Averea primarului Stavarache a fost pusa sub sechestru

11 iulie 2014

Primarul Romeo Stavarache, merge din proces in proces. Abia intors de la Bucuresti pe 9 iulie 2014, unde a contestat la Inalta Curte de Casatie si Justitie masura arestarii preventive, vineri, la ora 11.00, edilul s-a prezentat din nou in fata instantei, unde a contestat la Curtea de Apel Bacau masura punerii sub sechestru asigurator a mai multor bunuri imobiliare.

Se pare ca sechestrul a fost instituit la inceputul lunii iulie 2014, dupa arestarea lui Romeo Stavarache si a celorlalti doi inculpati in procesul de luare de mita, Liviu Goian si Liviu Cenusa.

Sechestrul vizeaza mai multe terenuri si cladiri din judetul Bacau, iar prin aceasta masura se urmareste recuperarea celor 2,39 milioane lei, suma despre care procurorii spun ca ar fi fost mita incasata de edil. In cazul in care edilul va fi gasit vinovat de instanta, statul va vinde din bunurile sale pentru a recupera prejudiciul creat.

Sedinta tensionata

Sedinta de vineri s-a tinut si de aceasta data cu usile inchise. Deseori, din interiorul salii de judecata se auzea vocea ridicata a lui Romeo Stavarache, semn ca acesta aducea argumente in fata completului de judecata.

Dupa aproximativ o ora de la inceperea dezbaterilor, Catalin Oncescu, avocatul primarului bacauan, a parasit sala de judecata.

„Asteptam pronuntarea la contestarea masurii asiguratorii. Clientul meu a contestat masura instituirii sechestrului pe avere, iar solutia in acest caz ii va fi comunicata in unitatea de detentie”, a declarat aparatorul lui Romeo Stavarache.

In prezent, primarul suspendat al Bacaului si ceilalti doi inculpati se afla in arest preventiv pentru 30 de zile, masura pusa in aplicare pe 1 iulie 2014, dupa ce inculpatii au incalcat conditiile eliberarii sub control judiciar, plecand cu aceeasi masina din arestul Inspectoratului de Politie Judetean Bacau.

Polițiștii au ridicat din locuința unui bărbat din Tg. Ocna peste 12 kg de tutun

Deșteptarea

11 iulie 2014

Polițiștii din Târgu Ocna și polițiștii de investigarea fraudelor din Onești au efectuat , la data de 10 iulie a.c., o percheziție domiciliară la locuința unui bărbat de 44 de ani, din Tg. Ocna.

Au fost identificate și ridicate în vederea cercetărilor 12 kg de tutun, 787 țigarete confecționate, aproximativ 2000 foițe țigară și 3 aparate de rulat țigări.

În cauză s-a întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deţinerea în afara antrepozitului fiscal a peste 1 kg tutun de fumat.

Un bacauan care a furat un camion cu jocuri electronice din Italia, retinut de politisti

Deșteptarea

11 iulie 2014

Un bărbat căutat de autoritățile judiciare italie pentru furtul unui autocamion, în care se aflau aparate de jocuri de noroc a fost depistat de polițiști.

În această dimineață, poliţişti de investigaţii criminale din cadrul I.P.J. Bacău, sub coordonarea Direcţiei de Investigaţii Criminale – I.G.P.R., au depistat un bărbat de 21 de ani din județul Bacău, pe numele căruia autorităţile judiciare italiene au emis mandat europene de arestare pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.

Cel în cauză este bănuit că, în cursul lunii martie 2014, împreună cu alte persoane, ar fi sustras un autocamion ce conţinea aparate de tip videopoker, pe care ulterior le-au vândut.

Bărbatul a fost prezentat Curţii de Apel Bacău, urmând a fi predat autorităţilor judiciare italiene.

Perchezitii la falsificatori de pasapoarte si carti de identitate

Deșteptarea

11 iulie 2014

Trei bărbați din Bacău sunt cercetați de polițiști pentru constituire în grup infracțional organizat și fals material în înscrisuri oficiale. Polițiștii au ridicat din locuințele lor mai multe înscrisuri susceptibile a fi falsificate precum și materiale și dispozitive folosite la contrafacerea acestora.

Polițiștii de investigații criminale au efectuat, la data de 10 iulie a.c., trei percheziții domiciliare la locuințele unor persoane bănuite de falsificarea și comercializarea unor înscrisuri oficiale.

Din cercetări a rezultat că din anul 2013 cei trei bărbați, cu vârste cuprinse între 31 și 34 de ani ar fi falsificat cărți de identitate, pașapoarte, permise de conducere, certificate de atestare profesională și alte înscrisuri oficiale, pe care le comercializau unor cetățeni pentru suma de aproximativ 150 de euro.

Au fost identificate și ridicate în vederea cercetărilor mai multe sisteme informatice, medii de stocare a datelor informatice, materiale și dispozitive folosite la contrafacerea înscrisurilor oficiale, precum și înscrisuri oficiale susceptibile a fi falsificate.

În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și constituirea unui grup infracțional organizat.

Activitățile desfășurate în acest caz au beneficiat de sprijinul de specialitate al ofițerilor D.I.P.I.

VIDEO: Tanchistii bacauani, la trageri, in poligon

Deșteptarea

10 iulie 2014

Tanchiştii din Batalionul 631 Tancuri din Bacău execută trageri de luptã cu armamentul de pe tancuri în poligonul Smârdan, judetul Galaţi.

VIDEO: MApN

Luni se da startul la I.D.Fest 2014

Florin Ștefănescu

10 iulie 2014

Intre 14 si 23 iulie, la Teatrul Municipal Bacovia va avea loc cea de-a XV-a editie a Festivalului National de Teatru in Limba Româna pentru tineri, I.D. Fest.

Festivalul se va desfasura sub sloganul “I.D. Fest schimba!”, aducând modificarea profilului lingvistic in limba româna, prelungirea perioadei cu trei zile (de la 7 la 10 zile), sectiunea de One Man Show si ateliere diversificate, desfasurate pe specializari.

La aceasta editie vor participa aproximativ 200 de tineri pasionati de arta teatrala, din Bacau, Bucuresti, Timisoara, Suceava, Botosani, Panciu-Vrancea.

Trupele participante vor evolua in fata unui juriu profesionist din lumea teatrului românesc cum ar fi: Horia Suru – actor si regizor; Doru Mares – critic si actrita Coca Bloos – membru onorific al juriului. Primele patru zile ale festivalului vor fi dedicate atelierelor si work-shop-urilor, unde participantii vor avea sansa sa lucreze cu studentii U.N.A.T.C. “I.L.Caragiale” si cu absolventi ai acesteia, cu actori profesionisti, activitati ce vor ajuta la dezvoltarea si perfectionarea aptitudinilor actoricesti.

Urmatoarele sase zile vor fi dedicate spectacolelor in concurs si spectacolelor invitate, acestea desfasurându-se in intervalul orar 11.00-19.00. Intrarea va fi libera.

“Nasul” promotiei 1963 a implinit 91 de ani

Interviu

Gheorghe Bălțătescu

10 iulie 2014

reportaj – interviu cu profesor Constantin Zavati, fost sef catedra chimie, la Liceul “Vasile Alecsandri” Bacau

Nu cu multe zile in urma am primit o invitatie mai putin obisnuita, careia i-am raspuns cu interes si curiozitate. Mai multi fosti colegi si elevi ai promotiei 1963 de la Liceul “Vasile Alecsandri” din Bacau au avut inspirata initiativa de a-si sarbatori fostul coleg de cancelarie si profesor de chimie, Constantin Zavati, la aniversarea venerabilei vârste de 91 de ani (nascut pe 7 iulie 1923), chiar la el acasa. “Ne-am gândit sa-i facem o surpriza, cu un buchet de flori si un tort cu dedicatie, impreuna cu urarile noastre sincere de sanatate. Profesorul Constantin Zavati a fost pentru noi un dascal adevarat, un model de seriozitate, de exigenta, ale carui principii de viata ne-am straduit sa le urmam in cariera noastra, in viata.”, ne-a spus la telefon, emotionata, doamna Maria Rusu, initiatoarea acestei inedite dovezi de dragoste si respect pentru cel care le-a fost mentor in anii de liceu.

Cinci generatii in jurul unui tort

Ne-a deschis Profesorul, ajutându-se de un cadru metalic: “N-am patit nimic pe cele doua fronturi, in razboi, si m-am accidentat banal, alunecând pe ghiata! Poftim, intrati, ma bucur sa va revad. M-ati emotionat, om in vârsta.” Si au intrat, ca in sala de clasa, doamnele Maria Finder, profesor, fosta directoare a Liceului “Vasile Alecsandri”, Lenuta Botez, profesor de chimie, la acelasi liceu, Maria Rusu, Romeo Coroi, Cornelia Andronic, Traian Grapa, fosti elevi ai sarbatoritului, Elena Ceausu, laboranta, fosta secretara sefa a liceului, Ada Murgoci, eleva acum in clasa a XI-a a Colegiului National “Vasile Alecsandri”, pe post de fotograf.

