Primarul comunei Birsanesti, Mihai Coman (PSD), aflat la al treilea mandat, si-a dat demisia din motive medicale.
Aceasta a fost inaintata prefectului luni, 9 noiembrie, iar Dorian Pocovnicu a emis ordinul de incetare a mandatului.
Viceprimarul Daniel Gavriliu a fost imputernicit sa preia atributiile de primar, la urmatoarea sedinta de consiliu local, consilierii fiind nevoiti sa aleaga un nou viceprimar.
Comuna are 1800 de locuitori si se afla in apropiere de Onesti.
Desfasurat la Cluj-Napoca la sfârsitul saptamânii trecute, Campionatul National de Clase a reunit la start peste 800 de perechi care s-au intrecut pe categorii de vârsta si clase valorice.
La competitia clasei C, categorie de vârsta 12-13 ani standard, perechea Mateo Ipate-Madalina Ciuche de la Clubul de Dans Sportiv Adamas Bacau s-a clasat pe locul secund, ceea ce le-a adus titlul de vicecampioni nationali.
O alta medalie pentru Bacau a fost adusa de perechea Mario Ipate-Beatrice Ursan de la acelasi club, care a concurat la clasa E 16-18 ani standard unde s-au calificat in finala si au terminat pe locul V.
Potrivit reprezentanţilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, între două persoane care au participat la un protest faţă de clasa politică desfăşurat, duminică seară, în centrul municipiului Bacău, a izbucnit, ulterior, un conflict.
In noaptea de duminica spre luni, un tânar de 28 de ani, din Bacau, a fost adus la Unitatea de Primiri Urgente a Spitalului Judetean Bacau cu multiple plagi injunghiate pe corp.
Acesta a ramas internata in Sectia de Chirurgie pentru ingrijiri medicale, iar in urma discutiilor purtate cu el s-a stabilit ca a fost agresat, cazul fiind raportat organelor de ancheta pentru cercetari.
Anchetatorii au descoperit ca, duminica, după ce au plecat de la protest, un tânăr de 29 de ani din Bacău l-a invitat la el acasă pe un alt tânăr, de 28 de ani, din Brăila. La un moment dat, băcăuanul l-a acuzat pe celălalt tânăr că i-a furat telefonul mobil tatălui său, ceea ce a dus la declanşarea conflictului.
„Tatăl autorului şi cu un alt fiu al său au avut un schimb de replici cu victima, aceasta din urmă folosind un cuţit cu care i-a provocat o rană la mână bărbatului mai în vârstă. Ulterior, victima a fost scoasă pe casa scării, unde tânărul de 29 de ani a înjunghiat-o de mai multe ori cu un cuţit în spate”, a declarat, luni, corespondentului MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, Cristinel Ciocântă.
Peste 200 de băcăuani au fost prezenți, luni seară, alături de rude și prieteni, la o slujbă ținută toți preoții parohi din municipiul Bacău la catafalcul tinerei Andra Elena Toader, decedată în urma rănilor căpătate în incendiul de la clubul Colectiv din București.
Slujba a fost ținută de Macarie, episcopul românilor din Europa de Nord, și Ioachim, arhiepiscopul Romanului și Bacăului, împreună cu un sobor al preoților parohi din municipiu.
„Am venit cu toți ierarhii bisericești din Bacău pentru a fi alături de familia tinerei trecute în grija lui Dumnezeu, după o încercare dramatică pentru ea, urmată de multă mâhnire nu numai familiei sale. Am venit pentru a aduce compasiunea comunității românilor din Scandinavia și Germania. Suntem aici toți preoții băcăuani pentru a aduce alinare celor apropiați și a promite că Elena Andra va fi pomenită în rugile noastre către Dumnezeu. Ne vom ruga și pentru ca astfel de tragedii umane să nu se mai petreacă”, a spus episcopul Macarie.
Andra Toader, în vârstă de 30 de ani, fotograf la un studio de evenimente, era dintr-o familie modestă cu trei surori și un frate. Ea se afla în momentul declanșării incendiului în clubul bucureștean împreună cu sora sa, Gabriela, și prietenul ei, Tudor.
„Toți trei au suferit arsuri și intoxicații la nivelul căilor respiratorii, dar pentru Andra a fost necesară inducerea de comă indusă, având arsuri pe o mare parte a corpului și căile respiratorii distruse de fumul toxic și fierbinte inhalat”, spune Alina Sociu, o apropiată din Bacău a tinerei. Potrivit acesteia, Andra a fost cu greu identificată, fiind recunoscută după un semn de la unghia unui picior.
Patru dintre tinerii decedați în urma incendiului sunt născuți în localități din județul Bacău, iar printre cei răniți se numără de asemenea trei tineri băcăuani.
AGERPRES
Tone de gunoi s-au adunat in ultimii ani in celula 1 a gropii asa-zis ecologice a Bacaului. Deseurile au fost puse de-a valma, fara a fi sortate asa cum cere legea, in timp ce lichidul rezultat in urma depozitarii lui ajunge in pânza freatica. Autoritatile tac, in timp ce firma care a câstigat contractul de administrare a gropii refuza sa o preia cu acte in regula.
In anul 2006, Primaria Bacau a accesat o finantare europeana, pe fonduri ISPA de preaderare pentru infiintarea unui depozit de deseuri, proiect in valoare de 20 de milioane de euro, din care 5 milioane erau contributia beneficiarului. Municipalitatea a acoperit suma dintr-un credit cu Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare si a achizitionat si utilajele necesare functionarii depozitului. La finalizarea constructiei, in anul 2011, când a si fost dat in folosinta, Primaria era nevoita sa faca o licitatie pentru darea in administrare a noii gropi. Contractul de 68 de milioane de lei a fost scos la licitatie, iar de acesta s-au aratat interesate 7 consortii de firme. Rezultatul (firma Iridex Group Import Export SRL) a fost contestat in instanta, aceasta din urma hotarând sa dea câstig de cauza firmei Eco Sud SA. Pe perioada blocajului, groapa de gunoi a fost administrata de Directia de Servicii Publice, in baza unei licente temporare obtinute de la ANRSC, autoritatea de reglementare a serviciilor publice, valabila pâna in decembrie 2014, potrivit HCL 7675/14.10.2013.
Desi Eco Sud SA trebuia sa se apuce de treaba la inceputul acestui an, potrivit unui raspuns remis cotidianului Desteptarea, societatea nu a preluat „instalatiile si facilitatile”. Aceasta nu a fost de acord sa preia administrarea de vreme ce a gasit o serie de nereguli peste care nu poate trece si pe care le vrea remediate de catre Primaria Bacau: „nefunctionarea statiei de epurare a levigatului din punct de vedere tehnic, depozitarea improprie a deseurilor in celula pâna la momentul semnarii contractului de concesiune, inexistenta unei autorizatii de gospodarire a apelor pentru depozit”, dupa cum explica purtatorul de cuvânt al societatii, Irina Cuturescu.
Deseuri puse de-a valma
Dovada ca primaria a gestionat gresit depozitul de deseuri, neavând oameni specializati sau stiinta necesara, este tocmai ce a gasit Eco Sud SA la momentul la care a ajuns la groapa. „Toate deseurile generate in municipiul Bacau au fost depozitate pe celula fara a fi sortate in prealabil la statia de sortare, desi prin programul de finantare depozitul de deseuri este unul construit dupa exigentele europene, ce ar fi trebuit sa reprezinte o solutie completa de tratare a deseurilor”, se mai arata in comunicatul societatii. In plus, depozitul functioneaza fara autorizatie de gospodarire a apelor, o cerere de reinoire a acesteia fiind depusa in aprilie 2015, la Administratia Bazinala de Apa (ABA) Siret. „Va pot confirma ca in acest moment se deruleaza procedura de autorizare”, a confirmat Georgiana Cernat, purtator de cuvânt al ABA Siret.
