sa ma pun la punct. Toate proiectele au fost importante. De succes este CIT, in care peste 300 de tineri au locuit si au plecat, dar si “Delfinul”, centrul pentru autism, care are rezultate foarte bune. Noi ne orientam foarte bine. Nu ne angajam in lucrari care reprezinta cauze pierdute, ca sa investim timp si bani trebuie sa aiba succes pe termen lung.

S-a schimbat ceva de-a lungul timpului, datorita acestor proiecte, in mentalitatea bacauanilor?

E foarte greu sa masori lucrurile acestea, dar eu cred ca da. Eu tin la mentalitatea echipei pe care am format-o, in privinta deschiderii si a respectului fata de copii si parinti, beneficiari, in general. E, cum sa spun, politica Asociatiei Betania. Mai cred ca, prin exemplul proiectelor pe care le-am derulat, am mai miscat si pe altii, nu pot sa cred ca nimic nu s-a schimbat. Si in privinta atitudinii societatii fata de nevoile persoanelor cu handicap s-au schimbat lucrurile fata de 1995-1998. Uitati-va numai la voluntari! Credeti ca gaseam, in 1998, voluntari? Se uita, omul, la tine ca la un ciudat. Acum vin singuri si ne cauta. E vorba si de educatie, in scoala se pune foarte mult accent pe voluntariat, in prezent. Din acest punct de vedere, lucrurile s-au schimbat mult.

Singura echipa de profesionisti din Moldova

S-a schimbat si relatia cu autoritatile?

Bineinteles, foarte mult. Pâna in 2005, am avut sprijin, nu pot sa zic ca nu, pentru ca am colaborat, am explicat ce vrem sa facem, dar era un sprijin mai mult moral. De la 1 ianuarie 2005, avem si sprijin financiar din partea CJ Bacau si CL Bacau, ceea ce este o recunoastere a calitatii serviciilor noastre. Este evidenta deschiderea, poate nu e suficienta, dar sunt multe judete in care autoritatile nu iau deloc in seama serviciile sociale. La noi, exista si interes, si deschidere. Foarte putine sunt judetele in care consiliile judetene si primariile sunt atât de receptive fata de proiectele sociale.

Ce conteaza mai mult, atitudinea sau banii?

Conteaza atitudinea, dar conteaza si banii foarte mult. Beneficiarii nostri sunt copii din comunitatea bacauana. Noi oferim servicii de care e foarte mare nevoie, iar pe autism, de exemplu, avem singura echipa de profesionisti din Moldova. In Iasi sunt doua centre pentru autisti, dar parintii isi aduc copiii la noi. Am pus foarte mare accent pe pregatirea specialistilor. Acesta e secretul terapiei pentru copiii cu autism, e o arta speciala, totusi.

De ce sunt atât de putine centre pentru copiii cu autism?

Pe autism, au fost multe initiative in Bacau, dar putini au rezistat si putini vor rezista pentru ca terapia e foarte scumpa si daca echipa nu este pregatita parintii isi dau seama imediat. Noi stim sa lucram pe comunicarea parinti-copii. Presupune, insa, foarte mult timp si foarte multa rabdare.

„A trebuit sa luam niste hotarâri”

Acum aveti prieteni, aveti si satisfactii profesionale, dar a fost un moment in care parea ca veti inchide centrele.

Intr-adevar, am satisfactii profesionale. Asta ma tine aici. Este mult de lucru, sunt si rezultate, ceea ce e foarte important. Am avut un an 2011 in care a trebuit sa fac o reorganizare. Acum, am deschis Centrul “Delfinul” Roman, CIT Bucuresti, nu am stat pe loc, dar a trebuit sa luam niste hotarâri. Am inchis Centrul de Zi pentru Copiii cu Handicap pentru ca era un proiect foarte mare, foarte costisitor. De altfel, pentru ei dezvoltasera servicii si DGASPC, Daniel, Lumina… In plus, copiii crescusera si aparuse o problema noua: nu exista un loc pentru tinerii cu handicap, asa ca am infiintat Centrul Multifunctional. «Centrul Lalelelor» a fost un proiect foarte bun dar a fost si cel mai scump, oferind servicii 24 de ore din 24, iar in 2011 subventia a scazut foarte tare si nu l-am putut mentine. A fost transformat din consumator de resurse in producator. Am niste regrete, dar nu puteam rezista altfel.

Puteti spune , dupa doua decenii, daca Asociatia Betania si-a atins obiectivele?

Betania a venit sa creeze o platforma de servicii sociale, sa ofere modele unei comunitati care iesea din comunism. Sa ofere stabilitate. Noi avem un nume in judetul Bacau si in România, acum. Poate sunt si nemultumiti, dar parerea generala e buna. Asta inseamna ca pentru multi oameni am putut face ceva. Pentru unii mai mult, pentru altii mai putin. Daca ma refer numai la cei care aveau nevoie de interventie chirurgicala si au fost ajutati de noi, inseamna foarte mult. Si acum sunt 120 de familii care primesc sprijin lunar de la noi. Din pacate, nu am gasit pentru toti o solutie pentru ca e nevoie de sume imense, dar am investit foarte mult in Sanatate si in Educatie. E vorba de proiecte de care vor beneficia multe generatii de acum inainte. Asta inseamna ca ne-am atins scopul.

