miercuri, 4 februarie 2026
Acasă Blog Pagina 3778

Se strânge latul in jurul celor care nu-si platesc amenzile

    Ministerul Afacerilor Interne a initiat un proiect de lege care se afla in dezbatere publica pe site-ul institutiei si prin care urmareste modificarea ordonantei care reglementeaza regimul juridic al amenzilor. Mai precis, se doreste ca primariile sa-i actioneze in instanta pe cei care nu-si achita sanctiunile si sa nu se mai piarda timp cu purtarea corespondentei intre politie sau alte institutii care aplica amenda, si unitatea administrativ teritoriala.

    „În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organele de specialitate ale unitatilor administrativ – teritoriale în a caror raza teritoriala domiciliaza contravenientul persoana fizica vor sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savârsit contraventia, în vederea înlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati în folosul comunitatii, tinându-se seama de partea din amenda care a fost achitata”
    – articol modificat din OG nr. 2/2001

    Pâna acum, primaria anunta politia, jandarmeria sau politia locala cu privire la faptul ca persoana amendata nu a trecut pe la casierie si nici nu are ce sa-i ia, pentru ca nu are bunuri. Prin serviciile juridice ale acestora, se incepea procedura de transformare a amenzii in ore de munca in folosul comunitatii.

    Numai in anul 2013, Inspectoratul de Politie Judetean Bacau a inaintat la instanta de judecata 1.085 de actiuni pentru transformarea amenzilor in ore de munca pentru comunitate. Pâna la sfârsitul anului, magistratii au dat 636 de solutii irevocabile, dintre care 582 au fost in favoarea Politiei, prin urmare cei sanctionati trebuie sa mearga la munca. Si Inspectoratul Judetean de Jandarmi Bacau a obtinut la instanta, in prima jumatate a acestui an, transformarea a 87 de sanctiuni in ore de munca pentru comuna sau oras.

    Amenzi neplatite in valoare de 10 milioane de euro

    Daca proiectul va fi modificat, atunci, cel putin Primaria Bacau n-ar trebui sa duca lipsa de muncitori la Spatii Verzi. Si asta pentru ca are de incasat circa 10 milioane de euro numai din amenzi, iar o parte dintre cei care nu si le-au platit sunt deja declarati insolvabili.

    „In evidenta primariei Bacau, sunt 25.489 de contribuabili cu amenzi in valoare de 40.754.568 lei. Din 2013, au fost declarati insolvabili 154 de contribuabili cu amenzi in valoare de 8.067.108 lei, asta inseamna ca persoana nu are venituri sau bunuri urmaribile”, a declarat Ionut Tomescu, purtator de cuvânt la Primaria Bacau. Alti primari din judetul Bacau cred ca legea nu este buna si ar fi trebuit modificata din alt punct de vedere.

    La momentul de fata, daca individul sanctionat cu ore de munca pentru comunitate nu se achita de obligatie, nu i se intâmpla nimic si, prin urmare, nu se grabesc sa puna mâna pe matura sau pe lopata. La sfârsitul lunii iunie, Judecatoria Bacau a admis cererea IPJ Bacau de transformare a unei amenzi aplicate in 2007, in valoare de 1.000 de lei, pe numele unui barbat din comuna Rosiori, in 50 de ore de munca in sat.

    Un altul din Buhoci a primit 60 de ore pentru doua amenzi, iar doi barbati din comuna Izvoru Berheciului au de prestat 30, respectiv 40 de ore pentru amenzi de 150 si 200 de lei. Cu 150 de ore de munca pentru comuna s-a ales si un localnic din Parincea, el având amenzi neplatite in valoare de 3.600 de lei.

    „Avem destula treaba prin comuna, la santuri, curatenie pe marginea drumului, dar cei care au de prestat ore de munca in folosul comunitatii nu prea vin. Noi i-am instiintat ca suntem obligati, dar degeaba. Le-am spus sa vina, ca doar nu-i pune nimeni sa mute muntii. Le dam de lucru dupa puterile lor. Banuiesc ca stiu ca nu li se intâmpla nimic. Daca se transformau orele nemuncite in pedeapsa cu inchisoarea, veneau imediat. Sunt o multime de amenzi pe care nu le putem incasa. In plus, este un volum mare de lucru si pentru cei de la contabilitate”
    -Ion Ciuche – primar comuna Izvoru Berheciului

    „Pâna acum, circa 80% dintre cei care au avut ore de munca au venit. I-am pus la sapat si curatat santuri prin localitate. Am stabilit o norma de lucru in consiliul local, pentru ca sunt care au si 200 de ore de prestat. Avem multe amenzi pe care nu le putem incasa. Cine are salariu, ii punem poprire. Problema este cu cei care nu au venituri”
    – Ionel Petraru – primar comuna Rosiori

    Sa fii om…

    Cred ca nu exista om care, in toata viata lui, sa nu fi trecut pe la cabinetul vreunui medic. Fie si pentru o simpla raceala. Nu mai vorbesc de bolile copilariei, pentru care e obligatoriu sa mergi ca sa te vaccinezi.

    Pentru ca, oricât de mult am avea incredere in ceaiurile din camara bunicii sau in fierturile facute din buruienile alese cu grija, pe roua sau la miezul zilei, intelept e sa treci pe la cabinetul doctorului.

    Suntem, totusi, in secolul 21, când medicina a ajuns la un nivel al evolutiei la care nu gândea nimeni acum 100 de ani sau mai putin chiar.

    Bucuria e ca avem si oameni extrem de pregatiti in acest domeniu, de la chirurgi cu mâni de aur, capabili sa refaca, cu o precizie de micron, un trup distrus de vreun accident, pâna la cercetatori cu zeci de realizari premiate de intreaga lume stiintifica.

    Pe unii, am avut privilegiul sa-i cunosc ceva mai bine, din fericire, nu din postura de pacient, ci gratie meseriei de jurnalist. De multe ori, i-am vazut la lucru, in agitatia cotidiana de la locurile de munca, printre pacienti, rezolvând cazuri pe banda rulanta.

    Se intâmpla in anii de dupa revolutia din ’89, când, se stie, conditiile din spitale nu erau deloc schimbate fata cele din perioada comunista. In multe spitale nu s-a schimbat mai nimic nici in prezent. Totusi, la mai bine de 20 de ani, de intri in unele clinici din tara, ai impresia ca ai ajuns in Occident, in nu mai stiu ce clinica de renume. Unde esti respectat, cu adevarat, de intreg personalul, de la medic pâna la ingrijitoare, de la asistenta pâna la brancardier.

    Chiar si portarul iti intinde mâna politicos sa te ajute sa pasesti, de e nevoie. Se intâmpla in România. Am vazut asta chiar aici, mai aproape de noi, in Moinesti, la Spitalul Municipal de Urgenta unde s-a investit mult, in tot, de la dusumea la instrumentar si aparatura de ultima generatie, pâna la oameni, poate cel mai pretios bun al nostru.

    Si asta pentru ca au existat vointa si, mai ales, un om, cu o echipa de profesionisti pâna in maduva oaselor, care sa doreasca asezarea lucrurilor pe fagasul normal, civilizat, al anului de gratie 2014. Posibil ca ceea ce a rezultat la finalul acestui efort comun sa fi stârnit invidii si bârfe…cât cuprinde.

    Pâna la urma, traim in România si stim cum sta treaba cu capra vecinului. In fine, toate aceste lucruri marunte palesc in fata nevoilor bolnavilor care calca, impinsi de viata, pe holurile acestei institutii spitalicesti, cerând ajutor medicilor si asistentelor, etc. La urma urmei, conteaza sa fii om, atât, nimic mai mult.

    OMUL care a adus Occidentul in Moinesti

    Un om providential, o personalitate complexa si completa, un vizionar, un deschizator de drumuri in asistenta medicala spitaliceasca din judet. Perseverent, tenace, ambitios in a-si pune in aplicare proiectele indraznete pentru ridicarea Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti la ceea ce marea majoritate a managerilor de spitale din tara inca viseaza.

    Prin consecventa sa in a realiza ceea ce si-a propus pentru spitalul pe care il conduce de 13 ani a facut ca acesta sa creasca precum Fat Frumos din poveste. A adus spitalul la standarde europene si aceasta nu numai spre satisfactia sa si a colectivului, ci mai ales spre binele bolnavului. Un profesionist desavârsit, un perfectionist, un manager exigent cu subalternii sai, dar, in acelasi timp, omenos cu ei si cu bolnavii.

    Sufera alaturi de acestia si este profund afectat când il pierde pe unul dintre ei, in ciuda eforturilor supraomenesti depuse de el si colaboratorii lui. Un sot, un tata si un bunic model. Acesta ar fi, succint, profilul medicului, managerului si omului care a reusit performanta, neegalata de nimeni pâna acum in România, de a face dintr-un spital de provincie, cu datorii, dotare precara si deficit de personal, in urma cu 13 ani, o unitate etalon in asistenta medicala spitaliceasca din tara.

    Dr.Adrian Cotirlet are in mâna bagheta magica

    dr. Adrian Cotirlet - profesor universitar

    -Perseverenta, ambitie, tenacitate in a realiza tot ceea ce v-ati propus pe plan profesional, iata câteva din calitatile incontestabile pe care le aveti si care au fost demonstrate de-a lungul timpului. De la cine le-ati mostenit?

    – M-am nascut in Tirgoviste, in data de 13 iunie 1956. Casa parintilor mei, care este si acum, se gaseste foarte aproape de Turnul Chindiei. La Tirgoviste am urmat studiile primare si liceul in clasa speciala de biologie, din care majoritatea am devenit medici. Este o performanta, mai ales ca in 1975, când am intrat la Medicina, era concurenta mare. Familia in care m-am nascut si am crescut era o familie de oameni simpli, muncitori, care nu au avut legatura cu latura medicala. Tenacitatea despre care vorbiti este o mostenire de la bunica din partea mamei, o taranca inteleapta, cu inima mare, vaduva de razboi, care si-a crescut cei doi fii dupa principii sanatoase. Eu toate vacantele mi le petreceam la dânsa, de la 15 iunie la 15 septembrie, si-i port, Dumnezeu sa o ierte, si acum o stima deosebita fiindca mi-a inoculat respectul fata de munca si o rigurozitate in activitate, pe care o duc in continuare si incerc sa o transmit colaboratorilor, dar si, in familie, copiilor mei. Sunt intemeietor de profesie medicala in familia mea care, sigur, va avea o traditie fiindca la momentul acesta fata mea este medic specialist in ATI (anestezie-terapie intensiva-n.n.), doctor in stiinte medicale si asistent universitar la Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr.T.Popa” din Iasi, toate acestea, la 31 de ani.

    – Este singurul copil?

    – Nu, mai am si un baiat care este doctorand al universitatii de stat din Bucuresti si care a facut facultatea de istorie, sectia de studii europene si relatii internationale, optiune pe care i-am respectat-o, desi, poate, imi fac reprosuri in directia aceasta, ca nu am fost in stare sa-i prezint ceea ce este mai frumos din medicina. Dar am respectat decizia lui, fiindca asa este bine. Profesia pe care ti-o alegi o practici toata viata si trebuie sa o faci cu placere si mai ales sa crezi in ea. Am, totusi, satisfactia ca prin fiica mea am continuitate in medicina si, de ce nu?, speranta ca traditia in medicina va fi dusa mai departe si de nepotul de la ea, care are acum un an si sapte luni. Dar mai am un nepot, Marius Nedelcu, baiatul surorii mele, botezat de mine, care este chirurg la Spitalul Universitar din Strasbourg si de care sunt mândru ca mi-a urmat pasii.

    IMG_2746

    Un accident la baschet i-a purtat…noroc

    – Nu l-ati convins pe baiat sa va urmeze in profesie, dar pe dumneavoastra v-a influentat cineva in alegerea meseriei de medic ori a fost exclusiv o optiune personala?