In fine, societatea mai reclama ca deseurile nu au fost compactate la un grad corespunzator, motiv pentru care „operarea pe celula reprezinta un pericol pentru mediu si pentru siguranta lucratorilor din amplasament”.
Statia de epurare nu functioneaza cum trebuie
Aceasta statie are menirea de a purifica lichidele rezultate in urma depozitarii deseurilor (levigat). Lesne de inteles, o astfel de unitate este importanta pentru a respecta cerintele de mediu. La momentul la care trebuia sa preia groapa, societatea a gasit rezervorul de levigat plin, iar statia cu probleme tehnice. „Managementul defectuos al apelor pe amplasament (levigat, ape pluviale, etc) a creat prejudicii mediului inconjurator care nu au fost remediate, in conditiile in care autoritatile de mediu au fost adesea sesizate”, a mai spus Cuturescu. Desi am solicitat informatii cu privire la aceste sesizari, Garda de Mediu Bacau nu ne-a transmis un raspuns in acest sens.
Dovada ca aceste informatii au ajuns si la primarie, la sedinta ordinara din luna octombrie a.c., consilierii locali au votat, fara prea multe intrebari, alocarea unei sume de 124.000 lei pentru a moderniza statia, iar permeatul rezultat in statie sa mai treaca printr-o treapta de filtrare (HCL 8500/28.10.2015).
Proiectul de hotarâre a aparut peste ordinea anuntata, ca o concidenta, la doar o zi dupa ce presedintele CJ, Dragos Benea, sustinea intr-o conferinta de presa, ca „intreaga cantitate de levigat va trebui epurata. Epurarea e prinsa in taxa de salubritate, dar nu se face. De altfel, nici colectarea nu se face asa cum trebuie! Noul operator nu va epura mizeria care este acolo.”
Managerul public al municipiului, Leonard Padureanu nu este de acord cu aceasta opinie, aratând ca statia a functionat, dar acum s-au ivit niste probleme, motiv pentru care nici societatea Eco Sud nu a dorit sa preia groapa. „La ultimele analize au aparut niste probleme. Vom face un upgrade la statie si apoi operatorul va putea sa o preia”, a spus acesta.
Despre celelalte nereguli, nimeni nu sufla o vorba.
Celula 1 a depozitului de deseuri se va umple cât de curând. De altfel, contractul de administrare al Eco Sud, semnat in ianuarie 2015 va expira in 18 luni, iar operatorul trebuie sa inchida depozitul. Noile deseuri vor fi depozitate in celula 2 a gropii, construita de Consiliul Judetean cu bani europeni. Pentru celula 2, operatorul de colectare si transport in 65 de localitati este Romprest, in baza contractului semnat anul acesta. CJ a organizat si licitatia pentru administratorul gropii. A fost desemnat un câstigator, dar, evident, rezultatul a fost contestat. Se astepta rezultatele.
Primaria Bacau nu are probleme doar cu administrarea gropii. Institutia trebuia sa transmita Asociatiei de Dezvoltare Intercomunitara pentru Salubritate (ADIS) Bacau si caietul de sarcini pentru organizarea licitatiei pentru desemnarea unui nou operator de colectare si transport deseuri in municipiu si in cele 22 de comune limitrofe orasului. A taraganat procedura, fiind in derulare un contract de colectare si transport deseuri cu societatea SOMA, prelungit cu acordul consilierilor pâna in anul 2025 sau mai devreme, daca se desemneaza un nou operator in urma unei licitatii. Potrivit unor documente prezentate de primarul Romeo Stavarache in cadrul unei conferinte de presa, in vara acestui an s-a facut actualizarea documentatiei de atribuire, pentru care s-a facut achizitia unor servicii de consultanta.
„Apreciem ca in decursul lunii noiembrie putem demara licitatia pentru delegarea serviciului de colectare si transport”, se arata intr-un raspuns la o nota interna semnat de administratorul public Leonard Padureanu.
– Asociatia Elevilor din Bacau si Consiliul National al Elevilor ii cer demisia
Uniforma scolara a declansat un adevarat conflict intre conducerea Liceului Teoretic „Spiru Haret” Moinesti si o parte dintre elevi. S-a ajuns pâna la a se cere, prin Asociatia Elevilor din Bacau si Consiliul National al Elevilor, demisia de onoare a prof. Adriana Cazanel, directorul unitatii de invatamânt.
Intr-un comunicat de presa, Asociatia Elevilor din Bacau, prin presedintele acesteia, Vlad Stefan Popovici, explica: „Reactia noastra vine in urma unei sesizari prin care ni s-a semnalat ca reprezentantii elevilor de la Liceul «Spiru Haret» din Moinesti au contestat modul in care uniforma scolara a fost implementata si faptul ca le este incalcat dreptul la educatie gratuita prin obligativitatea de a purta uniforma, care nu este acordata gratuit, pentru a intra in scoala.
Dupa aceasta pozitie, directorul unitatii de invatamânt le-a impus reprezentantilor elevilor semnarea unui contract de confidentialitate prin care se obliga sa nu divulge informatii (in principal abuzuri) despre faptele intâmplate in scoala, fara un acord al directiunii, pentru ca in cazul in care se refuza, directoarea sa ameninte cu dizolvarea Consiliului Scolar al Elevilor (for reprezentativ al elevilor, prezent in fiecare scoala).”
Aceasta masura abuziva, sustin membrii Asociatiei Elevilor din Bacau, necesita interventie imediata, incalcând dreptul la libera exprimare si, astfel, se solicita directorului demisia de onoare, „dovedind ca conduce o scoala fara sa cunoasca, sa inteleaga si sa aplice principiile actului educational.”
„Solicitam demisia de onoare a directoarei pentru abuzurile si amenintarile la adresa reprezentantilor elevilor! Doamna director, nu aveti dreptul sa obligati elevii sa incheie contracte de confidentialitate cu dumneavoastra, si cu atât mai putin sa amenintati cu desfiintarea Consiliului Scolar al Elevilor! Din pacate, cazurile nu sunt izolate.”
Horia Onita, presedinte Consiliul National al Elevilor
Reactia conducerii
Conducerea liceului, in speta prof. Adriana Cazanel, director, nu este straina de acest comunicat de presa si nici de scandalul iscat in scoala pe care o manageriaza.
„Sunt acuzatii nefondate. Ce spun acesti copii sunt doar minciuni sfruntate. Nimeni nu a pus pe nimeni sa semneze contracte de confidentialitate, nimeni nu a ingradit dreptul la educatie. Sunt doar exagerari ale unor adolescenti”, a declarat pentru Desteptarea directorul Cazanel.
Aceasta sustine ca uniforma scolara exista in liceu pentru ca asa au cerut parintii, ca este vorba doar de un sacou (care costa 120 de lei) si de o cravata (18 lei) personalizate cu insemnele liceului si ca uniforma se poarta in institutia pe care o conduce, nu de acum, ci de trei ani.
„Nu inteleg ce problema e in purtatul uniformei? In fiecare an, aceasta uniforma a fost prezentata la inscrierea in clasa a IX-a si parintii au fost de acord cu ea”, a mai spus prof. Adriana Cazanel, care este directorul Liceului Teoretic „Spiru Haret” de trei ani.
Cât priveste demisia, directorul Cazanel spune un NU categoric: „Nu am de ce sa-mi dau demisia. Sunt om de scoala de 35 de ani, nu am gresit cu nimic, ca profesor nu am incalcat nicio legislatie. Sunt minciuni cu care se joaca acesti copii si care depasesc bunul simt. Ca director am reusit sa aduc liceul pe locul 7 pe judet, in ceea ce priveste media de promovare la Bacalaureat, este un liceu care a derulat si deruleaza proiecte, care a obtinut premii la concursurile nationale. Asa ca, nu, nu am de ce sa imi dau demisia”, a conchis directorul liceului.