André Muit, povestea noastră de dragoste
Sau poate că, din respect pentru adevăr, titlul nu este prea nimerit, întrucât, uneori, acest mare risipitor de suflet nu prea a fost sprijinit de noi. Mai ales noi suntem povestea de dragoste a lui André Muit, lordul olandez al carităţii. Olandez ? Dar câţi dintre români am manifestat atâta grijă şi sprijin pentru a lecui restriştea celor fără de sprijin? Habar n-am dacă André Muit are şi cetăţenie română, dar ştiu că este cetăţeanul de onoare al sufletului nostru şi asta pentru mine e mai mult decât o cetăţenie căpătată cu patalama. S-a spus că dragostea este darul pe care zeii l-au oferit oamenilor singuri de sub cer. Câţi dintre noi i-am căutat/găsit pe cei hăituiţi de singurătatea de sub cer, pentru a le oferii zeiescul dar? André Muit încă îi mai caută, îi mai găseşte, chiar şi în aceste vremuri mioritice de mare restrişte morală, chiar dacă unii îl privesc uneori ca pe un Don Quijote. Dar Don Quijote este cel mai mare cavaler al spiritului pe care l-am cunoscut. Prin dragoste, André i-a făcut pe oameni să se simtă egali. Dante îmi spunea că prin dragoste putem mişca soarele şi celelalte stele. Habar n-am dacă lordul meu a mişcat vreo stea, dar ştiu că a mişcat milioane de suflete. Mai ştiu că, atunci când se vor muta într-o stea, aceste suflete o vor mişca prin mărturisirea dragostei lor faţă de André. Un proverb din zona Ta geografică, André, zice că o viaţă fără dragoste de oameni este asemenea unui an fără primăvară. Când mă gândesc la Tine, simt că trăieşti purtat doar pe valurile cele pline de optimism şi de viaţă ale primăverii…
Un psiholog mintos mi-a spus că întâlnirea dintre două persoane/lumi este aidoma contactului dintre două substanţe chimice; amândouă se transformă. Deşi inerţia mentalităţii noastre este proverbială, ne-am transformat şi noi puţin prin întâlnirile cu André Muit, pentru că ne-a arătat chipurile reale ale generozităţii şi toleranţei. Nu l-am văzut niciodată pe André risipind vorbe, căutând onoruri. De câte ori îl întâlnesc, îmi amintesc de vorbele celebrului său compatriot, Baruch Spinoza: „Lumea ar fi mai fericită dacă oamenii ar fi la fel de capabili să tacă, pe cât sunt de capabili să vorbească”.
Ai primit, în urmă cu nişte ani, dacă-Ţi aminteşti, André, cea mai lungă scrisoare de dragoste care s-a scris vreodată în România. Era semnată de nişte liceeni care aveau inocenţa la purtător. Alţii n-au aşezat pe hârtie asemenea vorbe care le locuiesc sufletul, dar sunt sigur că, dacă am pune cap la cap toate aceste sentimente, ar rezulta cea mai voluminoasă şi tulburătoare scrisoare de dragoste din istoria noastră; cel puţin. Habar n-ai cât Bine ai făcut României, André… Tocmai de aceea Îţi trimit (şi) această nouă scrisoare de dragoste.
Ion Fercu

„Pentru noi a fost mana cereasca”

Pâna la un an si jumatate, Theodor a fost un copil care a evoluat normal. La un moment dat, parintii au observat ca baietelul a inceput sa stagneze, psihologic si comportamental. “Pâna atunci, puteam sa-i captam atentia cu jucarii, jocuri, raspundea si participa la activitati. Dupa aceea a inceput sa se izoleze, sa respinga persoanele noi si sa nu mai aiba nicio achizitie, sa nu mai respecte nicio regula.” Si acum, la patru ani, vorbeste „doar pe limba lui”, chiar daca face conexiunea dintre cuvânt si obiect. Activitatea preferata era sa invârteasca jucariile si sa bata cu mâinile in obiecte. Parintii nu se mai intelegeau deloc cu el, prin urmare l-au dus la psiholog. Specialistul de la “Delfinul” a stabilit diagnosticul: autism. „I-am luat o tableta care l-a captivat si, sincer, l-a ajutat foarte mult, doar ca aplicatiile erau in engleza si ne-am tezit ca stia cuvinte in engleza, vorbea in engleza, dar nu vorbea româneste.” Copiii cu autism sunt de obicei geniali pe un domeniu anume, „al nostru are o memorie fantastica, fotografica, dar nu poate sa comunice.” Nu a fost deloc usor pentru parinti, insa nu au urcat singuri Golgota. Theo a facut un an de terapie individuala la „Delfinul”, iar progresele au fost evidente.

„Am fi avut un copil-leguma!”

La 3 ani, a fost inscris la o gradinita de stat, iar regresul a fost spectaculos. “A fost un experiment. Trebuia sa incercam sa-l ducem intr-o comunitate de copii cu dezvoltare normala.” Dupa 2 luni, baietelul devenise agitat, agresiv, pur si simplu “mediul ii facea rau”. Din acest motiv, a fost adus la gradinita Asociatiei Betania. E o diferenta mare, arata Edward: la gradinita de stat erau 2 educatoare la 20 de copii, la Betania, o educatoare la 2 copii, iar educatoarele au studii de specialitate in psihologie si stiu sa gestioneze genul acesta de problema. “Fara Asociatia Betania, noi am fi avut un copil-leguma. Eu nu stiu sa mai existe un centru de acest nivel pentru copiii cu autism. Vin oamenii din Moinesti, Roman, Onesti, Iasi…” Si parintii au fost consiliati, ajutati. “La centrul «Delfinul», cel mai important este ca sunt foarte profesionsti si stiu sa educe copilul cu autism, apoi faptul ca stiu sa te educe pe tine, ca parinte pentru ca tu, acasa, trebuie sa continui activitatea. Rezultatele devin spectaculoase doar in momentul in care se prelungeste activitatea de la gradinita iar pentru asta parintele trebuie sa stie ce sa faca. Pentru noi, a fost mana cereasca faptul ca exista in Bacau un centru de genul acesta!”

„Multi copii ramâneau nediagnosticati”

Centrul Delfinul a fost infiintat de Asociatia “Betania” in februarie 2005 pentru a le oferi celor a caror viata este marcata de autism posibiltatea de a se educa si dezvolta prin asistenta oferita cât mai timpuriu, profesionist si intensiv. Acest centru a luat nastere ca urmare a nevoii comunitatii ce a rezultat inca din anii 98-99, când lua fiinta Centrul de Zi pentru copiii cu dizabilitati. In acea perioada, pe lânga o diversitate de diagnostice care se adresau serviciului Centrul de Zi apareau razlet si cazuri de „Autism”, „Autism infantil”, „Schizofrenie cu elemente autiste”, neexcluzând faptul ca multi copii ramâneau nediagnosticati. Ceea ce ne-a ingrijorat, asadar, este faptul ca marea majoritate a copiilor, cu sau fara diagnostic, erau in afara oricarei forme de terapie/educatie. Consecinta acestui fapt e reducerea drastica, pâna la eliminare, a sanselor de dezvoltare a copilului, prin neacordarea de sanse egale la dezvoltare, ulterioara dependenta totala de adult, izolarea, marginalizarea, saracia, disperarea familiilor persoanelor cu autism. De aici si incercarea noastra de a infiinta acest centru, de a oferi asistenta adecvata, potrivita nevoilor lor specifice: servicii de evaluare, terapie si consiliere, precum si alte servicii complementare. In 2005 – 2006, numarul celor care solicitau serviciile noastre era de aproximativ 30 solicitari/an urmând ca acest numar sa creasca vertiginos.
Camelia Cosa, coordonator Centrul „Delfinul”

De la infiintare, peste 400 de cazuri din municipiul Bacau, localitatile limitrofe si din alte judete au gasit sprijin la Centrul „Delfinul”. În prezent, 47 de copii cu autism si alte tulburari de dezvoltare cu vârste între 18 luni si 10 ani beneficiaza, aici, de interventie terapeutica. Totodata, alti 7 copii se afla in serviciul de consultanta al centrului.

