sâmbătă, 13 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2782

Vreme caldă în primele zile din luna mai

    Vremea se va încălzi în primele zile ale lunii mai în majoritatea regiunilor, iar temperaturile vor ajunge și până la 27 de grade Celsius, peste cele normale în această perioadă din an, însă nu vor lipsi precipitațiile, sub formă de averse, în special în intervalele 3 – 5 mai și 7 – 9 mai, reiese din prognoza Administrației Naționale de Meteorologie (ANM) publicată luni, valabilă pentru perioada 1 – 14 mai 2017.

    În perioada 5 — 10 mai, vremea se va răcori ușor în aproape toate zonele țării, urmând ca temperaturile să fie apropiate de mediile climatologice specifice pentru prima decadă a lunii mai. Ulterior, până la sfârșitul intervalului de prognoză, meteorologii estimează o creștere semnificativă a temperaturii aerului spre valori cu mult peste ceea ce ar fi normal în prima jumătate a lunii mai.

    În zona Moldovei, încălzirea vremii va fi semnificativă pe parcursul primei săptămâni, astfel că temperaturile se vor situa cu mult peste cele normale la început de lună mai. Vor fi, în medie, maxime de 22 la 27 de grade și minime de 7 — 13 grade. Între 7 și 10 mai, vremea se va răcori, devenind în general apropiată de specificul climatologic al perioadei, cu valori diurne de 17 la 21 de grade și nocturne de 5 — 9 grade, în medie regională. Apoi, până la sfârșitul intervalului de referință, este estimată o încălzire accentuată a vremii. Ploi pe arii mai extinse, moderate cantitativ vor fi cu o probabilitate mai mare în perioada 6 — 9 mai. În restul intervalului instabilitatea atmosferică se va manifesta în unele după-amieze prin ploi de scurtă durată, cu caracter local.

    La multe, încălzirea vremii va fi semnificativă în primele zile din luna mai, astfel că temperaturile se vor situa cu mult peste cele normale în această perioadă din an. Vor fi, în medie, maxime de 12 la 17 grade și minime de 2 — 7 grade Celsius. Între 6 și 10 mai, vremea se va răcori, devenind în general apropiată de specificul climatologic al perioadei, cu valori diurne de 10 la 14 grade și nocturne de 0 — 5 grade, în medie. Apoi, până la sfârșitul intervalului de referință, este estimată o încălzire substanțială a vremii.

    Ploi pe arii extinse și în cantități local însemnate vor fi cu o probabilitate mai mare în perioada 4 — 9 mai. În restul intervalului instabilitatea atmosferică se va manifesta după-amiaza prin ploi de scurtă durată, cu caracter local.

    Succes total la Bacău Dance Open

    Două zile și jumătate. Atât a durat Bacău Dance Open (B.D.O), un concurs internațional de dans sportiv organizat de Clubul de Dans Sportiv Adamas Bacău și Primăria Municipiului Bacău, sub egida Federației Române de Dans Sportiv și a Fedrației Mondiale de specialitate (WDSF), în care au luat startul peste 1000 de sportivi din 15 țări.

    Evenimentul, organizat weekend-ul trecut, la Centru de Afaceri și Expoziții Bacău, a debutat vineri cu concursurile dedicate formațiilor în care au evoluat peste 500 de copii de la cluburile de dans din Bacău și din localitățile din împrejurimi, dar și formații ale unor cluburi din Tecuci și Brăila. Prima zi destinată competițiilor oficiale a coincis cu Ziua Internațională a Dansului iar organizatorii au oferit publicului prezent la Galele de seară un program special în care au fost incluse și dansurile populare, dar și un flashmob special conceput de clubul organizator pentru acest eveniment.

    Galele finale de sâmbătă seara au inclus și finala concursului WDSF Open Adult Latino în care au evoluat șase perechi, una din Rusia, una din Franța, una din Spania, una din Italia și două din România. Titlul i-a revenit cuplului Paul Moldova-Cristina Tătar, România, numărul 12 în clasamentul mondial, pereche ce deține și titlul de campiană națională a României la această categorie. În cea de-a doua zi a competițiilor oficiale, la secțiunea WDSF Adult Standard în finală s-au calificat două perechi din Republica Moldova și câte una din Rusia, Ungaria, Ucraina și Irlanda. Titlul acestei categorii a fost adjudecat de cuplul Igor Kruglov-Anna Barbacheva, Rusia, ocupanții locului 42 în clasamentul mondial.

    În cele două zile și jumătate de concurs, peste 1000 de spectatori, mare parte dintre ei însoțitori ai concurenților, dar și mulți băcăuani, s-au bucurat de un regal de dans sportiv în care au primat eleganța, stilul și rafinamentul. Muzica bună, luminile și atmosfera creată a fost una demnă de marile competiții internaționale, chiar dacă acest eveniment a fost doar la prima ediție.

    Spectacolul total a fost asigurat, pe lângă coregrafiile de excepție și de ținutele sportivilor care au impresionat publicul larg. Impresionante au fost și reacțiile spectatorilor, dar mai ales a copiilor care au urmărit de la nivelul parchetului evoluțiile dansatorilor sportivi cu gândul că poate, într-o bună zi vor ajunge și ei la acest nivel.

    Cele două zile de concursuri oficiale au fost împărțite în câte cinci programe, Galele fiind programate în fiecare seară la orele 19.30. În competițiile programate dimineața s-au întrecut sportivii înscriși la concursurile naționale, iar după amiaza și seara au avut loc întrecerile internaționale și cele cu licență World Dance Sport Federation. Galele au debutat cu prezentarea arbitrilor și a tuturor oficialilor ce au vegheat ca Bacău Dance Open să decurgă în condiții optime, cu parada perechilor și cu intonarea imnului național, moment solemn care a marcat vizibil publicul spectator, pe chipul cărora se putea citi sentimentul de mândrie. Pe toată perioada desfășurării întrecerilor, sportivii din ringul de dans au fost încurajați în permanență de susținători, iar la finalul evoluțiilor au fost aplaudați zgomotos. Astfel, toată atmosfera creată a fost una specială și remarcată atât de sportivi, cât și de oaspeții din străinătate.

    La Bacău Dance Open au participat peste 1000 de sportivi din țară și din alte 15 țări, competițiile fiind jurizate de cei mai importanți 21 de arbitri români și de 12 arbitri din Franța, Italia, Belgia, Moldova, Bulgaria, Ucraina, Israel, Spania, Rusia, Belarus și Serbia

    La Bacău Dance Open 2017, la Galele de sâmbătă seara a participat și Cosmin Necula, primarul Bacăului, însoțit de câțiva consilieri.

    „Din punctul meu de vedere, Bacău Dance Open este un eveniment minunat pentru orașul nostru. Este bine ca în momentul în care avem ceva atât de frumos și atât de impresionant să fie cât mai bine cunoscut și repetat astfel încât să devină o tradiție. Acest eveniment, fără îndoială, nu s-ar fi putut desfășura fără echipa Adamas, o echipă tânără, inimoasă și ambițioasă care a creat Bacău Dance Open și vreau să le mulțumesc pentru ceea ce au făcut pentru orașul nostru, pentru că ne reprezintă și crează o imagine frumoasă pentru Bacău. A fost un spectacol foarte, foarte frumos și intens, iar Bacăul merită așa ceva”, a declarat Cosmin Necula, primarul municipiului Bacău

    „Ne-a plăcut foarte mult competiția, a fost un concurs foarte bine organizat, cu o atmosferă foarte plăcută cu un public foarte călduros și chiar am simțit că avem susținători, chiar dacă unii dintre ei poate ne-au văzut pentru prima dată. Noi ne-am simțit foarte bine și cu siguranță vom reveni la Bacău.”
    Paul Moldovan și Cristina Tătar, România, căștigători WDSF Bacău Dance Open 2017 la secțiunea Adult Latin

    „În primul rând, cel mai important mi se pare că Adamas a debutat în organizarea competițiilor internaționale cu dreptul, pentru că am văzut foarte multă lume de bună calitate, mă refer la arbitri, și am văzut și perechi bune. Cred că pentru primul an în care Adamas organizează o competiție internațională sub egida Federației Mondiale totul a ieșit bine. Acum, sper să se continue tradiția pentru că asta e cel mai important. Mă bucur că am fost în Bacău încă odată, de data aceasta ca arbitru. Trebuie să subliniez și faptul că gruparea sportivă din Bacău, Adamas, a evoluat foarte mult și asta este foarte simplu de văzut prin prezența perechilor în etapele finale ale competiției. Tot ce s-a făcut la Adamas este de apreciat.”
    Mihai Petre, arbitru internațional la Bacău Dance Open