Cinci generatii s-au intâlnit intr-un apartament de pe strada Casele Nationale, pe lânga Gara. Florile au luat drumul vazelor, iar Maria Rusu a citit mesajul inscris pe tort: “La 91 de ani, Generatia 1963, pentru domnul Profesor Constantin Zavati, in bucuria existentei, stima si recunostinta.” Atmosfera s-a incalzit rapid, au inceput povestile, amintirile, la mare pret fiind fotografiile din diferite perioade. Profesorul isi priveste musafirii in tacere, incercând sa si-i aminteasca cum erau atunci. Barbia ii tremura usor, iar ochii umezi se plimba de la unul la altul, inconjurându-i cu dragoste si curiozitate.

“Când am venit eu in liceu, in 1961, l-am gasit pe Costel (n.n. – Constantin Zavati) la catedra. Am colaborat in calitate de colegi de cancelarie, eu director 12 ani, iar dânsul sef de catedra. A fost un profesor extrem de disciplinat, de o competenta profesionala de netagaduit, de o rigurozitate stiintifica remarcabila, exigent, permanent la zi cu noutatile aparute in literatura de specialitate. A amenajat un foarte bun laborator de chimie, care astazi ii poarta numele.”
Profesor Maria Finder

– Cum va simtiti, domnule profesor, am vazut ca in timp ce fostii colegi, fostii elevi vorbeau despre dumneavoastra, nu ati scos un cuvânt, i-ati ascultat privindu-i. La ce va gândeati?

– Pentru mine a fost o mare surpriza, asa ceva nu mi s-a intâmplat niciodata, ca elevii mei sa ma aprecieze in acest mod, este o mare bucurie, este unic in viata mea. In general eu nu mi-am sarbatorit numele si nici ziua de nastere. Asa au fost vremurile, am trait ani foarte grei. Doar dupa ce am iesit la pensie, mai sarbatoream, eram eu, sotia si sora mea, Lucretia Zavati, care a lucrat si ea cândva in ziaristica, la Steagul Rosu. Mi-au facut o mare bucurie, mai ales ca sunt singur, sotia a plecat anul trecut de lânga mine, iar fiica mea, Mariana, este in Anglia. Ii sarut pe toti si le multumesc. Ma gândeam…Amintiri.

– As vrea sa-mi povestiti despre prima dumneavoastra ora la catedra. Cum a fost?

– Pot sa va vorbesc ore intregi, dar nu aveti timp. Prima ora? Eu am fost elev al Liceului Militar “Stefan cel Mare” din Cernauti, iar dupa absolvire am fost selectionat pentru a urma o Scoala de Ofiteri de Infanterie din Germania, in perioada 1942 – 1944. La 19 ani am facut “practica” trei luni pe frontul de Rasarit, in URSS, asa era sistemul, unii colegi au fost in Africa, altii in Franta. Era in preajma marii ofensive de la Kursk. Dupa aceea am termint scoala militara tot in Germania, intr-o localitate care acum apartine Poloniei. La 1 martie 1944, la final de scoala, dupa ce ne-au echipat ca ofiteri, ne-au dus la Breslau, unde ne-a vorbit Hitler, la 20.000 de cadeti, din toate armele.

“Domnul profesor Zavati avea metoda de predare, de pe mâna lui au iesit generatii de elevi foarte buni. Domnule profesor, va multumesc pentru tot ce ne-ati daruit. Indraznesc sa spun ca de la dumneavoastra am primit multe daruri, metoda de invatare, punctualitatea, respectul pentru carte, pentru profesori, disciplina.”
Romeo Coroi, fost elev

– Ce v-a spus Adolf Hitler?

– A facut o dare de seama, in stilu-i caracteristic, despre mersul frontului. Era un tip destul de carismatic, care cucerea auditoriul, vorbea coerent, interesant, nu era distrus ca in ultima perioada. Eram cam la opt metri distanta de el.

Am fost o luna ofiter instructor in armata germana, dupa care ne-au chemat in tara, inainte de 23 august si ne-a trimis pe frontul de Vest, debarcarea din Normandia m-a prins in Ungaria. Dupa razboi, am activat doi ani in armata regala, apoi m-au dat afara. Atunci au fost disponibilizati 9500 de ofiteri, alte mii de subofiteri, eram un pericol pentru noul regim. Oameni pregatiti, cu experienta, culti, patrioti.

– De la militar la profesor de chimie. Cum s-a intâmplat?

– A trebuit sa ma reorientez, am facut Facultatea de chimie la Iasi, intrând fara examen, terminând cu 10, fiind singurul care am luat examenul de stat, ceilalti nu au dat, incepuse prigoana. Ma urmarea Securitatea, niste colegi mi-au recomandat sa plec un timp, insa eu am ramas. Cu doua saptamâni inainte de a sustine examenul de stat, am fost concentrat, la un detasament de munca. Norocul meu ca am intâlnit la Serviciul de cadre de la Bucuresti un ofiter, era ardelean, un om destupat, care mi-a spus: tovarase, noi avem nevoie de specialisti, de chimisti, mergi la examen! M-au plimbat toata vara de la Iasi la Bucuresti, insa post nu mi-au dat. Si atunci, sotia, care era farmacista in Bacau, mi-a gasit un post in invatamânt, la Liceul de baieti, (Ferdinand I), clasa a VII-a, fizica, chimie, matematica, iar a doua parte a catedrei era la Liceul de fete: fizica si chimie – la zi, fizica si chimie – la seral. Fugeam de la o scoala la alta. Eu am facut chimie industriala, nu didactica, ma pregatisem pentru cercetare, habar nu aveam cum trebuie sa lucreze un profesor, nu stiam sa completez un catalog, sa fac un plan de lectii. Am invatat din mers. Asa mi-am inceput munca si iata-ma, dupa peste 30 de ani de catedra, la 91 de ani, impreuna cu elevii mei, cu fostii colegi. Asta este povestea unui om care si-a iubit tara, chimia, catedra, elevii. In rest, a fost munca, multa munca.

“Am urmat Facultatea de chimie industriala, bazele chimiei le am de la domnul profesor Zavati. Ce sa va spun in putine cuvinte: tact, pedagogie, seriozitate, apropierea dintre elev si profesor, care ducea la o relatie profesionala deosebita.In semn de respect, am hotarât ca promotia 1963 de la “Alecsandri sa se numeasca “Constantin Zavati”.
Cornelia Andronic, fosta eleva

– Am inteles din discutiile de astazi ca a fost o perioada grea, de reasezare a invatamântului, programa scolara se schimbase si, cu toate acestea, multe promotii, multe generatii au fost, pe drept cuvânt, denumite “de aur”?

– Era perioada de trecere de la un sistem la altul, atunci se spunea “Nu ai carte, n-ai parte”. Am muncit la inceput foarte mult, ma documentam, citeam, eram abonat la reviste in limba germana, multe dintre ele le am si acum. Am avut inclinatie spre limbi straine, eu stiu germana, franceza, ceva rusa, maghiara, am invatat in acesti ani engleza, când am fost de mai multe ori la fiica mea, in Anglia. M-am ghidat in scoala dupa o conceptie nemteasca, in româneste ar fi cam asa: Tuica este tuica, serviciul este serviciu, dar in nemteste suna mult mai sugestiv, adica sa nu amesteci treaba cu distractia. Eu am fost foarte sever la ore, chiar daca fostii mei elevi nu au pomenit nimic despre acest aspect. Eram amabil, curtenitor chiar cu elevii, insa pedepseam drastic pe cei care incercau sa copieze si care fumau. Nu am agreat furtul, iar notele le acordam doar pentru stiinta. Inspirat dintr-o revista germana, am creat un laborator de chimie, unul de nivel national, remarcat si de ministrul invatamântului, Mircea Malita, dar si de o delegatie de profesori din Germania. Cât am fost inspector scolar am infiintat alte 60 de laboratoare in scolile din judet.

“Multumesc domnului profesor pentru ca a stiut sa “bage” chimie si in capul celor care, la inceput, nu erau foarte aproape de acest obiect. Mi-a folosit mai târziu”.
Traian Garapa, fost elev

– Sa revenim la elevi, la ceea ce dumneavoastra ati numit “N-ai carte, n-ai parte”. Are un continut amenintator. De ce nu-i valabila si astazi? Se practica si atunci pregatirea suplimentara, ore in afara scolii?