Colegiul „Ion Borcea” Buhusi va avea, incepând de anul scolar viitor, conform cu H.G. nr. 18/2013 si Ordinului de ministru nr. 4193/8-VI-2015, dreptul de a organiza cursuri gimnaziale, nivel 1(clasa a V-a, pentru inceput). Fireste, aceasta autorizare de functionare va trebui aprobata, prin planul de scolarizare, si de I.S.J. Bacau.
Autorizarea de functionare amintita a fost obtinuta in urma evaluarii pe care A.R.A.C.I.P. a realizat-o la institutia liceala buhuseana. A.R.A.C.I.P. a concluzionat, acordând calificative foarte bune, faptul ca baza didactico-materiala, calitatea personalului didactic si demersul managerial sunt premise certe pentru obtinerea unor rezultate foarte bune si la nivel gimnazial.
Conducerea institutiei ne-a precizat ca, de fapt, se revine la organizarea cursurilor gimnaziale. Multa vreme, liceul buhusean a gestionat fericit aceste cursuri. In plus, initiativa reluarii acestor cursuri vizeaza sporirea concurentei, intr-un mediu, precum cel al invatamântului buhusean, cunoscut prin calitatea discursului didactic. Principalii câstigatori ai acestei acestei initiative vor fi parintii si elevii.
Poetul Val Manescu imi spunea cu ceva ani in urma, chiar inainte de publicarea volumului de poezii Efectul Placebo, ca lucreaza la un roman, primul lui roman. Va fi un roman de analiza, psihologic, de moravuri, un protest!
Romanul a iesit pe piata, a si fost lansat public, intr-o seara, Centrul de Cultura “George Apostu”, se numeste Dimitrie rupe tacerea, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2015. Au comentat-prezentat romanul scriitorul Petru Cimpoesu si criticul Adrian Jicu. Primul s-a axat mai mult pe structura, pe fraza, pe actiune si scriitura.
E sau nu roman, a lansat scriitorul Cimpoesu intrebarea asupra selectei asistente. Adrian Jicu, de meserie critic, a transat dilema: este roman, si inca unul foarte bun. A avut si argumente. A citit, a subliniat, a intors romanul pe toate partile. Ambii au fost de acord ca romanul trebuie citit, va fi unul de succes. Scris cu umor, ironie, sensibilitate, atent la viata cartierului de unde isi trage seva romanul (dialogurile sunt savuroase), folosind inteligent comicul de situatie, Val Manescu reuseste sa-l duca pe Dimitrie – un alergator de cursa lunga care nu câstiga niciodata nimic – prin haosul bacauan cotidian, acolo unde se prefigureaza inca din primele pagini: la destramare si prabusire interioara, producând si o anomalie climatica, atunci când se hotaraste sa rupa tacerea si s-o arunce pe apa Slanicului, pe timpul când Dumnezeu lasase lucrurile in voia lor.“Val Manescu îsi traieste provincia cu o dragoste suferinda”, scria Ovidiu Genaru, la debutul lui Val Manescu cu “Delict de memorie”.
Recidiveaza si in proza, aceeasi provincie pitoreasca o regasim si in “Dimitrie rupe tacerea”, un roman inedit prin constructie, limbaj si actiune, cu dese incursiuni in memorie, astfel, personajul principal Dimitrie poarta pe umeri intreaga istorie postdecembrista, personajele din jurul lui nu fac decât sa-si urmeze destinele prestabilite, in mica lor lume dintr-un oras de provincie, pe timpul când lucrurile stricate se reparau nu se aruncau. Ce sa mai lungim vorba, n-o sa va povestesc eu romanul, nici nu o sa-l comentez, activati emisfera dreapta a creierului (cercetatorii englezi au descoperit ca aceasta parte se ocupa de informatii vizuale si conceptuale), faceti rost de ceva bani si dati buzna in Libraria Glisando.
Disputat recent la Praga (Cehia) pe doua sectiuni, muzica usoara si muzica populara, Festivalul International de muzica pentru copii „Talente de aur in aur” i-a adus Iulianei Covaci din Comanesti doua medalii.
Cea mai valoroasa, cea de aur, a cucerit-o la sectiunea muzica populara, iar la muzica usoara a primit medalia de bronz. La acest festival au participat 50 de copii din 7 tari iar juriul a fost alcatuit din 14 persoane, câte doua din fiecare tara participanta. Din România au fost in juriu Cristian Aliviej, compozitor, din Bucuresti si Madalina Ruscanda, conferentiar la Facultatea de Muzica din Brasov. Iuliana Covaci are 11 ani si este eleva in clasa a V-a la scoala „Liviu Rebreanu” din Comanesti.
Cocheteaza cu muzica de la vârsta de 4 ani si a invatat singura de pe calculator. Prima ei aparitie pe scena a fost la Zilele Orasului Comanesti pe când avea doar 7 ani. Prima mare realizare a fost la „Next Star” in 2014 si apoi a stralucit la „Mamaia Copiilor” in septembrie anul acesta. Tot in septembrie 2015 a participat la Festivalul International „Marul de Aur” de la Chisinau, unde a obtinut „Trofeul Marul de Aur” la sectiunea muzica populara si locul I la muzica usoara. Scena a devenit pentru Iuliana ceva obisnuit, nu are emotii, experienta ultimilor trei ani de prezente la diferitele festivaluri spunând-si cuvântul.
„Sunt premii importante pentru mine, dar cel mai important ramâne trofeul de la Chisinau. In viitor vreau sa devin o mare cântareata de muzica populara, dar n-am sa neglijez nici muzica usoara. Momentan sunt in cautarea unui profesor cu care sa ma pregatesc mult mai bine, pentru ca pâna acum am invatat singura”, ne-a marturisit Iuliana Covaci.
În conditii grafice deosebite, Editura Vicovia a lansat alte doua albume despre creatia unor importanti pictori naivi bacauani, i-am numit pe Catinca Popescu si pe Ioan Maric. Sub titlul de Miracolul culorii, albumul de arta al Catincai Popescu este o calda invitatie în micul ei univers cu fermecatoare scene apartinând culturii traditionale. Artista are o remarcabila intuitie plastica, un simt special al culorii, un mod personal de a-si trata temele si o viziune senina, plina de candoare. Calitati asupra carora se opreste si criticul de arta Valentin Ciuca, insistând pe harul artistei de recupera, gratie memoriei afective, un adevarat tezaur al unei lumi arhaice, ale carei valori ar trebui pastrate cu infinita grija în “lada de zestre a fiecarui român”. Despre artista, dupa o empatica prefata semnata de Alina Munteanu, sunt mai multe referinte critice în paginile albumului, marturii, semnate de Alexandra Titu, Vasile Savonea, Roland Anceanu, Ilie Boca si altii, oferind o imagine edificatoare asupra personalitatii pictoritei si asupra specificului si originalitatii operei sale. Textele au versiuni si în franceza si engleza, astfel ca albumul are o adresabilitate mai larga, ducând mai departe faima unei pictorite care si-a daruit cea mai lunga si frumoasa perioada din viata, artei.
Cel de-al doilea album se numeste La aniversare, fiind dedicat lui Ioan Maric la împlinirea vârstei de 70 de ani. Prezentat elogios în deschidere de maestrul Ilie Boca, care zaboveste asupra spontaneitatii, vervei imagistice si darului sau de povestitor, pictorul are si alte referinte interesante despre creatia sa în paginile albumului. Reproduc din spusele operatorului Copel Moscu, profesor universitar de imagine: “Din punctul meu de vedere, fundamentul poveștilor sale este dat de personajele intens colorate, care par a capata în fiecare lucrare și calitati filmice, dezvaluindu-si caracterul comic cât si cel moralizator. Acesta este Ioan Maric, pentru mine: un artist original, curat si generos, care nu uita sa traiască necontenit miracolul universului pe care îl creeaza”.