    „Bacău Dance Open a fost o competiție internațională care s-a desfășurat în Bacău după foarte mult timp, pentru că au mai fost cu mulți ani în urmă, și consider că a fost un start foarte bun. Și asta pentru că eforturile organizatorilor au fost vizibile, sala a fost superbă și se pretează la o competiție internațională fără niciun fel de probleme. Sper ca organizatorii să aibă pe viitor puterea de a continua acest proiect și să-l dezvolte. Toți arbitrii străini care au venit la Bacău au fost impresionați de modul în care s-a desfășurat această competiție și cu siguranță vor fi niște promotori pentru viitoarele ediții, ceea ce este foarte important pentru noi. La Bacău Dance Open au fost prezenți sportivi de valoare, ceea ce este foarte important pentru că asta arată că România este în creștere și lumea are încredere că tot ce organizăm noi sunt competiții oneste și bazate pe valoare.”
    Gheorghe Răducan, președintele juriului pentru competițiile internaționale de la Bacău Dance Open

    „Apreciez faptul că am fost invitat la această competiție la care au venit perechi bune și arbitri de valoare și este o plăcere că am fost aici. Am văzut perechile prezente foarte entuziaste, noi ne-am simțit foarte bine și cu siguranță vom reveni la B.D.O.”
    Mauro Rossi, arbitru din Spania

    „Este pentru prima dată când am venit la Bacău și chiar am avut puțin timp să văd și orașul care chiar mi-a plăcut. Având în vedere că Bacău Dance Open a fost la prima ediție trebuie să spun că nu mă așteptam să fie așa de bine organizată. Cu siguranță voi veni și la edițiile viitoare și doresc numai bine organizatorilor B.D.O.”
    Marija Prelevic, arbitru din Serbia

    „Sunt foarte fericită că am venit la Bacău și trebuie să spun că sunt pentru prima dată în România. Despre B.D.O. nu pot decât să remarc buna organizare, dar și calitatea competiției. În același timp apreciez căldura oamenilor de aici. Sigur voi reveni la edițiile viitoare și sper să aduc și mai mulți sportivi cu mine.”
    Elisabeth Ray, arbitru din Franța

    „A fost o competiție foarte frumoasă și sperăm ca anul viitor să fie și mai mare pentru că acum a fost pentru prima dată și nu știam cum va fi. Acum avem certitudinea că este o competiție importantă și vom face lobby pentru B.D.O., să vină și mai multe perechi de valoare. Sigur ne vom revedea la ediția următoare.”
    Igor Kruglov și Anna Barbacheva, Rusia, câștigătorii WDSF Bacău Dance Open 2017 la secțiunea Adult Standard.

    Cele mai importante rezultate ale sportivilor de la CDS Adamas la Bacău Dance Open:

    Ștefan Ciută-Teodora Agerasimoie, locul I clasa E 6-11 ani;
    Sabin Buzdugan-Rebeca Tomiță, locul III clasă Hobby 6-11 ani;
    Alex Bertea-Carina Băisan, locul VI clasă Hobby 6-11 ani;
    Victor Matei-Ilinca Margasoiu, locul V clasă E 6-11 ani;
    Cosmin Ursu-Cristiana Chiper, locul V clasă D 12-15 ani;
    Rareș Bâlu-Patricia Rotaru, locul II clasă D 6-11 ani;
    Robert Rotaru-Maria Miron, locul II Basic Standard 12-15 ani ;
    Matei Teodoru-Ramona Strîmbei, locul III Basic Standar 12-15 ani;
    Florin Ștefănescu-Maria Renchez, locul I clasă E 16-35 ani Standard și locul II E 16-35 Latino;
    Marius Nucă-Laura Popa, locul II clasă E 16-35 ani Standard, locul III E 16-35 Latino și locul II E Seniori Latino;
    Tudor Cristea-Cristina Bordaș, locul III clasă E 16-35 ani Standard și locul V E 16-35 ani Latino;
    Mario Ipate-Beatrice Ursan, locul III Basic Standard 16-35 ani;
    Mateo Ipate-Sonia Stelea, locul IV Open Standard Internațional.

    Rezultatele complete ale competițiilor de la Bacău Dance Open pot fi consultate pe site-ul FRDS, dancesport.ro, respectiv pe site-ul WDSF pentru competițiile internaționale.
    Cotidianul „Deșteptarea” a fost partener media la acest eveniment, cel mai important concurs de dans sportiv din 2017 în partea de est a României.
    Florin Ștefănescu

    Mistrețul frate cu românul

    Mă declar și de această dată, din capul locului, iubitor de animale şi susţin toate prevederile legale cu privire la ocrotirea acestora. Nu-mi plac animalele ţinute în cuşti (deşi am fost de multe ori prin grădinile zoologice), nu-mi place vânătoarea (dar ascult sau citesc povești vânătorești), n-aș omorî nici măcar o muscă (dacă nu m-ar bâzâi enervant). Ce să mai spun despre ţânţari şi molii!

    Dar am ascultat, de mai multe ori și chiar de curând, cum se căinau agricultorii de pe văile Zeletinului și Berheciului, care povesteau ce păţesc ei cu porcii mistreți de pe fondurile de vânătoare, unde porcii sălbatici s-au înmulţit peste măsură, iar recoltele sătenilor sunt serios dijmuite.

    Sătenii se pun la pândă noaptea, fac zgomote infernale dacă apar porcii, fac focuri grozave, dar uite că de la un timp patrupezii nici de acestea nu se mai tem, iar cu oamenii parcă ar conviețui de când e lumea lume. Mistrețul parcă a devenit frate cu românul, iar plângerile pe la autorități au cam rămas vorbe în vânt, nimeni nu mișcă un pai.

    De când am auzit asemenea întâmplări mă uit cu alţi ochi la terenurile cultivate de pe văile Zeletinului și Berheciului și observ ce n-am văzut în viaţa mea: sperietori de toate felurile, din cârpe, din PET-uri, din cutii de bere şi din câte şi mai câte, nu doar prin cireşi, cum erau odată, nu doar prin viile atacate furibund de grauri, când roadele au dat în pârg, ci prin tot ce creşte, de la porumb, la floarea sorelui, la rapiţă şi chiar la orz sau grâu. Pe cine să sperie inofensivele cârpe? Evident pe grohăitorii sălbatici.

    Însă tare mă tem că, inteligenţi cum sunt, râmătorii s-au învăţat şi cu textila, iar la cutiile de bere cred că se uită cu jind ca omul însetat şi fără bani în buzunar în mijlocul verii.
    Fermierii, mici sau mari, s-au gândit să pună garduri electrice. Se spune că un animal odată atins cu botul de o sârmă dintr-un asemenea gard nu mai calcă pe acolo în veci. Dar de unde atâta bănet pentru zeci de kilometri de garduri? Ce-i de făcut? Există lege și pentru asemenea situații, dar cine să o aplice dacă nu cei în drept?

    Ar mai fi o soluţie: să le arate oamenii râtanilor obrazul sau să le spună, tot de la obraz: „Dom’le, nu fiți porci!”

    Mistreții au făcut pagube imense pe terenurile agricole din Vultureni

      Agricultorii, mari sau mici, de pe văile Zeletinului și Berheciului, se confruntă și în acest an cu atacurile furibunde ale turmelor de porci mistreți, care dau iama mai ales pe tarlele cultivate cu porumb. Zilele trecute, un asemenea atac, masiv, a avut loc în comunele Vultureni și Oncești, unde circa 200 de hectare de teren au fost semănate cu porumb de societatea Bio-Agro Company. Aproape 100, de hectare, spune administratorul societății, Cătălin Pavel, au rămas fără sămânță. Porcii au râmat efectiv rândurile semănate și au îngurgitat bob cu bob. Paguba, apreciază administratorul, s-ar ridica la circa două miliarde de lei vechi.

      Oamenii din această zonă a județului sunt deja obișnuiți cu atacurile mistreților asupra culturilor, dar acum numărul porcilor pare mult mai mare. Dacă treci pe lângă terenurile cultivate poți vedea tarlale marcate sistematic cu pari de care sunt legate cordele, cârpe, nailoane sau tot ce poate flutura în vânt, pentru a speria animalele. Conform reglementărilor în domeniu, agricultorii ar trebui să împrejmuiască tarlalele cu garduri electrice, dar pe dealurile din Vultureni, din Oncești, din Răchitoasa, Glăvănești sau Motoșeni câmpurile semănate sunt împrăștiate, izolate. Cât gard ar trebui ridicat acolo și, apoi, cine l-ar păzi?

      Porcii au învățat când și cum să atace culturile

      Cu Cătălin Pavel, dar și cu membrii unei comisii formată din reprezentanți ai Primăriei Vultureni, ai Direcției Agricole Județene, ai Agenției pentru Protecția Mediului și ai Gărzii Forestiere Bacău, dar și ai Asociației Județene a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, care administrează un fond de vânătoare chiar în zona Vultureni-Oncești, am luat la pas câteva dintre tarlalele râmate de mistreți. Am urcat pe dealuri, cu mașinile, ca la raliurile off-road, să vedem mai multe zone distruse.
      Rândurile cu sămânță semănată erau râmate sistematic, peste tot. Rar mai vedeai, ici-acolo, câte o boabă. Oamenii societății din Oncești au patrulat acolo noapte de noapte, cu tractoarele cu farurile aprinse, au aprins și focuri din loc în loc, dar degeaba. Unul dintre aceștia spunea că porcii au deprins intențiile paznicilor și atacă exact acolo unde rămâne teren nesupravegheat. Porcii au devenit periculoși și pentru oameni. Pe unii i-au amenințat, iar un mascul mai voinic s-a dat chiar la un tractor care îi deranja arealul.