– Erau timpuri foarte grele si severe, de persecutie a intelectualilor. Nimeni nu misca in front. In licee erau foarte multi elevi de la tara, foarte seriosi, educati, care invatau pe rupte, deoarece la tara nu mai aveau nicio sansa. Singura lor grija era sa invete, ei stiau ca numai scoala le puteau asigura o viata mai buna. Sa adaug, domnule, faptul ca admiterea in liceu era foarte severa, sa nu mai vorbim de admiterea in facultati. Trebuia sa fii foarte bun pentru a reusi la o facultare, si reuseau foarte multi. Acum? Nu se practica pregatirea in afara scolii. Nici vorba! Totul se invata in scoala, predare metodica, repetare, ascultare, laborator. Elevul pleca cu lectiile invatate din clasa.. Am auzit ca acum incepe pregatirea privata inca din clasele primare. Nu-i bine.
Timpul va regla, va face ordine in acest sistem, ca in orice sistem, insa depinde cât timp ne permitem pentru acest lucru.

“Am venit in liceu in 1961, profesorul Zavati era deja in liceu, am lucrat multi ani impreuna si am reusit sa scoatem elevi foarte buni. A fost greu, a fost frumos, cu multe satisfactii, si ma bucur ca am ocazia sa fiu alaturi de colegul meu si la 91 de ani. Sa fii sanatos!”
Lenuta Botez, profesor chimie, colega de catedra

– Ati implinit o vârsta, peste media europeana, ca sa nu mai vorbesc de cea din România. Sunteti in verva, cu o memorie fenomenala. Care ar fi secretul?

– Toata viata am muncit, am studiat, eu nu am lasat mintea sa se odihneasca. Am fost activ, cu o educatie cazona, cu o morala sanatoasa, optimist. Am avut o familie exceptionala, colegi de catedra, de cancelarie intelectuali adevarati, buni pedagogi si dascali de exceptie. Eu m-am dus la scoala cu placere. Nu mi-am permis sa pierd timpul fara rost, n-am stat degeaba. Domnule, daca ai o minte sanatoasa, organizata, un mental bun, poti sustine si organismul. Nici acum nu stau, scriu, in toamna voi tipari un volum de Memorii militare, care va fi lansat la Cercul Militar. Nu duc grija zile de mâine, am o pensie si o renta ca veteran de razboi, sunt colonel in rezerva. Sa stiti ca sunt un bucatar destul de bun. Gatesc pentru doua zile: supe, borsuri, fripturi, numai clatite nu am reusit sa fac. Pregatesc totul pentru iarna, conserve, gemuri, dulceturi, de gutui (imi place pelteaua), de cirese, prune, piersici, visine, compoturi, apoi zarzavaturi, vinete, ardei copti, de toate, mai am si acum destule prin camara. Vorbesc zilnic cu fiica mea, Mariana, profesoara, poeta, membra a Uniunii Scriitorilor, stabilita in Anglia, cu fostii mei colegi de la Cernauti, dar si cu cei pe care ii vedeti aici.

“Va pot confirma. Este un excelent bucatar. Nu am fost eleva domnului profesor, insa am lucrat multi ani in laboratorul de chimie, realizat de prof. Zavati. Era unul dintre cei mai respectati profesori, atât de colegi cât si de elevi, dumnealui se adresa cu Domnule si Domnisoara elevilor. Si acum sunt alaturi de dumnealui si il ajut la redactarea cartii pe care o scrie.”
Elena Ceausu, fosta laboranta

– Domnule profesor, in ultimii ani punem pe seama subfinantarii, a insuficientei recompensari a profesorilor drept cauze pentru situatia precara din invatamânt. Cum era in anii 70-80?

– In primul rând ca nu indraznea nimeni sa conteste salariul, nu exista asa ceva. Cât era – era, trebuia sa muncesti. Acum? La noi s-a inteles gresit democratia, va spune un om care a studiat, a lucrat, a mers in mai multe tari. Am distrus tot si nu am pus nimic la loc. Nu poti, intr-un sistem, sa distrugi, fara sa pui ceva substantial in loc, ramâne un loc gol, neproductiv, pe care il ocupi foarte greu sau niciodata.

“Pentru mine este extraordinar tot ce se intâmpla aici. Nu stiu daca noi vom reusi sa organizam vreodata asa ceva. Este extraordinar ca si dupa 50 de ani sa ai puterea de a iubi, sa daruiesti din suflet, din inima un zâmbet, o floare, pentru profesorul tau… Am invatat foarte multe astazi si le voi povesti si colegilor.”
Ada Murgoci, eleva in clasa a XI-a la Colegiul “Vasile Alecsandri”

CSM Bacau 2010 isi pierde boxerii

Sport

Dan Sion

10 iulie 2014

La clubul controlat de Consiliul Local Bacau e jale: dupa Paraschiveanu, a plecat Cuciureanu. Urmeaza Mihai Nistor?

Cunoasteti proverbul, nu? Lupul isi schimba parul, dar naravul ba. E si cazul gruparii controlate de Consiliul Local Bacau, CSM 2010. In ianuarie, la propunerea primarului Romeo Stavarache, Gabriel Stanica Lupu a fost schimbat din functia de director coordonator al CSM Bacau 2010 cu Vasile Jâmbu. Mai mult, chiar si Clubul Sportiv Municipal 2010 si-a schimbat numele, devenind, in baza referatului 394/22.01.2014, Clubul Sportiv Stiinta Muncipal Bacau!

„Municipiul Bacau are o traditie indelungata in sportul de performanta in multe ramuri sportive, sportivi si antrenori cu rezultate deosebite pe plan national si international, iar majoritatea performantelor obtinute de sportivii bacauani au fost obtinute sub brand-ul Stiinta”, suna explicatia abracadabranta a primarului Stavarache, aflat actualmente in stare de arest preventiv pentru luare de mita. Asadar, alt director si alta denumire la clubul Primariei.

Dar si aceleasi vechi naravuri: intârzieri salariale, promisiuni desarte, premieri care s-au facut pierdute. Mai nou, la capitolul pierderi, putem trece si nume de sportivi! Precum boxerii Catalin Paraschiveanu si Alexandru Cuciureanu. Iar la rând sta campionul mondial WSB, Mihai Nistor, deranjat, la rândul sau, de lipsa de cuvânt a conducerii de la CSM 2010/ Stiinta Municipal !

S-a rupt lantul de iubire

In septembrie 2013, Catalin Paraschiveanu dadea lovitura la „Centura de Aur”: il invingea in semifinale cu 3-0 pe vice-campionul european Bogdan Juratoni si isi adjudeca titlul la 75 de kilograme. La inceputul anului, Paraschiveanu a rupt intelegerea cu CSM 2010/ Stiinta Municipal si a plecat in Italia, la Opi 2000 Milano. Lui Paraschiveanu i-a urmat Alexandru Cuciureanu.

Detinatorul titlului national la 64 de kilograme a rupt si el, recent, „lantul de iubire” cu gruparea condusa de Vasile Jâmbu. Satul de promisiunile financiare neonorate (a se citi restante salariale pe ultimele luni), Cuciureanu a parasit clubul bacauan, spre disperarea antrenorului Relu Auras. „E adevarat, a plecat si Cuciureanu.

Nu-mi vine sa cred ca ne pierdem asa de usor valorile! Muncesti ani la rând pentru a-i scoate campioni si ii pierzi in doar câteva luni din cauza dezinteresului manifestat de unii oameni care nu au nicio legatura cu performanta”, a rabufnit Relu Auras, care a tinut sa faca o precizare: „Atât Paraschiveanu, cât si Cuciureanu ar fi ramas in Bacau, daca li s-ar fi spus clar când anume isi vor lua banii. Ar fi inteles si ar fi acceptat pâna si intârzierile salariale, desi- atentie!- nu vorbim de sume colosale. Ei s-au saturat insa sa tot fie purtati cu vorba”.

Cu totii in concediu

Dezinteresul manifestat de directorul CSM 2010/Stiinta Municipal, Vasile Jâmbu risca sa compromita si participarea bacauanilor la Campionatul National de Seniori ce va avea loc pe data de 4 august, la Piatra Neamt. Dupa ce anul trecut a avut 13 medaliati (din 14) la Nationalele de la Resita, acum, lotul condus de Relu Auras nu-si poate desfasura nici macar programul de pregatire in format complet!

„CSM 2010 sau, cum ii zice mai nou, Stiinta Municipal, are obligatia sa asigure intregul suport financiar pentru Nistor si Jitaru, ca pe Cuciureanu si Paraschiveanu si asa i-am pierdut”, a spus Auras: „Ei au nevoie de sparring-uri, ca altfel nu-i primeste in competitie. Nici nu mai vorbesc de alimentatie, de indemnizatii si asa mai departe.