Reprezentativi pentru zona Bacaului, dar cunoscuti acum in intreaga lume, având multe lucrari în colectii particulare, în muzee si galerii din tara si din strainatate, cei doi artisti, cu o îndelungata si laborioasa activitate reflectata intr-un numar impresionant de expozitii, cu un umor sanatos, tonic, de sorginte populara, care ne revigoreaza, au si har de pedagogi, initiind pe tineri învatacei în tainele artei naive. O arta care, asa cum foarte expresiv s-a spus, spala sufletele.
Carmen Mihalache
Luptatorii SCM Bacau isi continua seria rezultatelor foarte bune. Si, implicit, isi confirma suprematia. Atât la nivel national, cât si international. Ultima dovada a adus-o Campionatul National de Tineret Under 23 incheiat duminica, la Odorheiu-Secuiesc. La Nationalele de Tineret, sectia coordonata de Catalin Matache si care ii include ca antrenori pe Sorin Tasca, Ioan Sarban, Victor Donciu, dar si pe voluntarii Mihai Botez si Marius Botez, a cucerit nu mai putin de sase medalii: una de aur, una de argint si trei de bronz la lupte Greco-romane si una de bronz la lupte libere. Totodata, SCM Bacau s-a clasat a doua in ierarhia echipelor la Greco-romane, la egalitate de puncte, 8, cu lidera Steaua Bucuresti.
„Normal era sa incheiem pe primul loc, peste Steaua ca numar de puncte. Din pacate, arbitrajul a facut diferenta, astfel incât am acumulat acelasi numar de puncte ca Steaua. In aceste conditii, departajarea a facut-o un loc 5 obtinut de gruparea bucuresteana. Oricum, dincolo de acest aspect, am fost foarte multumiti de rezultatele obtinute si de evolutia sportivilor nostri”, a punctat Catalin Matache.
Categoria de greutate 59 de kilograme a fost dominata autoritar de luptatorii bacauani, care au avut nu mai putin de trei reprezentanti pe podium. Astfel, Alexandru Botez a cucerit titlul national, in timp ce colegilor sai de la SCM, Claudiu Pal si Alexandru Solomon le-a revenit bronzul. Varul lui Sandu Botez, Irinel Botez si-a trecut in cont argintul la 66 kilograme, o medalie de aceeasi culoare cucerind, la 80 kg, si George Sarban, fiul antrenorului Ioan Sarban.
Seria prezentelor bacauane pe podium a fost completata de Ana Pal, câstigatoarea medaliei de bronz la lupte libere, categoria 53 kg.
„Faptul ca o buna parte dintre sportivii nostri ii au alaturi, din postura de antrenori, pe tatii lor, intareste si mai mult ideea ca la SCM Bacau, sectia de lupte este o adevarata familie. Iar rezultatele sunt pe masura, indiferent ca ne prezentam la competitii interne sau internationale. Nu as vrea sa inchei, fara a sublinia sprijinul si atentia pe care ni le acorda, in mod constant, directorul clubului, maestrul Relu Auras”, a concluzionat Catalin Matache.
Pentru sectia de lupte a SCM Bacau urmeaza ultima provocare a anului: Cupa României, programata la finalul acestei luni, la Bucuresti.
Prim:-plan: continua seria invincibilitatii primelor doua clasate, dar se mareste ecartul. Victorioasa sâmbata, cu 3-1 la Curita, lidera Biruinta Letea Veche s-a distantat la patru puncte de principala sa urmaritoare, Vointa Gârleni, blocata la Filipesti.
Rezultatele etapei a 13-a: Vointa Oituz- ACS Viitorul Nicolae Balcescu 0-3, Vulturul Magiresti- Siretul Bacau 3-1, Gloria Zemes- Gauss Racaciuni 4-1, Viitorul Curita- Biruinta Letea Veche 1-3, AS Filipesti- Vointa Gârleni 1-1, Flamura Rosie Sascut- AS Târgu-Ocna 5-0 (intrerupt in min. 56), AS Negri- CS Dofteana 2-1.
De notat: partida dintre Flamura Rosie Sascut si AS Târgu-Ocna s-a intrerupt in minutul 56, la scorul de 5-0 pentru gazde deoarece formtia vizitatoare ramasese in numai sase jucatori. AS Târgu-Ocna a inceput jocul cu doar opt jucatori, doi dintre acestia accidentându-se pe parcurs.
Clasament
1Biruinta L. Veche 13 12 1 0 58-10 37p.
2 Vointa Gârleni 13 10 3 0 29-5 33p.
3 ACS N. Balcescu 13 9 1 3 42-14 28p.
4 Gauss Racaciuni 13 8 1 4 35-26 25p.
5 AS Tescani 12 7 0 5 36-20 21p.
6 Vulturul Magiresti 12 6 3 3 29-26 21p.
7 Gloria Zemes 12 6 1 5 41-36 19p.
8 AS Filipesti 12 5 3 4 26-14 18p.
9 CS Dofteana 13 4 4 5 30-25 16p.
10 Magura Casin 12 5 1 6 34-38 16p.
11 Viitorul Curita 12 5 1 6 28-32 16p.
12 Viva Buhusi 8 4 0 4 16-19 12p.*
13 Vointa Oituz 13 3 3 7 23-45 12p.
14 AS Negri 13 4 0 9 17-46 12p.
15 CSM Moinesti 12 3 2 7 24-35 11p.
16 Siretul Bacau 13 2 3 8 18-38 9p.
17 Fl. Rosie Sascut 13 2 1 10 13-37 7p.
18 AS Târgu-Ocna 13 1 2 10 18-51 5p.
* Echipa retrasa din campionat.
Programul etapei viitoare (14-15 noiembrie): AS Negri- Vointa Oituz, CS Dofteana – Fl. Rosie Sascut, AS Târgu-Ocna- AS Filipesti, Vointa Gârleni- Viitorul Curita, Biruinta Letea Veche- Gloria Zemes, Gauss Racaciuni- Vulturul Magiresti, Siretul Bacau- CSM Moinesti, AS Tescani- ACS Viitorul Nicolae Balcescu. AS Magura Casin sta.
Lotul Stiintei Bacau va zbura azi spre Cipru. Pentru returul de mâine, cu Apollon Limassol si, implicit, pentru calificarea in „optimile” Cupei CEV la volei feminin. Studentele se deplaseaza in Insula Afroditei fara antrenorul Florin Grapa, care a capitulat, inca o data, in fata fricii de avion, dar si fara „universalul” Ioana Baciu. Accidentata la umar, Baciu si-a reluat antrenamentele, insa, pentru moment, utilizarea sa este imposibila. Invingatoare cu 3-0 in meciul tur, Stiinta are nevoie de câstigarea a doua seturi in Cipru sau chiar si a unui singur set, dar… de „aur”. „Eu cred ca nu se va ajunge la setul de aur.
Am incredere ca vom transa calificarea in favoarea noastra fara a mai fi nevoie de setul de aur”, a precizat Florin Grapa, care stie ce trebuie sa imbunatateasca Stiinta pentru a trece de cipriote: calitatea serviciului. In absenta lui Grapa, echipa bacauana va fi condusa de pe margine la jocul retur de miercuri, cu Apollon, de Aurel Cazacu si Rares Puni.
In alta ordine de idei, urmatorul meci de campionat al Stiintei va avea loc luni, 16 noiembrie, de la ora 18.00, pe teren propriu, contra lui CSM Târgoviste, care sâmbata a obtinut un punct in confruntarea cu lidera CSM Bucuresti.
Lidera a pierdut primul punct
Deschisa vineri de victoria Stiintei contra lui U Cluj si a lui Dinamo impotriva lui Unic, etapa a sasea a Diviziei A1 la volei feminin a continuat sâmbata, atunci când lidera CSM Bucuresti a cedat primul punct in aceasta editie de campionat. Merita precizat insa ca Volei Alba Blaj, singura echipa care a inregistrat maximum de puncte pâna acum, are un meci mai putin.