    – Pâna in vacanta de vara din clasa a XI-a am cochetat cu sportul de performanta. Jucam baschet si ca multi adolescenti visam o profesie din asta, sa devin sportiv de performanta. O accidentare la genunchi m-a determinat sa ma reorientez spre alt domeniu si acesta a fost, din fericire, medicina. Cunoscând din postura de pacient un spital, am luat decizia de a da la medicina, fara a ma consulta si fara a fi influentat de cineva. A trebuit sa depun un efort sustinut in anul 1974-1975, atât pentru bacalaureat cât si pentru admiterea la UMF “Gr.T.Popa” Iasi.

    – Ce v-a determinat sa alegeti Iasiul, si nu Bucurestiul care era mult mai aproape?

    -Am fost influentat de familie sa optez pentru Iasi. L-am ascultat pe tata care mi-a spus: “Eu cred ca tu ai sanse de reusita la Iasi”. M-a convins si am ales Iasiul, unde am intrat la Medicina din primul an. Ii multumesc si acum, Dumnezeu sa-l odihneasca. Dupa aceea m-am legat de Moldova si am ramas in aceasta zona definitiv.

    -Aveati posibilitatea sa profesati si in alte zone, dar ati ales Moldova. De ce?

    – In 1982 am terminat facultatea, dar in timpul studentiei am mai realizat un lucru. La sfârsitul anului trei m-am casatorit cu o colega de grupa, sotia mea. A fost alegerea cea mai buna din viata mea. Prin urmare, cum la vremea aceea trebuia sa faci trei ani de stagiatura intr-un spital mare, am luat decizia impreuna cu sotia sa mergem la Spitalul Municipal Onesti. Decizia aceasta mai avea o motivatie. A doua zi dupa ce ne-am incadrat la spitalul din Onesti sotia mea a nascut fetita acolo si, in plus, avea in acest oras un sprijin din partea bunicii ei. Am ramas un an in Spitalul Municipal Onesti. In 1982, am subliniat-o de atâtea ori si o mai spun, am gasit la Onesti un spital deosebit. Sectia de chirurgie functiona ca si o clinica universitara si era condusa de dr.Lazar, caruia si acum ii port un mare respect. Multe sectii si servicii din acest spital erau de nivel universitar. Pentru mine acolo a fost o buna perioada de acumulare in ceea ce priveste profesia.

    IMG_4459

    S-a legat definitiv de Moinesti, de pe vremea stagiaturii

    -Dar nu ati stat la Onesti decât un an. Unde ati plecat apoi?

    – La 3 ianuarie 1984 am facut pasul spre Spitalul Moinesti. Am pasit aici fiindca sotia mea este din Moinesti. Am zis sa ne terminam stagiatura aici si sa vedem dupa aceea ce vom face. Eram legati si de cresterea fetitei, noi având un principiu si anume acela ca fiecare copil trebuie sa creasca lânga parinti. Am terminat stagiatura in 1985 la Moinesti, dar, din pacate, a urmat o perioada delicata pentru toti medicii tineri din România, in sensul ca din ianuarie 1983 si pâna in iunie 1988 nu s-a organizat niciun examen de rezidentiat, de intrare in specialitate. Asa ca in acea perioada am fost un an medic de intreprindere si dupa aceea am lucrat in Serviciul de urgenta al spitalului, având acceptul directorului de atunci sa desfasor activitate si pe chirurgie. In sfârsit, in iunie 1988 s-a deschis o bresa in sistemul de rezidentiat. Si aici, ca si la facultate, am „beneficiat” de o concurenta deosebita, fiindca timp de cinci ani, deci cinci generatii, nu se daduse examen. Am luat examenul de rezidentiat in chirurgie si am plecat dupa aceea la specializare timp de trei ani, la Spitalul de Urgenta Floreasca. In momentul in care am inceput acolo a venit pe lume baiatul si cum fetita s-a nascut când am debutat ca medic, trebuie sa cred ca ambii mi-au purtat noroc in cariera.

    – Rezidentiatul a fost dificil?

    – A fost placut pentru ca am lucrat intr-un colectiv deosebit, cu experienta foarte mare in chirurgia de urgenta, cu niste oameni exigenti. Multi erau de constructie militara, ca sa spun asa, respectiv generalul Suteu si generalul Bucur, viitorul director al Spitalului de Urgenta Floreasca. Tuturor le port, de asemenea, un mare respect pentru ca m-au crescut in spiritul unor exigente deosebite. La momentul acela pareau de o duritate absoluta, dar ulterior s-au dovedit a fi de bun augur pentru cariera de chirurg.

    “M-am realizat pe toate planurile la Moinesti”

    – Dupa terminarea rezidentiatului v-ati intors la Moinesti. Nu v-a tentat sa alegeti altceva, pentru ca acum aveati alte perspective?

    – Da, am avut multe momente când mi s-a oferit posibilitatea evidenta de a alege un centru universitar sau de a ramâne in strainatate.

    – Si ce v-a oprit?

    – Ce m-a oprit? Bine spus! Eu sunt un tip optimist, si cred ca nu imi va disparea acest sentiment, ca in România va fi bine. Eu pot sa spun ca m-am realizat si profesional, si familial, si social, pe toate planurile, aici, in România. Am pledat intotdeauna pentru a-i convinge pe medicii tineri sa ramâna in România si am facut intotdeauna un apel in aceasta directie si din postura de tata. Culmea e ca amândoi copiii ma mostenesc in aceasta privinta. Fiica mea a fost la Spitalul Henri Mondor din Paris, cu o bursa, dar s-a intors si profeseaza in sistemul sanitar din România. Si baiatul a fost cu o bursa, Erasmus, un an de zile in Germania si a revenit in tara. Si eu si ei credem in posibilitatea de afirmare in România. Apoi mai este si o alta parere de a mea in favoarea acestei convingeri. In strainatate trebuie sa te duci la o anumita vârsta. Dupa aceea integrarea acolo este destul de dificila iar unui chirurg ii trebuie stabilitate, sa fie cunoscut de oamenii din zona, sa capete increderea lor. Nu reusesti acest lucru, mutându-te dintr-un loc in altul. Deci m-am intors la Moinesti pe postul de specialist in chirurgie si am gasit aici un colectiv foarte bun, foarte intelegator cu mine. De fostul sef de sectie, doctorul Ivan, care este acum pensionar, dar mai face garzi, ma leaga o activitate de peste 35 de ani.

    Cel mai longeviv manager de spital

    – In perioada in care sistemul sanitar era si mai bolnav decât acum, dumneavoastra v-ati angajat si sa manageriati spitalul. Din 2001 sunteti managerul acestei unitati medicale. Ce v-a determinat sa luati aceasta hotarâre?

    Scan10001-5

    – Si aici este o istorie in sensul ca eram intr-un moment, sa spunem asa, de maturitate profesionala. Totusi, trecusera 20 de ani de când desfasuram activitate chirurgicala si 7 de când practicam laparoscopia (o tehnica moderna chirurgicala, revolutionara, pe care a introdus-o când in tara se mai practica doar in cinci spitale iar in Moldova, numai la clinica universitara din Iasi-n.n.). Si a venit o oferta din partea unei persoane, nu politice, nu administrative, nu medicale. Nu pot sa divulg numele persoanei. La inceput eu am privit propunerea ei cu reticenta, dar dupa aceea am luat-o ca pe o noua provocare. Si mi-aduc aminte ca pentru multa lume a fost o surpriza decizia mea, poate si pentru familie, dar ea m-a incurajat in tot ceea ce am intreprins. A fost o mirare pentru multi felul cum am inceput speech-ul ca nou director. Am spus atunci, in 2001, ca sunt necesari zece ani ca aceasta unitate medicala sa devina un spital adevarat. Noua acuma ne place sa zicem spital european, nu, eu am spus spital adevarat. O parte dintre colegii mei au fost uimiti. In mintea lor, probabil, au gândit ca nu m-am asezat bine pe scaunul de director si m-a si imbatat puterea. Dar, pâna la urma, si de aceasta data timpul mi-a dat dreptate si-i multumesc lui Dumnezeu ca am avut posibilitatea sa demonstrez acest lucru. A fost un moment de cotitura in viata spitalului fiindca atunci mi-am format o echipa (o mare raspundere) care nu avea nicio experienta in conducere. Nici directorul medical, nici cel economic, nici sefa auditului si nici sefa de personal. Am crezut in ei si, pe aceasta cale, vreau sa le multumesc. Performanta in medicina, indiferent de domeniu, nu se poate face decât in echipa. Cine mai crede in “one man show” este depasit si la acest aforism. Si am pornit la drum in martie 2001 cu aceasta echipa.

    – Ati preluat conducerea spitalului intr-o perioada in care si aceasta unitate medicala era subfinantata cronic. Aceeasi situatie era in tot sistemul sanitar. Dar ati facut adevarate minuni in aceasta conjunctura vitrega. Care este secretul?

    – Da, spre deosebire de altii, eu niciodata nu am vorbit si nu o sa vorbesc despre vechea mostenire sau de ce a fost inaintea mea. Pe mine m-a interesat prezentul si viitorul. Este foarte adevarat ca am intrat in medicina inainte de 1989 cu lozinca “Nu sunt bani!” si, din pacate, oricât de optimist as fi eu, cred ca o sa ies cu aceeasi lozinca. Dar am mers pe principiul, mai ales in acea perioada, ca diferenta fata de ceea ce era va fi abilitatea echipei manageriale de a aduce bani din afara sistemului medical. Paradoxal, ne-a ajutat si situatia din acea vreme. Noi nu eram in Uniunea Europeana, astfel ca am putut dezvolta relatiile cu organizatiile neguvernamentale, cu asociatiile din afara României, care au fost benefice pentru spital. Imi aduc aminte ce “baloane de oxigen” ne aduceau “Farmacistii fara frontiere” din Franta, organizatiile neguvernamentale din Norvegia, din Olanda sau din Italia, parteneriatele pe care le-am incheiat cu spitalele din Franta si Italia si, ulterior, din Israel! Toate acestea au contat foarte mult in evolutia spitalului. Si un alt aspect, care de multe ori in acea perioada a fost neglijat, strainii nu veneau la Spitalul Moinesti de dragul unei persoane, ci erau impresionati ca acele ajutoare aduse de ei erau folosite in scopul pentru care le-au donat. Pe lânga aceasta, au vazut ca spitalul evolueaza. Toate acestea i-au determinat sa vina in repetate rânduri la Moinesti. Astfel, au avut convingerea ca sunt puse in evidenta si eforturile lor, prin investitiile noastre din spital.

    La ora 5.00 dimineata, la patul bolnavului

    – Investitii, de peste 13 ani, se tot fac, in primul rând, datorita tenacitatii si activitatii neobosite a dumneavoastra. Când incepe si când se sfârseste ziua de lucru a medicului si managerului Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti?

    – Ziua de 1 martie 2001 a insemnat o schimbare in activitatea mea si a programului meu, fiindca eu sunt chirurg mai intâi de toate. Sunt multe paradoxuri in relatia chirurg-manager. Tin extraordinar de mult sa-mi practic in continuare specialitatea. Ca sa pot face acest lucru, mi-a fost necesara intelegerea oamenilor din spital. Am avut-o si o am si sper sa o am in continuare, fiindca programul meu de lucru incepe la ora 5.00 dimineata. Debuteaza cu o vizita prin sectie ca sa-mi vad bolnavii, care mi se adreseaza direct, pentru ca apoi cel târziu la 6.15 sa intru in blocul operator. Dupa terminarea programului operator, care inseamna participarea colegilor anestezisti, a colegului chirurg, a asistentelor si infirmierelor, ramâne partea a doua, aceea de manager de spital, pentru care este timp suficient sa o facem, cu un ton mai ridicat sau mai blajin, depinde cum este necesar.

    Si cadru didactic universitar

    – Sunteti si cadru didactic la Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacau. In ce consta activitatea dumneavoastra la aceasta universitate?

