vineri, 19 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2715

Soarele nu arde doar pielea, ci și ochii. Știați asta?

    Se vorbește mult despre acțiunea dăunătoare a soarelui asupra pielii, dar prea puțin despre pericolul pe care îl reprezintă razele ultraviolete pentru sănătatea ochilor, mai ales în zilele noastre, când stratul de ozon este din ce în ce mai fragil și cantitatea de ultraviolete tot mai mare.

    Sunt oare ochelarii numai un accesoriu la modă sau o necesitate? E doar fashion oare, mai ales acum, vara, să purtăm ochelari sau ne protejăm de fapt sănătatea ochiului?

    Avem fotofobie, alergii, infecții, dar nu știm cum să preîntâmpinăm acest lucru? Căci există riscuri, nebănuite de multă lume.

    De aceea, o bună informare ne poate salva de probleme în plus. Pentru că ochelarii pot fi un aliat deosebit pentru sănătatea ochilor.

    Dar cum trebuie ei aleși, când trebuie să îi purtăm? Despre toate aceste detalii am stat de vorbă cu dr. Cristian Postolache, medic primar oftalmolog, de la Clinica Gauss Bacău.

    – Domnule doctor, haideți să începem direct cu întrebarea: cât de mult ne afectează ochii razele soarelui de vară și cum trebuie să ne protejăm?

    – În primul rând, vorbim de ochelarul de soare, dar ne putem proteja și cu medicamente. Să o luăm sistematic. În principiu, ne referim, de fapt, la reducerea cantității de lumină care pătrunde în ochi. Dar, în momentul în care folosim ceva protector sau ceva mai închis la culoare, mă refer aici la ochelarii de soare, ochii sesizează că pătrunde mai puțină lumină și reacționează prin dilatarea pupilelor, cu scopul de a lăsa să intre o cantitate mai mare de lumină. Lucru ce se întâmplă când este mai întuneric sau când este noapte afară. Noaptea, pupilele se dilată și lasă astfel să pătrundă o cantitate mai mare de lumină, în ideea în care intră în acțiune alte celule din interiorul ochiului, acele celule cu conuri, cum se numesc, care sunt mai sensibile la lumină și sunt responsabile de vederea nocturnă. În momentul în care punem un ochelar de soare pe ochi pe timp de zi, se întâmplă acest fenomen: se dilată pupilele. Iar dacă purtăm ochelari prost făcuți, care nu au niște lentile cu filtre speciale, corecte, care nu reduc radiațiile ultraviolete, în mod real, atunci cantitatea de aceste radiații care pătrunde în ochi de fapt se mărește. Ceea ce duce la obosirea ochilor și chiar la distrugerea lor.

    – Deci acei ochelari ieftini, cu lentile colorate, nu sunt buni deloc pentru protecția ochiului în fața radiațiilor solare.

    – Acești ochelari doar reduc cantitatea de lumină, dar o reduc prost. E numai o culoare, o vopsea, care se aplică pe un plastic, dar care produce un efect negativ. De aceea, e bine să se apeleze la medici specialiști care pot recomanda un ochelar de soare de calitate, chiar dacă prețul nu e comparabil cu cel din piață. Trebuie să conștientizăm această problemă și să ne-o asumăm. În clinicile sau magazinele optice, ochelarii de soare sunt făcuți de firme care chiar se pricep la acest aspect, iar când facem o astfel de investiție, o facem practic pentru sănătatea ochiului. Prin nefolosirea ochelarului de soare sau folosirea lui incorectă, care este mai periculoasă din punctul meu de vedere decât nefolosirea lui, prin pătrunderea unei cantități mari de ultraviolete în ochi, despre care am vorbit, se poate ajunge în timp la atrofierea epiteliului pigmentar din retină și, de asemenea, la o boală care se numește degenerescență maculară, adică deteriorarea regiunii centrale a retinei (macula), ce determină scăderea acuității vizuale.

    – Se spune că ochiul deschis la culoare, verde, albastru, gri, este mai sensibil la lumina puternică. Este adevărat?