Rezultatele complete inregistrate in etapa a sasea: Stiinta Bacau- U Cluj 3-0, CSM Târgoviste- CSM Bucuresti 2-3, Volei Alba Blaj- Medicina Târgu-Mures 3-0, Rapid Bucuresti- SCM U Craiova 0-3, Dinamo Bucuresti- Unic Piatra Neamt 3-1, Penicilina Iasi- CSM Lugoj 3-2.
Clasament
1 CSM Bucuresti 6 5 1 0 0 18-3 17p.
2 Volei Alba Blaj 6 5 0 0 0 15-1 15p.
3 CSM Târgoviste 6 4 1 1 0 17-6 15p.
4 Dinamo Bucuresti 6 5 0 0 1 16-7 15p.
5 Stiinta Bacau 6 3 1 0 2 14-8 11p.
6 Penicilina Iasi 6 2 1 0 3 10-12 8p.
7 SCM U Craiova 5 2 0 0 3 6-10 6p.
8 Medicina Tg. Ms. 6 2 0 0 4 7-12 6p.
9 CSM Lugoj 6 1 0 2 3 8-15 5p.
10 Unic P. Neamt 6 1 0 1 4 6-15 4p.
11 U Cluj 6 1 0 0 5 4-16 3p.
12 Rapid Bucuresti 6 0 0 0 6 2-18 0p.
E.ON România implementeaza un proiect important în trei colegii tehnice din judetele Bacau, Iasi si Suceava. În fiecare dintre aceste unitati de învâtamânt au fost dezvoltate laboratoare de siguranta pentru instruirea în domeniul sigurantei si securitatii muncii. Anual, aproximativ 300 de elevi de la Colegiul Tehnic “Dimitrie Leonida” Iasi, Colegiul Tehnic de Comunicatii “N.V. Karpen” Bacau si Colegiul Tehnic “Samuil Isopescu” Suceava vor învata si îsi vor forma deprinderi privind siguranta si securitatea muncii în meseria de electrician.
Specialistii E.ON, împreuna cu cadrele didactice, îi vor instrui despre utilizarea corecta a echipamentelor de protectie a muncii, despre instrumentele si echipamentele specifice domeniului energetic, precum si despre instalatiile electrice si pericolele care pot aparea daca nu sunt respectate regulile de protectie a muncii. În fiecare din scolile partenere, compania E.ON a realizat câte un „Laborator de siguranta” cu dotarile necesare: mobilier (mese, scaune), tehnica IT (laptop-uri cu software-ul necesar), echipament individual de protectie (casti, manusi/cizme electroizolante, salopete, echipament de lucru la înaltime), material didactic (manechin, indicatoare de securitate, afise), pentru ca instruirea viitorilor electricieni sa fie realizata într-un mediu cât mai real si profesional.
„Initiativa EON, materializata prin acest proiect vine în întâmpinarea dezideratelor scolii noastre de a facilita tranzitia absolventilor de scoala profesionala, liceu tehnologic sau scoala postliceala catre viata activa“, a mentionat Remus Cazacu, directorul Colegiului Tehnic de Comunicatii „N.V. Karpen” Bacau.
Lucian Serban, inspector scolar si profesor de geografie, la Colegiul National “Gheorghe Vranceanu”. Vârsta: 41 de ani. Aceasta ar fi cea mai succinta prezentare. Insa in spatele acestor formulari seci sta un om cu multiple preocupari, un mare iubitor de natura, un om de spirit, si, in primul rând, cu un suflet mare cât tot globul acesta pamântesc despre care le vorbeste necontenit elevilor sI celor multi care il apreciaza.
Despre comunicare si generatii
– Preponderent, în ce mod va percep cei din jur: ca dascal, ca un reprezentant al autorităților din Educatie (data fiind calitatea de inspector scolar), ca fotograf, ca blogger, ca iubitor de natura si istorie? În ce relatii sunteti cu elevii dumneavoastra, dat fiind ca aveti pasiuni similare cu multi dintre ei (blogging, Facebook, fotografie)?
Mai în gluma, mai în serios, as putea spune ca am norocul ca cei cu care interactionez sa nu-mi cunoasca decât o parte a ipostazelor amintite de dumneavoastra. Nu rare au fost însa si momentele, destul de comice de altfel, în care diverse cunostinte au ramas surprinse sa vada ca sunt una si aceeasi persoana cu cea cunoscuta într-o împrejurare sa-i spunem traditionala. Un mic avantaj rezultat din capacitatea de a trece relativ usor de la scaunul de birou la rucsacul pentru drumetie, de la rigorile birocratice la nonconformismul oferit de mediul online sau de lentila fotografului amator. O functie sau diversele realizari profesionale nu ar trebui sa altereze relatiile interumane în sensul pastrarii unor “distante astrale” cu cei din jur, asa cum, din pacate, observam la tot pasul în România zilelor noastre. Poate si de aceea îmi plac imaginile care circula pe retelele de socializare cu ministri care asteapta linistiti sosirea metroului pentru a ajunge la cabinet, poate de aceea îmi place sa cred ca a fi open-minded reprezinta o necesitate pentru scoala moderna a secolului XXI. O abordare care a dat roade de-a lungul timpului, zic eu, tinând cont ca nu sunt chiar la coada unui clasament al popularitatii în rândul elevilor. Trebuie sa recunosc însa ca am si norocul unor parteneri de top, vranceni sclipitori în pasiuni si idei convergente.
– De ce oamenilor le place sa îsi împartaseasca impresiile si trarile prin fotografii sau scrieri pe bloguri sau retele de socializare?
Fiecare revolutie din istoria civilizatiei umane a avut un anumit specific prin care am reusit sa transcendem timpului, sau macar sa ne amăgim. Papirusul, creionul cu vârf de carbune sau emoticonul trimis de tastatura nu reprezinta pâna la urma decât variante ale aceluiasi instrument prin care încercam sa alungam întunericul, singuratatea, angoasa sau sa ne apropriem vanitatea. Desigur, acum în varianta instant, cu cât mai multi pixeli colorati, prin cât mai multe device-uri sincronizate… Cum sa nu fi atras de noi si noi grade de “libertate” oferite de web 1.0, 2.0., 3.0 si câte vor mai veni în curând, dându-ti senzatia de stapân al unui Matrix georeferentiat la patru pereti? Isabel Allende spunea ca „amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire”. Astazi mediul virtual a devenit cel mai utilizat loc de stocare si împartasire a trairilor. O interconditionalitate cu realitatea de care poate aveam nevoie: acum putem reface, sterge sau recrea dupa bunul nostru plac identitati, trairi, informatii. Nimic nu mai este imuabil, ne putem lua oricând lua la trânta cu anostul timp, ne putem administra propriul univers. Dincolo de fiorul ironic, nu uit însa de caracterul utilitar evident al acestor retele.
– Se poate vorbi în mediul electronic de o socializare în sensul real al cuvântului?
În nici un caz, cel putin în acest moment al revolutiei informatice. “Stocul” de prieteni din retelele sociale îti poate transmite indirect informatii si impulsuri actualizate, dar lucrul acesta nu înseamna ca te integrezi automat unui sistem comun de valori. As renunta oricând la lista celor aproape 4000 de “prieteni” virtuali pentru o jumatate de duzina de apropiati cu care sa ma asez la o masa de ceainarie, punând tara la cale într-o seara rece de noiembrie… Pe de alta parte, cunosc grupuri profesionale (pasionati de fotografie, literatura, geografie, arta) foarte active, prin intermediul carora membrii comunitatii au dezvoltat relatii de colaborare si chiar de prietenie prin relationare “traditionala”.
– Unii dintre noi, cei mai maturi, obisnuiesc sa le reproseze tinerilor ca sunt mult prea atasati de gadgeturi si comunicare virtuala, prin replica „pe vremea mea nu existau nici telefoane mobile, nici Facebook, nici Google, si totusi am fost o generatie mai buna”. Cum trebuie privita aceasta chestiune care aparent desparte generatiile?