Interventia educational-terapeutica are la baza o abordare individualizata a copilului cu autism si este structurata având la baza principiile terapiei cognitiv comportamentale (ABA), comunicarii prin imagini (PECS) si organizarii timpului si spatiului în concordanta cu particularitatile copilului (TEACCH). Parintii reprezinta o resursa foarte importanta in ceea ce priveste continuarea acasa a programului terapeutic si valorificarea tuturor achizitiilor pe care copiii le fac.

„Motivare si puterea exemplului”

Când spui Andre Muit, spui Betania. Aceste doua nume sunt pentru bacauani inseparabile si inseamna, intr-un limbaj propriu celor aflati in suferinta, alinare, speranta, solidaritate.
Betania reprezinta motivare si puterea exemplului, o mâna intinsa atunci când neputinta unor vremuri si-a lasat amprenta asupra oamenilor mai mult chiar decât se putea crede. Prin seriozitate, implicare si un suflet mare, Andre Muit a devenit in timp un partener de incredere in activitatea de asistenta sociala, un prieten, un exemplu ca orice rana, fie ea si mai veche, poate fi initial pansata, ulterior tratata si ingrijita pentru a nu se adânci si extinde.

V-am spus, in doar câteva cuvinte, ce cred eu ca inseamna Betania pentru comunitatea bacauana, dar v-as propune un exercitiu de imaginatie:
Incercati pret de numai câteva clipe sa intelegeti ce este in sufletul unei mame al carui copil a fost diagnosticat cu autism, al carui tratament costa foarte mult, pentru care nu exista foarte multi specialisti si a carei unica speranta este Betania;
Incercati sa va imaginati, de asemenea, ca sunteti parintele unui copil cu sindrom Down care se simte la Betania ca in mijlocul familiei sale desi inca foarte multi semeni de-ai sai nu reusesc sa depaseasca bariera uitatului prelung si compatimitor atunci când il intâlnesc pe strada;
Incercati sa va imaginati ca ati fost victima traficului de persoane, ca cineva v-a intins o mâna de ajutor si acum sunteti in afara oricarui pericol. Exercitiul de imaginatie ar putea continua dar cred ca daca v-ati imaginat doar in aceste situatii puteti intelege si pretui tot ceea ce face Betania si, pentru ca nu vreau sa fiu partinitor, ceea ce fac toti oamenii cu suflet mare pe care ii numim specialisti in asistenta sociala.

Sorin Brasoveanu, director general DGASPC Bacau

Investitii realizate la Colegiul „A. Saligny”
Laborator de informatica; Atelier service auto; Extinderea atelierului service auto; Atelier de tâmplarie; Atelier instruire practica confectii; Dotare atelier de instruire practica in meseriile zugrav, vopsitor, mozaicar, montator placaje si zidar pietrar.

Investitii in Grupul Scolar „D. Mangeron”
Laborator de informatica; Atelier Service auto; Atelier de tinichigerie si vopsitorie auto; Cabinet de consiliere psihopedagogica; Laborator de informatica; Extinderea atelierului service auto.

Investitii in Colegiul „N. V. Karpen”
Laborator multifunctional de masurari electrice, electronice si telecomunicatii; Atelier de instruire in meseria de lucrator in igiena si estetica corpului omenesc.

Alte licee care au beneficiat de investitii
Liceul „Ion Borcea” Buhusi – Laborator informatica, Laborator de fizica, Laborator de chimie; Grup Sc. Auto Onesti – Atelier service auto; Liceul “G. Apostu” Bacau -Instrumente muzicale; Grup Sc. “Gr. Cobalcescu” Moinesti – Atelier instruire practica confectii; Grup Sc. „Letea” Bacau – Laborator multifunctional de industrie alimentara; Colegiul “Gh. Vranceanu” Bacau – Laborator de fizica; Colegiul “Ferdinand I“ – Laborator de informatica;

Gimnazii care au beneficiat de dotari
Scoala Profesionala 3 Bacau – 3 ateliere de instruire in meseria de confectioner; Scoala 4 Moinesti – Laborator de informatica; Scoala Speciala Bacau – Atelier de instruire practica, terapie ocupationala, sala kinetoterapie; Sc. Speciala Comanesti – Atelier de instruire tehnologica; Scoala Profesionala Rachitoasa – Atelier de croitorie; Atelier patiserie-cofetarie; Scoala generala 11 – mobilier scolar; Scoala Racova – mobilier scolar; Scoala “Alexandru cel Bun” Bacau – Statie de amplificare, calculatoare; Scoala Hemeiusi – mobilier scolar;

Renovari si constructii in mediul rural
Renovare Scoala generala I-VIII sat Albele; renovare Scoala Sarata; construirea Gradinitei Sarata; construirea Scolii generale Valea Sosii – Poduri; renovare Scoala Andriesesti; construire Scoala generala Turluianu – Beresti-Tazlau.

„Când «Betania» a intrat in colegiul nostru, a fost momentul cresterii nostre in ierarhia dotarilor de ultima generatie. Sunt investitii importante care vin in ajutorul elevilor. Nu exista licean care sa nu fi trecut prin laboratorul de informatica realizat de «Betania» si de Andrei Muit, care a devenit prietenul nostru pe viata.”
Prof. Adrian Fuioaga, director Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” Bacau

„Avem o apreciere deosebita pentru tot ce inseamna «Betania» si Andrei Muit, care au venit in sprijinul nostru atunci când aveam o mare nevoie de dotari in domeniile nostre de vârf – Electronica si Telecomunicatii. Datorita lor avem acum cel mai modern laborator multifunctional pe aceasta specializare, dar si unul in domeniul Estetica si igiena corpului, specializare pe care am infiintat-o mai recent. Andrei Muit este o binefacere pentru intreg Bacaul.”
Prof. Remus Cazacu, director Colegiul Tehnic de Comunicatii „N.V.Karpen” Bacau

Andre Muit: “Raed Arafat al Bacaului”