Ei bine, platile respective nu pot fi facute! Si asta pentru ca directorul Vasile Jâmbu e plecat in concediu. Tot in concediu se afla si persoanele din Primarie care autorizeaza aceste plati. Nimeni nu le tine locul, nimeni nu stie nimic. E ceva incredibil! Si vorbim despre oameni care ii datoreaza enorm lui Romeo Stavarache; fara sprijinul primarului, ei n-ar fi ajuns niciodata in diferite functii la CSM 2010 sau in Primarie Eu sa fi fost in locul lor, m-as fi dat peste cap pentru ca lucrurile sa-si urmeze nestingherit cursul in absenta lui Stavarache. Din pacate, vad ca ei fac taman pe dos”. Fac pe dos si fac ca lupul: poate ca nu urla, dar isi schimba doar parul, nu si naravul!

Fotbal/ CM 2014: E vremea finalelor!

Sport

Dan Sion

10 iulie 2014

In acest week-end vom cunoaste podiumul Cupei Mondiale. Sâmbata, de la ora 23.00 (in direct TVR1), Brazilia si Olanda vor juca pentru medalia de bronz. Duminica, in schimb, vom avea finala pentru aur: Germania- Argentina, de la ora 22.00, de asemenea pe TVR1.

Ca de obicei, meciul pentru locurile 3-4 se anunta unul al consolarii. Spulberate de Germania, cu un istoric 1-7, gazdele vor incerca sa ia fata unei reprezentative olandeze care a ramas, la rândul sau, cu gândul la semifinala cu Argentina, pierduta, insa, la penalty-uri. „Nu ma intereseaza finala pentru locul 3”, a fost mesajul olandezului Robben, care a spus cam totul despre importanta jocului de sâmbata seara.

Cu totul altfel vor sta lucrurile duminica seara, atunci când Germania si Argentina se vor intâlni pentru a treia oara intr-o finala mondiala. In ’86, in Mexic, a câstigat Argentina lui Maradona, patru ani mai târziu, la Roma, triumfând Germania lui Matthaus. Si daca tot vorbim despre „factorul M”, sa vedem care M va fi acum mai mare: Messi sau Mueller?

Daca nemtii nu au probleme de lot, in schimb argentinienii spera sa-l recupereze complet pe Di Maria, astfel incât sa refaca trio-ul cu Messi si Higuain. E vremea marii finale!

Vânatoare la crap

Ioan Bîșcă

10 iulie 2014

Nu este nicio greșeală. Și peștele se vânează. Pe la mijlocul anilor ‘50, încep să se înființeze în cadrul unor filiale ale vânătorilor și pescarilor sportivi din țară mai multe cercuri de scufundători, în mare parte dotați cu echipamente de construcție proprie.

În anii care au urmat se dezvoltă în special vânătoarea subacvatică cu arbalete. Majoritatea erau de producție rusească sau cehoslovacă, de o calitate și fiabilitate foarte bună.

Constantin Păduraru, alias “Duri” pentru prieteni, rămâne unul dintre cei mai renumiți vânători subacvatici pe care i-a avut și îi mai are Bacăul. Spiritul de aventură i s-a dezvoltat de mic. Alături de Mihai, fratele cu șase ani mai mare, de care se ținea ca scaiul, a descoperit pitorescul mahalalelor din perioada postbelică și frumusețea bălților Bistriței.

Gașca din Parcul Mare

“Am început să prind pește de mic, la început ca pescar cu mâna. Pe vremea aceea era Gârla Morii, pentru cine își mai aduce aminte. O zonă periculoasă pentru copii. Ne cățăram pe buștenii aduși de plutași din vârful munților. Mi se păreau uriași. În joacă, fratele mai mare m-a luat de mână și m-a aruncat în apă. Aveam vreo șase ani. Așa am învățat să înot, de nevoie, singur. Ne-am născut pe Strada Iernii, cam pe unde e clădirea Romtelecom acum. Mihai, la începutul războiului.

Eu, la un an după terminarea lui, pe douăzeci și trei aprilie, în patruzeci și șase. Mai central decât atât nu se putea locui. Strada Iernii ținea până la Restaurantul Ciocârlia. Țin și acum minte mirosul micilor preparați de Nea Vasile Ciupitul. Exact cum e Gât-Strâmb Cocoșatul în București, așa era de renumit Ciupitul.

Trăiam pe strada asta într-un amestec de nații: români, evrei, țigani. Gașca noastră era formată din fratele meu Mihai, Lică Chiorul, Țiți Găină și Mișa evreul. Parcul Mare, sălbăticit pe atunci, era teritoriul nostru, casa de peste zi.

Țin minte că ne băteam pentru supremație cu gașca lui Oltea, din Letea. Dar bătăi în toată regula, cu săbii, scuturi, prăștii. Atunci m-am cunoscut cu viitorul profesor Rang. El era cu prăștia după păsări, ca și noi de altfel. Mesele de prânz le luam de obicei cam tot acolo, în parc.

Corcodușe, coacăze, alune americane (niște fructe mici și înecăcioase), nuci. Din oraș știam toate curțile în care erau pomi fructiferi, ce crește și când, ca să poată fi «prădate». Pe unde e sediul PNL acum, erau vizavi cele mai bune corcodușe din Bacău. Pe Karl Marx, cele mai bune caise și cele mai frumoase flori, niște dalii imense.”

“La Trei Calici”

“De la fratele mai mare am învățat să prind pește cu mâna. Aveam și unde. Erau stavilarele care dirijau lemnele pentru Fabrica Letea. Stăvilarul I, denumit și «La trei calici», începea cam de unde s-a construit apoi Ștrandul Tineretului. Urma Stăvilarul II și apoi Stăvilarul III, spre Insula Veche.

Când se ridica poarta la primul, și se dădea drumul la apă, ne aruncam ca nebunii și o luam înot la vale. Eram inconștienți. Gârla Morii o treceam înot cu hainele legate pe cap. La pește mergeam în zona de la stăvilar spre Șerbănești. Era în construcție atunci Barajul de la Bicaz. Mai dădeau ăia drumul din când în când la apă și rămâneau bălți, ochiuri de apă, pline cu clean, mreană, oblete. Așa am căpătat dexteritate.

Când apa era mai rece, improvizam. Aveam scandal acasă cu mama, că foloseam perdelele de la geam pe post de plasă. Eram săraci atunci dar în zbenguiala noastră nu conștientizam asta. Greu pentru o mamă singură, cu doi copii. Perdelele erau din tifon. Degeaba le spălam noi și le puneam la loc, se îmbâxeau de mâl. De fapt noi mergeam toată vara după pește… de foame. Nu mai spun că stăteam toată ziua pe gârlă.

Peștișorii ăia mai mici îi puneam pe pietre la soare și îi mâncam așa. Pe lângă fostele birouri Filderman, la Pod la Paloșanu, era atunci fabrica veche de pâine. Era o doamnă care lucra acolo și ne vedea cum trecem în fiecare dimineață.

A început să țină la noi deși nu ne cunoștea. Ne punea la un geam, acolo unde plasa de sârmă era desprinsă, o pâine ruptă în bucăți, ca să nu zică cine o vedea că vrem să o vindem. O luam aburindă.

Și cu peștii uscați la soare, cam asta era mâncarea. Când ne întorceam mai găseam altă pâine, ruptă tot așa, dacă era ea de serviciu. Ne rugam să-i dea Dumnezeu sănătate iar acum, că o pomenesc, s-o odihnească în pace.

N-am cunoscut-o niciodată. Timpul a trecut. Fratele a plecat la școală în București. Am intrat și eu la Liceul Sportiv. Am jucat și handbal. M-am nimerit în aceeași clasă cu Gelu Cociorvă, alt mare pescar. Ne cunoșteam de la bătăile din parc. Cum el mai trăgea chiulul, dirigintele mi l-a dat mie în grijă. Când mi-a arătat pe unde și cum prinde pește, am ajuns să chiulim amândoi.”

Primul pește vânat

Domnul profesor Constantin Păduraru este acum pensionar. Locuiește tot în apropierea parcului. Când am bătut la ușa apartamentului mi-a deschis jovial. Avea la îndemână câteva albume și, lucrul cel mai important, o arbaletă subacvatică, veche de cincizeci de ani, în perfectă stare de conservare. Sandourile rusești arătau de parcă abia ieșiseră din fabrică. (Sandou – elasticul care, întins, propulsează săgeata).