    – La momentul acesta avem o colaborare cu Universitatea de Medicina si Farmacie “Gr.T.Popa” din Iasi in parteneriat cu universitatea din Bacau unde a fost deschisa o sectie de asistenta medicala generala. Se adreseaza, evident, asistentilor medicali care vor sa dobândeasca studii superioare aici, in Bacau. Prima promotie a fost in mai 2014. Ne gândim in continuare la prelungirea acestui parteneriat si la infiintarea unei scoli postliceale de asistenti medicali in cadrul universitatii. Este ultima noutate, care, cred, ca va fi pusa in practica in anul universitar 2014-2015. Cred foarte mult in invatamântul medical universitar in Bacau, tinând cont ca exista posibilitatea prin cele doua baze de instruire practica, respectiv Spitalul Judetean de Urgenta si Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti, sa avem o buna pregatire a cadrelor medicale. Fara doar si poate am o obligatie fata de aceasta universitate pentru ca de putin timp sunt profesor universitar aici si consider ca-i sunt dator cu aceasta, in general, si sistemului sanitar din Bacau.

    – Considerati ca ati realizat tot ceea ce v-ati propus?

    – In linii mari, da. Aceasta este o satisfactie pentru mine, dar si o mare pierdere pentru spital, ca sa spun asa, pentru ca, trebuie sa recunosc, nu mai am elanul pe care il aveam la 1 martie 2001. Probabil si vârsta isi spune cuvântul. Dar, oricând intr-un spital mai sunt nevoi si in afara de aceasta nu poti sa-i multumesti pe toti angajatii. De multe ori chirurgul Cotirlet nu a fost de acord cu managerul Cotirlet, dar pentru binele spitalului nu erau alte solutii. Nu uitati ca in aceasta perioada am fost intr-o reforma perpetua in sistemul sanitar si, daca nu ne adaptam, pierdeam.

    In putinul timp liber, imbina utilul cu placutul

    – Revenind la cât dureaza ziua de lucru, sunt momente in care, totusi, va deconectati de la grijile pentru spital?

    – Ne permitem sa avem un concediu pe an. Atunci copiii mei stiu ca daca tata a iesit din priza spitalului, doua zile nu avem ce sa facem cu el, pentru ca sunt o “leguma”. Dupa aceea socializam, dezbatem problemele si ne simtim bine. Pâna acum doi ani aveam si un panou de baschet in curte si, din când in când, ma ascundeam acolo, aducându-mi aminte de anii de liceu. Pot sa spun ca ma pasioneaza si calatoriile, dar acestea sunt legate, in primul rând, de participarea mea la evenimente medicale. Abia dupa acestea urmeaza si cunoasterea locurilor respective. Am avut astfel ocazia sa vad foarte, foarte multe tari. Dar imi face o deosebita placere ca in timpul liber sa ma implic si in activitati care sa le aduca o raza de lumina celor aflati in necazuri. In consonanta cu profesia mea, in 2002, impreuna cu alti colegi am infiintat in Bacau Clubul Rotary, un club centenar aparut in Statele Unite ale Americii in 1905, care are scop umanitar si social. Ne putem mândri cu mai multe actiuni pe care le-am organizat in judetul Bacau sub sigla acestui club, actiuni care s-au adresat in special populatiei nevoiase dar si celor care aveau nevoie de un sprijin in activitatea lor artistica, asa cum este Tabara de pictura de la Tescani si Slanic Moldova.

    “Imi pare rau ca nu am timp mai mult pentru bolnavi”

    – Aveti regrete?

    – Da, fara discutie, am regrete, pentru ca nu am putut sa aloc mai mult timp familiei mele si pentru faptul ca baiatul meu nu-mi urmeaza cariera medicala. Am regrete ca nu am avut posibilitatea sa le rezerv mai mult timp bolnavilor, ca nu am putut in anumite circumstante sa fac mai mult pentru ei. In activitatea mea, ca si medic, am vazut foarte multi bolnavi pe ultimii metri ai parcursului vietii si sa stiti ca pe niciunul nu l-am auzit ca vrea sa moara in momentele acelea. Parca implora sa mai traiasca si multe imagini din acestea o sa ma urmareasca toata viata. Alte regrete nu am.

    1

    134 de ani de existenta

    In Moinesti, primul spital a fost infiintat in anul 1880. Pe atunci exista un singur medic, un intendent, un barbier si sapte oameni de serviciu. Prima atestare medicala dateaza din 1887, document in care, pentru prima data, sunt mentionate si izvoarele minerale din zona. In 1890 spitalul a fost mutat intr-o alta locatie, mai incapatoare. Este vorba despre cladirea situata la iesirea din Moinesti spre Comanesti, pe partea dreapta, cunoscuta ca si „spitalul vechi”.

    Aici functioneaza in prezent sectiile de Boli Infectioase si de Pneumoftiziologie. La vremea respectiva, spitalul avea doua saloane mari cu 20 de paturi, fiecare, distinct, pentru femei si barbati. In 1950 pe lânga spitalul vechi a fost infiintata Policlinica Moinesti, care a functionat in localul vechii judecatorii. 1952 este anul in care se deschide Policlinica de la Lucacesti, care apartinea de „Petrol” iar in 1954, Spitalul „Pietrosul” din Modirzau. In 1968, spitalul vechi avea mai multe sectii: contagioase, dermatologie, pediatrie si o casa de nasteri. Tot aici functiona si un laborator de analize.

    In 1973, capacitatea sectiei Contagioase a crescut de la 40 la 80 paturi. Tot atunci a fost stabilita structura Spitalului Unificat Moinesti. Acesta avea 466 paturi, laboratoare de radiologie si de analize medicale, o sectie exterioara de chirurgie la Lucacesti, una de medicina interna, o cresa, o policlinica, serviciu de salvare si 23 de dispensare. Dupa doi ani a fost dat in folosinta noul local al Spitalului Orasenesc Moinesti, unde functioneaza in prezent unitatea actuala. Initial, spitalul a avut 550 de paturi care erau repartizate sectiilor de medicina interna, chirurgie, pediatrie si boli inectioase. In anul urmator acestora li se adauga sectia de anestezie si terapie intensiva. In 2001, ca urmare a declararii ca municipu al orasului Moinesti, si denumirea spitalului se schimba in Spitalul Municipal Moinesti. In 2007 capata statutul de Spital Municipal de Urgenta Moinesti.

    4

    Spital multidisciplinar

    In prezent, este structurat pe 7 sectii (chirurgie, anestezie-terapie intensiva, medicina interna, boli infectioase, obstetrica-ginecologie, pneumoftiziologie, pediatrie) si 17 compartimente cu paturi (cardiologie, balneofizioterapie, neurologie, nefrologie, geriatrie, diabet si boli de nutritie, psihiatrie, chirurgie laparoscopica, neurochirurgie, oftalmologie, ORL, arsi, ortopedie, neonatologie, gastroenterologie, urologie, pneumologie), 5 sali de operatie, laborator de analize medicale, centru de imagistica-radiologie, compartiment de primire urgente, ambulatoriu de specialitate. Dispune de 414 paturi iar 20 sunt pentru spitalizare de zi.

    „Este un spital multidisciplinar al carui profil de urgenta a luat nastere pe baza necesitatilor identificate in zona pe care o deserveste si care asigura servicii de inalta calitate pentru toata patologia traumatica, chirurgicala si medicala de urgenta”, retinem de pe site-ul spitalului. Este singurul furnizor de servicii medico-chirurgicale de urgenta pe o raza de 50 de kilometri, cu o populatie de aproximativ 186.000 locuitori. Este dotat cu echipamente de ultima generatie, conform standardelor europene, are personal medical cu grade diferite de competente (3 sunt doctori in stiinte medicale), 6 linii de garda, platou paraclinic (laborator) certificat ISO 9001 si acreditat RENAR in 2010 (unicul din judetul Bacau), din 2008 are si un departament de cercetare medicala si nu mai inregistreaza arierate inca din 2003, la numai doi ani de când dr.Adrian Cotirlet a preluat conducerea spitalului. In 2001 acesta avea datorii de 817.678 lei, care au fost stinse Tot de mai multi ani are reputatia de Centru de Excelenta.

    BUUUNNNNAAA

    „Aceasta unitate a avut o evolutie atipica sistemului sanitar spitalicesc din România. La 1 martie 2001 avea 260 de paturi si 31 de medici. In momentul de fata are 414 paturi si 103 medici. Sunt foarte multi medici tineri, dintre ei, multi de foarte buna calitate.”
    dr. Adrian Cotirlet, managerul spitalului

    Al doilea spital din Moldova in care s-a introdus chirurgia laparoscopica

    Este al doilea spital din Moldova si al saselea din tara in care s-a introdus o metoda chirurgicala moderna, revolutionara-laparoscopia. In perioada in care dr.Adrian Cotirlet, managerul spitalului, se pregatea pentru examenul de primariat, in 1994, i s-a ivit ocazia de a participa la un curs care a insemnat o cotitura in activitatea sa de chirurg, pentru ca era vorba despre chirurgia laparoscopica.

    “In acea perioada aceasta metoda era o efemerida pentru toate serviciile de chirurgie din lume. Nu-si câstigase locul, era denumita chirurgia cu bete sau chirurgia la intuneric, era considerata un model experimental care nu va fi implementat in practica curenta chirurgicala. Eu, in schimb, am crezut in aceasta metoda noua, moderna, si am participat la curs, recunosc, si cu titlul de curiozitate. Asadar, am fost la acest curs organizat de UMF Iasi, Clinica I Chirurgie, in cooperare cu o asociatie belgiana, cu sediul la Anvers, si de atunci am crezut in laparoscopie.”
    dr. Adrian Cotirlet, managerul spitalului

    A legat o strânsa prietenie de atunci si cu cei din Iasi, si cu cei din Belgia, care dupa aceea au facut nenumarate vizite in spitalul moinestean. Dupa ce in decembrie 1994 a urmat un stagiu la Institutul European de Chirurgie Laparoscopica de la Strasbourg, dr. Adrian Cotirlet a inceput din 16 iulie 1995 sa aplice in spital chirurgia laparoscopica si a avut curajul sa fie primul din tara care facut o astfel de operatie in sistem privat.. Pentru a se perfectiona in aceasta tehnica a urmat zeci de stagii in Europa si in America. In cei aproape 20 de ani de chirurgie laparoscopica, experienta sa personala este de peste 4.000 de operatii laparoscopice in spital.

    Construirea Heliportului - august 2013

    Proiecte implementate in perioada 2001-2014

    -reabilitarea blocului operator
    -reabilitarea sectiei ATI si a serviciului de sterilizare
    -infiintarea compartimentului de hemodializa
    -infiintarea sectiei de obstetrica-ginecologie
    -reabilitarea sectiei de chirurgie
    -reabilitarea laboratoarelor de radiologie si clinic, precum si a sectiilor de pediatrie si medicina interna
    -titulatura de spital de urgenta
    -modernizarea ambulatoriului integrat
    -reabilitarea si modernizarea sectiilor de boli infectioase si pneumologie
    -extinderea compartimentului de primire urgente
    -reabilitarea blocului alimentar
    -implementarea sistemului informatic
    -reabilitarea termica a cladirii spitalului
    -dotarea laboratorului de imagistica medicala cu un computer-tomograf performant
    -heliport
    -compartiment de recuperare cardiovasculara
    -inlocuirea sistemului clasic de incalzire-racire si preparare a apei calde pentru consum, cu un sistem ce utilizeaza energii regenerabile etc.

    inaugurare tomograf 2008

    La toate aceste investitii au contribuit financiar Ministerul Sanatatii, Consiliul Judetean, Consiliul Local Moinesti, dar si spitalul, din fonduri proprii.

    Un profesionalist desavârsit

    chicea minodora

    O evidenta si graitoare dovada a faptului ca oamenii inscriu numele unei localitati pe harta istoriei unui domeniu o reprezinta relatia doctorului Adrian Cotirlet cu Moinestiul si, fireste, cu judetul Bacau. Domnia sa este o personalitate remarcabila a medicinei românesti, un nume ce a trecut de hotarele tarii si care nu a avut nevoie de un centru universitar pentru a-si demonstra valoarea, stiind sa-si adune si sa-si formeze colaboratorii, facând din Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti o unitate etalon. Am toata admiratia pentru acest desavârsit profesionalist, inzestrat de Dumnezeu cu cele mai nobile virtuti umane.