Asa cum multa lume afirma,si nu gratuit, domnul Andre Muit este o persoana extraordinar de generoasa si sufletista. Prin actiuni, si nu prin vorbe, a adus bucurie in sufletele românilor chiar daca dumnealui este olandez la origine. Eu l-am numit ”Raed Arafat al Bacaului”.
L-am cunoscut pe Andre Muit cu ceva ani in urma, mai intâi telefonic, apoi peste ceva timp ne-am vazut pentru prima data in timpul unei gale la care eram invitati, eu pentru sustinerea romilor din comuna, iar dumnealui pentru “promovarea bunatatii si modestiei” pentru proiectele sale, care ramân in istoria fiecarui loc prin care trece. Eram, atunci, vadit emotionata pentru ca am primit un premiu special al jurnalistilor insa nu le-am multumit doar lor, ci si domnului Muit pentru ajutorul acordat comunei Poduri, ajutor care a constat in a construi o scoala in satul Valea Sosii. Scoala a fost construita intr-un timp record – doua saptamâni -, muncitorii si voluntarii olandezi lucrând zi lumina. Amprenta Asociatiei Betania, prin Andre Muit, va ramâne in aceasta comuna zeci de ani. Scoala aceea a insemnat foarte mult pentru invatamântul podurean. Când ai o scoala noua, la standarde europene, copiii si profesorii vin cu mai mult drag parca …
Gestul domnului Muit a fost, parca, unul calculat, pentru ca inainte ca aceasta scoala sa existe, elevii invatau intr-o casa particulara. Un timp, a fost si inchisa deoarece nu ar fi fost numarul de elevi necesar ca sa poata functiona. Când am auzit despre acest fapt, primul om pe care l-am sunat a fost Andre Muit, care nu va spun cât de suparat a fost si care mi-a promis ca va lua in discutie cu cei in cauza problema pentru a indrepta lucrurile. Acum aproximativ doi ani, am inceput demersurile pentru a redeschide scoala, demersuri in care am mentionat cum unii oameni ca domnul Muit au facut ceva pentru noi, iar noi am dat cu piciorul acestui obiectiv. Cu ajutorul doamnei insp. gen.Theodora Sotcan, la care am gasit intelegere, am redeschis scoala. Primul om pe care l-am anuntat de aceasta reusita a fost Andre Muit, caci stiam ca se va bucura si, bineinteles, asa a si fost.
Dupa aceasta reusita, imediat ce am avut ocazia, in cadrul unui eveniment din comuna Poduri, l-am invitat pe presedintele Asociatiei “Betania” si i-am multumit inca o data in fata podurenilor, iar oamenii l-au perceput ca fiind o persoana calda si modesta.
Nu ne intâlnim de multe ori, cu toate ca mi-ar face placere, insa de fiecare data acest OM imi aduce aminte ca putem sa demonstram celorlalti ca “Sufletul mai are prioritate” intr-o lume doar materiala!

Diana Albu, viceprimarul comunei Poduri

„Beneficiarii nostri sunt copiii”

Urmarind denumirile proiectelor desfasurate de-a lungul timpului de Asociatia Betania in scolile din judetul Bacau, s-ar putea spune ca principalii beneficiari sunt institutiile scolare. „Este adevarat partial, deoarece principalii nostri beneficiari sunt, ca de obicei, copiii, arata Andre Muit. Grija noastra permanenta este binele copiilor si al tinerilor, indiferent de pozitia lor in societate sau de starea materiala sau familiala. Copiii, in acest caz elevii, sunt cei care, in urma investitiilor noastre, vor beneficia de o mai buna instruire, apoi de sanse mai mari de angajare.”

Anul scolar 1999 – 2000

Scoala Profesionala nr. 3 Bacau – 3 ateliere de instruire practica in meseria de confectioner; Grupul Scolar “D. Mangeron” – Laborator de informatica; Grupul Sc. “D. Mangeron” – Atelier Service auto; Scoala nr. 12 (Penitenciarul Bacau) – Atelier de tâmplarie

Anul scolar 2000 – 2001

Grup scolar “D. Mangeron” Bacau – Atelier de tinichigerie si vopsitorie auto; Cabinet de consiliere psihopedagogica;
Laborator de informatica; Colegiul Tehnic “A. Saligny” Bacau – Laborator de informatica si Atelier service auto; Scoala nr. 12 Bacau – Cursuri calificare in meseriile de bucatar-cofetar si ospatar; Scoala nr.4 Moinesti – Laborator de informatica

Anul scolar 2001 – 2002

Colegiul Tehnic “A. Saligny“ – Laborator de informatica; Colegiul Tehnic “A. Saligny“ Bacau – Extinderea atelierului service auto; Grup Scolar “D. Mangeron“ – Extinderea atelierului service auto

Anul scolar 2002 – 2003

Colegiul Tehnic “A. Saligny“ – Atelier de tâmplarie; Scoala Speciala Bacau – Atelier de instruire practica, terapie ocupationala, sala kinetoterapie; Scoala Profesionala Rachitoasa Bacau – Atelier de croitorie si atelier instruire patiserie cofetarie

Anul scolar 2003 – 2004
Colegiul Tehnic “A. Saligny“ – Atelier instruire practica confectii; Grup scolar „N.V. Karpen” Bacau – Laborator multifunctional de masurari electrice, electronice si telecomunicatii; Grup scolar Auto Onesti – Atelier Service auto; Liceul „Ion Borcea” Buhusi – Laborator informatica, Laborator de fizica, Laborator de chimie

Anul scolar 2004 – 2005

Scoala generala “Alexandru cel Bun” Bacau – Statie de amplificare, calculatoare; Inspectoratul Scolar Judetean Bacau – 15 calculatoare; Liceul de Arta “G. Apostu” Bacau -Instrumente muzicale: marimba, tobe percutie, corn, oboi, clarinet etc; Scoala generala nr.11 – mobilier scolar; Scoala Racova – mobilier scolar; Scoala Hemeiusi – mobilier scolar;
Grup Sc. “Grigore Cobalcescu” Moinesti – Atelier instruire practica confectii; Grup Sc. „Letea” Bacau – Laborator multifunctional de industrie alimentara; Colegiul “Gh. Vranceanu” Bacau – Laborator de fizica

Anul scolar 2005 – 2006

Colegiul National “Ferdinand I“ – Laborator de informatica;
Grup scolar „N.V. Karpen” Bacau – Atelier de instruire in meseria de lucrator in igiena si estetica corpului omenesc’
Colegiul „Anghel Saligny“ – Dotare atelier de instruire practica in meseriile zugrav, vopsitor, mozaicar, montator placaje si zidar pietrar; Scoala Speciala Comanesti – Atelier de instruire tehnologica.

Renovari si reparatii de scoli din mediul rural 2000 – 2013

Renovare Scoala generala I-VIII sat Albele; renovare Scoala Sarata; construirea Gradinitei Sarata; construirea Scolii generale Valea Sosii – Poduri; renovare Scoala Andriesesti; construire Scoala generala Turluianu – Beresti-Tazlau.