      „Numai pe teritoriul comunei Vultureni, porcii mistreți au distrus circa 80 ha integral în noaptea de 25 aprilie. Terenurile sunt situate în punctele Frăția Mare, Frăția Mică și Carpen. Salariații societății, care patrulau în acea noapte, au văzut circa 100 de porci. Mistreții s-au înmulțit foarte mult, nimeni nu ia măsuri pentru echilibrarea numărului lor și de aceea solicit acordarea de despăgubiri materiale”.
      Cătălin Pavel, agricultor

      Sămânța semănată de Bio-Agro Company este una tratată special, cum se practică acum. Porcii o preferă, însă, iar grămezile de grăunțe obișnuite puse pe la capetele tarlalelor, pentru a atrage acolo porcii, au rămas neatinse. Porcul are genetic un program prin care el trebuie să râme după mâncare.

      Porcul are lege, omul ba

      Mistreții atacă de ani buni, în județ, lanurile de porumb, atacă viile, atacă orice, vin cu toată liota de godaci dungați după ei și fac prăpăd. În urma lor, oamenii rămân cu ochii înlăcrimați, neputincioși, pentru că de un animal sălbatic de pe domeniile de vânătoare nu te poți atinge. Jar mănânci dacă o faci, iar niște haidamaci de paznici – spuneau unii agricultori – te și pârăsc la stăpânire și plătești cât nu face. În județul Bacău sunt circa 30 de fonduri de vânătoare.

      Plângerile pe la autorități au cam rămas vorbe în vânt, nimeni nu mișcă un pai. Libertatea de a înmulți porci pe terenul de vânătoare a devenit, de câțiva ani, sport național. Bine, să-i înmulțească, dar să-i și hrănească pe acolo prin locurile lor speciale, să-i țină departe de lanurile oamenilor.

      Cum se poate prăbuși Occidentul

      „Cum se poate prăbuși civilizația occidentală” este titlul unei analize publicate de BBC luna aceasta și în care se precizează, pe baza unor estimări, că așa-zisa „lume civilizată” poate să fie spulberată rapid în urma acțiunii combinate a două tipuri de factori: criza ecologică și stratificarea economică. Rachel Nuwer, autoarea analizei, pornește de la o idee a economistului Benjamin Friedman de la Harvard, care a comparat civilizația occidentală cu o bicicletă ale cărei roți sunt ținute în mișcare de creșterea economică:

      „În cazul în care forța care pune în mișcare bicicleta slăbește sau chiar se oprește, stâlpii care definesc societatea noastră – democrație, libertăți individuale, toleranță socială și mai mult – ar începe să se clatine”.

      Revenind la cei doi factori, articolul spune că în categoria amenințărilor ecologice se includ epuizarea resurselor naturale, cum ar fi apa freatică, solul, pescuitul și pădurile – toate acestea putând fi agravate de schimbările climatice.

      Problema o cunoaștem pentru că deja ne confruntăm cu ea pentru că nu mai avem resurse și nici voință să conservăm aceste resurse. Problema lemnului exploatat sălbatic este arhicunoscută, dar nu trebuie uitat nici că există zone din țară amenițate de deșertificare, că braconajul piscicol pune probleme tot mai mari sau că ne batem joc de rezervele de apă.

      Dar, mai înainte ca factorii ecologici să ne amenințe, problema stratificării economice are șanse să ne afecteze mai mult. Este vorba de creșterea inegalităților, iar scenariul a fost modelat pe computer la Universitatea din Maryland de către matematicianul Safa Motesharrei.

      „În acest scenariu – scrie în articol – elitele împing societatea spre instabilitate și o eventuală prăbușire prin conservarea unor cantități uriașe de resurse și bogății, lăsând puțin sau deloc spațiu pentru oamenii de rând, care depășesc cu mult numărul lor, dar îi susțin cu forță. În cele din urmă, populația activă se prăbușește deoarece partea de bogăție alocată acesteia nu este suficientă, urmată de prăbușirea elitelor din cauza absenței forței de muncă”.

      Desigur, discuția este mai profundă și analiza merge în resorturile cele mai intime ale societății; sunt multe de spus despre acest subiect, însă un lucru pare să fie clar: câtă vreme avuția națiunilor s-a împărțit în mod relativ echitabil, pacea socială nu a fost tulburată.

      Petrea Clopotaru, edilul comunei Sănduleni: „Sunt un primar atipic. Trebuie să ştii cum să cheltui banul public pentru că într-o bună zi trebuie să dai socoteală!”

      Petrea Clopotaru duce la îndeplinire cel de-al doilea mandat la conducerea Primăriei Sănduleni, din partea PSD. Este profesor de matematică, deci un tip tehnic. Pentru el, orice activitate, proiect sau şedinţă se desfăşoară după nişte idei bine stabilite, pe care le abordează schematic, la obiect. Din discuţia cu el, se vede clar că i-a plăcut întotdeauna meseria de dascăl şi luptă în continuare pentru a-i ţine pe copii alături de carte, de şcoală, de învăţătură. Pentru el, dincolo de partea administrativă, relaţia cu învăţământul rămâne una specială. Petrea Clopotaru are 48 de ani, provine dintr-o familie modestă, spune că a fost un copil necăjit, dar a muncit enorm ca să ajungă omul din ziua de azi. Îi mulţumeşte şi astăzi profesorului Victor Alexandrescu pentru că i-a insuflat dragostea pentru matematică şi l-a încurajat mereu să aibă încredere în el.

      – Şcoala românescă mai scoate oameni de calitate pentru catedră?

      – Din păcate, constat de la an la an că la catedră ajung tineri tot mai slab pregătiţi. Evident, nu sunt numai ei de vină, ci întreg sistemul. Cred că în România nu mai există un proces de învăţare de calitate care să conducă la formarea unor oameni pregătiţi. Cel mai mult s-a greşit pornind din anul 1998, când s-au înfiinţat şcolile postliceale pe bandă rulantă, unde, de regulă, nu erau profesori de specialitate. Eu am terminat facultatea în anul 1997 şi încă de la început mi s-a spus că degeaba sunt cel mai bun profesor de matematică dacă nu ştiu să transmit elevilor mesajul meu. Avem nevoie de oameni foarte bine pregătiţi la catedră, dacă vrem ca generaţiile viitoare de elevi să devină oameni de calitate.

      – Rămâneţi un om dedicat şcolii?

      – Cu siguranţă! Tocmai de aceea, până în anul 2016 nu am desfiinţat nicio şcoală din comuna Sănduleni. Funcţionăm mai departe cu şcolile: Verşeşti 1, Verşeşti 2, Coman, Sănduleni şi Grădiniţa cu program normal Sănduleni. Din păcate, Şcoala Stufu a fost închisă în anul 2016. Vrem să menţinem deschise unităţile de învăţământ şi avem toate şansele ca acest vis să rămână ancorat în realitate. Natalitatea este în creştere şi avem la grădiniţă 120 de copii. Am solicitat recent o situaţie cu numărul copiilor care au vârste între 1 şi 5 ani, iar la numărătoare au ieşit 135 de copii. Rămân un profesor dedicat şcolii, ancorat la realitate şi susţin cu tărie că la clasa a VI-a sunt puţine patru ore pe săptămână pentru studiu la clasă. Nu sunt suficiente, după părerea mea! Pentru că mereu am vrut mai mult de la elevii mei, am făcut gratuit ore suplimentare la şcoală, crescând timpul de studiu la 9 – 10 ore/săptămână. Efortul s-a văzut mereu în rezultate şi am ajuns să am elevi de top la colegii bine cotate din Bacău.

      – Ce aţi învăţat în primul mandat de primar şi ce puteţi corecta acum în cel de-al doilea?

      – Din anul 2012 şi până în prezent am avut parte atât de puncte tari, cât şi de puncte slabe, de oportunităţi şi de ameninţări. La capitolul puncte tari trec colaborarea cu instituţiile deconcentrate, iar la capitolul puncte slabe menţionez faptul că autorizaţiile de construcţie date până în anul 2012 nu erau aprobate de Consiliul Judeţean Bacău. Pentru a intra în legalitate, echipa mea a dus o muncă de titan. Cel mai greu obţinem autorizaţiile de la CNADNR, care, după părerea mea se cred „stat în stat”. În anul 2014 a venit Curtea de Conturi şi mi-a impus să intru în legalitate. Am reluat întreaga documentaţie a Căminului de la Sănduleni, reţeaua de alimentare cu apă şi PUG-urile. În tot acest timp, am avut multe oportunităţi de a face lucruri utile pentru comunitate, dar am fost şi ţinta unor ameninţări, însă nu vreau să dezvolt acest subiect.

      – Reţeaua de apă a comunei este în lucru. Când preconizaţi că vor avea oamenii apă curentă în gospodării?