    Minodora Chicea, presedintele Filialei Bacau a Ordinului Asistentilor Medicali Generalisti, Moaselor si Asistentilor Medicali din România

    „A scos angajatii din letargie”

    datcu

    Colaborarea mea cu Spitalul Municipal de Urgenta Moinesti a inceput in anul 1994, când, dupa absolvirea Liceului Sanitar Bacau, am primit repartitie in cadrul sectiei Anestezie-Terapie Intensiva.

    Am cunoscut atunci o echipa medicala complexa, prin specificul sectiei, cu care aveam sa colaborez de-a lungul anilor, echipa din care facea parte si doctorul Adrian Cotirlet. Anii aceia de inceput nu au fost usori din multe puncte de vedere, dar am beneficiat in mod constant de sprijin din partea acestei echipe in formarea mea profesionala. In cei 20 de ani de experienta in cadrul spitalului, am traversat mai multe directorate si am cunoscut si partea goala a paharului, dar si pe cea plina.

    Nu m-as fi gândit atunci, la inceputul carierei mele ca spitalul va suferi asa transformari radicale precum cele din ultimul deceniu, ajungând sa fie, declar fara falsa modestie, cel mai bun spital din judet si unul dintre cele mai bune din tara. Si aceasta se datoreaza celui ce a stiut sa mute lucrurile din loc la propriu si la figurat sa-i scoata din letargie pe cei 470 de angajati, sa schimbe radical, peste noapte, aspectul spitalului.

    Imi amintesc de un moment in care, impreuna cu alte colege cu care urmam cursurile de asistenti medicali generalisti ale Facultatii de Medicina „Victor Papillian” Sibiu, am hotarât sa renuntam la aceste cursuri, din varii motive, si atunci domnul doctor Cotirlet ne-a spus : „Un lucru inceput trebuie dus la bun sfârsit”. Ne-a convins, astfel, sa nu abandonam si datorita dumnealui noi am devenit primele asistente absolvente de studii superioare din cadrul spitalului.

    In concluzie, atunci când lucrezi cu oameni de o anumita calitate profesionala, asta contribuie si la formarea ta.

    Adina Datcu, director de ingrijiri medicale

    Cu un pas inaintea tuturor

    Constantin-Stan

    Foarte admirativ la adresa managerului Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti ne-a vorbit si dr.Constantin Stan: „Am facut armata impreuna (inainte de 1989 cei care reuseau la facultate faceau 6 luni de instructie militara pâna a incepe cursurile universitare-n.n).

    Pe atunci nu-i banuiam calitatile deosebite pe care le-a dezvaluit mai târziu. Ne cunoastem si din timpul facultatii, când mi-am dat seama ca este un student dornic sa afle cât mai multe noutati din medicina, sa studieze cu o vointa de invidiat.

    A avut si are permanent ambitia sa se autodepaseasca, sa fie primul care aplica tehnica medicala de ultima ora. Când la clinica mea am deschis primul centru de laparoscopie din România, nu a ezitat sa faca prima interventie chirurgicala prin aceasta tehnica si nici sa lucreze cu medici specialisti de renume din strainatate, pe care eu i-am adus in Bacau. Deci a avut curajul sa aplice, practic, un lucru revolutionar in medicina.

    A fost intotdeauna cu un pas inaintea celorlati colegi de breasla si s-a adaptat foarte repede la cerintele medicinei private. De altfel, aceste cerinte a reusit sa le imprime si Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti. A adus spitalul la nivelul unei unitati medicale private, cu perseverenta si tenacitatea lui, si aceasta pentru ca s-a racordat la toate schimbarile din domeniu. Comunitatea, cetatenii, bolnavii trebuie sa se simta fericiti ca au un asemenea om in zona”.

    dr. tincu

    Ce sa va spun? Sunt emotionat când trebuie sa vorbesc despre doctorul Adrian Cotirlet, pentru ca oricum noi suntem in umbra lui. Ne-am format sub influenta lui constructiva si vizionara pe care majoritatea dintre noi nu i-am banuit-o, nu am sesizat-o. E motivul pentru care el a acumulat in liniste, constructiv, enorm de multe elemente si date si atunci a dorit sa devina managerul spitalului, pentru ca acesta ajunsese intr-o situatie critica din punct de vedere financiar, in ceea ce priveste dotarea cu aparatura medicala, dar arata si dezolant.

    De aceea marea majoritate dintre noi am dorit schimbarea. A fost si este omul potrivit la momentul potrivit. Sa spun sincer, ne este frica sa nu plece in alta parte, ca nu stiu ce ne-am face fara el la conducerea spitalului. Are o atitudine autoritar-constructiva si aceasta ne-a adus noua, tuturor, celor care lucram in acest spital, multa liniste si confort psihic, pentru a lucra fara stres. A contribuit nemijlocit la dotarea spitalului ca sa ne desfasuram activitatea la un nivel profesional ridicat si sa realizam un act medical de calitate.

    Este pionul principal care a introdus chirurgia laparoscopica la noi in spital, in vremea in care asemenea tehnica moderna mai era practicata doar in sase unitati medicale din tara. Cu o tenacitate de neimaginat a urmat numeroase cursuri de pregatire la noi in tara si in strainatate. Sincer, personal nu vad alt om care sa duca mai departe ceea ce a realizat el.

    A aparut generatia tânara, incisiva, medicii care vin dupa noi sunt foarte bine pregatiti profesional, dar nu sunt initiati intr-ale administratiei sanitare. Vor trebui sa acumuleze mult din aceasta pentru a ajunge la nivelul lui. Doctorul Adrian Cotirlet a ridicat atât de sus stacheta, incât e foarte greu ca cineva sa-l egaleze. Am fost colegi de facultate. Era atâta de linistit, dar foarte analitic si cu dorinta de a acumula cât mai multe cunostinte de medicina.

    Era un foarte bun student si ceea ce mai este de apreciat la el este faptul ca a tinut tot timpul legatura cu profesorii de la Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr.T.Popa” din Iasi, ceea ce a contat enorm de mult pentru spital. Si a fost un exemplu pentru noi si in acest sens, astfel ca, la rândul nostru, am reluat legatura cu profesorii de la universitatea pe care am absolvit-o. Intotdeauna a fost cu un pas inaintea noastra. Este o prersonalitate atât de puternica, incât merita toate cuvintele de lauda si apreciere, pentru ca putini au realizat ceea ce a reusit el.

    Dr.Eugen Tincu, medic primar anestezist

    ilie viorel

    În ultimii ani, Spitalul Municipal de Urgentă Moinesti a beneficiat de investitii care depăsesc suma de zece milioane de lei – bani proveniti din fonduri europene, de la bugetul local al municipiului, de la Consiliul Judetean si din fonduri proprii ale unitătii medicale. Toate aceste investitii majore au contribuit ca obiectivul să devină unul de referintă pentru întregul sistem sanitar-medical nu doar la nivel regional ci chiar la nivel national si international.

    Aceste investitii majore, cooperarea cu specialisti si experti, managementul asigurat de echipa condusă de către dr. în medicină Adrian Cotîrlet au contribuit, de asemenea, ca numele (si renumele) SMU Moinesti să crească an de an, de asa manieră încât rezultatele si prestigiul institutiei să devină comparabile cu cele ale unor unităti medicale de elită.

    Adăugati la toate cele de mai sus organizarea anuală a unui eveniment de mare impact – Zilele Medicale ale SMUM (cu participare internatională) – manifestare care a ajuns la cea de-a IX-a editie.

    Viorel Ilie, primar, municipiul Moinesti

    „Adrian este un fel de Arafat al Bacaului”

    Smarandache BUN

    Pot spune ca-l stiu de o viata, ne-am crescut copiii impreuna, am incaruntit impreuna. L-am cunoscut in 1985 la Zemes, unde sotia sa, Mihaela, era medic la dispensarul din comuna. Amândoi eram la inceput de cariere. Doctorul Cotirlet este unul despre care pot spune ca a reusit. Si va mai spun ceva, nu s-a schimbat foarte mult, poate s-a mai inteleptit, insa are aceeasi explozie specifica tinerilor, ca in urma cu 30 de ani.

    Pentru multi, care nu-l cunosc asa cum il cunosc eu, Adrian este un fel de institutie sau un fel de Arafat al Bacaului. Eu stiu ca, in primul rând, este un tata de exceptie, un coleg si un prieten extraordinar, un om de echipa si abia dupa aceea este medic si manager. Cunosc putini profesionisti asa cum este Adrian Cotirlet.

    Multi sunt buni sau foarte buni in meseriile lor ori ca manageri, insa Adrian are si altceva care le lipseste altora. Are suflet pentru noi, are dragoste pentru meleagurile noastre, fata de oamenii de aici.
    Miron Smarandache, deputat PSD, Colegiul 7

    “Ma simt implinita profesional de când lucrez cu domnul doctor”

    zugravu

    De 22 de ani lucrez in Spitalul Moinesti, dar in sectia Chirurgie, direct, cu domnul doctor Cotirlet, din 2000. Colaborarea a fost excelenta. Dânsul are niste calitati deosebite pe care le imprima si echipei. Nu accepta rabat de la disciplina, rigurozitate, corectitudine. Are o memorie excelenta. Stie exact ce trebuie sa faca fiecare in ziua respectiva si, evident, urmareste daca a dus la capat. Are un ritm de munca fantastic. Si pacientii sunt foarte incântati. Nu au vazut nicaieri ca un medic si manager sa vina la 5.00 dimineata in spital si sa lucreze zi lumina. Drept urmare si adresabilitatea, afluxul de pacienti, la spitalul nostru este foarte mare. Este foarte exigent, are toleranta foarte scazuta fata de greseli. Dar daca, firesc, cu personalul medico-sanitar este foarte exigent, in schimb, cu bolnavii este foarte omenos, empatizeaza cu ei, pentru ca este si o persoana religioasa. Nu o data l-am auzit sa spuna: „Noi facem ce putem, Dumnezeu alege”. Dar si cu noi este omenos, când apelam cu probleme reale personale, niciodata nu ne refuza sprijinul. Tine foarte mult la pregatirea profesionala continua a personalului medico-sanitar. Datorita dumnealui, acum suntem multe asistente medicale cu studii superioare in spital. In 2011 eram 6, dupa care am ajuns la 26 iar anul viitor ni se vor mai alatura alte 20. S-a implicat si in finantarea unei parti a costului studiilor noastre de catre spital. Este un sef inflexibil, dar nu inuman, nu ne cere nimic decât disciplina, corectitudine, competenta, pofesionalism, lucruri firesti. Daca le respectam evident ca vin si rezultatele activitatii noastre.