Investitii in Sanatate sunt o prioritate

Asociatia Betania a primit, inca de la inceputul activitatii sale, solicitari de a sprijini si de a investi in sistemul sanitar. In cadrul investitiilor in sanatate, are patru tipuri de proiecte:

– renovari de dispensare medicale rurale si construirea de dispensare medicale rurale cu voluntari olandezi;
– renovari si dotari de sectii din spitalele judetului Bacau;
– donatii de materiale sanitare si dispozitive medicale;
– ajutoare financiare de urgenta acordate diferitelor persoane fizice, in vederea efectuarii de operatii sau tratamente medicale

Dispensare medicale construite de la zero, cu sprjinul voluntarilor olandezi si al autoritatilor locale, care au pus la dispozitie terenul:
Dispensarul medical Racova, comuna Gura Vaii – 2002 Dispensarul medical Huruiesti – 2004
Dispensarul Izvoru Berheciului – 2008
Centrul medical Gaiceana – 2009
Dispensarul medical Colonesti – 2013

Il meritam pe Andre Muit?“ Aleg un singur cuvânt: daruire!”

DESTEPTAREA si Andre Muit au fost permanent intr-un parteneriat in folosul comunitatii din Bacau. Inca de la infiintarea Asociatiei „Betania”, eforturile sustinute ale lui Andre Muit, dublate de generozitatea sa fara margini, au ajuns si in casele bacauanilor, prin numeroasele articole aparute in cotidianul „Desteptarea”. Valoarea „lordului olandez al caritatii” a fost intarita de noi, in 2005, când Andre Muit a fost si laureatul Galei Trustului Media DESTEPTAREA.

Ar fi usor sa scriu despre Asociatia Betania si despre OMUL care sta in spatele ei, in termeni care i-ar face pe cititori sa treaca mai departe. Proiecte medicale, sociale, educative, asistenta… doar ca as ocoli esentialul. Daca ar fi sa aleg un singur cuvânt, acela ar fi „daruire”. Pentru copiii cu care viata a fost mai dura, pentru familiile lor si pentru comunitatea pe care Domnul Andre Muit a ales sa o numeasca „acasa”.
As vrea sa pot transmite emotia care te cuprinde atunci când intri in „plina actiune” intr-o sala unde terapeutii lucreaza cu copiii cu autism. Sunt oameni care reusesc sa darâme bariere si sa-i faca pe copii sa zâmbeasca. Oameni care daruiesc putin din sufletul lor copiilor pe care ii ajuta. Cu fiecare ora de terapie, sunt mai aproape de lucrurile pe care noi, oamenii „normali” le consideram firesti, ca si cum aproape ca ni s-ar cuveni. Cu fiecare zi, sunt mai aproape de independenta.
Când Domnul Muit a raspuns invitatiei noastre de a vizita Asociatia „Lumina” a reusit sa ma surprinda. Placut. Am stiut atunci ca micii eroi carora le oferim sansa la demnitate au un nou prieten. Un prieten de nadejde.
Mi-e greu sa spun doar câteva cuvinte. Mi-e si mai greu, insa, sa nu ma intreb daca noi, comunitatea bacauana, il meritam pe André Muit.

Mara Matei, PR Specialist la Asociatia “Lumina”

Centrul de Integrare a Tinerilor

Centrul de Integrare a Tinerilor (CIT) este locul unde tinerele care provin din sistemul de ocrotrire al Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului alcatuiesc o noua familie. Aici, ele invata cum sa fie independente, sa aiba grija de propria lor casa; cum sa se pregateasca pentru viata de familie, sa aiba grija de propriile lucruri si de ale celorlalti, cum sa relationeze si sa issi comunice problemele personale, cum sa identifice solutii la problemele cotidiene aparute in viata lor.
Având in vedere ca fiecare tânara are o diploma de studii si o profesie pentru care s-a pregatit se identifica un loc de munca, invata sa relationeze cu noii colegi si sa isi pastreze acel loc de munca. Ca expresie a muncii lor si a muncii depuse, invata sa isi administreze bugetul propriu, rezolvându-si problemele financiare de zi cu zi. Totodata, au posibilitatea recalificarii profesionale, finalizarii unei forme de invatamânt (liceal/studii superioare de lunga sau scurta durata). Ceea ce este mai important este socializarea atât intre ele ca beneficiare, cât si cu ceilalti membri ai comunitatii prin diverse activitati, actiuni de voluntariat, participarea la activitati, expozitii, târguri, activitati foundraising, constientizând si sensibilizând opinia publica. Dupa incheirea stagiului de beneficiar din cadrul CIT, fiecare tânara e in masura sa-si ia viata in mâini având deprinderile si abilitatile necesare de a se confrunta cu noua situatie. Legatura cu centrul nu este intrerupta, aici gasind oricând sprijin si sustinere in depasirea situatiilor neprevazute. Aici ramâne o parte din familia lor, cu care se tine legatura si unde se intorc mereu cu drag.

George Mihaila, coordonator CIT

Andre Muit este „un prieten adevarat”

Daca la inceputul anilor 1990-1995 atât la nivel local cât si national au fost constituite organizatii neguvernamentale formate din oameni care aveau aceleasi interese, nevoi si care stiau mai mult sau mai putin sa lupte pentru drepturile lor, astazi putem vorbi despre organizatii care prin competentele si experientele lor promoveaza managementul orientat spre eficacitate profesionala si spre dimensiunea umana.
In calitate de presedinte al Asociatiei de Sprijin a Copiilor Handicapati Neuromotor Centrul „Daniel”, prima de acest gen din Bacau, inca din 1990 pot sa afirm ca a fost nevoie de timp si de un adevarat proces de educare si informare, de esecuri si reusite pentru ca lucrurile sa inceapa sa se schimbe.
Cum s-au schimbat? O contributie esentiala au avut-o si oamenii care au venit din alte tari, care s-au nascut in valorile democratiei, in care drepturile omului sunt respectate. Despre un astfel de Om imi face placere sa vorbesc nu numai acum, ci oriunde si oricând. Acest Om este Andrei, Presedintele Asociatiei Betania, un tânar care imbina din plin cele doua laturi profesionale, de leader si manager. Este sensibil, cunoaste arta ascultarii, raspunde cu promptitudine atunci când se poate. Este un bun partener, colaborator, dar si un prieten adevarat. Asociatia Betania condusa de Andrei este una dintre cea mai active din judetul Bacau si participa la actiuni caritabile si umanitare, face investitii in aproape toate domeniile, câstigându-si astfel un prestigiu binemeritat in randul beneficiarilor, organizatiilor neguvernamentale, autoritatilor, dar mai ales in rândurile publicului larg.