O astfel de replica o aud mai des din partea celor total depasiti de binefacerile informatice. Atâta timp cât aceste device-uri ne usureaza viata, ne ajuta în formarea profesionala, ne comprima spatiul si timpul pentru a comunica mai facil, nu vad nici un impediment în a le utiliza. Totul însa cu masura. Presupun însa ca vârsta are o mare importanta în conturarea unor raspunsuri. Eu apartin unei generatii care mai poarta la mâna un instrument mecanic desuet, cu o singura functie anosta de vizualizare a curgerii timpului, dar în acelasi timp încearca sa fie la curent cu noutatile din IT si social media, fie si la nivel de diletant. Apartin pesemne unei interferente neprevazute între valurile lui Alvin Toffler, modificate seismic de un 1989 adolescentin. Între noi fie vorba, nu-i înteleg pe cei care ramân zeci de ore întepeniti în fata atractiilor din Counter-Strike sau World of Warcraft…
Despre Bacaul vechi si Bacaul nou
– Sunteti un recunoscut pasionat de istoria Bacaului. Fotografiile cu Bacaul vechi ne transmit aroma vremurilor trecute, iar cei mai maturi ne aducem aminte cu placere de Strada Mare sau unele vechi cladiri, astazi disparute. Si totusi, cum am putea cataloga vechiul Bacau: ca un târg înnoroiat, pe ulitele caruia se scurgeau toate zoaiele de prin curtile caselor (asa cum apare descris pe alocuri), sau pur si simplu ca pe un oras tipic de provincie, cu aere de urbe in care stratificarea sociala era bine pusa la punct, iar administratia se lupta pentru binele cetatenilor?
Bacaul are o istorie proprie, cu destule elemente de interes care sunt înca prea putin cunoscute marelui public. Identitatea orasului nu se rezuma la arhitecturile prezentului, dupa cum au impresia multi citadini. Sufletul Bacaului sta cuibarit în urzeala trairilor, în memoria locurilor, mai putin în fatade si chei de bolta. Cele doua ipostaze amintite de dumneavoastra ne sunt cunoscute gratie primilor cronicari ai Bacaului sau calatorilor care doar au tranzitat vechea urbe. Sunt realitati care scoase din context pot denatura perceptia unui cititor mai putin avizat. Evolutia urbanistica a Bacaului nu poate face abstractie de cea a sistemului urban în care s-a format. Fata de alte localitati, Bacaul a avut evidente elemente de specificitate, care l-au propulsat în ierarhia urbana începând cu prima parte a secolului XX. Detractorilor care repeta papagaliceste formulari de genul “târg prafuit” le propun o incursiune în istoria urbanismului românesc si despatirea barierelor orizontului local.
– În acelasi context: ce este de apreciat la vechiul Bacau (cu aproximatie, al anilor 1850-1930) si ce razbate neplacut despre vechiul Bacau, din cronicile despre oras?
Urmele perioadelor anterioare sunt astazi cu greu vizibile, semnificatiile lor originale încep sa scape citadinului din societatea cinematica a acestui secol, cu atât mai mult cu cât recursul la propriul trecut, la identitate, la mostenirea cultural – istorica pare a fi tributar spiritului Carpe diem sau ar fi catalogat drept vetust.
Pentru un oras în care melanjul urban-rural ar parea astazi bulversant, la vreo 13.500 locuitori în anul 1890 si 34.000 locuitori la 1930, nu ai cum sa nu apreciezi totusi aspectul tonic, dat de numeroasele gradini particulare si spatii verzi care împânzeau tesutul urban al Bacaului de altadata. Culmea, bacauanii aveau atunci mai multe librarii, terase si hoteluri decât ne putem lauda acum! În contrapartida, nu pot uita paginile cronicarului Costache Radu în care este prezentata starea precara a infrastructurii, putinele dotari edilitare, numeroasele incendii, inundatii si epidemii care loveau napraznic, modificând destine si fizionomii urbane…
– Cum credeti ca vor privi urmasii urmasilor nostri Bacaul actual, atunci când, peste vreo suta de ani, vor privi fotografiile dumneavoastra (sau ale altora) ce înfatiseaza orasul?
Bacaul a fost destructurat de sistematizarea comunista, iar cei 25 de ani nu au reusit sa contureze o directie coerenta pentru (re)definirea imaginii urbane. Mi-as dori ca peste o suta de ani (durata enorma din punct de vedere al amenajarii teritoriului si urbanismului) urmasii sa ne priveasca cu aceeasi mirare fotografiile precum facem noi la vederea cartilor postale din colectia domnului inginer Mihai Ceuca. Orasele au fost comparate cu niste organisme vii, cu functii asemanatoare acestora. Perioadele de regres si stagnare fac parte deci dintr-o lege a naturii. Amintiti-va cum caracteriza Grigore Grigorovici în 1933 orasul nostru: “Astazi Bacaul este un „municipiu” civilizat, între cele 13 ale tarii si chiar are o viata pretentioasa. Civilizatia lui s-a îndeplinit sub ochii nostri. Scaldat noaptea în lumina electrica, cu apa din belsug si canalizat, i s-au deschis bulevarde largi, cu cladiri în diferite stiluri, cu palate chiar, parcuri si mai ales cu malurile Bistritei pline de cosuri fumegânde… ”Pe acelasi trend, cum ar putea fi caracterizat Bacaul peste un secol? Sunt optimist, parfumul se va pastra…
– Este Bacaul actual un oras frumos? Arhitectii au planuri ca sa îl faca si mai frumos. Ce credeti dumneavoastra ca l-ar face si mai frumos?
Imaginea urbana este o constructie mental extrem de volatila. Ea se construieste si se consolideaza în timp, fiind potentata de o multime de stimuli. Atâta timp cât spatiul perceput, spatiul conceput si spatiul trait genereaza sentimente de apreciere din partea bacauanilor, lucrurile sunt pe drumul cel bun. Din pacate nu este asa. Comportamentul topofil este generat de prea putine locuri din intravilan. O initiativa pusa în aplicare acum câteva zile, prin proiectul Map me Happy Bacau, a demonstrat ca orasul are nevoie de revalorizarea spatiului public, de un urbanism participativ aplicat. Un oras frumos nu poate fi orasul care ofera experiente senzoriale pozitive doar prin intermediul a două parcuri. Orasul trebuie sa redevina un oras pentru oameni. După cum ne spunea Jan Gehl, “un oras bun este ca o petrecere buna. Oamenii stau mai mult pentru ca se simt bine”. Ce trasaturi ar trebui sa îndeplineasca Bacaul pentru a ajunge la acest statut: sa fie vivace, sigur, durabil si sanatos.
Despre om si natura
– Care este diferenta între oamenii care îsi fac ragaz sa admire un copac, un relief, un rasarit, un animal în mediul sau natural etc. si cei care vad natura doar ca pe un suport pe care sa îsi puna gratarul cu mici si petul cu bere?
Orasul îsi are propria sa patologie, în care diversele structuri demografice impun moduri diferite de relationare cu fragmentele de mediu natural care au scapat de tavalugul planificarii teritoriale. Exodul rural care a congestionat orasul în deceniile 6-8 din secolul trecut a creat o noua forma de oraseni (tarani-oraseni/oraseni-tarani), care nu a fost nici pâna astazi asimilata integral de fibra citadina. Oricât ne-am dori, nu suntem la a zecea generatie de oraseni. Avem nevoie de timp si de aplomb educational pentru a ne putea bucura de frumusetea unui parc englezesc. Sa nu uitam însa ca pretentiile la arhitectura peisagera se pot emite doar atunci când avem parte de canalizare, apa potabila, strazi asfaltate, locuri de munca, s.a.m.d.
– Omul se considera fiinta superioara, dominanta pe planeta. Si totusi, omul domina natura sau natura pe om? Într-o lupta fair-play între om si natura, cine ar câștiga? Ce puncte forte ar avea fiecare dintre parti?