    Mirela Zugravu, asistent medical principal, sectia Chirurgie

    Impresii din Cartea de Onoare a Spitalului Municipal de Urgenta Moinesti

    „Doctorul Cotirlet a avut priceperea si inteletciunea de a aduna in jurul sau o echipa de tineri destoinici, capabil sa realizeze proiecte indraznete.”
    prof.dr. Ostin C. Mungiu, UMF „Gr.T.Popa” Iasi (2008)

    „Multumim intregii echipe a Spitalului din Moinesti si directorului pentru minunata ospitalitate si excelentele proiecte prezentate. Nu exista niciun dubiu ca vom continua colaborarea cu aceasta echipa tânara si dinamica.”
    prof. Pierre Marguet, Pharmacologue CHV de Limoges (2008)

    „Suntem bucurosi sa aducem o contributie modesta la reusita proiectului privind realizarea acestei unitati spitalicesti. Ne vom aminti de un personal foarte prietenos, care ne-a primit cu caldura. Cele mai bune urari de succes.”
    Brigitte, Alain et Jaques, voyageurs du coeur

    „Am fost impresionat de vizita efectuata in spitalul din Moinesti. Am gasit aici oameni profesionisti, dedicati si bine pregatiti pentru meserie. Suntem interesati sa continuam parteneriatul si colaborarea noastra in viitor.”
    Gorin Iacob Blum, Rosh Pinna Local Council Israel (2010)

    „Suntem mândri si foarte incântati ca am cunoscut acest spital. Mulltumesc in mod special domnului Adrian Cotirlet, dar si echipei sale minunate. Speram sa revenim cât de curând.”
    Dr.Ramon Vilalonga, Dr. Jose Manuel Fort Lopez (2010)

    „Toate felicitarile doctorului Adrian Cotirlet si echipei de la Spitalul din Moinesti pentru entuziasmul si profesionalismul care au facut posibile atâtea realizari. Le doresc success in continuare si as fi onorat sa le fiu alaturi in tot ceea ce si-au propus sa faca mai departe.”
    prof. dr. Irinel Popescu (2011)

    „Multumim mult pentru ocazia de a vizita spitalul. Ce realizari frumoase! Felicitari! Suntem impresionati. Success in continuare.”
    Dana si Sandra Tonnessen, de la Organizatia Grenlandsaksjonen, Norvegia (2011)

    2001 - Premiul de excelenta la Universitatii Bacau

    Performantele din activitatea profesionala, stiintifica si sociala stârnesc orice invidie:
    -medic specialist chirurg, medic primar chirurgie generala, doctor in medicina (1998)
    -profesor universitar la Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacau (absolvent al modulului psihopedagogic, nivelurile I si II, Departamentul pentru pregatirea personalului didactic al acestei universitati)
    -manager de spital
    -absolvent al Scolii Nationale de Sanatate Publica si Management Sanitar (1997)
    – director de proiect de cercetare-dezvoltare/granturi
    – membru in colective nationale care deruleaza Proiecte PHARE sau din cadrul Programului Operational Regional 2007-2013
    In domeniul educatiei si formarii profesionale detine calificari sau diplome nationale si internationale in:
    -chirurgia hepato-bilio-pancreatica si transplant hepatic
    -chirurgia oncologica
    -diagnosticul si tratamentul cancerului colorectal
    – bolile ficatului
    -chirurgia endoscopica
    -diploma/calificare “Fourth International Post-Graduate Course of Endocrine Tele-Surgery
    -diagnosticul si tratamentul cancerului mamar, al bolii de reflux gastroesofagian
    -cancerul pancreatic, pancreatita cronica
    -chirurgia laparoscopica
    -chirurgie vasculara de urgenta

    Face parte din numeroase societati si asociatii:

    – membru fondator al Clubului Rotary Bacau
    -membru al Asociatiei Franceze de Chirurgie, Societatii Nationale de Chirurgie din România, Societatii Nationale de Laparoscopie, Societatii Române de Flebologie, Uniunii Medicale Balcanice, Societatii Franceze de Chirurgie Digestiva, Asociatiei Europene pentru Chirurgie Endoscopica si alte Tehnici Interventionale, al International Association of Surgeons, Gastroenterologistis and Oncologistis (IASGO) etc.
    – vicepresedinte al Colegiului Medicilor Bacau
    – deputat in Adunarea Eparhiala a Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului
    -membru al Asociatiei „Salvând o viata, salvezi o lume”

    Premii si diplome:

    -premiul II de recunoastere a contributiilor stiintifice, acordat de Societatea Româna de Anestezie si Terapie Intensiva, pentru lucrarea „Cateterizarea venei jugulare interne, ghidata ultrasonografic, la pacientii din Terapie Intensiva”, semnata de dr.Eugen Tincu si dr.Adrian Cotirlet.
    – diploma „Pentru aportul deosebit la promovarea chirurgiei laparoscopice” (1995)
    – „Desteptarea 2000” pentru aplicarea tehnicilor moderne in medicina (2000)
    – „Man of the year 2004”, American Biographical Institute pentru merite deosebite si exemplul nobil pentru intreaga comunitate
    – diploma, titlul de cercetator stiintific gradul III, Institutul de Medicina Comparata (2007)
    – „Premiul de excelenta”-Gala premiilor Comunitatii Bacauane (2007)
    -„Diploma de Excelenta”-premiul Medica Academica (2009)
    – „Diploma-Premiul pentru Management Medical Modern” (2009)
    -Diploma de Excelenta”-„Omul sfinteste locul”, Universitatea de Medicina si Farmacie „Gr.T.Popa” Iasi, disciplina neonatologie (2011)
    -„Premiul de Excelenta pentru managementul calitatii in actul medical-Medicalmanager.ro (2013) etc.
    Activitatea stiintifica:
    – carti de specialitate in editura recunoscuta CNCSIS (unic autor)
    -participare cu lucrari la numeroase manifestari stiintifice (cursuri postuniversitare, conferinte si congrese de specialitate) din tara si strainatate
    -articole publicate in diverse reviste de specialitate etc.
    -membru in comitetul de conducere al unor societati stiintifice nationale
    -membru in structuri de coordonare a activitatii de cercetare medicala

    Dr.Adrian Cotirlet. Un OM cu har si daruire pentru profesia pe care si-a ales-o. Unul dintre cele mai elocvente exemple care confirma zicala: „Omul sfinteste locul”. Un medic pentru care salvarea vietii celorlati a fost si este mai presus de orice. Intreaga noastra consideratie si recunostinta, domnule doctor! Ne scoatem palaria in fata dumneavoastra!

    Rupeti pisica la Sport Club Bacau!

    Fotbal/ In week-end, ar urma sa se ia o decizie referitoare la viitorul divizionarei B finantate de Consiliul Local

    In aceasta vara ploioasa, temperatura a urcat la cote critice in ceea ce o priveste pe Sport Club Bacau. Nu trebuie sa ne mire! In dreptul cuvântului „paradox”, DEX-ul ar putea publica lejer o fotografie a echipei bacauane. Cu tot cu „oamenii ei de vaza”: primarul Romeo Stavarache si presedintele Liviu Goian.

    Primii luati cu fierbinteli (si nu doar cu fierbinteli) au fost chiar cei doi conducatori. Iar arestarea lui Stavarache si Goian a pus pe jar intregul club ras-finantat de Consiliul Local, riscând sa prefaca in scrum asa-numitul „proiect fotbal”. Echipa si-a amânat intrarea in cantonament, in timp ce jucatorii ard de nerabdare sa afle daca statele de plata vor fi sau nu completate pâna pe 10 august. Daca pâna atunci nu-si primesc salariile, devin automat liberi de contract! Uite inca un paradox la Sport Club: o grupare cu un buget de peste un milion de dolari in anul de gratie 2014 nu si-a mai platit jucatorii de aproape trei luni!

    Lipsesc banii si credibilitatea

    La mijlocul acestei saptamâni, a avut loc o intâlnire intre conducerea Sport Clubului, reprezentata de directorul sportiv Remus Pozânarea si factorii de decizie din Primarie si Consiliul Local. Subiectul: viitorul echipei. Concluzia?

    „Incercam sa asiguram continuitatea proiectului fotbal”. Mai pe intelesul tuturor: cum facem sa primeasca Sport Clubul transa a doua din cele 28 de miliarde de lei alocate de Consiliul Local in baza Legii 350/ 2005, astfel incât echipa sa nu intre in colaps financiar. S-a cerut un timp de gândire si de analiza, partile urmând sa se reintâlneasca vineri la prânz. In acest punct al discutiei, intervin doua probleme majore. Una se refera la bani, iar cealalta la credibilitate si amândoua sunt in strânsa legatura. Si de aceasta data avem de-a face cu un paradox: asa-zisa echipa a Bacaului, Sport Club, finantata din banii contribuabililor, apartine, de fapt, unei gasti. Gasca lui Stavarache.

    Unde Dumnezeu s-a scurs atâta banet?

    Mai intâi, problema banilor. Desi din 2010 incoace a beneficiat de finantari de milioane de euro rezultate din majorari de capital social si din proiectele aprobate in baza Legii 350/ 2005, Sport Club s-a aflat mereu in debit.

    Fata de proprii antrenori: intrebati-l pe Marius Baciu cum a fost dat afara vara tecuta fara a i se plati drepturile contractuale!

    Fata de proprii jucatori: pe lânga faptul ca nu si-au luat salariile pe ultimele luni, acestia nu au vazut nicio prima de joc in 2014. Fata de terti: lista e lunga, asa ca sa ne oprim doar la baremul de arbitraj de la ultima etapa de B, din meciul cu FC Clinceni, neachitat de bacauani nici pâna in clipa de fata.

    Concret, conform Ministerului de Finante, datoriile Sport Club Bacau S.A. au ajuns sa bata inspre 3 milioane de euro! In acest an, clubul a beneficiat de o „injectie” de 10 miliarde, ca urmare a unei noi majorari de capital social aprobata de Consiliul Local in luna ianuarie si de alte 28 de miliarde venite pe Legea 350.

    Pentru a incasa transa a doua din cele 28 de miliarde, SC-ul trebuie sa demonstreze in raportarile catre Primarie ca, la nivelul primei transe, a asigurat partea de co-finantare in valoare de 10 la suta. Iar aici s-ar putea sa fie buba!

    S-a zis cu gasca lui Stavarache!

    O alta buba, una urât mirositoare este legata de credibilitatea Asociatiei Sport Club Bacau, la care ajung toti banii virati de Consiliul Local pentru fotbal. Asociatia Sport Club Bacau, care detine drepturile de participare in competitie a fost, dintotdeauna, una cu circuit inchis, ce a purtat exclusiv amprenta Partidului National Liberal. De la presedintele de club Liviu Goian si pâna la membri precum Gabriel Lupu, Claudiu Nastasa sau Marius Danciu. Toti, membri PNL. Toti, oamenii de incredere ai lui Stavarache.

    O data cu arestarea preventiva a presedintelui Goian, alaturi de primarul Stavarache, intr-un dosar vizând fapte de coruptie, e clar ca aceasta Asociatie trebuie restructurata din temelii. E nevoie de un nou presedinte in locul lui Goian; unul credibil si competent. Si de membri care sa reprezinte un spectru cât mai larg, atât din punct de vedere politic, cât si in ceea ce priveste mediul de afaceri bacauan. Pe scurt, trebuie sa se termine cu gasca lui Stavarache! Remanierea in regim de urgenta a acestei structuri care gestioneaza banii publici este o conditie sine qua non. Altfel, acordarea unei noi transe de bani dinspre Consiliul Local nu ar fi altceva decât o dovada clara de cârdasie.

    Nume de care trebuie tinut cont

    Si pentru ca trebuie sa si construim, nu doar sa demolam, iar pentru ca proiectul sportiv este si el in suferinta, echipa finantata din banii bacauanilor nu (se) mai poate pacali la nesfârsit cu antrenori sub-mediocri precum Viorel Tanase. Asadar, de ce Sport Club Bacau nu ar avea un director tehnic precum Gheorghe Poenaru? De ce nu ar avea un antrenor precum Cristi Popovici? De ce in structurile de conducere ale Asociatiei Sport Club Bacau nu s-ar gasi loc pentru oameni de fotbal reprezentativi precum Costel Solomon, Daniel Scânteie sau Corneliu Costinescu?

    De ce in AGA nu ar fi cooptati oameni de afaceri care, de-a lungul anilor au investit in fotbal, de genul lui Vasile Paun? Toate acestea sunt sugestii de care municipalitatea ar trebui sa tina cont acum, când a sosit timpul ca pisica sa fie rupta la Sport Club. Si sa nu se gândeasca careva (cacofonia e voita) ca mai merge cu smecherii de genul FC Stiinta 2008 sau FCM Bacau SA 2009-2010! O fi ea temperatura in crestere la Sport Club Bacau, insa nu o mai putem arde la nesfârsit cu astfel vrajeli, baieti!

    Vasile Tescaru a verificat podul peste Trebes

      Viceprimarul Vasile Tescaru, care exercita functia de primar interimar al muncipiului Bacau, a verificat, ieri, stadiul lucrarilor de executie a podului peste pârâul Trebes, obiectiv care ii va apara, in viitor, pe locuitorii Cartierului CFR de riscul inundatiilor.

      „Asa cum am mai declarat, sunt interesat ca lucrarile pe domeniul public sa se desfasoare normal, fara intârzieri, cu respectarea termenelor asumate. La Podul peste Trebes, pe 25 iulie, se vor monta grinzile care vor sustine calea de rulare.

      Estimez ca, in a doua jumatate a lunii august, lucrarea sa fie finalizata integral, inclusiv asfaltarea Caii Moinesti, iar circulatia sa se redeschida pe acest tronson”, a declarat viceprimarul Vasile Tescaru.