Marioara Popa, presedinte ASCHN – Centrul „Daniel”

„Betania” si Premiile Presei Bacauane

Era prin 2002, când, dupa 4 ani de jurnalism, mi-am dat seama ca in mediul in care lucram lipsea ceva. Premiul. Nu in sensul material, ci mai degraba recunoasterea realizarilor de peste an. Si nu era vorba doar de mine, ci de toti colegii mei, unii dintre ei cu realizari “grele”. Am pus ideea mea pe hârtie si i-am prezentat-o lui Andre Muit, presedintele Asociatiei „Betania”. A fost o decizie buna. „Betania” a devenit coloana vertebrala a organizarii Premiilor Presei Bacauane, intre 2002 si 2005, si a Galei Jurnalismului 2006. A oferit, an de an, cea mai mare parte a premiilor, a facilitat crearea unui “pui”, Fundatia Infolife, a participat la fiecare etapa a fiecarei editii. Zeci de jurnalisti bacauani si-au vazut munca recunoscuta si premiata. Nu stiu ce s-ar fi intâmplat daca nu gaseam sprijin la Andre Muit. Poate as fi cautat in alta parte, poate as fi abandonat. Dar am gasit acolo sustinere oferita din suflet, cu incredere, neconditionat. Sprijin care s-a tradus in oameni exceptionali (o echipa intreaga), timp, bani, sediu, sfaturi, experienta. Daca banii pot fi “masurati”, celelalte resurse alocate ani buni de Betania sunt nepretuite! Iar daca in viitor va mai exista o asemenea initiativa, din partea mea sau a altui visator, Betania ar trebui sa fie prima usa la care organizatorul sa bata. Macar pentru a oferi vreo zece invitatii VIP la Gala, pe viata, in primul rând.
Codrin Pop

Un capitol din povestea vietii mele

Ma numesc B.E., am 27 de ani si am fost beneficiara a Centrului de Integrare a Tinerilor. De mica am crescut la casa de copii si am beneficiat de diverse informatii, utile de alfel, dar care mi se pareau straine si credeam ca nu imi vor folosi. Din acest motiv, doresc sa multumesc echipei CIT pentru intreg programul pe care l-am desfasurat cât am stat acolo. Trebuie sa marturisesc ca la inceput am privit cu reticenta acest program, dar pe masura ce activitatile se derulau am constat ca nu stiam atât de multe cum credeam, ca informatiile pe care le primeam erau utile si ca in alte situatii de viata as fi fost complet nepregatita. Aici am invatat multe, iar noile cunostintele m-au ajutat sa privesc alfel lucrurile. M-am regasit, uneori, in unele situatii, complet nepregatita, dar aici am inteles mesajul fiecarei activitati. Intre timp, am absolvit facultatea si cu ajutorul primit am gasit un loc de munca, apoi m-am gândit sa am propria mea familie si prin derularea fireasca a lucrurilor m-am apropiat de un baiat crescut si el tot la casa de copii, cu care am fost colega in facultate. Avem o fetita minunata, de doi ani, avem propria noastra locuinta pe care Asociatia Betania ne-a mobilat-o, avem propria noastra viata si ne bucuram ca suntem o familie fericita! Eu si sotul meu, care lucreaza, ne descurcam sa crestem impreuna minunatul nostru copil.
In incheiere, as dori sa va marturisesc ca pe mine acest program m-a invatat sa discut deschis despre problemele mele, fapt care m-a ajutat sa retin si sa constientizez informatia primita, de aceea as vrea sa multumesc, in numele meu si chiar in numele colegelor mele, celor care au gândit programul derulat de CIT.

Câteva gânduri…

Colaborarea mea cu Asociatia Betania a inceput in 1998, când eram student in anul II la Facultatea de Psihologie si Asistenta Sociala, iar anterior fusesem voluntar in cadrul S.H.F Bacau. Desi am avut o colaborare eficienta cu S.H.F, dorinta mea era de a realiza un proiect pentru persoanele cu deficiente de auz motivat fiind de faptul ca parintii mei erau hipoacuzici si cunosteam foarte bine dificultatile cu care se confrunta astfel de persoane. Perioada de debut si-a pus o amprenta puternica asupra mea. Felul in care domnul Andre Muit se raporta si interactiona cu oamenii era total diferit de ceea ce vazusem pâna atunci, capacitatea empatica si interesul real fata de situatiile dificile prin care treceau solicitantii era dovada ca era dedicat cauzei pentru care venise in tara. Filosofia de lucru promovata de el se bazeaza pe rezolvarea rapida a cazurilor urgente in functie de resursele existente, precum si o colaborare de tip familial cu cei aflati in nevoie, respectând valorile si excluzând orice prejudecata cu privire la cauzele care i-au dus la situatiile de criza.
Ciprian Tomita, psiholog

„Aici am invatat sa zâmbesc”

As da timpul inapoi cu ceva luni in urma… Zâmbesc la gândul ca atunci ma gândeam la ce voi face mâine sau ce voi face saptamâna viitoare. Aveam ceva ore disponibile si doream sa le umplu pentru a face ceva util pentru altii, sa pot ajuta in vreun fel pe cineva, sa pot face pe cineva sa zâmbeasca! Acum, insa, ma gândesc la ce mai fac fetele sau baietii mei… Asa obisnuiesc sa le spun. Poate nu se cuvine, sunt doar voluntar la Betania, dar am ales sa le spun astfel pentru ca ei fac acum parte din viata mea si ma bucur si le multumesc ca m-au primit la ei in ”casa”.
La Betania, am invatat! Am invatat sa zâmbesc mai mult, am aflat lucruri pe care nu le stiam, am invatat despre lucruri care mi se pareau inaccesibile, am invatat sa creez si sa daruiesc, am aflat ca nu doar cei ”excelenti” pot avea posibilitati sau oportunitati, am cunoscut ”oameni”! Este un loc unde ma simt bine alaturi de toti cei de acolo, pentru ca acolo se gaseste foarte multa liniste, foarte multa caldura, daruire si foarte, foarte mult respect! E un respect care vine de la o mâna de oameni deosebiti, e un respect special si mai presus de toate este ”sincer”! Nu este acel respect care, de cele mai multe ori, ni se impune si care este de cele mai multe ori frustrant.
Ma gândesc la cât de mult poate insemna Betania! Nu doar pentru mine, ci si pentru beneficiari, pentru parintii acestora pentru societate si pentru orasul Bacau. Stiu doar ca aici se fac lucruri minunate pentru oameni speciali, pentru copii deosebiti si pentru tineri care trec prin anumtite momente ale vârstei!

Ramona Roman, voluntar Centrul Multifunctional

„Locuitorilor nu le venea sa creada” Scoala Turluianu, adusa din Olanda!