    – Da. Este sensibil la lumină, în general. Culoarea ochilor este dată de prezența pigmentului pe fața superioară a irisului. Irisul este cortina, diafragmul ochiului, care reglează cantitatea de lumină ce intră în ochi. Pe partea internă, există acel pigment, închis la culoare. Însă, cu cât acest pigment este în cantitate mai mică, ochii sunt mai deschiși la culoare. Cu cât e mai mult pigment, ochii sunt negri, căprui, iar cu cât pigmentul este mai puțin cantitativ, ochii sunt verzi sau albaștri, ochii albaștri fiind cei care au cel mai puțin pigment. De aici și sesibilitatea față de lumină a celor care au ochii deschiși la culoare. De obicei, lipsa pigmentului se cumulează cu tot: cu lipsa pigmentului și din piele, și din păr. Dar nu întotdeauna. Ei bine, da, astfel de persoane trebuie să se protejeze poate mai mult decât altele de razele soarelui.

    – Ochelarul heliomat înlocuiește cu succes un ochelar bun de soare?

    – Da. Cu succes. Din două motive. Unu: pentru că ochelarul folosește din start niște lentile performante, de calitate, cu filtre pentru ultraviolete. Și doi: pentru că ochelarii cu lentile heliomate reglează și cantitatea de lumină ce pătrunde în ochi și asigură, astfel, un confort mai bun pentru persoanele care îi poartă. De ce? Pentru că atunci când lumina nu mai este atât de puternică sau chiar este întuneric, acea lentilă heliomată se deschide la culoare și lasă să pătrundă în ochi aceeași cantitate de lumină de care are nevoie, deci asigură o lumină constantă pentru ochi. Se pot purta ochelari heliomați și fără dioptrii, pentru că au acea protecție necesară. Nu pot să spun că recomand în mod special ochelarul heliomat în defavoarea unui ochelar de soare. De obicei, ochelarii cu lentile heliomate se recomandă celor care trebuie să poarte ochelari permanent, pentru a se proteja, deoarece aceste lentile sunt tratate cu anumiți pigmenți care se introduc în sticla de ochelar.

    – Să continuăm discuția și pe partea de oftalmologie. Cu soare, fără soare, cu un ochelar corect ales sau cumpărat din piață, trebuie să avem ochi sănătoși. Când trebuie să ne adresăm medicului specialist pentru a nu avea probleme? Așteptăm primele simptome sau sunt indicate și controale periodice în scop preventiv?

    – Noi recomandăm, mai ales persoanelor trecute de vârsta de 50 de ani, controale oftalmologice anuale, pentru că după această vârstă încep să apară problemele de vedere la distanță, dar și alte afecțiuni ale ochiului, legate de retină sau de cristalin. Însă și până la această vârstă trebuie să avem grijă de ochii noștri. După 40 de ani, sau chiar și până la această vârstă, pot fi probleme cu vederea la aproape, urmare a mediului în care trăim, a locului de muncă, dacă se lucrează mult pe calculator și așa mai departe. De aceea, după 40 de ani e bine să facem controale anuale sau măcar o dată la doi ani, dacă nu sunt deja stabilite anumite afecțiuni. Până la 40 de ani, de obicei nu sunt probleme, așa că se poate extinde perioada de control la 4 sau 5 ani, doar să se verifice dacă s-a întâmplat ceva. Însă dacă o persoană este purtătoare de ochelari dinainte de 40 de ani, trebuie să facă un control anual sau poate chiar mai repede, în funcție de recomandarea medicală.

    – Numai că noi ne adresăm medicului doar atunci când încep să apară usturimi, dureri ale ochilor…

    – Obligatoriu când sunt instalate deja aceste simptome, de roșeață, usturimi, înțepături, senzație de corp străin în ochi, lipirea ploapelor dimineața la trezire sau când simțim că ne scade vederea, trebuie să ne adresăm unui medic oftalmolog.