      Centenar la Universitatea „Vasile Alecsandri”

        Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau, Facultatea de Litere Societatea Cultural – Stiintifica Vasile Alecsandri”, impreuna cu Asociatia Bacauana pentru Promovarea Francofoniei Gruparea ALUMNI, organizeaza vineri, 18 iulie, in Sala de Consiliu a Facultatii de Litere „Centenar Dumitru Alistar” (18 iulie 1914, sat Râpi – azi, Mihail Kogalniceanu, com. Arsura, jud. Vaslui – 30 decembrie 1974, Bacau).

        „«Studentii de azi ai Facultatii de Litere ar trebui sa-i cunoasca pe acesti înaintasi», subliniam impreuna cu Marin Cosmescu-Delasabar, in 1994. Ceea ce organizam acum este tocmai o continuare a acestei idei. Actiunea se bucura de sprijinul familiei celui evocat, doamna Rodica-Maria Tudorache, fiica, si al celor ce au aderat la «testamentul» acestuia («Eu am intemeiat o scoala… Voi aveti datoria s-o duceti mai departe»), adica universitari, masteranzi, studenti ori fosti discipoli sau colegi de breasla.”
        prof.univ.dr. Ioan Danila

        Dumitru Alistar a fost traducator, poet, lingvist, publicist. Intre 1961 si 1974 a condus in calitate de decan Facultatea de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic de 3 Ani Bacau. A fost profesor în învatamântul (post)liceal la Liceul National Iasi, dar si la Scoala Normala, Liceul Teoretic „Ferdinand I”, Scoala Tehnica Mixta de Administratie, Economica, Scoala Medie Nr. 2/Colegiul National „Vasile Alecsandri”, toate din Bacau). S-a remarcat prin traduceri din franceza, spaniola si portugheza, publicate în revista „Ateneu” si in volume, la prestigioase edituri bucurestene, din creatia lui Rafael Alberti, Ramiro Pinilla, Juan Valera s.a. Ca poet, si-a exersat condeiul îndeosebi în revista „Patrat” (1939-1940), scoasa împreuna cu Andrei Mocanu, Ioan Grigoriu si Th. Fecioru, iar ca filolog, este delegat la Congresul International de Lingvistică (Bucuresti, 1968).

        Oamenii de afaceri pot depista in timp util firmele cu probleme din UE

        Oamenii de afaceri bacauani vor putea afla la timp date despre partenerii lor din spatiul UE aflati in insolventa. Facilitatea este pusa la dispozitie de un serviciu derulat de Oficiul National al Registrului Comertului (ONRC), in colaborare cu regsitrele de insolventa din Austria, Republica Ceha, Estonia, Germania, Olanda, România si Slovenia.

        Astfel, afaceristi, creditorii sau investitorii care vor sa faca bisnisuri in state din UE se vor putea informa vizavi de partenerii de afaceri, potentiali si actuali, accesând rapid, printr-un punct unic, informatii actualizate în timp real, pe portalul e-Justice (e-justice.europa.eu).

        „Noua functionalitate a portalului e-Justice permite utilizatorilor obtinerea informatiilor gratuite cu privire atât la debitorii persoane juridice, cât si persoane fizice (conform legislatiilor nationale), supusi procedurilor de insolventa, înregistrati în registrele nationale ale statelor participante la proiect.”
        Gheorghita Patrichi, directorul Oficiului Registrului Comertului (ORC) Bacau

        Serviciul ofera posibilitatea cautarii simple dupa denumirea debitorului sau în functie de alte criterii, potrivit prevederilor legale în vigoare în materie de insolventa din fiecare stat membru. Astfel, pot cauta date legate de denumirea debitorului, codul unic de identificare fiscala, numarul de înregistrare din registrul în care este înmatriculat (registrul comertului, registrul societatilor agricole, registrul asociatiilor si fundatiilor etc.), judetul, denumirea actului de procedura publicat în Buletinul Procedurilor de Insolventa, numarul si data actului de procedura, numarul si data dosarului de instanta, instanta, sectia, buletinul si data publicarii.

        Ortodocsii il cinstesc, duminica, pe Sfântul Ilie Tesviteanul

          Duminica, 20 iulie, ortodocsii sarbatoresc ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanti prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este celebrat ca un mare facator de minuni si aducator de ploi în vreme de seceta.

          În traditia populara, Sf. Mare Prooroc Ilie este considerat ocrotitorul recoltelor si a ramas în istoria Bisericii Ortodoxe ca un exemplu de credinta si curaj demn de urmat. Biserica Ortodoxa îi aduce multa cinstire, pentru ca este pomenit ca mare barbat si erou al credintei.

          Statisticile existente la nivel national arata ca, din totalul celor aproximativ 22 milioane de români, peste 120.000 de persoane (cca 0,55%) poarta numele Sfântului Ilie. Potrivit traditiilor, de Sfântul Ilie se manânca, pentru prima data, roada noua de mere si de struguri, nuci si alune.

          Sf. Ilie este considerat si patronul apicultorilor, intrucât in aceasta zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscuta sub denumirea de „retezatul stupilor”. Sfântul Ilie este ocrotitorul Fortelor Aeriene Române.

          Incendiu stins dupa patru ore

            Pompierii de la Detasamentul Bacau au intervenit miercuri seara, in satul Serbesti, comuna Saucesti, pentru stingerea unui incendiu iscat la un depozit de furaje.

            In total, 15 tone de fân s-au facut scrum, iar militarii cred ca, cel mai probabil, cauza a fost focul deschis in spatii deschise.

            Pentru lichidarea incendiului, pompierii bacauani au actionat timp de patru ceasuri.

            Unde sunt banii?

            Voci tot mai acute se fac auzite si incearca sa ne convinga sa renuntam la spiritul critic, sa incetam sa mai punem intrebari si sa acceptam, fara discutii, asa-zisele reforme.

            „Nu puteti comenta” – spun acele voci – „pentru ca sunteti datori si trebuie sa va rascumparati”. Ca intr-un crestinism bancar, pe umerii nostri apasa acum Pacatul Originar al debitelor ce trebuiesc achitate. Iar, inchizitori cu serviete si costume scumpe ne povestesc cum trebuie sa renuntam la programele de educatie, la investitiile in sanatate sau la rezervele strategice, pentru ca datoriile trebuie platite.

            Un singur lucru nu e prea clar in toata aceasta geneza a noii religii europene: unde sunt banii pe care ei ii cer inapoi?

            Raspunsul e simplu: la ei! Sistemul nu e nici macar nou. E ceva in genul unui bancher care-ti bate la usa si-ti propune un imprumut care sa-ti permita sa-ti repari acoperisul prin care ploua, sa-ti faci un gard nou, sa nu-ti mai intre animalele salbatice sa-ti strice recolta si, ca bonus, sa-ti inlocuiesti vechiul televizor cu o plasma dupa ultima moda.

            Pentru asta nu trebuie decât sa garantezi cu toata avutia ta.

            Dar contractul are o clauza: bancherul va alege furnizorii de materiale si meseriasii care vor lucra pe casa. Tu semnezi contractul si te trezesti dupa scurt timp ca meseriasii trimisi de banca nu au scule, nu au scânduri si nici cuie, pentru ca bugetul alocat s-a terminat dupa ce ti s-a livrat plasma produsa in fabrica unui frate de-al bancherului.

            Se intâmpla, deci, ca, desi nu ai vazut niciun ban din acel credit, desi iti ploua in continuare in casa, iar mistretii continua sa-ti distruga porumbul, esti indatorat la banca pâna in gât…Dar, macar ai o plasma noua!

            Vi se pare un scenariu SF? Intrebati-i pe greci!

            Comanesti: Scoala de vara pentru copii

              Din aceste zile si pâna pe 25 septembrie, in Comanesti se desfasoara a doua editie a proiectului „Scoala de vara comanesteana”. Timp de opt saptamâni, elevi din Centrul Scolar de Educatie Incluziva nr.2 Comanesti, alaturi de colegi si voluntari din scolile partenere – Scoala Gimnaziala „Liviu Rebreanu” Comanesti, Scoala Gimnaziala „Ciprian Porumbescu” Comanesti, Scoala Gimnaziala „Costachi S. Ciocan” Comanesti, Scoala „George Enescu” Moinesti, Scoala „Stefan cel Mare” Zemes, Scoala Gimnaziala „ Dimitrie Ghica” Comanesti, Colegiul Tehnic „Dimitrie Ghika” Comanesti, Liceul Tehnologic Darmanesti, Inspectoratul Scolar Judetean Bacau, Primaria Comanesti, Biblioteca Oraseneasca Comanesti, Centrul Europe Direct Comanesti, indrumati de inimosii profesori coordonatori, vor desfasura activitati pe ateliere de educatie nonformala, menite sa reduca nivelul anxietatii, dar si sa maximizeze potentialul intelectual al fiecaruia.

              Modul de desfasurare efectiva al proiectului, dar si provocarile la care vor fi supusi copiii, ramân in sarcina profesorilor coordonatori de activitati, pe fiecare sectiune in parte. Activitatile artistice, sportive, ecologice, drumetiile si excursiile ce se vor desfasura sunt menite sa schimbe modul de gândire si perceptie asupra copiilor cu cerinte educative speciale, sa realizeze inca o data, daca mai era nevoie, depasirea barierelor dintre ei si altii.

              Vânatoarea subacvatica

                Povestea pescarului, vânator cu arbaleta, merita continuata. Pasiunea pentru scufundari a lui Duri – Constantin Paduraru, nu a ramas fara ecou. Numarul prietenilor s-a marit.

                „Ca sa vedeti cât de captivat eram de vânatoarea subacvatica. Pe cinsprezece septembrie, saizeci si patru, era examenul de admitere la Iasi si eu pe treisprezece seara eram pe balta. Se ruga mama de mine sa plec. Stiu ca am mers a doua zi noaptea, cu trenul. Am ajuns la limita. Dar… am intrat cu bursa!”

                Duri si-a petrecut vacantele colindând baltile, facând scufundari. O tinerete pe care a trait-o din plin, cu amintiri care acum, cu nostalgie, le numeste ca fiind… „fabuloase”. Experiente impartite impreuna cu Dorian Loigner, Gelu Cociorva, Titi Fecioru, Gabi Agop, Tuti Rang… si, mai târziu, cu Nicu Hutanu sau Stefan Popa, inginer la „Avioane”, pasionat de fotografia subacvatica.

                „Dupa facultate nu am renuntat la pasiune. Pâna in saptezeci si cinci am fost profesor de Limba Româna peste tot. La Holt, la Negri, la Beresti Bistrita, la Itesti… Câstigând bani mi-am completat si echipamentul. Nu se punea problema costumului de neopren sau a buteliei de oxigen. Erau interzise amatorilor. Traiau «unii» cu gândul ca vrem sa trecem marea Neagra inot, sa ajungem la turci. Aparuse atunci si serialul cu Yves Cousteau. Eram inebunit de ce dotari vedeam acolo si pe unde se scufundau. Cu echipamentul meu, asa primitiv, m-am dus si la mare, la pescuit de guvizi. Mi-am facut o taparina dintr-o tija metalica si un trident la capat. Dar fascinante ramân peisajele subacvatice. O lume de vis, greu de descris.”

                Incepe apoi cariera universitara la Institutul Pedagogic Bacau, predând la Sectia pentru Straini. Era perioada „de deschidere”, când duminica, centrul orasului se umplea cu studenti de culoare. In urma cu patru ani a iesit la pensie. Fostul Institut a evoluat in timp, transformându-se in Universitatea „Vasile Alecsandri”.

                Crapul cu solzi de metal

                Esecul, pescarului sau vânatorului, ramâne mai viu in memorie decât reusita. Pe majoritatea ii intareste, determinându-i sa persevereze. Arbaleta pe care o tinea in mâna Duri, când ne-am intâlnit, nu a tintit monstrul.