In anul 2005, la multele insistente facute catre forurile de resort, respectiv ISJ, Consiliul Judetean, Prefectura, cu referire la necesitatea construirii unui local de scoala, având in vedere lipsa acuta de spatiu pentru elevii si prescolarii din satul Turluianu, care invatau intr-un spatiu inchiriat si total necorespunzator, domnul Catalin Mardare, prefectul judetului in acea perioada, a facut o vizita de informare in aceasta localitate. In urma acestei vizite si a discutiilor purtate, domnul prefect a intermediat o intâlnire cu domnul Andre Muit, presedintele Asociatiei Betania, pe care l-am invitat in localitatea noastra pentru a vedea, la fata locului, situatia scolii, si nu numai. Am vizitat impreuna o mare parte din comuna, ne-am intânit cu oamenii si am schitat planul unei interventii din partea Asociatiei Betania. Dupa aprobarea construirii unui nou local de scoala, au urmat procedurile de achizitie a terenului, de autorizare a costructiei si de efectuare a acesteia.

A fost gata in 12 zile!.

In vara anului 2006 au fost aduse din Olanda subansamblurile constructiei si toate materialele si uneltele necesare. La 1 iulie au sosit si cei 20 de voluntari olandezi, care pe parcursul a 12 zile au finalizat constructia noii scoli, la cheie, fapt considerat, pe drept cuvânt, o mare minune. Locuitorilor, care treceau prin zona, nu le venea sa creada ce vad. Intre voluntarii olandezi, majoritatea tineri, si sateni, s-au legat prietenii, concretizate ulterior prin corespondenta dintre ei, precum si prin vizitele pe care grupuri ale olandezilor le fac an de an in satul Turluianu. O marturie sentimentala a acestui atasament este un tablou pictat de acestia si pe care sunt imprimate contururile mâinilor celor care au participat la aceasta investitie. La deschiderea anului scolar, elevii solii cu clasele I-IV Turluianu Nr.2, au fost primiti in noul local, dotat cu toate cele necesare: mobilier scolar, instalatii de apa si grupuri sanitare adecvate vârstei, instalatie de incalzire centrala, rechizite scolare, toate puse la dispozitie de catre Asociatia Betania.

Cetatean de onoare al comunei Beresti Tazlau

Si cum toate aceste actiuni au un suflet, acela a fost domnul Andre Muit, care nu a lipsit o zi de la locul faptei, pe tot parcursul lucrarilor. Pentru toate acestea, respectând vointa cetatenilor comunei, prin Hotarârea Consiliului Local Beresti Tazlau, i s-a conferit domnului Andre Muit titlul de „Cetatean de onoare” al comunei Beresti Tazlau, decernarea fiind facuta chiar la festivitatea de inceput de an scolar.
Relatia dintre noi a continuat sub auspiciile unei adevarate prietenii. Am gasit sprijin in foarte multe situatii speciale de ajutorare a persoanelor cu handicap, in special cu scaune rulante sau mijloace de locomotie cu baterii electrice. Un real sprijin a primit elevul Cioloca Ionel,cu handicap locomotor, care in momentul de fata este unul dintre cei mai buni studenti ai Facultatii de matematica- informatica din Bacau, cursuri de zi. Orice solicitare a noastra a fost primita si rezolvata cu o omenie rar intâlnita.
Pentru toate acestea CL Beresti Tazlau si locuitorii comunei sunt plini de respect fata de domnul Andre Muit si il asteapta cu cea mai mare placere, ori de câte ori este posibil, sa vina in localitatea noastra.

Dumitru Tulpan, primarul comunei Beresti Tazlau

“A fost, cu adevarat, o munca de pionierat”

Prin proiectele derulate in judetul Bacau, Asociatia “Betania” a destelenit efectiv terenul. Principalele probleme cu care s-a confruntat au fost lipsa unor legi clare si a sprijinului financiar. Cu toate acestea, a facut pionierat in multe domenii – servicii sociale, educatie, sanatate – si a fost prima asociatie de utilitate publica din judetul Bacau.

In România anilor ‘90, nu se stia prea bine ce inseamna ONG, ce sunt asistenta sociala si “categoriile defavorizate”. Legislatia privind ONG-urile era veche, depasita, inadecvata. “Legea 21/1924 era singura modalitate prin care puteai sa infiintezi o asociatie si sa primesti personalitate juridica. Lumea nu stia ce inseamna o asociatie si nu intelegea cu ce se ocupa «Betania». Ne intreba daca este un SRL si cine sunt acesti olandezi, de ce au venit, pe cine ajuta si in ce scop? Erau nedumeriti”, marturiseste Adrian Indreas, vicepresedinte. Dupa ce au inceput sa apara rezultatele, oamenii au prins curaj, “au inceput sa ne caute si sa solicite sprijin. Pe lânga ajutoarele ocazionale, pentru familiile sarace sau cei care aveau nevoie de operatii, au inceput si institutiile sa apeleze la noi: scoli, DGASPC, SPAS, primariile…” Problema principala era ca nu existau legi clare, iar când au inceput sa apara “Betania” era deja departe. “Nu exista legislatie, dar daca vrei sa faci ceva te raportezi la legea pe care o ai si noi am respectat-o si am facut tot ce se cerea”, explica Adrian Indreas. Multe lucruri, insa, ii incurcau. “Betania” avea deja centre când a aparut legislatia care prevedea un anumit parcurs al desfasurarii unui proiect, or fundatia incepuse cu mult timp inainte proiectele, destelenind terenul pentru asistenta sociala.

Contractarea serviciilor sociale, o speranta!

O problema foarte serioasa era si este finantarea. “La data respectiva, când infiintam Centrul de zi pentru copiii cu handicap si Centrul Lalelelor, autoritatile locale nu aveau surse de finantare pentru asa ceva, doar se confruntau cu o problema si ne solicitau sprijin. Cei din strainatate au inteles necesitatea unor astfel de masuri – care ar fi putut fi replicate ca proiecte pilot si in alta parte – si au venit cu bani, cu consultanta, ne-au explicat cum se face si ne-au invitat sa facem cursuri pentru specialisti in Olanda. Dar, nedisparând problema sociala, proiectul a trebuit sa mearga in continuare. Finantatorul a zis «E timpul sa va ingrijiti de problemele voastre si comunitatea sa preia in mâinile proprii proiectul”, arata Adrian Indreas. Statul, autoritatile, comunitatea nu si-au asumat sarcina, mai ales ca legea nu le obliga ci arata doar ca bugetul local “poate finanta” proiecte. Asta, in ciuda faptului ca autoritatile colecteaza bani de la populatie si ii redistribuie in folosul comunitatii pentru servicii sociale, medicale, educationale. “Intr-adevar, a fost greu. La data respectiva, nu existau fonduri. Noi am adus fonduri, am creat proiectul, masura, instrumentul, terapia, apoi am asteptat ca ei sa vina alaturi de noi. Nu putem spune ca nu i-a interesat, i-a interesat, dar fiecare isi stabileste prioritatile. In plus, au avut ca scuza lipsa legislatiei si au avut foarte mare incredere ca nu vom lasa proiectele de izbeliste.” Uneori, insa, trebuie sa mai si inchizi, “nu poti sa-ti asumi riscul de a nu respecta standardele de calitate.” Adrian Indreas spera ca lucrurile se vor regla si se va intra pe fagasul normal: serviciile sociale sa fie scoase la licitatie, sa fie contractate de ONG-uri si sustinute de stat, ca in Occident: “Finantarile din afara sunt pentru a initia procedura, dupa care cineva trebuie sa plateasca, ori statul, ori beneficiarii, ori membrii comunitatii, daca sunt convinsi ca exista o nevoie.”