      – Din păcate, problema apei putea fi rezolvată mult mai repede pentru locuitorii comunei, însă birocraţia sau neştiinţa au făcut ca lucrările să stagneze. Investiţia a început în anul 2009, fără autorizaţie de construcţie, care ar fi trebuit eliberată de Consiliul Judeţean, şi fără aviz de la CNADNR, iar Curtea de Conturi a stabilit abateri de la legalitate. Lucrările au fost executate de o firmă băcăuană, însă nu am avut procesele verbale semnate de inspectorul ISC. Am făcut din nou expertiză, studiu geologic şi a durat doi ani de zile ca să intrăm în legalitate cu acest proiect. La momentul de faţă mai sunt de executat puţurile, care vor fi amplasate în pânza freatică, aproape de râul Tazlău. Sper ca până la sfârşitul anului locuitorii comunei să aibă apă curentă în curte. Cred că taxa de racordare va fi de aproximativ 600 de lei.

      – Reuşiţi să respectaţi normele ISU în unităţile de învăţământ?

      – Vreau să vă spun că normativele ISU sunt exagerate. Este foarte greu în condiţiile acestea să obţii autorizaţie ISU pentru şcoli! Au scos acum o aberaţie cu deschiderea uşilor. Ştiţi că nu este permis ca uşile să se deschidă spre interiorul clasei, ci spre exterior. Acum, se pune problema să scoatem toate uşile claselor, să construim un spaţiu în sălile de clasă şi să repoziţionăm uşile astfel încât acestea să se deschidă la nivelul peretelui holului, ca să nu mai constituie obstacol pentru elevi în caz de evacuare. Vă daţi seama ce înseamnă acest lucru în fiecare unitate de învăţământ? În prezent, reabilităm Şcoala Generală nr. 1 Verşeşti şi sperăm să finalizăm lucrările până în septembrie. Cel mai îndrăzneţ proiect al nostru este să ridicăm o nouă clădire în spatele Şcolii Gimnaziale nr. 1 Sănduleni, în care vor învăţa elevii din clasele I- IV. Venim astfel în întâmpinarea copiilor din ciclul primar care trebuiau să înveţe în schimburi. Nu ştiu cine mai este capabil să înveţe seara la ora 18! Construind alte patru săli de calsă, toţi copiii vor învăţa într-un singur schimb.

      – Cât de mult vă ajută în comunitate atragerea de fonduri europene?

      – Fondurile europene mi se par o minciună! Nu vreau să supăr pe nimeni, dar după părerea mea chiar aşa este. Să vă spun şi de ce: prima etapă de depunere a proiectelor pe fonduri europene a fost în perioada 2007 – 2012, iar cea de-a doua etapă de depunere, conform Ghidului Solicitantului este 2014 – 2020. Ei bine, nu am avut Ghidul Solicitantului la 1 ianuarie 2014, din varii motive. Acesta a fost aprobat abia în anul 2015, proiectele au fost depuse, aprobate, dar nu s-au primit banii. În mai 2016, a fost o nouă sesiune de depunere a proiectelor, însă sesiunea a durat doar 6 minute. Bineînţeles că a depus numai cine ştia acest amănunt. Noi suntem foarte bine pregătiţi pe acest segment şi avem trei proiecte importante pe care vrem să le desfăşurăm. Este vorba despre modernizarea drumurilor locale (6 km), construirea unei grădiniţe cu locuri de joacă desfăşurate pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi şi o creşă. Valoarea investiţiei pentru drumurile locale este 1,3 milioane de euro, iar investiţia cu grădiniţa, creşa şi locul de joacă se ridică la 600.000 euro.

      – Ce investiţie vă dă cele mai mari bătăi de cap?

      – Canalizarea este un alt capitol discutabil. Pentru reţeaua de canalizare am depus proiect pe fonduri europene şi este una dintre cele mai grele investiţii. Valoarea proiectului se ridică la 80 miliarde lei şi se lucrează pe tronsoane. Am avut şi avem în continuare discuţii cu cei de la CRAB. Au elaborat un master plan fără a avea traseele stabilite. Sunt trei etape de lucru, pe diferite surse. Şi aici sunt multe piedici, lucrezi cu oameni slab pregătiţi, oameni care îţi pun beţe-n roate doar pentru că ai îndrăznit să-i suni pe superiorii lor pentru a le semnala tergiversarea documentaţiei. Astfel de oameni întâlnim în toate domeniile şi din cauza lor avem de suferit. Dacă vom răzbate, în final reţeaua de canalizare va avea 35 km.

      – În acest hăţiş administrativ, ce vă râmâne cel mai aproape de suflet?

      – Matematica, fără discuţie. Nici în învăţământ nu este uşor pentru dascăl. Copiii au o personalitate puternică. Trebuie să ştii când să te retragi din faţa copilului, ca să nu-i îngrădeşti dezvoltarea. Unii copii, tind să devină egoişti şi trebuie să-i ajuţi. Cred că este foarte important să le dăm mai multă încredere! Este nesesar să ţinem pasul cu ei, cu dezvoltarea, cu tehnologia, cu viitorul!

      SĂNDULENI
      Comuna este formată din satele Bârzulești, Coman, Mateiești, Sănduleni (reședința), Stufu, Tisa și Verșești, fiind traversată de șoseaua națională DN11, care leagă Bacăul de Onești. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Sănduleni se ridică la 3.863 de locuitori. Singurul obiectiv din această zonă, inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monument de interes local, este conacul Secară (1891) din satul Verșești, clasificat ca monument de arhitectură.

      Iute ca Leo Messi!

      Duminică, la Montcada, lângă Barcelona, băcauanul Martin Benchea-Joca a devenit vice-campion european la alergare montană cu echipa României

      De pe dealurile Săratei pe culmile Catalunyei. Și de la o viață sedentară la titlul de vice-campion european la alergare montană pentru veterani. Se poate? Ba bine că nu. O demonstrează patriarhul atletismului băcauan, Martin Benchea-Joca, omul care, pentru a-l cita, până la vârsta de 50 de ani nu a alergat nici măcar după autobuz.

      În ultimul deceniu, „Forrest Gump de Bacău” s-a decis să recupereze tot timpul pierdut. Și toate distanțele! Iar duminică, la Montcada, lângă Barcelona, a reușit cel mai important titlu din carieră: cel de vice-campion european cu echipa României la alergare montană. La categoria Masters. Sau, mai pe românește, la Veterani.

      „Aceasta a fost fix cea de-a 70-a medalie cucerită din relativ scurta mea carieră. A 70-a și cea mai prețioasă. Nici prin gând nu-mi trecea acum nici cinci ani, când am participat la prima mea cursă, că voi ajunge până aici”, a declarat pentru „Deșteptarea”, Martin Benchea-Joca.

      Atletul de 63 de ani a fost selecționat în echipa României de alergare montană pentru Europene după ce, la începutul lunii trecute, ocupase locul 4 la semi-maratonul montan, de la Brașov, unde înregistrase un timp de două ore și opt minute.

      „M-a bucurat cooptarea mea sub tricolor, dar, sincer să fiu, aveam unele dubii legate de Campionatul European”, s-a destăinuit Benchea-Joca: „Înainte de toate, până la Montcada mai participasem doar la două curse de alergare montană: una la Piatra Neamț și cea de la Brașov. Prin urmare, experiență puțină. În plus, nu reușisem să fac decât două antrenamente, ambele pe dealurile de la Sărata”. Se compară Sărata cu Montcada?

      „Cum să se compare? Și mă refer la dificultatea traseului, nu la altceva. Când m-am trezit că trebuie să parcurg o pantă cu o înclinație de cel puțin 45 de grade, cu pietriș, am avut câteva momente de îndoială. Până la urmă, am făcut față cu brio, terminând cursa primul din echipa noastră, cu timpul de o oră, 25 minute și 33 de secunde. Mai buni decât noi au fost doar spaniolii. Deh, se simțeau ca acasă, nu?”, a completat campionul băcăuan. În Catalunya, Martin-Benchea Joca nu a ratat o vizită la magazinul celor de la FC Barcelona: „Mă uitam la tricourile cu Messi și mă gândeam că atunci când voi intra în cursă trebuie să fiu la fel de iute ca și el. Și uite că am fost”.

      La revenirea acasă, Benchea-Joca nu se va culca pe o ureche. Și nici pe medalia cucerită la Europenele de la Montcada: „O iau din nou la picior. Calendarul competițional 2017 nu a ajuns nici măcar la jumătate”.

      Campionii și-au serbat majoratul

      Badmintoniștii Științei Bacău bat toți adversarii. Și toate recordurile; propriile recorduri. Gruparea antrenată de Bogdan Milon a cucerit, duminică, la Sala „Orizont” din Bacău cel de-al 18-lea titlu consecutiv de campioană națională la Seniori. Și a făcut-o în stil de…mare campioană, câștigând 14 meciuri din 15.