                 

                „Eram cu Vasile Roman , un personaj pitoresc, mare figura, care ma mai insotea din când in când doar sa priveasca. Pescuiam intr-o balta adânca dinspre Gheraiesti, care era napadita la un capat de stufaris. Glumeam, amintind de costumul din neopren. Eram imbracat cu o bluza din aia chinezeasca si niste izmene flausate. Tineau cât de cât un strat protector impotriva celor paisprezece grade, câte avea apa. Asta, mistocar, când ieseam dupa douazeci de minute afara, aprindea ziare, cica sa ma incalzeasca. Era mai mult pentru efectul comic, psihologic, decât pentru cel caloric.

                Ca sa nu mai ies din apa, pentru ca era cum am spus, foarte rece, am lasat la mal arbaleta, cu pestele prins, schimbând-o cu cealalta. Era mai veche si avea sandourile cam obosite. M-am scufundat iar. Ei… atunci, printre papuris, am vazut niste solzi imensi cum se unduiau. Era o namila de crap. Mi-era ciuda ca nu aveam arbaleta cea buna. Am tras cu aia… sageata nu l-a strapuns. Timp de câteva zile am tot umblat dupa crapul ala, dar nu l-am mai vazut. Va dati seama ca nu mai puteam dormi noaptea de ciuda.

                Asta se intâmpla inainte de a fi construit hotelul Decebal, pe la sfârsitul anilor saizeci. Dupa vre-o saptamâna… ne adunam mai multi pescari la o bere, la Restaurantul Bistrita. Cânta «Paraluta» cu orchestra. Erau si cântareti pescari ca Uni-baci sau Sandu-buze dulci. Se crease deja o concurenta intre noi, cei care vânam sportiv si cei care dadeau cu plasele. Ei puteau intra in orice balta, pe când noi doar in cele adânci. La un moment dat, vine ospatarul la mine la masa cu o farfurie. Avea un servetel pe ea. Când ridic servetelul… ce vad! Un solz de peste cât gura paharului de mare, zdrelit in mijloc. La câteva mese mai incolo erau fratii Brunei, renumiti pescari cu mâna si cu plasa.

                Din asta traiau. Se hlizeau de nu mai puteau, si-mi aratau cu pumnii, cam cât erau solzii de mari: «optâspe kile, optâspe kile a avut!». In apa nu mi-am dat seama de dimensiunile lui. Astia au auzit imediat ce crap am scapat si s-au dus acolo. Le-a rupt namila plasele pe care le aveau. Cu ce credeti ca l-au prins? Au furat un gard metalic de pe la Partizanul. O rama din aia mare cu plasa de sârma, de vreo patru pe doi metri. Cu aia au intrat prin apa si asa au reusit sa-l scoata.“

                Din apa… pe uscat

                Problemele de sanatate apar in timp. Excesele tineretii in apa rece isi fac efectul. Medicul i-a interzis sa mai faca scufundari. Incepe insa perioada frumoasa, de trecere la pescuitul stationar. Era la inceputul anilor optzeci.

                „Spuneam eu ceva de o stiuca prinsa cu mâna. Când am iesit din apa cu ea, ma vede Gelu Cociorva. Dadea si el de pe mal la peste, cu varguta lui de alun. Avea si una de sapte metri. Vazând ce am prins… s-a inegrit de ciuda. Asa a ramas pâna acum. Noroc ca i-a mai albit barba la batrânete.”

                Râdem de gluma. Se cunosc din copilarie. Au fost colegi de clasa la Scoala Medie III. Intre ei s-a inchegat si o prietenie de familie apoi, care a rezistat in timp. Gelu Cociorva il ia mai intâi ca arbitru, la concursurile organizate de Filiala. Daca atunci nu se vedea stând ore intregi pe mal, cu vergile in apa, descopera mai târziu frumusetea drilului, la o captura mare. Incepe sa colinde iazurile din Bacau si judetele megiese, perfectionându-si tehnica.

                Montura fantoma

                „O alta intâmplare hazlie cu Ticu Busleaga si Toni Macelaru. Ticu era si el de profesie… macelar. Se stie cum lucreaza ei, in frig, cu sticla la picior. Bun pescar. Mergem mai multi la o balta, sa pescuim noaptea. Sa vezi cum povesteste Dan Popa toata tarasenia.

                Era perioada când macelarii câstigau bine. Aveau lovele grele. La ei vinul se lua cu lada, votca tot cu lada. Prima data se facea gratarul. Obligatoriu. S-au baut vreo cinci sticle cu vin si vre-o doua cu votca. Ticu era pornit. Hai sa faca monturile, sa dea si la peste. Intuneric bezna. Leaga el prima montura la lanseta, la lumina focului. Arunca. Fâsss! Se desfasoara firul. Asculta. Nimic! Nicio plescaitura. Mulineaza. Montura… pauza. Pune un fir mai gros si leaga alta.

                «Cu asta pe care am pus-o acuma i-am omorât!» Iar se opinteste. Arcuieste lanseta pe spate, sa aiba mai mult elan, si arunca din nou. Fâsss firul. Pune mâna pâlnie la ureche… iar nimic! «Ce Dumnezeu!? Bai? Are cineva un fir mai gros, de unu? Sa nu se mai rupa.»

                La lumina aia chioara, ametit si el, mai face o montura. Se opinteste, arunca, aceeasi poveste. Zvârle lanseta. «Imi bag picioarele in el peste. Da-mi bai sticla aia!» A baut, a mai mâncat, s-a culcat. Dimineata… zgândareste jarul sa puna de-o cafea. Ce sa vezi! In foc erau numai cârlige, arce de nadit si plumb topit. El când se opintea sa arunce si dadea undita pe spate, flacarile ii topeau nailonul si montura cadea acolo. Cum era bine sprituit, de unde sa-si mai dea seama. Am râs toti doua ore de ne-am prapadit.”

                Amintirile se deapana usor. Constantin Paduraru ramâne optimist, molipsindu-te de buna dispozitie. Când timpul si vremea ii permite, mai merge la pescuit. Ruxacul asteapta pregatit pe balcon, gata de a fi martor la o alta aventura.

                Unde evadam in week-end?

                Vineri:

                Tengu va asteapta la petrecerea „Back to Basics- Hip Hop Night”, organizata de „Pub S”, de la ora 21.00. Seara va fi condimentata cu un concurs de versuri pe muzica. Câstigatorul va fi premiat cu o sticla de bautura din partea casei. Intrarea este libera.

                Alex Velea si Dj Yoshi vor asigura buna dispozitie, de la ora 23.00, in „Club Marinarul”. Pentru rezervari puteti suna la 0725517155.

                Seria „Big Bang Bands”, din „Valhalla Pub”, continua cu „Formatia Fortissimo”. Un bilet costa 10 lei.

                Sâmbata:

                „Pub S” va invita la „Rock & Metal Night”, de la ora 21.00. Petrecaretii pot câstiga la tombola cinci abonamente la tabara „Moto-Rock”. Intrarea este libera.

                Claudia este invitatul special, din acest weekend, la „Club LM”. Spectacolul va incepe la ora 23.00. Un bilet costa 10 lei.

                „The Stage” organizeaza o noua petrecere marca „Discoteque”, de la ora 21.00. Fetele vor primi o bautura din partea casei.

                „Club Ponton” dedica aceasta seara iubitorilor de ciocolata. Invitatii se vor putea bucura de o bataie in ciocolata a domnisoarelor animatoare. Portile se deschid la ora 22.00.

                A.C.T Bacau si „Teatrul Municipal Bacovia” va invita sa vizionati spectacolul „Columbinus”, de Stephen Karam si Dj Paparelli, in regia Mariei Negoita, de la ora 11.00. Acest moment face parte din festivalul de teatru „I.D Fest”.

                Duminica:

                Bacauanii ii pot asculta pe Vescan, Alina Erimia si Doddy la Cora, de la ora 18.00.

                Bacauanii pot viziona, in acest sfârsit de saptamâna, la „Cinema City”, in premiera, productiile:

                Sex Tape

                Regia: Jake Kasdan Gen: Comedie
                Cu: Cameron Diaz, Jason Segel
                Jay (Jason Segel) si Annie (Cameron Diaz) sunt casatoriti si înca îndragostiti unul de celalalt, dar dupa zece ani si doi copii, pasiunea s-a mai estompat. Pentru a reaprinde flacara, ei se hotarasc – de ce nu? – sa se filmeze în timpul unei partide-maraton de sex, în care sa foloseasca toate pozitiile descrise în „The joy of sex”. Parea o idee grozava, dar asta numai pâna în momentul în care au descoperit ca înregistrarea lor risca sa devina publica.

                Avioane: Echipa de interventii

                Regia: Roberts Gannaway Gen: Animatie, Aventuri, Comedie
                Cu: Dane Cook, Ed Harris, Julie Bowen, Stacy Keach
                Când marele campion la curse aeriene Dusty Crophopper afla ca motorul sau a suferit daune grave si ca nu va ma putea concura, lumea pare ca s-a sfârsit. Dar inimosul Dusty îsi da seama curând ca nu are niciun rost sa dispere, pentru ca initiativa, curajul sau si exemplul pozitiv dat celor din jur pot în continuare schimba lumea! Împreuna cu o trupa de trasniti, eroul se arunca într-o periculoasa lupta cu incendiile izbucnite în jurul regiunii unde a copilarit.

                Madalina Gheta

                Handbal masculin / Amical cu Pick Szeged

                Vice-campioana României la handbal masculin, Stiinta Muncipal Dedeman Bacau isi va incepe seria jocurile de verificare din aceasta vara cu un amical de lux.

                Astfel, pe data de 7 august, studentii vor juca in compania detinatoarei Cupei EHF, Pick Szeged, in turnel international de la Timisoara, dotat cu Trofeul Politehnica.

                La „patrulaterul” de pe malurile Begai, Stiinta MD se va mai confrunta cu vice-campioana Serbiei, HC Kraguevac si cu echipa gazda, Poli Timisoara.

                Dupa Trofeul Politehnica, echipa antrenata de Mateo Garralda va mai participa la un turneu de jocuri la Vaslui, pentru ca pe 22 si 23 august sa gazduiasca editia a noua a Cupei Municipiului Bacau.

                Fotbal/ Cupa României Timisoreana: Aerostar zburda, Moinestiul se scufunda

                Debut ca din pusca pentru divizionara C Aerostar Bacau. Miercuri seara, in prima faza a Cupei României Timisoreana, „aviatorii” s-au impus cu scorul de 5-1 pe terenul vasluienilor de la Vitis Suletea. Pentru echipa bacauana au marcat Leonte (2), Ichim, Furtuna si Negru.

                „Desi am jucat la doar doua zile de la reluarea pregatirilor si in ciuda faptului ca am utilizat un numar insemnat de juniori, ne-am impus categoric”, a declarat antrenorul Aerostarului, Cornel Elisei. Sâmbata, de la ora 11.00, pe stadionul „Letea”, Aerostar va bifa si primul amical al verii in compania echipei de liga secunda, Sport Club Bacau.

                Daca Aerostar a inceput bine sezonul, in schimb cealalta divizionara C a judetului, CSM Moinesti a capotat in primul tur al Cupei României Timisoreana, cedând, miercuri, cu 4-0 in fata echipei de liga a patra, FC Panciu. De altfel, problemele financiare au constrâns formatia moinesteana sa depuna la AJF Bacau o cerere de inscriere in campionatul Ligii a IV-a.

                Ziua celor doua mare dezastre

                Uneori, dincolo de aura lor divina, precum ziua de nastere a unora dintre noi, toate zilele anului poarta povara unor mari dezastre. Ziua de astazi, 18 iulie, este pentru mine cea a dezastrelor care poarta semnaturi nenorocite: Nero/ Vântul nebun si Hitler.

                1. In ziua de 18 iulie, anul 64, noaptea, a izbucnit incendiul din Roma, in zona Circus Maximus. Un incendiu care a facut ravagii timp de sase zile si sase nopti, propagându-se in toata Roma. Trei din cele paisprezece cartiere ale Romei care constituiau orasul au fost distruse. Au fost afectate, partial, si alte sapte cartiere. Un dezastru. Vorbim despre Roma. Mii de morti, mii de romani ramasi fara locuinte. Cert este ca a fost un incendiu care si astazi cocheteaza cu misterul. Cine a dat foc Romei: vântul, care a purtat o scânteie nefericita print-o metropola antica neasigurata… ignifug, sau Nero, imparatul?