Prima asociatie de utilitate publica

La un moment dat, au aparut probleme noi, ca traficul de persoane si consumul de droguri. Si aici, Betania a facut pionierat, infiintând primul centru pentru copilul abuzat sexual, fizic si psihic si primul “Tel Verde” pentru consumatorii de droguri. Un alt domeniu in care a fost deschizatoare drumuri a fost autismul: “Aici chiar ne-am adaptat rapid la nevoile comunitatii. Am gândit proiectul intr-un fel apoi, crescând numarul de solicitari, am marit capacitatea. In timp ce derulam proiectul, apareau tot felul de studii, metode, am primit consultanta din Olanda si a trebuit sa fim in pas cu descoperirile.” Nu e singurul domeniu, insa, in care Betania a spart gheata: “A fost prima asociatie de utilitate publica din judet. Numai obtinerea acestei titulaturi a insemnat foarte multa munca si un biblioraft de documente, care nu se putea inchide de plin ce era. Ne-am bucurat ca a aparut legea asta si am zis ca atunci când statul iti da aceasta titulatura recunoaste si calitatea serviciilor, si faptul ca e nevoie de tine. Nu stiu cât ne-a folosit. Sunt niste facilitati, dar nu ne avantajeaza: dreptul de preemptiune la inchirierea sau cumparare unor spatii.” Tot munca de pionierat a insemnat si infiintarea sau dotarea unor laboratoare in colegiile “N. V. Karpen”, “D. Mangeron”, “A. Saligny”, Grupul Sc. Onesti, construirea de scoli si dispensare in mediul rural. “Am desfasurat proiecte care nu existau in Bacau, arata Indreas. Se discuta despre ce ar trebui sa faca scoala, se faceau mese rotunde, dar noi am mers mai adânc in probleme: «Oamenii astia nu au bani de calculatoare, de masinarii pe care elevul sa faca practica, atunci sa le cumparam». Un tânar care a terminat scoala profesionala si se angajeaza devine un sustinator al familiei, nu un consumator.” Inedita a fost si sosirea voluntarilor olandezi – adolescenti sau pensionari de 70-80 de ani -, care au construit aceste scoli si dispensare.

Exista politci, dar nu exista viziune!

Si in promovarea parteneriatelor, Betania a facut pionierat. “Noi am lucrat mai ales pentru copii dar i-am ajutat si pe batrâni, saraci sau bolnavi… Am sprijinit fundatii care aveau alte categorii de beneficiari si am devenit finantatori de proiecte. Nu ne-am temut de concurenta si nu am vrut sa fim unici. Parteneriatul e un concept foarte important” sustine Adrian Indreas. In domeniile strategice – educatie, sanatate, servicii sociale – ar trebui, la nivel national, sa se elaboreze politici pe termen lung cu obiective pe termen scurt si mediu, care sa fie facute de specialisti neimplicati politic, afirma vicepresedintele Asociatiei “Betania”. Si, mai important, ar trebui sa existe un pact intre partide, in beneficiul poporului român. “Aceste politici trebuie sa fie urmarite, sa se verifice daca s-au indeplinit sau nu obiectivele si de ce nu s-au indeplinit, dupa care, periodic, sa fie reglate fin, ajustate.” Aceasta ar fi sarcina Guvernului. Din pacate, de-a lungul anilor, mai mult s-a cârpit in privinta strategiilor. “Sunt facute alandala, nu sunt coerente, afirma Adrian Indreas. Ne intâlmin mereu cu astfel de probleme. Legea incepe frumos, cu explicarea termenilor, a principiilor, apoi se spune ce trebuie facut, dar se termina abrupt. Lipseste partea de finantare. Ramâne, as spune, la nivel de discutii, «Ne vom ocupa, spun ei, stim ca exista o problema cu autismul, cu violenta in familie, vom incerca sa rezolvam», dar nu se intâmpla nimic!”

„Nu ne vom opri aici!”

„Mai este mult de lucru, prin urmare nu ne vom opri aici. In aceasta vara, vom mai construi o gradinita si un dispensar in parteneriat cu autoritatile locale. Nu stim inca unde, facem tatonari. Cel mai mult ma preocupa, insa, lipsa locurilor de munca pentru tinerii cu dizabilitati. Ei ar putea lucra intr-o ferma pe care sa o viziteze copiii din oras, bucurându-se ca vad aievea un ponei sau un magarus. «Ferma copiilor» este proiectul la care ma gândesc cel mai mult!”

Andre Muit, presedintele Asociatiei Betania

„Asociatia Betania este o adevarata organizatie umanitara, profesionista, care s-a implicat de-a lungul anilor in actiuni de sprijinire a multor cetateni bacauani, de la cei mai mici pâna la cei vârstnici, aflati in diferite nevoi. Recunoscuta ca organizatie de utilitate publica de catre Guvernul României, Asociatia Betania este un partener al Institutiei Prefectului judetului Bacau in proiecte sociale, medicale sau educative.”

Claudiu-Octavian Serban, prefectul judetului Bacau

„Betania este una dintre asociatiile cele mai active si cu care dialogam cel mai des pe proiectele sociale. Ei nu sunt activi doar in muncipiul Bacau, ci si in judet, mai ales in zona de est, unde au sprijinit ridicarea unor dispensare si a unor camine culturale. E adevarat ca nu in multe judete din România se aloca bani pentru proiectele sociale derulate de fundatii, dar nici nu sunt multe judete care sa aiba asemenea fundatii. Statutul la care a ajuns Betania, acum, si in interiorul judetului, si la nivel national, e rodul unei munci de douazeci de ani. E o munca pe care, intr-o oarecare masura, reusim sa o apreciem si noi aici, la Consiliul Judetean, si sa o sustinem.”
Dragos Benea, presedintele CJ Bacau