Problema atinge vechea disputa conceptuala dintre determinismul geografic si posibilism. Controversele si disputele sunt la ordinea zilei, inflamate fiind si de schimbarile climatice evidente. Conceptul de dezvoltare durabila si-a aratat deja limitele. Acum vorbim de rezilienta. Deci nu e vorba de lupta, fie ea si fair-play. Avem nevoie de o schimbare totala de viziune. Greu de gândit pozitiv în conditiile în care economicul dicteaza ecologicului. Vom fi un caz demn de analizat de alte civilizatii: singura specie care se va autodistruge, eventual cu un zâmbet ipocrit întiparit pe fata. Timpul ar mai reprezenta o necunoscuta în aceasta ecuatie darwiniana.
– Cunostintele acumulate de omenire pâna acum spun ca sfârsitul lumii se va produce într-adevar, dar abia peste vreo cinci miliarde de ani, când se va stinge Soarele, asta daca pâna atunci nu ne mai cade în cap vreun asteroid si ne elimina ca pe dinozauri. Trebuie sa ne îngrijoram?
Traim deja pe un Pamânt mai cald, mai plat si mai aglomerat, dupa cum ne demonstra Thomas Friedman într-un best-seller vizionar. Cele trei noi proprietati telurice îmi sunt îndestulatoare! Cinci miliarde de ani ma pot doar indispune, atâta timp cât ma voi transforma, mai mult ca sigur, într-un atom de siliciu care va posta fotografii dintr-o gaura neagra aflata la marginea deferlarilor metagalaxiei…
– La cei sapte ani ai sai, fetita dumneavoastra da semne ca v-ar urma pasiunile? Daca ar fi de ales între a fi profesor de matematica si a fi profesor de geografie ce i-ati recomanda?
Pentru un joc de cuvinte, dar si pentru a fi în consonanta cu dezvoltarea accelerata a tehnologiei, i-as recomanda geomatica. Mai avem însa ceva timp pentru a lua decizii majore. Ca absolvent de matematica-fizica, stiintele exacte au fost pentru mine o a doua limba materna la Liceul “Lucretiu Patrascanu” (actualul Colegiu National “Gheorghe Vranceanu”). Geografia a fost însa pasiunea care si-a urmat cursul si nu îmi pare rau. Ma bucur sa observ la fiica mea a preluat din pasiunile parintilor ce este mai bun: spiritul analitic, dorinta de cunoastere, capacitatea exploratorie. Aceste calitati se vor cristaliza cu siguranta în viitor. Mai putin conteaza numele profesiei, atâta timp cât pasiunea si determinarea te pot conduce la nivel de excelenta.
Curriculum Vitae
Data si locul nasterii: 1974, municipiul Bacau. Casătorit, un copil.
Absolvent al Universitatii „Al. I. Cuza” Iasi, Facultatea de Geografie-Geologie, sectia Geografie; sef de promotie. Studii postuniversitare în domeniul geografiei umane. Scoala doctorala, Universitatea „Al. I. Cuza” Iasi. Doctor în geografie.
Profesor de geografie la Colegiul National „Gheorghe Vranceanu” Bacau.
Autor a peste 40 de articole, studii si comunicari stiintifice în domeniile: geografie umana, sociologie urbana, geofilosofie.
Participari la simpozioane stiintifice regionale si nationale.
Colaborator si redactor-sef la mai multe reviste cu profil didactic si turistic.
Coordonator proiecte educationale. Autor ghiduri si auxiliare didactice Membru în colectivul de conducere al Societatii de Geografie din România, filiala Bacau.
Fondator al primei reviste a profesorilor de geografie din judetul Bacau (“Orizontul bacauan”).
Editor – reeditarea primei monografii a orasului Bacau: „Bacaul de la 1850-1900” (Editura „Grafit”, Bacau, 2005 si Editura „Egal”, Bacau, 2008)
Autor al „Dictionarului geografic al judetului Bacau” (Editura „Egal”, Bacau, 2006) si al antologiei “Bacau: palimpseste urbane” (Editura Rovimed Publishers Bacau, 2013)
Inspector scolar general adjunct (septembrie 2007-martie 2008). Inspector scolar de specialitate geografie ISJ Bacău (2007 – prezent, cu întreruperi)
Pasiuni: fotografie, blogging, literatura, drumetii, sah.
Un sistem rutier care ar permite autovehiculelor sa circule constant, sa aiba in fata numai semafoare “pe verde”, altfel cunoscut ca si unda verde, ar putea usura semnificativ viata soferilor bacauani si ar insemna mai putina aglomeratie si poluare in oras. Din pacate, acest sistem nu functioneaza in municipiul Bacau, desi ar fi adus numai beneficii locuitorilor sai. Exista promisiuni insa ca s-ar realiza intr-un viitor nu foarte indepartat. “In acest moment, semafoarele din municipiu nu sunt pe aceasta unda verde. Exista un proiect de aliniere si s-a facut un studiu. Pe urmatorul exercitiu bugetar european vom solicita o finantare pentru semaforizarea inteligenta, dar si pentru un sistem video de monitorizare a traficului. Costurile sunt destul de ridicate pentru bugetul local”, a declarat viceprimarul Vasile Tescaru.
Ce nu spune administratia locala este ca pentru a fi eligibil la finantare europeana, municipiul Bacau trebuie sa aiba aprobat un Plan de Mobilitate Urbana Durabila, care sa reflecte o strategie coerenta de imbunatatire a traficului si infrastructurii stradale.
“Am solicitat un raspuns oficial din partea Primariei Bacau daca exista un astfel de plan. Mi s-a raspuns sec ca nu. Este clar, asadar, ca implementarea unui astfel de proiect va mai dura. Sunt insa orase care au facut acest plan pe executia bugetara europeana 2007-2013, iar pe viitorii bani europeni vor face implementarea proiectului. Bacaul este mult in urma”, a declarat Cristian Ghinghes, initiatorul proiectului Bacaul Civic. Si are dreptate. Luna trecuta, la Zalau, un oras cu o populatie de 56.000 de locuitori, s-a pus in functiune un sistem inteligent de monitorizare a traficului care are, printre beneficii, si cel de a regla semafoarele in functie de aglomeratie. Scopul lui principal este acela de a nu bloca intersectiile.
Sistemul, care mai include si alte achizitii, a costat 13 milioane de lei, bani europeni, din care primaria a contribuit doar cu 2 la suta. Si la Galati a inceput implementarea aceluiasi tip de proiect, contra sumei de 19 milioane de lei. Un nou sistem de semaforizare ar urma sa functioneze din acest an si in Craiova. Acesta a costat 9,7 milioane de lei. Iar lista localitatilor care au montat astfel de semafoare inteligente nu se opreste aici. Tot in 2015, o comuna din judetul Cluj, Floresti, a reusit sa achizitioneze un sistem inteligent de semaforizare, pentru care primaria a cheltuit 1 milion de lei.
Asociatia Cetateni Activi pentru Bacau are in plan sa gaseasca specialisti care sa dea solutii tehnice temporare (macar pâna la constructia unei centuri ocolitoare), menite sa decongestioneze traficul de-a lungul drumului european 85 care traverseaza orasul.
Cifrele de trafic spun foarte clar ca un nou sistem de circulatie este necesar.
Potrivit datelor Politiei Rutiere Bacau, parcul auto al municipiului Bacau numara circa 60.000 de autovehicule, 45.000 dintre ele autoturisme. Una din doua masini din traficul din municipiu este de tranzit. Existenta unei centuri ar reduce, asadar, la jumatate, incarcarea rutiera a municipiului. Daca la asta s-ar adauga si o semaforizare inteligenta, soferii nu ar mai sta inutil pe drumuri.