      „Este o mare performanță și, bineînțeles, o mare satisfacție”, a declarat Bogdan Milon, care a adăugat: „Prin acest al 18-lea succes, putem spune că ne-am serbat majoratul. Interesant este că, exceptându-l pe Robert Ciobotaru, care a fost prezent la toate cele 18 titluri, an de an noi am fost nevoiți să schimbe echipa”. Principala mutare față de echipa care se laurea campioană națională în 2016 a fost cooptarea moldovencei Vlada Gynga. În vârstă de 16 ani, Vlada nu are rivală la juniori. Iar în competițiile de seniori s-a demonstrat o carte câștigătoare pentru Știința. „Prin venirea Vladei, am reușit să acopăr golul pe care îl aveam la fete, în condițiile în care Alexandra renunțase să mai dispute meciuri la simplu după accidentarea avută”, a punctat antrenorul Milon, care a contat la simplu, dublu și mixt, pe garnitura alcătuită din Robert Ciobotaru, Daniel Cojocaru, Matei Droancă, Cătălin Ionașcu, Vlada Gynga, Alexandra Milon și Adelina Marin.

      La Naționalele de anul acesta, Știința a început cu dreptul: 5-0 cu UVT Timișoara, scor repetat în confruntarea cu Sportul Studențesc. Practic, băcăuanii aveau titlul în buzunar indiferent ce s-ar fi întâmplat în ultima confruntare, cea cu CSU Galați. Dar pentru că noblesse oblige, Știința s-a impus cu 4-1 și contra gălățenilor, cedând doar meciul de dublu mixt. „Important este și faptul că nu ne-a fost teamă ca, la un moment dat, să mizăm pe formule de Tineret, cum a fost cazul la dublu băieți, unde Matei Droancă și Cătălin Ionașcu s-au descurcat foarte bine, impunându-se cu 2-0”. Și cum o satisfacție nu vine niciodată singură, concomitent cu Naționalele de Seniori, Bacăul a găzduit o nouă ediție a Memorialului „Lepădatu”, la care sora Vladei Gynga, Paola a cucerit, la doar 10 ani, bronzul la U13. Dovadă că Știința are asigurat și schimbul de mâine. Apropo de mâine: ce vine după 18?

      Pensionarii au petrecut de 1 Mai

        Deşi vremea a fost potrivnică ieşirii la iarbă verde, peste 600 de pensionari din municipiul Bacău au retrăit, totuşi, Ziua Muncii, evident, într-un alt mod, decât cel din anii tinereţii lor, dar, poate, şi mai plăcut.

        Nu au mers la defilare şi nici la un grătar, dar au petrecut împreună câteva ore bune, la restaurantul Royal Garden, într-o atmosferă sărbătorească, plină de voie bună. Reuniunea, care s-au bucurat de un meniu bogat, a fost posibilă, în primul rând, datorită conducerii Primăriei municipiului Bacău.

        „Este meritul primarului municipiului Bacău, care a iniţiat această activitate. Domnul Cosmin Necula a venit cu acest proiect, care este un parteneriat între primărie şi Uniunea Generală a Pensionarilor. Îi mulţumim, pe această cale, pentru grija pe care o poartă pensionarilor, dar şi consilierilor, care au aprobat cofinanţarea proiectului din bugetul local”, ne-a declarat Mihai Enache, preşedintele Uniunii Generale a Pensionarilor (UGP) Bacău, sufletul manifestării. Pentru această activitate, al cărei cost s-a ridicat la 6.000 lei, Primăria Bacău a alocat 5.400 lei.

        Restul de 600 lei a fost acoperit de către UGP şi alte 6 organizaţii ale pensionarilor, care fiinţează în momentul de faţă. Dar Primăria Bacău a asigurat şi transportul participanţilor, punându-le la dispoziţie nu mai puţin de 6 autobuze. Întâlnirea de ieri, 1 mai, se înscrie în seria activităţilor cultural-educative şi de socializare pe care UGP şi celelalte organizaţii ale pensionarilor le desfăşoară constant.

        Manifestarea de ieri este a 5-a, de la constituirea UGP, şi de fiecare dată atmosfera de voie bună a fost întreţinută de formaţia vocală şi instrumentală a acesteia, precum şi de corul „Armonia”, din care fac parte pensionari. Celor care sunt înscrişi deja în una din cele şapte organizaţii li se pot alătura şi alţii, care doresc ca şi după pensionare să ducă o viaţă activă.

        Pieton accidentat de un biciclist

          La data de 28 aprilie a.c., în jurul orei 18.00, poliţişti din cadrul Biroului Rutier Bacău au fost sesizaţi despre producerea unui eveniment rutier, pe strada Stadionului din localitate.

          Din primele cercetări efectuate la faţa locului a rezultat că un bărbat de 30 ani, din Bacău, în timp ce se deplasa cu bicicleta pe strada Stadionului, a surprins şi accidentat un localnic de 79 ani, care în calitate de pieton, s-a angajat în traversarea străzii prin loc neermis şi fără să se asigure.

          În urma evenimentului rutier a rezultat vătămarea corporală a pietonului care a fost transportat la Spitalul Judeţean Bacău, pentru acordarea de îngrijiri medicale.

          Atât biciclistul cât şi victima au fost testaţi cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat şi li s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

          În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

          Premii peste premii în Concursul Național ExplorIT

            Premianții de la secțiunea Robotică junior

            Deși au fost în vacanță, mai mulți elevi din Bacău, dar și din alte județe ale țării au participat la Concursul Național de creativitate software și hardware, ExplorIT, organizat la Colegiul Național „Ferdinand I”. Competiția a debutat în forță cu cele două secțiuni noi: Robotică junior și Robotică senior. La secțiunea Robotică junior, desfășurată joi, pe 27 aprilie, au concurat echipele finaliste Roboprogramers cu Rafael Burcă -antrenor, Radu Cucu, Matei Ciubotaru și Andrei Iordache, Robotron, alcătuită din Călin Sascău -antrenor, Dan Albescu, David Lungu și Mihai Scorţanu, dar și UltimateRobot, cu Codruţ Gică Vereș – antrenor, Dan Alexandru și Natalia Harasemciuc.

            „Formatul acestui concurs s-a pliat pe cel de la concursurile internaționale de robotică: fiecare echipă a avut un antrenor și fiecare echipă a programat câte un robot conform celor 7 task-uri primite de la juriu. Deoarece punctajele celor 3 echipe au fost foarte apropiate (115, 113, 112), toate cele 3 echipe au luat premiul I.”

            prof. Ana Întuneric, coordonator concurs

            Secțiunea Robotică senior s-a desfășurat a doua zi, vineri, pe 28 aprilie. S-a dovedit a fi o secțiune de Innovation hardware și software. Această secțiune a fost precedată și de un workshop de excepție „Prezentarea familiei Arduino şi Raspberry Pi” susținut de prof. inginer drd. Gabriel Anastasiu, un profesor care transformă în realitatea ceea ce unii copii doar visează, Roboţii.

            La această secțiune au fost premiate 4 echipe care au prezentat roboți originali realizați și proiectați să îndeplinească obiectivele unei anumite misiuni. Premiul I a fost obținut de echipa Explorer a Colegiului Naţional „Dragoş Vodă” Câmpulung Moldovenesc (Ionuţ Vladimir Ungureanu, Florian Andrei Blănaru, Ionuţ Marcel Negură, coordonaţi de prof. Gabriel Anastasiu), cu un robot care poate să exploreze o altă planetă şi să recepţioneze o serie de parametri pentru a verifica dacă sunt propice vieţii.

            Premiul al II-lea l-a obținut echipa Explorer a Colegiului Naţional „Unirea” Focșani (Andrei Ștefan Tănasă, Mihai Dragoș Vasile, coordonați de prof. Marilena Oprea), iar premiul al III-lea a fost adjudecat de elevul Codruț Gică Vereș de la Colegiul Naţional „Ferdinand I” Bacău (coordonat de ing. Cristi Turculeț) cu robotul său Eggbot. Echipa RobotX a Colegiului Naţional „Vrănceanu” Bacău (formată din elevii Vlad-Alexandru Adam, Ioana Sandu și Raul Boboc, coordonați de prof. Mărgineanu Lăcrămioara) s-a clasat pe locul IV.

            Premii pe categorii:

            Categoria IT:

            Premiul I – Claudiu Bogdan Minea (București)
            Premiul II – Laura-Florina Țălină (Vrancea)
            Premiul III – echipa Răzvan Ghervan și George Cojocaru (Vaslui)

            Categoria Media:

            Premiul I – Emilian Antonel Mocanu (Vrancea)
            Premiul II – Andreea Panainte (Brașov)
            Premiul III – Silviu Panoschi (Neamț)
            Prima Mențiune – Zalan Bojte (Mureș)
            A doua Mențiune – echipa Bogdan Covrig și Bogdan Ciurezu (Neamț)

            Comuna Pîncești

              Configurația actuală a comunei Pîncești datează din anul 1968, luând naștere prin unificarea fostelor comune Pîncești și Petrești. Se știe că cele două comune au mai fost unite de mai multe ori în decursul timpului.

              Sate componente

              Pincesti

              Centru administrativ și politic este cel mai vechi atestat documentar și cel mai puternic din punct de vedere economic. Descoperirile arheologice făcute pe teritoriul satului și în împrejurimi , dovedesc existența înca de timpuriu a unei importante activități economice.