    – Bun. Am fost la medicul specialist, ni s-a recomandat purtarea unui ochelar de vedere, chiar și de protecție, dar nu suntem un pacient ascultător. Adică nu revenim la control, nu respectăm o anumită medicație recomandată, nu purtăm ochelarii cum ni s-a spus. Ce se poate întâmpla?

    – Odată recomandat un ochelar, e clar că vederea începe să scadă. Noi, medicii, vrem să ajutăm, nimic mai mult. Însă ce ține de sănătatea personală, rămâne la latitudinea pacientului cât vrea el să fie de sănătos. Recomandăm controalele pentru a încerca să menținem acuitatea vizuală bună, prin care se poate desfășura în condiții normale activitatea de zi cu zi. Nimic mai mult.

    – Am auzit și păreri conform cărora dacă deja este stabilită o anumită dioptrie pentru ochi, purtarea ochelarului duce inevitabil, în timp, la creșterea ei. De exemplu, dacă mi s-a stabilit o dioptrie de +0,5 și mi s-a spus să port un ochelar de vedere în prealabil, în timp această dioptrie crește. Adică ochiul se obișnuiește cu ochelarul și devine mai leneș. E adevărat?

    – Nu. E doar o interpretare populară față de ceea ce se întâmplă cu adevărat. În realitate, mai ales la copii, pentru că ei sunt în creștere, mai puțin poate la adulții între 20 și 40 de ani, se modifică implicit și dioptria. Și atunci este recomandat un control medical periodic pentru a surprinde și creșterea capacității vizuale a ochiului sau scăderea ei. Dacă forțez ochiul și îl determin să facă un efort mai mare decât poate el duce, atunci și dioptria evoluează mai repede, adică rata de progresie a dioptriei este mai mare și se poate ajunge chiar la deteriorarea acuității vizuale. Adică nu mai putem vedea, nu mai avem ceea ce noi numim vedere de ”sută la sută”, care, în principiu, este vederea unui adult de 20 – 25 de ani, ce nu a avut în trecut sau în copilărie probleme care țin de sănătatea ochilor, deci un adult fără probleme oculare. Ca să revin la copilul care poartă un ochelar cu dioptrie de -1, în următorul an de -2 și apoi, să zicem, de -3, deci în fiecare an îi crește cu unu dioptria, dacă nu poartă ochelarul corect și nu revine la control cum i se recomandă, poate ajunge mai repede de doi ani de la -1 la -3. Deci rata de progresie e mai rapidă, nu după un curs firesc.

    – Cât de periculoși sunt pentru ochi acei ochelari cu dioptrii pe care îi găsim, la prețuri foarte accesibile, și în supermarketuri, chiar și în farmacii? Dacă știu că mi s-a recomandat un ochelar de +1,5 și mi-l cumpăr din aceste locuri, nu de la optica medicală, e bine?

    – Nu sunt neapărat periculoși, numai că nu sunt corect confecționați. De ce? În general, dioptriile stabilite la ambii ochi nu sunt egale. Pentru că prin construcție suntem niște entități asimetrice. Partea stângă a corpului nu este la fel cu partea lui dreaptă. De aceea, în majoritatea cazurilor, peste 60%, această asimetrie apare și la ochii. Așadar, nici ei nu sunt pe aceeași dioptrie. Dacă la ochiul drept e o dioptrie de +1,5, cel mai probabil la ochiul stâng e doar +1, de exemplu. Or, acei ochelari vânduți în comerțul de masă au ambele lentile pe aceeași dioptrie, care face bine la un ochi, dar nu și la celălalt. De aceea este recomandat ca ochelarul de vedere să fie realizat în clinici de optică medicală, după măsurătorile făcute de medicii oftalmologi, pe aparate speciale de mare precizie. E ca diferența între o haină pe care o iau de la magazin, după mărimea pe care știu eu că o port, făcută după un anumit tipar, și o haină pe care mi-o fac la croitor, exact după dimensiunile mele. Cu sau fără… asimetrii. Așa este și cu ochelarii. Oftalmologul îmi prescrie exact ochelarul care mă ajută să văd exact cât îmi trebuie. Dacă iau acei ochelari de la supermarket, pe de o parte vorbim de o simetrie care nu e recomandată, iar pe de altă parte e vorba și despre subiectivismul meu în momentul în care cumpăr o pereche de ochelari, chiar dacă nu mă pricep la asta, nu sunt o persoană avizată, dar mi se pare mie că văd mai bine cu acel ochelar, în acel moment. Ceea ce nu mai este neapărat bine când ajung acasă sau a doua zi când îmi pun acei ochelari pe ochi. Or, recomandarea unui medic este dată pe măsurători obiective.