Ne cunoaștem de la concursurile de pescuit, unde în ultima vreme a activat ca arbitru… imparțial. Are un șarm inegalabil de povestitor, care știe să-și nuanțeze intonația, completând-o în același timp cu o mimică și o gesticulație pe măsură. La câte povești știe și cu ce farmec le spune, poate candida oricând la un podium pe scenă, într-o reprezentație “One man show”. Am aflat și cum l-a prins microbul vânătorii sub apă.

“Prin ‘61 a început să se excaveze pietrișul în zona primului stăvilar. În gropile alea adânci, apa infiltrată era extraordinar de limpede. De la deversări se umpleau de pește. Nu puteam să intru acolo pentru că era foarte rece. Într-o zi, pe la începutul verii lui șaizeci și doi, când mă întorceam de la băltoacele de sub malul de la Șerbănești, văd un tip că dârdâia lângă una din ele.

Eu țineam peștii prinși, la brâu, într-o pungă, ca să am mâinile libere. Intram în vorbă. Îi arăt ce am și îi spun cum i-am prins. L-am întrebat ce face acolo. Mi-a arătat și el ce pește a prins. Clean și mreană de câte două chile bucata, nu chitici ca ai mei.

Normal că m-am mirat cum de a reușit să prindă cu mâinile așa ceva, într-o apă adâncă, limpede și foarte rece. Atunci am văzut pentru prima dată o arbaletă. Mi-a mai arătat un tub de respirat, mască și labele. M-a întrebat dacă vreau să pescuim împreună și mi-a explicat cum se face.

N-am mai stat pe gânduri. Eram deja un foarte bun înotător, dar nu mi-a ieșit din prima. Trebuia sincronizare între mișcarea labelor, luarea liniei de ochire și respirație. A fost mai greu până m-am adaptat. Bineînțeles că mi-a ieșit până la urmă. Însă primele imagini, văzute prin ochelarii de scufundător, au rămas de vis.

Am descoperit o altă lume. Și asta i-o datorez acelui tip, pe care, am aflat mai târziu, îl chema Dorian Loigner. Era foarte cult. Vorbea mai multe limbi străine. Foarte citit. Ne-am împrietenit. Am învățat foarte multe stând în preajma lui. La el am auzit prima dată recitate poeziile lui Esenin. Poate că… involuntar, m-a influențat să dau examen de admitere la filologie.

Vara de vară alcătuiam o echipă. Pentru că apa era rece făceam cu rândul, câte un sfert de oră de scufundat. Cel de pe mal reîncărca arbaleta de schimb și recupera peștele prins. Înotam în apnee și câte două minute și jumătate. Oricum ne lua pe amândoi dârdâitul. Când mai găseam câte un cauciuc de mașină aruncat, erau rare pe vremea aceea, îi dădeam foc și ne încălzeam.

Peștele prins îl dădeam la Parcul Trandafirilor. Era Bărbulescu șef atunci. Îl lua să-l prepare bucătarul pentru clienții mai de soi. Nouă ne aducea câte un platou cu mici și o jumate de șliboviță. Ne mai scăpa și câte un ban. Se uitau clienții lung la noi, cum așa îmbrăcați și înnegriți de fumul de la cauciucuri, suntem așa de bine tratați.”

Povestea a ajuns abia la jumătate. Duri (de la Păduraru – Păduri – Duri) și-a împărtășit experiența și altor pasionați de pescuit, creându-și discipoli. Despre aventura vânătorii subacvatice, trăite acum de proaspătul profesor de Limba Română, data viitoare.

Unde evadam in week-end?

Cultură

Deșteptarea

10 iulie 2014

Vineri:

„Valhalla Pub” continua concertele live din seria „Big Bang Bands”. Trupa „Memory” va cânta de aceasta data, de la ora 21.00 pentru toti invitatii. Un bilet costa 10 lei. Pentru rezervari puteti suna la 0742856782.

Pentru cei care abia asteapta „Maraton Festival”, „Pub S” organizeaza prima petrecere de incalzire. Ritmurile serii vor fi hip-hop si electronic. In cadrul petrecerii se va organiza o tombola, la care se pot câstiga doua invitatii la Maraton. Usile se deschid la ora 22.00, iar intrarea este libera.

Dj Sava si Raluka vor cânta, de la ora 23.00, pentru toti petrecaretii din „Summer Club Marinarul”. DJ Yoshi va deschide pofta de dans a bacauanilor prezenti. Pentru rezervari puteti suna la 0725517155.
„Police Pub” va asteapta sa petreceti serile de weekend impreuna cu „Formatia Artist”, de la ora 23.00.

Sâmbata:

„Valhalla” te asteapta sa defilezi intr-o tinuta originala la „Funky Party”.

„Pub S” organizeaza cea de a doua runda de pregatire pentru „Maraton Festival”, de la ora 22.00. Doua bilete pentru petrecerea de la Magura pot fi câstigate prin tragere la sorti. Ritmurile acestei seri sunt Rock si Metal.

Cristi Dules este invitat special la „Club LM”. Clubul se deschide la ora 22.00. Intrarea costa 10 lei. Atmosfera va fi intretinuta de MC Myreel si DJ Robyn.

Cinefilii vor putea viziona, in acest sfârsit de saptamâna, la „Cinema City”, in premiera urmatoarele filme:

Planeta Maimutelor: Revolutie

Regia: Matt Reeves Gen: Actiune, Drama, SF, Thriller
Cu: Andy Serkis, Gary Oldman, Jason Clarke, Keri Russell
O populatie aflata în dezvoltare, maimutele evoluate genetic conduse de Caesar (Andy Serkis), sunt amenintate de un grup de oameni supravietuitori ai devastatorului virus ce a facut ravagii în urma cu zece ani. Reusesc sa încheie temporar pace, însa aceasta se dovedeste fragila si de scurta durata, caci ambele parti se afla pe picior de razboi, un razboi ce va hotarî care va fi specia dominanta de pe Pamânt.

New York Melody

Regia: John Carney Gen: Comedie, Drama, Muzical, Romantic, Dragoste
Cu: Keira Knightley, Mark Ruffalo
Cel mai recent film al regizorului si scenaristului John Carney este o comedie sentimentala despre ceea ce se întâmpla atunci când doua suflete ranite se întâlnesc, reusind sa creeze împreuna o muzica frumoasa. Gretta (Keira Knightley) si vechiul sau prieten, Dave (Adam Levine) se iubesc din anii de liceu si compun muzica împreuna. Ei se hotarasc sa plece la New York atunci când el primeste o oferta din partea unei case renumite de discuri. Dar tentatiile pe care le aduce faima îl determina pe Dave sa se înstraineze de Gretta, care ramâne singura si trista.

Madalina Gheta

Prabusirea idolilor din noi

Cultură

Ion Fercu

10 iulie 2014

Francis Bacon (1561-1616), filosoful care ne-a spus ca a cunoaste cu adevarat inseamna a cunoaste prin cauze, ne-a daruit si un gând minunat care ne invita sa pricepem ca spiritul nostru trebuie eliberat de tirania diverselor erori, prejudecati si iluzii, denumite de el idoli.

Filosoful englez crede ca acesti idoli pot fi clasificati in: idoli ai tribului (specifici naturii umane), idoli ai pesterii (determinati de educatia fiecarui individ), idoli ai forului (prin care sunt desemnate neconcordantele limbajului cu viata reala) si idoli ai teatrului (zamisliti de autoritatea unor sisteme filosofice si politice vechi). Idolii tribului? Isi au izvorul, spune Francis Bacon, in insasi natura omului.

Intelectul nostru, asemanator uneori unei oglinzi false, deviind razele pe care le emit obiectele si amestecând propria sa natura cu aceea a obiectelor, rastalmaceste si desfigureaza, de multe ori realitatea.

Idolii pesterii? Acestia sunt idoli ai omului individual. Spiritul omului este aidoma unei pesteri care intrerupe lumina naturala, din cauze precum: natura particulara a fiecarui individ, educatia, lecturile, mediul, autoritatea persoanelor admise si respectate, relatiile cu semenii. Idolii forului? Izvorul acestora este reprezentat de legaturile stabile dintre diferite grupuri umane. La aceste legaturi fac aluzie numele cu ajutorul carora ii desemnam, adica idolii forului, pentru ca oamenii se asociaza prin vorbe. Si numele prin care sunt desemnate diferite obiecte de schimb se adapteaza la inteligenta spiritelor celor mai marunte.

Desi ar putea preveni echivocurile, asemenea cuvinte siluiesc totusi intelectul si tulbura totul, imbrâncindu-i pe oameni in dispute sterile, nefolositoare, chiar daunatoare uneori. Idolii teatrului? Provin din dogmele diferitelor filosofii sau conceptii care s-au inradacinat in spiritele noastre, care actioneaza cu o autoritate tiranica asupra acestora, spune Bacon. Putem fi cu adevarat liberi, ne sugereaza filosoful, numai daca spiritul nostru este capabil sa surpe in noi insine acesti idoli.