              Documentar, satul este atestat din anul 1490 printr-un act emis de domnitorul Ștefan cel Mare, satul aparținând mai multor familii boierești precum și Mănăstirii Precista din Târgu Ocna.

              Dienet

              Sat de legumicultori, așezat pe malul stâng a râului Siret. Este atestat documentar din anul 1490 prin același act emis de Ștefan cel Mare, în care se pomenește la gura pârâului Dienet existența unei mănăstiri. Satul Dienet cuprinde și cătunul Dienet deal așezat așa cum arată și numele pe un vârf de deal, din care oamenii au coborât în lunca roditoare a Siretului ocupându-se cu legumicultura.

              Petrești

              Al doilea sat ca importanță a comunei, cu vechime mult mai mare decât atestarea sa documentară (sec. XIX) lucru demonstrat în continuare de urmele de viață materială descoperite aici. A aparținut mai multor familii boierești: Sturza, Vidrascu, Zanfirescu. A fost centru administrativ al comunei cu același nume până în anul 1968.

              Soci

              Este așezat în extremitatea nordică a comunei, face parte din fosta comună Petrești. Este un sat cu rezonanță istorică, localnicii spun că adevaratul loc al bătăliei lui Ștefan cel Mare cu Radu cel Frumos este aici. De remarcat prezența pe teritoriul satului a unei biserici vechi datând din anul 1785 construită din lemn masiv de stejar, care în urma incendiului din anul 2000 a ars complet ea fiind refacuta din temelii din aceleasi materiale, păstrând aceeași arhitectură.

              Fulgeriș

              Este mult mai nou decât celelalte sate, al carui locuitori probabil nomazi în treacăt s-au așezat într-un luminiș de pădure devenind sedentari și întemeind satul actual, de la locul unde s-au așezat vine și denumirea satului.

              Celelalte sate Moțoc, Fundu-Vaii, Chilia-Benei sunt sate mici fără importanță economică. În legătură cu originea satului Chilia-Benei există o legendă, după care pe aceste locuri s-ar fi așezat o schivnică pe nume de Bena, care locuia într-o chilie retrasă undeva la marginea pădurii. Chilia și Bena au numele actual al satului. Inițial au existat doua sate cu același nume unul de nord și unul de sud.

              1 Mai – Ziua Internaţională a Muncii. Ieri şi azi.

              În anul 1889, Congresul Internaționalei Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești.

              La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă.

              Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

              Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, pe 3 mai, în Piața Haymarket din Chicago.

              Numărul greviştilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”.

              Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

              Cu timpul, 1 mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

              Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, ca Ziua Internațională a Muncii. În România această zi a fost sărbătorită pentru prima dată de către mișcarea socialistă în 1890.

              Confiscarea de către comunişti a Zilei Muncii

              În perioada regimului comunist, de 1 mai autoritățile organizau, în toate oraşele mitinguri şi manifestații uriașe pe marile bulevarde. Coloane de oameni, în ţinute festive, scandau lozinci și purtau pancarte uriașe, cu lozinci propagandistice, în care erau premăriţi, mai ales în primii ani de după război, promotorii ideilor socialiste Marx şi Engels, Stalin, iar mai târziu, după 1970, a început cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu. Pentru a reda atmosfera din acei ani, din anii comunismului, am răsfoit presa vremii, în special cotidianul, apoi săptămânalul “Steagul Roşu”, ziar al Comitetului Regional al PRM, apoi al Comitetului Judeţean al PCR.

              29 aprilie, 1954: Ziarul era format mare, cu patru pagini. Prima pagină este dominată de ştiri şi rapoarte privind rezultatele din câmplul muncii, cifre, indicatori, opinii ale muncitorilor din întreprinderile fruntaşe, privind marea sărbătoare a muncii, închinată partidului, conducătorilor.

              3 mai 1954 (ziarul nu a apărut pe 1-2 mai), cronici şi reportaje de la mitingul şi demonstaţia oamenilor muncii, în principalele oraşe din regiune. Ziarul nu publică nicio fotografie de la eveniment. Erau ani grei, când talpa rusească încă domina politica şi economia ţării.

              3 mai 1960: Au loc mitinguri în toate oraşele şi demonstraţia oamenilor muncii în Bacău, în Piaţa Malinovski (centrul de astăzi). Coloane şi care alegorice de la “Steaua Roşie”, CFR, constructori, gărzi muncitoreşti, pioneri, cu lozinci şi panouri: “Trăiască şi înflorească scumpa noastră patrie”, “Trăiască 1 Mai”, fiecare demonstrant avea flori şi portrete ale lui Gh.Gheorghiu Dej, Marx, Engels.

              30 aprilie, 1964. Ziarul, format mare, patru pagini- 20 de bani. În acest an nu au avut loc demonstraţii, doar mitinguri. În fiecare an, se publica, pe prima pagină, o poezie dedicată evenimentului, în această ediţie găsim “Mic poem de primăvară”, semnat de poetul Radu Cârneci: „Şi iată soarele şi cântul/ – ca-n douăzeci de ani, mereu –/ înveselind, aici pământul,/ măestru arc de curcubeu,// şi iată – aici sub cer de pace,/ jur-împrejur, lângă Carpaţi,/ înaltul timp lumina-şi coace/ în ani de roadă – mpurpuraţi,/ şi iată oamenii, pe frunte/ cu-semnul Libertăţii, iată/ coloana lor în timp pătrunde/ în Viitorul ce ne-aşteaptă (…)”

              Alte articole: „Mai multă putere, mai multă lumină”, „Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc”, „Un început bun”, o notă semnată de o colectivistă din Borleşti, de lângă P. Neamţ (fosta regiune Bacău cuprindea şi actualul judeţ Neamţ).

              3 mai, 1964: ziarul consemnează , pe spaţii largi, aspecte de la mitingul care a avut loc la Teatrul de Stat, în prezenţa conducătorilor regiunii, cu Gheorghe Roşu, în frunte. Demonstraţii au fost doar în Capitală, de unde ziarul publică o amplă cronică. După miting, oamenii muncii, cu familiile mergeau la iarbă verde, unde urmăreau şi spectacole ale brigăzilor artistice de agitaţie, de folclor şi muzică uşoară. Iată un program complet: Teatrul de vară – coruri şi muzică uşoară; Parcul Ghrăieşti – Brigăzi artistice şi folclor; Scena din faţa Bibliotecii Regionale – brigăzi artistice, muzică uşoară. În fiecare an, în acele zile se desfăşurau competiţii sportive pe stradă sau în sălile de sport.

              3 mai 1967 (4 pag., 25 de bani). Pe prima pagină, nelipsita poezie, semnată acum de Constantin Donea. Mare demonstraţie a oamenilor muncii, care alegorice, coloane ale elevilor şi copiilor, un fluviu de oameni trece prin faţa tribunei, cu lozinci mobilizatoare, iar pe fundal fotografiile „celor nouă”, membri ai Biroului Politic, primul era Ceauşescu.
              Pe 29 aprilie s-a constituit Filiala Automobil Clubul din România. Din acei ani începe nebunia scrisorilor din partea oamenilor muncii, ţăranilor adresate conducerii de partid, lui Nicolae Ceauşescu. 3 mai 1970 (4 pag., 30 de bani). Ziarul consemnează ce s-a întâmplat pe 1 mai: Mitingul a avut loc la Casa de Cultură, întreceri sportive. O ştire atrage atenţia: „În cinstea zile de 1 Mai s-a raportat încheierea însămânţării porumbului, iar din industrie, reporterul scrie un reportaj din marile întreprinderi, cu titlul: „Cântec deasupra cetăţilor de foc”.

              Cadou de 1 Mai. Prin decret al Consiliului de Stat, citim în Steagul Roşu, din 30 aprilie 1989: „În zilele de 30 aprilie şi 1 mai, maşinile pot circula, indiferent de numărul de înmatriculare”. Vă amintiţi, epoca de mari realizări: o duminică circulau maşinile cu număr par, următoarea, maşinile cu număr fără soţ. Anii trec, acelaşi scenariu, aceleaşi manifestaţii: “Cu pumnii strânși, cu pancarte roșii, cu caschete de metal, muncitorii defilau cu entuziasm”, aceleaşi cântece patriotice, aceeaşi înghesuială la autobuze. A fost 1 Mai, a doua zi, după cum spune Poetul: „Spre necesarul randament/ Din monotona Muncă.” 45 de ani.

              Opiniile unor demonstranţi, cu steag, portret şi flori

              Îmi amintesc prima mea demonstraţie. Aveam vreo şapte ani, când m-a luat tata la demonstraţia de 1 Mai, de la Moineşti. Demonstrau petroliştii. Mi-a dat o floare, m-a urcat pe umeriil lui şi mi-a zis să strig URA! când îmi zice el. Era multă lume şi mă temeam să nu mă pierd. După aceea, am mers într-o pădure, am mâncat ce ne-a pus mama de acasă, tata a băut bere, mie mi-a dat un pahar de suc şi o alviţă. Seara am ajuns acasă obosit şi fericit. Am dormit dus şi am visat demonstraţia… Am fost la defilare. Am avut ce povesti la copii vreo lună.