    – La începutul discuției noastre ați spus că ne protejăm ochii cu un ochelar, dar și cu medicamente. Cum putem să luăm aceste medicamente? Sunt bune și cele pe care le luăm direct din farmacii pentru că am văzut o reclamă la televizor și am considerat noi că e suficient, sau trebuie să consultăm mai întâi un medic specialist?

    – Da. Sunt anumite medicamente care pot crește cantitatea de epiteliu pigmentar și, implicit, reducerea sensibilității la lumină. Sunt substanțe folosite de retină și de epiteliul pigmentar retinian în activitatea zilnică. Ele pot fi aduse în organism și prin alimentație, prin fructe și legume proaspete și colorate – morcovi, ardeiul gras roșu, roșiile etc. Dar, poate mai simplu e, o să îmi spuneți, să apelăm și la medicamente, din gama vitaminelor, sau la acele picături care se pun în ochi zilnic ori după o recomandare medicală. Sau poate nu neapărat mai simplu, ci ca o metodă de completare, pentru că nu întodeauna reușesc să asigur necesarul zilnic de pigmenți și aceste substanțe numai din alimentație. Deci, da, sunt pastile pentru fluidizarea sângelui. Picăturile se folosesc doar pentru umectarea ochiului. De principiu însă este bine ca aceste medicamente să se administreze la recomandarea medicului sau măcar a unui farmacist. Dar fără a ocoli în prealabil un diagnostic pe care doar oftalmologul îl poate stabili.

    – Ca o concluzie, ochelarul trebuie purtat permanent, dacă se stabilește o problemă de acuitate vizuală?

    – Dacă vorbim de ochelarul de vedere, este indicat ca acesta să fie purtat așa cum recomandă medicul oftalmolog, pentru că altfel ochiul obosește și se deteriorează, iar ochelarul de soare e bine să fie purtat cât mai mult timp la lumină puternică sau măcar atunci când ne expunem la soare pentru că protejează, reducem riscul de apariție a altor probleme de sănătate. Deci, ca o concluzie, e bine să ne protejăm în orice fel ochiul, pentru că are o funcție utilă cu exteriorul, cu mediul în care trăim, ne ajută să obținem multe informații necesare în activitatea zilnică și în luarea deciziilor ce țin de noi. Vorbim totuși de capacitatea de a… vedea.
    Iată cum expresia ”cu ochii în soare” capătă noi valențe: nu numai că nu este recomandat să stăm neprotejați cu ochii în soare, dar este de preferat să avem grijă și de cei dragi să nu stea expuşi la soare fără protecția pe care le-o poate oferi o pereche potrivită de ochelari de soare, cu factor mare de protecție împotriva razelor UV. Pe scurt: nu stați și nu-i lăsați pe cei dragi cu ochii în soare.

    Amănunte importante:
    – ochelarii de proastă calitate ne pot afecta grav vederea
    – lentilele de culoare închisă la un ochelar de soare nu asigură neapărat o protecţie mai bună decât cele deschise la culoare. Protecţia este asigurată de un filtru încorporat în lentile, nu de culoarea acestora
    – persoanele ce au ochii deschişi la culoare trebuie să fie mai precaute la ultraviolete, pentru că sunt mai sensibile
    – s-a demonstrat clinic faptul că expunerea pe termen lung la radiația UV induce leziuni ale pleoapelor, corneei, cristalinului și retinei, iar expunerea acută poate determina leziuni ale suprafeței anterioare a ochiului, asemănătoare arsurilor solare la nivelul tegumentelor
    – cu cât este mai mare expunerea ochiului la radiația UV, cu atât crește riscul apariției tulburărilor oculare (apariția cataractei, a degenerescenței retinei, a cancerului de piele cu localizare la nivelul pleoapelor sau în regiunea perioculară și a altor afecțiuni oculare cronice)
    – Uniunea Europeană a inclus ochelarii de soare în grupa ”dispozitivelor de protecţie individuală”.