Ceva mai târziu, Friedrich Nietzsche (1884-1900) avea sa ne cutremure cu ,,Amurgul idolilor”, cartea care readuce in dezbatere falsa noastra idolatrie fata de sisteme, conceptii, unele credinte, unele personalitati. Cartea este un fel de bisturiu al luciditatii menit sa taie fumul iluziilor in care omenirea a trait. Lumea, crede el, subjugata idolatriilor de tot felul, a devenit un fel de teatru ciudat al mastilor.

Actori jalnici, interpretând roluri scrise de altii pentru ei, oamenii joaca intr-o mascarada continua, intrucit sub aceste masti nu mai exista nimic. In strategia sa de prabusire a idolilor din noi, Nietzsche este necruatator: ,,Eu pun intrebari zeului. De ce? Fiindca asa am eu chef si nu oricum, ci cu ciocanul. Si daca zeul raspunde, nu exista deliciu mai mare decat sunetul binecunoscut al vintrelor sale putrede pentru cel care poseda a doua pereche de urechi”. ,,Zeul” pe care Nietzsche il asediaza cu intrebari incomode poarta nume/chipuri diferite: Platon, Aristotel, Kant, Hegel, Rousseau, Darwin, Dante… Pe unii dintre acesti zei ii demoleaza pur si simplu. Platon are o ,,sarlatanie superioara”, Dante este ,,o hiena care face versuri in morminte”, Rousseau este ,,un idealist si o canalie intr-o singura persoana”, Kant este ,,un perfid”, Socrate are o ,,rautate de rahitic”…

Fireste, el isi argumenteaza consideratiile. Putem sa fim sau nu de accord cu opiniile sale, dar ceea ce ramâne esential din discursul sau este marea sa declaratie de razboi împotriva tuturor intepenirilor spirituale. E nevoie de o cale de insanatosie a spiritului nostru. Iar aceasta cale este una singura: ,,de a-i trage de limba pe idoli”, ,,intrucât in lume exista mai multi idoli decât realitati”. Desi avem stiinta despre asemenea… sugestii oferite de spirite precum Francis Bacon sau Friedrich Nietzsche, câti dintre noi avem puterea sa da darâmam idolii care-si fac mendrele in spiritul nostru? Mai nou, privind in jur, observam ca unii au inceput sa aiba idoli si din lumea lumpenului politic, nu doar din cea a moral-putredului nostru showbiz.

Bricolaje / Curată utopie

Cultură

Carmen Mihalache

10 iulie 2014

Cred că nu există niciun loc în lumea asta mare unde examenul de bacalaureat să stârnească o atât de mare tevatură ca-n ţărişoara noastră dragă, România. Tot aud ştiri, reportaje, perle, rată de promovabilitate, statistici. Apropo, azi am ascultat la radio o ştire haioasă: cică la un liceu, parcă la Târnava, s-a înregistrat o promovabilitate de 100%. Cum a fost posibil? Simplu, din moment ce la examen s-a prezentat un singur candidat.

În fine, ţin minte că am citit, acum câtva timp, un articol cu un titlu formidabil de expresiv: Bacul ca un bivol neagru. Era o parafrază ironică după un film al unui grup de absolvenţi de IATC, un documentar despre inundaţiile catastrofale din 1970. Parcă vezi, aşadar, cum se năpusteşte urgia peste bieţii liceeni care se prezintă la acest examen numit, altădată, de maturitate. Examen important pe atunci, după cum era şi definit prin titulatură, şi care-ţi asigura şi un loc de muncă.

Aşa cum se mai întâmplă în alte ţări, de pildă, în Germania, deşi, de când cu criza, s-au schimbat şi pe acolo treburile. Oricum, de corupţie şi de fraude nici nu poate fi vorba prin landurile nemţeşti, care au propriile regulamente de funcţionare a sistemului de învăţământ, decizând asupra materiilor, a modului cum sunt predate, asupra examenelor, etc.

Revenind la oile (dar şi la loazele) noastre, întrebarea este la ce le foloseşte acest examen, care-i dă peste cap pe mulţi. Pricină din care, nici nu se mai prezintă la probe. Cu diploma de bac ce să faci? Da, poţi să te duci mai departe, la o facultate. Dar ce înseamnă acel „mai departe”? Pentru că, din nou vine întrebarea: da’ cu diploma de la facultate ce să faci? Că locuri de muncă nu sunt. Bine însă că sunt iniţiative al naibii de „deştepte”, vezi ordonanţa de urgenţă dată de guvern (privind învăţământul), vezi a treia sesiune de bacalaureat. E clar, vom avea tot mai multe cooperative de fabricat şomeri cu diplome, cu studii superioare.

Ca la noi, la nimenea, cum le ştii dumneata, bobocule, mai rar! Uite-aşa îţi vine să te tot minunezi, precum coana Eftimiţa la câte auzi şi vezi. Cum să mai ai încredere într-un sistem de învăţământ în care este o brambureală totală, unde se fac încontinu schimbări, mai mult stricând decât dregând ceva? Dar bacul chiar că este o spaimă colectivă, un bau-bau afurisit de toată lumea. Povestea asta cu selecţia este însă una foarte gravă şi serioasă.

Oare e bine ca instituţiile de învăţământ să fie nişte locuri unde să treci prin chinuri, să tremuri la examene, să fii împins, tot din spaima de eşec, la tentative de furt? De ce ar trebui, aşa cum se întreabă K.R. Popper într-o lucrare foarte cunoscută despre societatea deschisă şi duşmanii ei, ca sistemul educaţional să fie transformat într-o pistă de alegare cu obstacole?

Unii oameni, din interiorul sistemului, afirmă tranşant că selecţia (de care, desigur, este nevoie în societate) făcută aşa cum este acum, e departe de a fi una bine gândită. Adăugând că funcţia principală a educaţiei este una cu totul şi cu totul alta. La care ar fi bine să se revină cât mai curând. Deşi mă îndoiesc de faptul că interesează pe cineva cu adevărat, dintre cei aflaţi la putere, ca învăţământul nostru să fie performant şi să formeze oameni, personalităţi, competenţe, conştiinţe, etc. Curată utopie, nu-i aşa?

Isi doreste sa aduca frumusetea printre oameni prin pictura, sculptura sau fotografie

Deșteptarea

10 iulie 2014

„Sculptura este una dintre artele care nu pot fi facute decât cu mare efort”, spunea Emil Simandan; atunci cum poate o tânara firava sa dea forme speciale lemnului si sa atraga atentia prin creatiile sale?! Aceasta a fost prima intrebare care mi-a venit in minte atunci când am vazut-o pe Nicoleta Margineanu, eleva in clasa a X-a la Colegiul de Arta din Bacau, in clasa cu specialitate sculptura.

Nicoleta a ales sa studieze artele luând drept sursa de inspiratie natura, cu frumusetea ei, si fotografia. „Ma inspira fotografia si energia oamenilor. Fiecare om se regaseste in ceva anume, iar eu am gasit in jurul meu ceea ce am nevoie pentru a crea”, afirmat Nicoleta. Munca sa poate fi dovedita prin desene, picturi, modelaj, natura statica, schite in carbune, picturi pe perete si sculpturi. A participat la diferite concursuri si a primit premii pentru expozitiile sale. La Muzeul de Istorie a avut expuse icoane, creatii cu teme istorice, cum ar fi Istoria Românilor sau Roma Antica. Cea mai mare pictura a sa a fost realizata pe o plansa de 50×70 cm, iar cea mai mica pe 20x15cm.

Cocheteaza si cu modellingul

Nicoleta ar dori sa-si continue studiile in afara, dar daca nu va fi posibil, va alege sa studieze Artele Vizuale in Bucuresti sau in cadrul Facultatii de Arta „George Enescu” din Iasi.
Pe lânga arta, Nicoleta iubeste modellingul si a inceput chiar o cariera in acest domeniu in urma cu câteva luni. „Nu este chiar atât de simplu pe cât pare sa fii model”, mi-a spus. „Trebuie sa ai o anumita carisma pentru a fi aleasa spre a deveni model. Aici depinde foarte mult de gusturile managerului si de tine ca om. Trebuie sa fie o bucurie sa se lucreze cu tine si sa ajuti asa cum poti pentru ca sedintele foto sa fie reusite si sa dai ce ai mai bun din tine.”