              Și astăzi sunt destui nostalgici care spun că 1 Mai muncitoresc de altădată avea mai mult farmec, mai multă poezie. Alţii, cei mai mulţi, au alte opinii. „Pregătirile pentru demonstraţia de 1 Mai începeau cu două săptămâni înainte. Fiecare întreprindere, şcoală, gărzile muncitoreşti, tineretul din detaşamentele de pregătire a patriei, mai târziu „şoimii”, ne adunam pe stadion, în fiecare după amiază şi timp de două ore mărşăluiam şi strigam lozinci. Secretarul de partid, preşedintele sindicatului răspundeau cu capul de prezenţă şi recuzită. Nimeni nu putea să lipsească, cine îndrăznea, risca locul de muncă.

              Demonstraţia începea la ora 10.00, însă ne duceau la locul repartizat de la ora 7.00. Tribuna era în faţa Consiliului Popular, cu spatele la Casa de cultură. Totul dura câteva minute, după care, la ieşire, mergeam la maşini să predăm recuzita, însă rămâneau destule pe străzi, călcau oamenii pe ele; de ciudă, de draci. Cică era zi liberă. Cui îi mai ardea mergea în parcuri, la Gherăieşti, unde ascultai veşnicele cântece patriotice şi muzică uşoară românească. Bea românul bere de Mărgineni (caldă, proastă uneori), vin de Răcăciuni, cine găsea Odobeşti sau Panciu, era un om fericit. Erau şi întreceri sportive, concerte de muzică, dans pe la diferite cluburi muncitoreşti.” (Dan Burlacu, muncitor)

              „La 85 de ani ai mei, ce să vă spun! A fost bine, a fost şi rău. Ne omorau cu demonstraţiile, cu mitingurile. Eram bucuroşi când nu se ţinea demonstraţia, la miting mergeau doar fruntaşii în producţie, secretarii de partid, sindicaliştii, toţi curaţi ideologic. La demonstraţie, toată lumea, cu mic cu mare, femei, copii, bărbaţi, tineri. Noi defilam primii, că eram fruntaşi pe ramură. Ne puneau să cumpărăm flori din piaţă, mai luam de prin parcuri. Cine avea de dus o lozincă mare, era terminat. Se pierdeau multe zile din producţie, se cheltuiau mulţi bani. Dar trecea. După aceea mă duceam cu soţia, copii, cu prietenii la Parcul Trandafirilor, era un restaurant frumos, cânta orchestra la balcon. Toate terasele erau pline, peste tot, oraşul era animat, ne duceam şi în pădure, la Măgura. Aşa era de 1 Mai! Astăzi? Străzi pustii, lumea fuge la munte, la mare, dar majoritatea stă acasă. Nu sunt bani!” (Toader Solomon, din Bacău, demonstrant de la „Proletarul”)

              Linişte totală, după 1990

              În România, după evenimentele din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 Mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități decât la inițiativa unor reprezentanți ai unor partide precum PSM, PRM și PSR, dar oamenii se bucură de acest eveniment, sărbătorindu-l în aer liber, în afara oraşului, la iarbă verde, fără nicio legătură cu Ziua Internaţională a Muncii. Este o zi liberă, din multele care s-au decretat acum. Sindicatele au rămas fără sindicalişti, aceştia nu mai sunt apăraţi de nimeni în faţa abuzurilor patronilor, ziua de muncă este atât cât rezişti, cât vrea cel care te plăteşte. Salariile sunt foarte mici, mulţi lucrează la negru. Nici de grevă nu la mai arde.

              Sărbătoarea de Armindeni – 1 Mai

              Dar 1 Mai nu nu a fost numai sărbătoarea comuniştilor, a muncitorilor. Ea are o veche tradiţie la români, sub denumire a Armindeni. “”Armindenul”, simbol al vegetaţiei care proteja recoltele şi animalele. În tradiţia populară, acestei zile i se mai spune şi “ziua pelinului” sau “ziua beţivilor” şi semnifica începutul verii. Armindenul se serbează pentru rodul pământului, ca să nu bată grindina, împotriva dăunatorilor, pentru sănătatea vitelor, vinul bun, oamenii sănătoşi, prin petreceri la iarba verde, unde se mănâncă miel şi caş şi se bea vin roşu cu pelin.

              În ziua de Arminden se organizează petreceri (cu lăutari), în afara localităţilor, la pădure, iar mai nou în parcuri, cu vin roşu, pentru schimbarea sângelui şi apărarea de boli. La întoarcerea în sat, bărbaţii îşi pun liliac sau flori de pelin la pălării. Încet, încet, se revine la normal. De altfel, ieşirea la iarbă verde, sărbătoarea muncii, sărbătoarea de Armindeni, este surprinsă şi de George Bacovia, în poezia Arminden:

              Profil de burg gigant
              Şi atmosferă rară,
              Amar parfum de liliac
              Şi bonduri de ghitară.

              Plăceri
              De–o zi de sărbătoare,
              Voioase, vechi moravuri…
              Spre câmp se duce
              Şi dumbrave
              Eroua lume muncitoare.

              Şi după altă zi,
              Post festum –
              Îndemnări de cruci
              Pe străzi
              Şi în tramvaie,
              Spre necesarul randament
              Din monotona Muncă.

              (Stanţe burgheze, 1946)

              Ne întoarcem în Evul Mediu?

              Cine a avut o rudă sau un vecin care a suferit de poliomielită din cauză că prin anii 30 copiii nu erau vaccinați anti-polio știe că este o boală groaznică, invalidantă, ale cărei sechele sunt definitive. O boală care în mod cert schimbă destine.

              În urmă cu 70 de ani, nu existau programe de vaccinare. Acum există, dar nu mai există încredere. Numărul copiilor nevaccinați este foarte mare, ceea ce îngrijorează organizațiile internaționale. În multe țări, cauza e sărăcia, în altele, ignoranța și teama. În România, e vorba despre ultimele două. Discuțiile aprinse pro și contra vaccinării au accentuat neîncrederea.

              Pot să înțeleg faptul că unui părinte îi este greu să-și ducă copilul la dispensar pentru a fi imunizat în condițiile în care „pe net” circulă acuzația că vaccinurile ar provoca autism sau alte afecțiuni. E rău dacă nu-l vaccinezi, e rău și dacă îl vaccinezi. Nu-i înțeleg pe cei care rămân blocați în această dilemă în loc să se informeze direct de la medic sau dintr-o lucrare de specialitate. Mă miră, de asemenea, faptul că precauția nu apare și față de alte produse medicale.

              Românii sunt campioni la automedicație în pofida faptului că sunt avertizați mereu că administrarea fără prescripție, mai ales în cazul antibioticelor, e periculoasă. Ne sperie vaccinurile mai mult decât faptul că nevaccinarea împotriva rujeolei a dus la decesul a 20 de copii? Se pare că da. În curând am putea avea probleme cu tuberculoza sau hepatita. Nu doar părinții au răspunderi privind sănătatea copiilor, ci și statul. Ministerul Sănătății a acționat, dar cam timid, propunând spre dezbatere o lege a vaccinării care prevede drepturi și responsabilități, nu și sancțiuni.

              Ca măsură de constrângere, stabilește că minorii nevaccinați nu vor fi primiți în colectivitate, adică în grădinițe, școli, tabere etc. Cu alte cuvinte, nu le va fi încălcat doar dreptul la sănătate, ci și dreptul la educație.

              Paul Claudiu Cotîrleț, candidatul PSD la Primăria Moinești: „Intru în această cursă electorală extrem de hotărât”

              Paul Cotîrleț
              Paul Cotîrleț

              Paul Cotîrleț, fiul dr. Adrian Cotîrleț, va candida la funcția de primar al municipiului Moinești. Născut în Onești, în 1988, a absolvit Școala „George Enescu” și Liceul „Spiru Haret” din Moinești, iar în 2010 Facultatea de Istorie din București, secția Relații Internaționale și Studii Europene. Are master în Politica Europeană și Românească, în Diplomație și Istorie Politică, iar în prezent este doctorand la Universitatea din București.

              E o surpriză faptul că vă întoarceți acasă, în Moinești. Cei care vă cunosc traseul se așteptau, probabil, să vă continuați cariera în București sau în alt mare oraș. Ce v-a determinat să luați această decizie?

              Actuala administrație și-a arătat limitele. Consider că poziția de primar trebuie să fie câștigată prin proiecte și voturi, nu printr-o moștenire lăsată… Traseul despre care vorbiți a fost creat din dorința de a face ceva pentru cetățean. Părinții mi-au insuflat această aplecare spre partea socială specifică medicilor, dar nu m-au putut convinge să urmez această meserie. De aceea, după o extrem de benefică experiență de șase ani avută în Parlamentul României, consider că a venit timpul de a mă întoarce acasă și a pune umărul la reconstrucția Moineștiului după modelul implementat de tatăl meu la spital. Vin cu inima deschisă și nici un oraș din lume nu se poate compara cu cel al copilăriei.