Cu (multi) ani in urma, imi spunea un coleg, când se publica o ancheta, o nota critica, chiar si numai o stire intr-un ziar, care viza o persoana, o institutie, o anomalie din comunitate, primeai/vedeai o reactie: se lua rapid o masura, se forma o comisie, urmau demisii, sanctiuni, iar presa era instiintata, astfel ca si opinia publica afla intr-un timp scurt, uneori a doua zi, despre ce s-a intâmplat, vinovatii etc.
Alteori urmau drepturi la replica, procese prin tribunale, iar adevarul era stabilit in granitele firesti. Repet, era o reactie. Ce timpuri! Acum, poti sa scrii pagini, ziare intregi, ca-i doare la basca pe cei implicati. Pur si simplu nu dau doi bani pe opinia publica, pe responsabilitate in fata electoratului, ca despre el este vorba, un ziarist nu scrie pentru el, pentru arhiva ziarului. El este o voce.
De ani si ani consemnam, cerem informatii, publicam opinii ale oamenilor cu privire la necesitatea unei “unde verzi” pe strazile principale ale orasului. Nu mai amintesc aici argumentele (le gasiti in pag. 2), care stau la baza unei asemenea investitii. Primaria nu si nu: ba nu sunt bani, ba nu a fost timp, ba ca ar trebui sa fie finalizata mai intâi centura orasului.
Sa nu credeti ca aceste afirmatii apartin Primariei, nu, le-am aflat pe surse, deoarece nu am vazut o explicatie oficiala. Se zbat orgnizatiile civice, ong-urile, presa, iar…ursul merge. Adica, merge si asa! Sa mai spun ca zeci de orase au implementat acest sistem, cu beneficii pentru soferi, pentru siguranata circulatiei, pentru economie, domnilor din primarie? Nu mai scriu pe unde s-au dus, in ultimul an, sume importante de bani din visteria orasului; stiti mai bine.
Cu alti ani in urma s-au investit multe milioane de euro, unele europene, pentru amenajarea unui depozit, la standarde europene, pentru deseuri. S-a taiat panglica in 2011, insa, nici astazi, “groapa” nu este preluata de societatea care a câstigat licitatia pentru administrare. Presa a scris, a semnalat ca ceva nu este in regula, insa…nimic. Depozitul are mai multe hibe, descoperite de societatea câstigatoare, imputate, se afirma, Primariei Bacau, care a administrat prost depozitul, fiind acum nevoie de alti bani pentru remedierea lor, de aceea te intrebi: ce functioneaza bine in acest oras?
Exista multe intrebari care trebuie sa-si gaseasca raspuns, insa, una din cele mai importante cred ca este de ce protestele care izbucnisera atât de fioros au sfârsit atât de brusc? S-au terminat pentru ca lumea a obosit sa mai iasa in strada sau pentru ca si-au atins obiectivul?
Intrebarea are logica ei; protestele, tinute in fiecare seara de la sapte la unspe (seven-eleven), nu au reusit sa atraga categoriile de vârsta importante: cel putin, in Bacau, majoritatea participantilor au fost elevi de liceu, multi dintre ei fara drept de vot. Cetatenii cu vârste medii au venit in prima zi, au vazut despre ce este vorba si au preferat sa ramâna acasa.
Ce s-a vazut in strada?
In primul rând, o lipsa crasa de logica: o tragedie cauzata de lacomia unor oameni de afaceri nu poate fi transferata in seama sistemului politic. Dect daca exista anumite interese in acest sens.
In al doilea rând s-a observat clar o directionare a protestelor impotriva anumitor forte politice. In al treilea rând, in multe zone, protestele au fost confiscate de grupari cu propriile revendicari. In al patrulea rând, revendicarile au fost atât de eterogene si, uneori, atât de absurde incât nu au reusit sa coalizeze diferitele segmente sociale si nici nu au nascut lideri. Pentru ca au fost declansate artificial, fara sa existe o coagulare a societatii in jurul unor idei.
S-a vazut, apoi, clar, ca evenimentele incep sa graviteze in jurul presedintelui Iohannis. Baia de multime din Piata Universitatii, maniera in care diversi jurnalisti ii suflau in talpi, modul in care vectori de comunicare de pe retelele sociale ii ridicau mingea la fileu, totul s-a contabilizat. S-a vazut clar ca, daca nu de la inceput, cel putin din a doua – a treia zi evenimentele se desfasurau in folosul lui Iohannis.
Concluzia este ca Revolutia seven-eleven a fost un mini-Maidan organizat pe fondul tragediei de la Clubul Colectiv cu scopul de a schimba Guvernul. Odata obiectivul atins, a disparut necesitatea scoaterii oamenilor in strada.
Medicul Ciprian Isacu, șef al Secției de arși de la Centrul Spitalicesc Universitar din Bordeaux, a declarat luni, într-o conferință de presă, că personalul medical din România a acționat ca la carte în cazul pacienților de la clubul Colectiv, precizând că nu s-ar fi intervenit mai bine nici în Franța, Belgia sau Anglia.
„Lucrez de 23 de ani cu arși la Bordeaux. Spre surprinderea mea, nu avem lecții de dat. Mă întreb ce am fi făcut noi. Reprezint un centru, poate cel mai mare din sud-estul Franței. Ce am fi făcut noi în fața unei nenorociri de talia aceasta… Și zău că mă întreb, cu toată presiunea. 150 este mult. Am avut cel mai mult acum câteva săptămâni în Franța un accident de autocar unde au fost 40 și ceva de morți și am recuperat foarte puțin. Este o muncă de calitate de nu vă puteți închipui. Am vizitat câteva spitale astăzi. Din punct de vedere tehnic sunt top, din punct de vedere uman nimic de reproșat. Arsura este o patologie foarte complicată, poate este cea mai grea și cea mai complicată. O zi de reanimare în străinătate costă peste 8.500 de euro. (…) S-a făcut ca la carte. Nu am fi făcut mai bine nici în Franța, nici în Belgia, nici în Anglia”, a afirmat medicul, la Spitalul Elias.
El a spus că, probabil, vor mai fi transferați pacienți din spitalele bucureștene, dar nu pentru că medicii români nu fac față, ci pentru a-i degreva pe aceștia, deoarece sunt foarte obosiți.
„Probabil că o să transferăm, nu ca să facem nimic fenomenal, ca să îi mai ușurăm, pentru că am găsit oameni epuizați care și-au făcut treaba excelent. Nu uitați că acum 25 de ani și eu am plecat de aici și știu condițiile. Franța continuă să trimită săptămâna viitoare alți doi colegi. Acum este perioada de transferuri, până acum au fost stabilizați. (…) O să continuăm să ajutăm, o să continuăm, grație Ambasadei Franței și a domnului ambasador, această colaborare care este pe timp îndelungat, nu numai acum. Ei (medicii români — n.r.) au luat toate măsurile”, a spus medicul.
El a afirmat că nu are ce să-i învețe pe medicii români deoarece aceștia sunt foarte bine pregătiți, iar românii trebuie să fie mândri că au asemenea doctori.
„Nu avem nimic să spunem: fă așa sau fă așa! Fac de 23 de ani meseria asta, am văzut arși, am fost la congrese. Trebuie să fiți mândri că aveți… Încercați să treceți de partea cealaltă a ecranului și să vă uitați în oglindă cine ar fi făcut ce ar fi făcut mai mult decât ce au făcut. Este clasic. Totdeauna după război. La război ca la război”, a spus Isacu.
Șeful Secției de arși de la Centrul Spitalicesc Universitar din Bordeaux a explicat că arsura trebuie tratată întâi de un anestezist, un reanimator și, după aceea, de un chirurg.
„În primele 24-48 de ore sunt inciziile de șarjă în cicatricile circulare ca să permită sângelui să ajungă în extremități sau să permită aparatelor să respire, restul este terapie intensivă, bolnavul trebuie stabilizat. (…) Abia după aceea chirurgul vine și înlătură ce este mort, prepară și urmează o grefă. Este o patologie de luni de zile. Poți să stai și două și trei luni de zile în spital”, a explicat medicul.
AGERPRES
|
|