In ciuda bucuriei de a-si cladi aceasta cariera cu baze stabile, Nicoleta este oarecum dezamagita de faptul ca trebuie sa faca naveta intre agentia de modelling din Bucuresti si Liceul de Arta din Bacau. Am intrebat-o daca nu ii este greu si daca se descurca cu amândoua si mi-a raspuns ca are parte de sprijin atât din partea parintilor, cât si din partea profesorilor care o ajuta sa isi indeplineasca ambele vocatii. „Chiar daca trebuie sa petrec pe drum 5 ore pentru ajunge la agentie si sa fie nevoie de prezenta mea acolo fie doar pentru 5 minute, am o bucurie si o satisfactie mare ca beneficiez de aceasta posibilitate si ca reusesc sa imi urmez visul”, a mai adaugat Nicoleta. Admira in mod special una dintre modelele Victoria Secrets, Candice Swanepoel si isi doreste sa ii calce pe urme. „Candice are o frumusete aparte, este naturala si gratioasa si mi-as dori tare mult sa o pot cunoaste personal.”

Arta si natura

Am fost curioasa sa aflu ce va dori sa faca pe viitor, daca va ramâne in acest domeniu si cum planuieste sa evolueze atât in arta, cât si in modelling. Am primit un raspuns relativ simplu:
„Pentru modelling este o anumita vârsta sau mai bine zis o anumita perioada pâna la care poti atinge apogeul sau te poti remarca in mod deosebit. Mie mi-a placut latura aceasta deoarece se merge mai mult pe naturalete, expresivitate si particularitati ale chipului. Mi-ar placea sa am posibilitatea de a merge inainte si sa ajung un model cunoscut, insa aici nu tine doar de mine. Cât despre arta, voi face in continuare ceea ce imi place si ma voi lega de natura si de frumusetea omeneasca ca si pâna acum, incercând sa o exprim si sa o subliniez cât mai bine.”

In timpul liber, voluntar

Arta, modelling, sport si gastronomie- iata câteva dintre pasiunile Nicoletei. „Imi place sa gatesc, dar din pacate nu am suficient timp sa fac asta la scala mai mare, sa zic asa, dar pentru familie reusesc mereu cu mare drag, iar inotul este unul dintre sporturile care imi da si vitalitate, dar care ma ajuta sa imi modelez si trupul”, explica. Pe lânga toate acestea, Nicoleta face voluntariat la Asociatia „Da mai departe”, la „Valoare plus” si la „Favor”. Ii place foarte mult sa fie implicata 100 la suta in programele de acest gen, sa relationeze cu oameni noi si sa dea mai departe spiritul de ajutor copiilor, printr-un exemplu bun.

Planuri de viitor

Planurile sale din viitorul apropiat se indreapta spre voluntariat, modelling, expozitii de pictura si nu numai.

„Imi place ceea ce fac acum si asta ma ajuta sa imi creez o anumita atmosfera constructiva, iar oamenii din jurul meu ma indruma si ma incurajeaza sa reusesc sa fac asta la un nivel ridicat. Vreau cu aceasta ocazie sa aduc multumiri speciale doamnei profesoare Lazureanu Ionela si domnului profesor Lazureanu Ioan pentru toata atentia dumnealor si pentru sprijinul acordat. Imi doresc sa pot aduce frumusetea printre oameni prin pictura, sculptura sau fotografie si am increderea ca voi reusi sa fac acest lucru intocmai”, a concluzionat Nicoleta Margineanu.

Elena Paula Rusu,
Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau

Dreptul la secol

Cultură

Ioan Dănilă

10 iulie 2014

Există, se ştie, o proprietate a termenilor. Când vrem să construim contexte despre fragmente dintr-o însumare de o sută de ani, nu vom fi crezuţi dacă vorbim despre orice diviziune a acestei unităţi de timp, ci doar de sfert, jumătate, trei sferturi sau început/sfârşit de secol/veac. Probabil că aceasta a fost raţiunea pentru care seria 1989 a Liceului Pedagogic „Ştefan cel Mare” Bacău nu s-a întâlnit nici după zece ani, nici după douăzeci, ci după 25, pentru a avea… dreptul la secol. (Să mai spună cineva că nu a crescut speranţa de viaţă a românilor…)

Nu e o noutate: astfel de întâlniri au cota lor de inedit, încât greu pot fi identificate două la fel. Clasa a XII-a A, profil pedagogic, a ilustrat ceea ce Ioan Nicola numea în 1978 „sintalitatea colectivului de elevi” şi a demonstrat, după un sfert de veac, că deţine o solidă coeziune/personalitate. Ca atare, Crenguţa Broscăuţeanu le-a compus o poezie, Mihai Lupuşoru, Aurel Jămneală şi Liliana Avădănii le-au transmis vorbe frumoase, iar prima lor dirigintă, Elena Bontea, l-a evocat pe dascălul ei de română din facultate, academicianul Al. Graur: „Daţi egală importanţă limbii române şi pregătirii metodice! Consideraţi că practica din studenţie e doar un avertisment pentru cât de bine ar trebui să concepeţi o lecţie!”

A venit şi rândul lor, pentru o reîntoarcere în timp plăcută şi fertilă. „Te ştiam la Milosu, în comuna Lipova. Acum unde eşti?” (Întrebare pentru colega care a combinat… mila cu mâlul, adică pe î cu â) „În Şcoala Mihail Andrei, unde învăţ acum, avem an de an Concursul de limba română ce poartă numele marelui profesor, care a preferat să facă naveta Buhuşi-Bacău, pentru a pregăti învăţători ş educatoare aici, în Liceul Pedagogic” (Cezarina Gheorghiţă). „Păstrez şi acum mapa de limba română din liceu, plină de coduri. E obosită de atâta foială, dar mi-a fost de mare folos. Şi-acum aş şti să spun ce înseamnă II.B.3.1: vocabular (după fonetică, /I/), mijloace de îmbogăţire a lexicului (după unităţi lexicale, /A/), schimbarea valorii gramaticale (după derivare, /1/, şi compunere, /2/) şi substantivizare (de exemplu, Am luat un zece. Îl merit, domnule profesor?)”.

Da, îl merită, cum l-a meritat şi Cristina Alexa, olimpică naţională la limba şi literatura română, iniţiatoarea întâlnirii.

Două tranzacţii inedite ne-au pus pe gânduri la modul cel mai serios: „Nu mă dau pe patru absolvenţi de după 1990!” (A doua tristă ofertă era ceva mai aspră: „Cu şase învăţători de azi mă iau la trântă şi-i birui!”) Am cerut detalii: cei ce au terminat Pedagogicul spre anul 2000 au beneficiat de patru (chiar cinci) ani de limba română, disciplină separată de literatura română, cu teză semestrială şi manuale distincte (IX-X, pentru noţiuni generale, fonetică, vocabular, morfologie, şi XI-XII, pentru sintaxă). Acum, în programa specializării Pedagogia învăţământului preşcolar şi primar din toată ţara, probabil, limbii române îi este alocat un singur semestru.

Se poate schimba ceva? Da: toate universităţile din ţară care au specializarea P.I.P.P. să rezerve disciplinei limba română două sau trei semestre, în care să încapă teoria comunicării, noţiuni de fonetică, elemente de lexic, morfologie şi sintaxă, precum şi noţiuni de stil şi compoziţie. Nu mai vorbesc de aplicaţii…

Reguli noi privind valabilitatea rovinietei

Economie

Florentin Radu

10 iulie 2014

Bacauanii care si-au schimbat numarul de inmatriculare al masinii nu vor mai plati inca o data rovinieta pentru a putea circula pe drumurile nationale. Masura se aplica de vineri, ca urmare a intrarii in vigoare a modificarilor intervenite la Ordonanta Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe reteaua de drumuri nationale din România.

Normativul, aparut marti, 8 iulie, simplifica regulile privind valabilitatea rovinietei când este schimbat numarul de inmatriculare a masinii, scutind, totodata, noi vehicule de la plata acestei taxe. Pâna acum, formularul-tip al cererii se descarca de pe pagina de internet a CNADNR, dupa care era completat si depus la unul dintre punctele de lucru ale Companiei, atasând si cartea de identitate a autovehiculului (copie si original).

De vineri, insa, rovinieta isi va mentine valabilitatea, în conditiile în care, în baza de date a autoritatii de înmatriculare, este operata modificarea respectiva.

În acest sens, autoritatea de înmatriculare este obligata sa asigure, pe baza de protocol, accesul zilnic al Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din România – S.A. la baza de date privind modificarile cu privire la schimbarea numarului de înmatriculare.Tot de astazi, in lista celor care vor fi scutiti de tariful de drum vor fi incluse masinile Serviciului Român de Informatii, ale Serviciului de Informatii Externe, ale Serviciului de Telecomunicatii Speciale si ale Administratiei Nationale a Penitenciarelor, precum si cele ale Societatii Nationale de Cruce Rosie din România.