              Să fii administratorul unui oraș nu e un lucru ușor. Vor exista, întotdeauna, nemulțumiri sau nevoi care nu pot fi satisfăcute imediat. Sunteți pregătit să faceți față presiunii pe care o exercită comunitatea asupra celui pe care l-a ales?

              Sunt sigur că această presiune mă va ambiționa astfel încât, împreună cu echipa ce îmi stă alături, să reușesc a pune în practică cât mai repede cu putință proiectele ce au fost propuse de mine și avizate de conducerea centrală de partid în momentul în care am acceptat candidatura la Primăria Municipiului Moinești. Făcând un scurt istoric al acestei candidaturi, vă spun că au fost patru luni de negocieri intense, dar perseverența unor lideri județeni ai PSD și faptul că cei aflați în conducerea partidului la nivel central au fost de acord în sprijinirea unor planuri de dezvoltare a municipiului m-au făcut să intru în această cursă electorală extrem de hotărât.

              Plecând de la faptul că sunteți cetățean al Moineștiului și cunoașteți bine acest municipiu, ar fi interesant să aflăm care sunt primele schimbări pe care ați dori să le faceți în calitate de primar?

              Aș dori a detalia cele ce vor fi făcute în timpul mandatului meu într-o conferință de presă imediat după data de 10 mai dar, ca o avanpremieră, va pot spune că hotelul-relicvă din centrul orașului va fi reabilitat, stadionul de fotbal va fi parte a unui complex multisportiv modern, infrastructura rutieră va fi refăcută în special în zonele neglijate până acum, cum sunt cartierul Văsâiești-Hangani sau Lucăcești Sat, și multe altele. Până atunci am plăcerea de a vă invita la meciul demonstrativ de fotbal între generația de excepție a fotbalului românesc (selecționata națională de la începutul anilor 90) și echipa Petrolul Moinești din sezonul 1997-1998, cea care a fost la un pas să promoveze în prima ligă. Prin aceasta partidă doresc a reînvia tradiția fotbalistică moineșteană ce datează din 1948 și să garantez că voi contribui la reeditarea performanțelor demult uitate.

              Amenzi pentru şoferii care parchează neregulamentar

                Agenţii de la Poliţia Locală Bacău au ieşit în trafic şi au stat cu ochii pe conducătorii auto care încalcă prevederile Codului rutier ce fac referire la oprirea, staţionarea, accesul interzis şi parcarea neregulamentară în staţiile de autobuz sau pe trotuare.

                Acţiunea s-a desfăşurat în zonele Nord şi Sud ale oraşului şi au fost verificate 44 de autoturisme care erau lăsate de şoferi în locuri interzise.

                „Agenţii locali au aplicat 24 sancţiuni contravenţionale, în cuantum de 3.005 lei şi măsuri complementare de penalizare la permisul auto, în cuantum de 28 puncte, pentru abaterile menţionate”, spune Florin Podoleanu, purtător de cuvânt la Poliţia Locală Bacău.

                S-a încheiat Săptămâna Mondială a Imunizării

                  Situația vaccinării la nivel mondial îngrijorează UNICEF, organizația care este cel mai mare cumpărător de vaccinuri pentru copii. Anul trecut, UNICEF a ajutat aproape jumătate dintre copiii sub vârsta de cinci ani, din o sută de țări, prin achiziția a 2,5 miliarde de doze de vaccinuri. În Nigeria, Pakistan și Afganistan poliomielita este încă endemică.

                  Aceste țări au primit de la UNICEF cele mai multe doze de vaccinuri. Datele au fost prezentate cu prilejul Săptămânii Mondiale a Imunizării, care a fost coordonată de OMS și s-a încheiat duminică, 30 aprilie.

                  „Vaccinurile sunt benefice” a fost tema generală a Săptămânii. Accesul la imunizare a condus la o scădere substanțială a deceselor în rândul copiilor sub cinci ani ca urmare a prevenirii bolilor prin vaccinare și a adus lumea mai aproape de eradicarea poliomielitei, arată UNICEF. Între 2000 și 2015, rata mortalității copiilor sub cinci ani din cauza rujeolei a scăzut cu 85%, iar cea cauzată de tetanosul neonatal cu 83%.

                  „În ciuda acestor eforturi, în fiecare an, aproximativ 19,4 milioane de copii din întreaga lume nu beneficiază de vaccinările complete.

                  Aproximativ două treimi dintre copiii nevaccinați trăiesc în țări afectate de conflicte. 1 din 5 copii sub cinci ani nu beneficiază de vaccinurile care îi poate salva viața din cauza sistemelor de sănătate slab dezvoltate, sărăciei și inegalităților sociale”, arată Raluca Dinu-Paicu, purtător de cuvânt al UNICEF.

                  Din nefericire, statisticile arată că România a ajuns pe lista statelor în care rata de vaccinare a scăzut, după 2010, sub cea recomandată de OMS, de 95 la sută. Dacă la vaccinul împotriva rujeolei este, totuși, peste 90 la sută, în cazul altor vaccinuri a coborât până la 67 la sută.

                  OMS arată că, în Europa, scăderea ratei vaccinarii a condus la epidemii ar fi putut să fie prevenite. Rujeola este una dintre cauzele principale de deces în rândul copiilor. În 2015, pe plan global, s-au înregistrat 134.200 de decese asociate rujeolei. Totuși, prin imunizarea împotriva rujeolei, între 2000 și 2015, au fost prevenite aproximativ 20,3 milioane de decese.

                   

                  Poliţiştii caută o femeie, bănuită că a furat un portofel dintr-un salon de înfrumuseţare

                    Bine îmbrăcată, suspecta a intrat în salonul de înfrumuseţare, din zona centrală a Bacăului, şi a spus că vrea să se vopsească. De la recepţie a fost însoţită până la cuier ca să-şi lase haina şi în imaginile surprinse de camerele de supraveghere se vede cum aceasta îşi lasă o parte din lucruri, dar în acelaşi timp tot caută ceva, asigurându-se înainte să nu o vadă nimeni.

                    Se pare că ea, de fapt, căuta prin poşeta unei angajate, din care ar fi furat un portofel. Imediat a început să vorbească la telefon şi le-a spus celor de acolo că trebuie să plece urgent, dar că revine mai târziu, şi a ieşit grăbită pe uşă.

                    Angajata păgubită a constatat ulterior că nu mai are portmoneul cu circa 80 de lei şi documentele personale şi după ce a urmărit imaginile surprinse de sistemul video a depus plângere la Poliţie. Anchetatorii au întocmit dosar penal şi fac verificări pentru identificarea femeii.

                    Oile lui Matei au păscut puieții plantați de elevi în zona Lacul Bacău II

                      Circa o sută de elevi ai Colegiului Economic „Ion Ghica” au plantat, imediat după Florii, timp de două zile, copaci și arbuști în zona Lacului Bacău II – arie naturală protejată (în zona numită de băcăuani „Podul cu lanțuri”).

                      Acțiunea lor face parte din proiectul de ecologizare și plantare de copaci „Creștem împreună”, care este aplicat în acest areal timp de nouă luni (martie – noiembrie 2017), dar de ceea ce s-au temut și elevii și profesorii care i-au coordonat nu au scăpat: oile și caprele unui megieș din zonă le-au păscut „lucrarea”. Acolo erau plantați deja 200 de copăcei.

                      „Pe 28 aprilie – ne-a scris profesoara Tania Coșeraru – am fost în zonă și m-am îngrozit de halul în care au ajuns mulți dintre copăcei: aproape fără nicio frunză, fără muguri, unii chiar rupți, iar cei mai vechi fără coajă pe tulpină”. Cei care și-au construit acolo vile (unii sunt chiar demnitari sau cunoscuți oameni de afaceri) și cei care locuiesc în blocurile din apropiere, dacă nu chiar toți, spun că pe acolo este scoasă la păscut turma de capre a unui crescător de animale de ocazie, numit Matei. Și nu de azi de ieri, ci de mai multă vreme.

                      „Vă rog sa trageți un semnal de alarma în presă – spune profesoara Tania Coșeraru -, astfel încât cetățenii care fac jogging sau se plimbă prin zonă SĂ SUNE LA 0234/986 – Poliția Locală Bacău. Hotărârea Consiliului Local nr. 384 din 31.10.2007 prevede explicit, la art. 11, că pășunatul în ariile naturale protejate se sancționează cu amendă de la 300 la 2.500 de lei și confiscarea animalelor. Cadru legal avem, lipsește «brațul legii.

                      N-aș vrea să cred că «se închid ochii» pentru câte-un ied sau miel”.
                      În una din zilele în care elevii plantau copăcei, pentru a da bine într-o poză de grup, o profesoară a mutat, pe iarbă, un rest de PET de la un loc la altul. Gestul a fost văzut de un bărbat care lucra de zor la pavajul curții unei vile de toată frumusețea din apropiere, care a făcut un pui de scandal. Cum adică – spunea el -, abia s-a făcut curat pe acolo, iar alții aruncă deja gunoaie? De felicitat bărbatul în cauză pentru atitudinea lui, chiar dacă nu-și avea deloc obiectul, însă turma de oi sau capre care paște pe acolo nu o vede? Mai are curaj să ia atitudine?