                Izvoare istorice pe care nu avem expertiza de a le crede obiective sau subiective sustin ca Nero, aflat in clipa izbucnirii incendiului la Atrium, ar fi incercat fara success sa opreasca marea vâlvataie, pentru ca apoi sa gestioneze, cu suflet de om, soarta celor afectati, improvizând, pe Câmpul lui Marte, baraci si asigurând aprovizionarea cu bunuri de subzistenta. Unii istorici sustin insa ca Nero este vinovatul. Zice-se ca el isi dorea sa recontruiasca Roma dupa chipul fantasmelor care-l locuiau, motiv pentru care voia sa porneasca totul de la… zero. Cert este ca Nero a inceput sa caute vinovati printre crestini. Arestati, torturati, acestia au fost siliti sa declare ca au incendiat Roma. Unii dintre crestini au fost oferiti prada câinilor, altii au fost crucificati, arsi de vii, pentru a marturisi ca sunt autorii incendiului din Roma. 64 este anul in care este posibil sa fi fost executat si Sfântul Petru ( executia a a avut loc intre anii 64-67).. .

                2. Am recitit Mein Kampf ( Lupta mea), nenorocita zamislire a lui Hitler, carte pe care a scris-o in inchisoarea din Landsberg am Lech, in Bavaria, dactilografiata in complicitate cu Rudolf Hess. Publicata in ziua de 18 iulie 1925 (prima parte), aceasta este a doua catastrofa a acestei zile. Daca nu esti atent, cel putin cu unele pasaje care vizeaza educatia, Mein Kampf te poate seduce si astazi. Totusi, este de-a dreptul incredibil faptul ca politicieni versati din Anglia, Rusia stalinista, Statele Unite sau Franta, avertizati de discursul radical-violent al potentialului criminal Hitler n-au reactionat preventiv.

                Au fost niste naivi care m-au facut sa am un respect ZERO fata de ce mai multi dintre politicienii lumii. Descreieratul Hitler i-a anuntat ca vrea sa provoace o drama mondiala, dar ei s-au instrainat in deliciile pipei (Churchill), alcoolului (Stalin) sau ale jenantei capitulari coloborationiste (Franta). S.U.A.? Un alt mare spectator vinovat. Ca sa ghicesti ce i se zvârcolea lui Hitler prin infierbântatul cap nu trebuia sa ai aplecari de Nostradamus.

                Uneori, nu cred ca doar Hitler este marele vinovat al istoriei noastre recente. Când un nebun vine in agora si te previne ca vrea sa provoace dezastrul, esti vinovatul de serviciu al omenirii, daca nu te trezesti din somnul bahic sau de alta natura, pentru a preveni catastrofa, pentru ca, inainte de toate, Mein Kampf este cronica unei catastrofe care a fost anuntata cu mare vâlva. Când citesti fie si numai un singur gând criminal din Mein Kampf –,,Pacea eterna nu va dainui pe pamânt decât atunci când ultimul om il va ucide pe penultimul”– n-ai nicio scuza daca nu reactionezi preventiv.

                In Germania, Mein Kampf nu a mai fost publicata, in varianta printata, din 1945. Pe alte meridiane, in schimb, inclusiv in România, cartea circula destul de zglobiu. Asta nu e neaparat rau. Constiintele lucide pot sa priceapa ca Raul are avertismentele sale.

                Bricolaje / Vitalitate şi exotism autohton

                Mă încearcă un dor de ducă fantastic, dar, din păcate, trebuie să mi-l reprim, pentru că am o vară foarte încărcată. Poate pe la sfârşitul lui august să-mi iau câteva zile libere, dar până atunci mai este. În compensaţie, o iau din loc, mă plimb mai mult, o iau la picioruş carevasăzică, dornică să descopăr ceva nou, ceva plăcut.

                Numai că o fac în perimetru restrâns, pe aici, prin oraş, doar cu gândul zburând prin alte părţi. Şi cu gândul ajung, ce-i drept, departe, departe, într-o ţară exotică din America de Sud. De fapt, mi-aş dori să le văd pe toate, am eu un feeling special pentru partea aceea de lume. Am citit multe despre ţările fascinante de acolo, şi am câţiva scriitori preferaţi din acea zonă, tipi de-a dreptul fabuloşi cu „realismul lor magic”. Şi îmi place să ascult spaniola, chiar şi portugheza (cu sunetele ai aspre, cu africatele ei care seamănă cu ale noastre), limbile vorbite pe sud-americani. Pentru că numai onorabilul Dan Quayle, vicepreşedintele american crede altceva. Ia uitaţi ce zice el: „Am fost recent în turneu în America Latină. Singurul meu regret este că nu am aprofundat limba latină în şcoală, ca să port şi eu o conversaţie cu oamenii aceia”.

                Alt oficial american, de acelaşi rang înalt, este vorba despre Al Gore, vorbea şi el, în nu ştiu ce context, despre o zebră care nu îşi schimbă petele. După ce râd de mă prăpădesc, îmi trece prin minte o replică din extraordinarul film al lui Lucian Pintilie, „Balanţa”, aparţinând personajului interpretat de Victor Rebengiuc: „Ăl mai prost om din lume e americanu’, hăhăhă!” Şi când te gândeşti cât de mult au fost aşteptaţi americanii la noi! Îmi mai amintesc şi unele situaţii de un haz nebun din „California Dreamin’”, thrilerul comic al lui Nemescu, o peliculă savuroasă, în genul neorealismului magic.

                Unde nişte americani, dintr-o misiune NATO, al căror tren este oprit la dracu’n praznic, într-un sat de câmpie, la Căpâlniţa, rămân total perplecşi în faţa teribilei vitalităţi şi a exotismului românesc. Suntem inepuizabili, asta e, nimeni nu ne întrece la hazul de necaz. Orice e posibil în ţara noastră tristă plină de humor. Nu te plictiseşti niciodată. Nici chiar când nu pleci în vacanţă.

                O săptămână deschisă… franţuzeşte

                Nu ştiam că Ziua Franţei are încă atâtea necunoscute în istoria ei. Ni le-a înfăţişat Neagu Djuvara, invitatul lui Gabriel Basarabescu la „matinal de wek-end“. De fapt, cu câteva zile înainte, am alocat circa şase ore profesionale limbii lui Voltaire sau enciclopedismului lui Diderot (a trecut neobservat tricentenarul naşterii sale, în 1713), ca preşedinte al comisiei la examenul de disertaţie al absolvenţilor stagiului de masterat în domeniul culturii franceze.

                S-au perindat prin faţa examinatorilor (Simina Mastacan, Maricela Strungariu, Veronica Grecu) aproape 20 de aspiranţi la titlul postuniversitar, care au propus subiecte diverse, de cert interes pentru ei, dar şi pentru auditoriu. Diferenţa faţă de un examen de licenţă este vizibilă: maturitate, exigenţă, detaşare superioară. Unele teme prelungesc ori aprofundează elemente din teza de doctorat a coordonatorilor, altele fac acelaşi lucru cu lucrările lor de licenţă, iar altele sunt complet noi.
                O adevărată provocare a constituit paralela dintre Jean Tardieu şi I. L. Caragiale, cu a sa „Vizită“, pe tema politeţii.

                Masteranda (Ana-Maria Solomon) ne-a făcut atenţi că aceasta „e o atitudine proprie omului şi se defineşte printr-un cod de conduită“, adică „a trăi fără civilitate înseamnă a fi partizanul unui război civil“. Brown şi Levinson fac distincţia între politeţea pozitivă şi cea negativă, generată de o divergenţă în înţelegerea mesajului. Curtoazia (apărută în Evul Mediu) e altceva decât politeţea, devenită o valoare generalizată în societatea de azi şi dobândită prin educaţie.

                Pentru că mi-au trecut prin mână toate lucrările, am putut remarca încă o dată dificultăţile ortografice ale limbii franceze, îndemn către noi pentru a asculta de regulile scrierii în limba română. Am extras, spre exemplu, foarte multe situaţii de litere duble: p (opposé), m (communication), f (effet), t (frotter), n (personne), r (narrateur), s (aussi), l (réelle) etc. Lipsa accentului creează confuzii: attache „legătură“, dar attaché „ataşat“, iar o literă gratuită ne trădează ignoranţa: pratique, nu *practique („practic“) şi conflit, nu *conflict sau démontrer nu *démonstrer. Cei ce abuzează de derivate în -mente copiază modele de adverbe franceze: significativement, négativement, traditionnellement, considérablement, premièrement, simplement etc.

                În scrisul de mână, rivali redutabili sunt, ca şi în română, n şi u: on (pronume, „se“) şi ou (conjuncţie, „sau“), iar abrevierile se supun aceloraşi legi de la noi: mme (madame) şi mlle (mademoiselle), ca şi dna (doamna) şi dra (domnişoara).

                Dumitru Alistar, pilon fundamental al Filologiei băcăuane (n. 18 iul. 1914), a demonstrat prin teza sa de doctorat că influenţa limbii franceze asupra limbii române literare a fost semnificativă încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea.

                Modernizarea Insulei de Agrement bate pasul pe loc

                  Bacauanii care spera sa isi petreaca timpul liber in conditii civilizate, la Insula de Agrement, mai au de asteptat destul de mult timp. Pornite cu elan, cu planuri spectaculoase care includeau localuri, parcuri acvatice sau biblioteca, modernizarile s-au impotmolit la faza de proiect.

                  Motivul este o contestatie depusa impotriva proiectului câstigator si a firmei executante, astfel ca asupra problemei se va pronunta instanta. „Si in acest caz, au aparut contestatarii de profesie. Prin urmare, inca nu stim când vor incepe lucrarile si nici cine le va executa, pâna dupa solutionarea litigiului”, a declarat senatorul Dragos Luchian, in cadrul unei conferinte de presa.

                  Proiectul prevede piscine, inclusiv una cu valuri, debarcader modern, tobogane acvatice, scena pentru spectacole, o parcare vasta la intrare, spatii verzi si alei reamenajate, plaja. Valorea investitiei este de noua milioane de euro, prin finantare UE.

                  „De asemenea, se va decolmata albia Bistritei, din jurul Insulei, lucrare in valoare de 13 milioane de lei, din banii Ministerului Mediului. Cum luciul de apa este in gestiunea Administratiei Bazinale de Apa Siret, tot institutia ar trebui sa se ocupe si de lucrari. Numai ca forul tutelar, Ministerul Mediului, tergiverseaza lucrurile”, a mai spus senatorul Luchian.

                  In cazul in care modernizarea Insulei de Agrement va incepe in 2015, lucrarile ar trebui sa fie gata in 2017.

                  Festival traditional la Slanic Moldova

                  Centrul Judetean pentru Conservarea sI Promovarea Culturii Traditionale Bacau, in colaborare cu Primaria si Consiliul Local Slanic Moldova, organizeaza cea de a XXII-a editie a Festivalului Judetean de Folclor si a Târgului Mestesugurilor Artistice Traditionale.

                  Vineri, de la ora 15.30, pe scena salii Cazino, va avea loc primul spectacol folcloric. Sâmbata, de la ora 11.00, pe Terasa Cazinoului, se va desfasura Târgul mesterilor populari, iar, de la ora 15.30, se va derula al doilea spectacol folcloric, pe scena salii de spectacole. Duminica, ultima zi de festival, va respecta programul din ziua precedenta.

                  La aceste manifestari vor participa mesteri populari din Bacau, Gioseni, Ghimes-Faget, Tarhaus, Oituz, Faraoani, Brusturoasa, Palanca, Sanduleni, Strugari, precum si formatii artistice de cântece si dansuri populare din Ghimes – Faget, Tarhaus, Asau, Solont – Cucuieti, Oituz, Podu – Turcului, Gaiceana, Bacau, Sascut-Sat, Pancesti, Brusturoasa, Sarata, Moinesti, Palanca, Hemeiusi, Sanduleni, Saucesti si Faraoani.

                  ULTIMELE ȘTIRI