Rovinieta a fost introdusa in 2002 si reprezinta taxa luata de stat pentru utilizarea, pe parcursul unei perioade date, a retelei de drumuri nationale din România, concesionata CNADNR.

Aceste taxe variaza, in functie de durata de utilizare a drumurilor si de tipul autovehiculului, intre 3 euro (pentru 7 zile) si 28 de euro (pentru un an de zile). Cei care circula fara rovinieta risca sanctiuni cu amenda (intre 250 si 500 lei), dar si cu plata unui tarif de despagubire (de 28 de euro).

Politistii „predau” lectii de prevenire si in vacanta

Geta Panaite

10 iulie 2014

Si pe timpul vacantei de vara politistii de la Compartimentul de Analiza si Prevenirea Criminalitatii, dar si cei de la Serviciul Rutier Bacau desfasoara o serie de activitati de prevenire. Acestea sunt adresate copiilor si adolescentilor si urmaresc cresterea gradului de siguranta dar si reducerea riscului ca acestia sa adopte comportamente delincvente.

In aceasta perioada, ca urmare a unui parteneriat intre Inspectoratul de Politie Judetean (IPJ) Bacau si Fundatia de Sprijin Comunitar Bacau, ofiterii de la prevenire merg in scolile de vara din localitatile Colonesti, Dealu Morii, Godinesti, Bacau, Motoseni, Podu Turcului, Rachitoasa, Panu. „O prima activitate a fost desfasurata la scoala de vara din comuna Motoseni, Centrul Fântânele, în activitate fiind implicati aproximativ 90 de adolescenti”, spune insp. pr. Narcisa Butnaru, purtator de cuvânt la IPJ Bacau.

Si politistii de la Biroul Rutier Bacau au mers la Fundatia Don Bosco, unde au stat de vorba cu peste 500 de copii, cu vârste între 6 si 14 ani, implicati in activitatile scolii de vara de aici. Le-au fost prezentate semnele rutiere, li s-a explicat de la ce vârsta pot merge cu bicicleta, dar si cum sa traverseze strada. Activitatile vor continua pe tot parcursul vacantei atât la scolile de vara din mediul rural cât si în Centrele de Agrement Valea Budului si Salatruc. (G.P.)

„Recomandarile transmise de politisti s-au referit la atitudinea si comportamentul ce trebuie adoptate de fiecare adolescent pentru a nu fi implicat în savârsirea de fapte antisociale sau pentru a nu deveni victima a infractiunilor”
insp. pr. Narcisa Butnaru, purt. cuv. IPJ Bacau

Incendiu de la un trasnet

Geta Panaite

10 iulie 2014

Un spatiu comercial din comuna Brusturoasa a fost cuprins de flacari, miercuri seara. Un trasnet a lovit cladirea si s-a declansat incendiul.

Pompierii de la Detasamenul Comanesti au intervenit imediat si au reusit sa stinga focul.

Flacarile au distrus in final 60 de mp de cladire si 5 mc de lemn de foc.

Aurolacii cauta normalitatea la Adapostul „Morcoveata”

Ramona Ionescu

10 iulie 2014

Adapostul de zi si de noapte „Morcoveata” a devenit casa pentru multi dintre aurolacii minori ai Bacaului. Munca de teren a angajatilor acestui centru presupune inclusiv contactul cu tinerii care consuma aurolac.

„Noi mergem pe strazi, le spunem ca vrem sa-i ajutam, ca le servim o masa calda, ca pot face o baie calda la noi si pot primi haine curate. Conditia pe care le-o punem din start este aceea sa nu vina cu punga de aurolac la noi”, declara Mihai Buganu, seful centrului. Majoritatea tinerilor care vin odata la „Morcoveata”, se intorc aici de fiecare data. Au ajuns sa-i cunoasca pe oamenii care lucreaza aici si nu mai fug de ei cand ii vad pe strada. Copiii strazii, cunoscuti printre noi drept aurolaci, sunt tineri care provin din familii destramate.

„Pe unii dintre ei am reusit sa-i recuperam partial, insa, in momentul in care intra in sevraj, ei merg la Pediatrie. Altii, in stare mai grava, ajung la Socola Iasi. In anul 2013 au mers acolo sapte consumatori, iar anul acesta avem deja doi tineri internati in spital, sub tratament psihiatric”, spune Buganu. Specialistii spun ca efectul toxic al aurolacului asupra sanatatii este mai devastator decat al cannabisului.

Inhalarea gazelor de aurolac – bronz aluminiu, bronz argintiu sau bronz auriu – afecteaza grav sistemul nervos central, pe termen lung, iar cei care il consuma pot ajunge sa comita acte de talharie pentru a-l procura. Efectele aurolacului apar la cateva secunde dupa inhalare si variaza de la vorbire neclara, incapacitatea de a-si coordona miscarile si euforie, pana la o perioada de depresii si halucinatii. Se pare ca dupa inhalari repetate, consumatorii se simt mai putin inhibati.

Efectele includ stari de greata, voma, ameteala si durere de cap prelungita. Intoxicatia dureaza cateva minute, de aceea consumatorii cauta adesea sa isi prelungeasca starea continuand sa inhaleze substanta pe parcursul catorva ore. In astfel de momente, aurolacii isi pot pierde cunostinta sau pot muri subit, inhalarea putand duce la stop cardiac.

„Tocmai pentru a evita astfel de situatii incercam sa mentinem legatura cu ei si sa le oferim servicii sociale. Pe cativa dintre consumatori i-am reintegrat in familie, unde continua tratamentul specific. Pe altii, ii pierdem, pentru ca noi concuram cu ce le ofera strada. La noi primesc hrana si haine, insa, in strada castiga bani din cersit si asa isi procura substanta.

Am cerut comunitatii in repetate randuri sa nu mai dea bani in strada copiiilor si sa-i indrepte pe acestia spre centrul nostru”, a precizat Mihai Buganu, seful Adapostului de zi si de noapte pentru copiii strazii „Morcoveata”, centru aflat in subordinea Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilui Bacau.

Anton Duma a pedalat pâna acum 1.800 km pentru Betania

Geta Panaite

10 iulie 2014

Biciclistul Anton Duma, care a pornit intr-un tur al României pentru promovarea Asociatiei Betania si strângere de fonduri pentru 28 de tinere ocrotite de asociatie, a parcurs pâna acum aproape 1.800 de km. Acesta a acceptat sa cutreiere toata tara pe doua roti si sa spuna povestea acestor fete, care nu au sprijinul familiei, tuturor celor dispusi sa asculte si sa ajute.

Anton si-a propus sa parcurga 5.000 de km si sa strânga 5.000 de euro, bani ce vor fi folositi pentru ca tinerele sa porneasca pe un drum propriu in viata dupa finalizarea cursurilor. „Am ajuns la Moldova Noua. Sunt in grafic ca si deplasare. Am parcurs pâna acum aproape 1.800 de km si s-au donat circa 1.000 de euro. Cu banii este mai greu. Trebuie sa-i explici fiecaruia in parte de ce faci si pentru cine faci asta, iar suma nu este tocmai cea anticipata. Este mai greu decât am crezut, dar trebuie sa fim optimisti si sper sa recuperez pâna la final”, spunea, ieri, Anton Duma.

A pornit din Bacau in urma cu aproape o luna si a trecut prin Roman, Tg. Frumos, Iasi, Vaslui, Bârlad, Tecuci, Galati, Tulcea, Constanta, Bucuresti, Alexandria si Craiova.

Oricine poate cumpara un km

Innopteaza in cort, iar a doua zi o ia de la capat. Urmatoarele destinatii sunt Timisoara, Arad, Oradea, Satu Mare, Sighetu Marmatiei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Suceava, Botosani, Brasov, Sibiu, Alba Iulia, Cluj, Dej, Bistrita, Reghin, Gheorgheni, Miercurea Ciuc si Comanesti.

Toti cei care vor sa ajute cele 28 de fete, beneficiare ale programelor Betania, pot cumpara câte un km, din cei ce trebuie parcursi pe bicicleta, contra sumei de 1 euro, daca intra pe pagina de internet http://www.asociatiabetania.ro. In ceea ce priveste donatiile de pe traseu, acestea sunt inregistrate intr-un jurnal de calatorie stampilat pe fiecare foaie, iar banii sunt virati apoi in contul asociatiei.

Anton Duma (47 ani), din satul Valea Mare, comuna Faraoani, a facut turul Europei pe bicicleta in peste 500 de zile, a vazut 35 de tari si a parcurs peste 58.000 de kilometri. Peste tot a promovat frumusetile tarii noastre, insa visul sau este sa faca inconjurul lumii, tot pe doua roti.

1...3.7533.7543.755...5.778 Pagina 3.754 din 5.778