    Un turist venit la tratament în Slănic Moldova a făcut „lună” Cimitirul Eroilor

      Generalul maior (r) Iordache Olaru, ajuns pentru un sejur în Slănic Moldova, și-a dedicat o zi întreagă unei cauze mai puțin abordate de oricare dintre oaspeții stațiunii de la poalele Nemirei: a lucrat o zi întreagă pentru a scoate din bălării Cimitirul Eroilor, înființat de Comitetul central București al Societății „Cultul Eroilor” în perioada 1930 – 1931.

      „Am scos din perimetrul cimitirului – ne-a declarat Iordache Olaru – peste 300 kg de pietre, sticle, obiecte de plastic, recipienți de diferite dimensiuni, crengi, bucăți de lemn, dar și iarba cosită și vegetația de pe monumente și de pe zidul de împrejmuire.

      Am îndepărtat arbuști cu înălțimi de până la trei metri, inclusiv din partea stângă a intrării principale, care acoperea inscripția de pe stâlpul porții, și am fixat poarta de la intrarea în cimitir, rezemată de zid. Foarte multe deșeuri proveneau din cimitirului orașului, vecin cu Cimitirul Eroilor”.

      Gr. mr. (r) Iordache Olaru (dreapta), alături de salariații Primăriei, la finalul zilei de muncă
      Gr. mr. (r) Iordache Olaru (dreapta), alături de salariații Primăriei, la finalul zilei de muncă
      Iordache Olaru nu a lucrat singur. A apelat la primăria orașului Slănic Moldova, a stat de vorbă cu viceprimarul acestuia, care i-a înțeles imboldul și i-a pus la dispoziție nu doar uneltele necesare, dar și trei oameni harnici, care – a apreciat inițiatorul acțiunii – au lucrat cu entuziasm și cu plăcere.

      „Era o datorie a noastră! – a precizat gr. mr. (r) Iordache Olaru. Se împlinesc o sută de ani de la luptele de la Cireșoaia-Coșna-Măgura, din Primul Război Mondial. M-am documentat și am vrut să văd pe aceste locuri pe unde sunt semnele marcante (cimitire, monumente ale eroilor).

      Am fost sus, pe Măgura, la Monumentul Eroilor, dar am aflat că este un cimitir al eroilor și în Slănic Moldova, unde sunt înhumați militari români, unguri, austrieci și germani. Cimitirul era într-o stare deplorabilă.

      Era datoria mea să fac ceva în amintirea celor care s-au jertfit pentru idealul Unirii. NICIODATĂ nu vom putea reproduce ardoarea, patriotismul și eroismul soldatului român”.

      Militar de carieră timp de 37 de ani, gr. mr. (r) Iordache Olaru rămâne cu inima și conștiința alături de armata română și de eroii ei. Format la Școala militară de ofițeri activi de artilerie, unde a fost șef de promoție, dar și la Academia Militară și Colegiului Național de Apărare, ofițerul, trecut în rezervă în 2009 cu gradul de general maior, a îndeplinit cele mai importante funcții: lector în Școala militară, ofițer de stat major în Comandamentul artileriei și în Statul Major General.

      În perioada 1995 – 2000 a lucrat în Biroul reprezentanților militari români la NATO și Uniunea Europei Occidentale (UEO), a fost consilier al șefului Statului Major General, între 2003 – 2006 a îndeplinit funcția de locțiitor al reprezentantului militar al României la NATO și Uniunea Europeană, iar în noiembrie 2006 a fost numit șef al Direcției Planificare Strategică din Statul Major General.

      A fost decorat, între altele, cu Ordinul Național „Pentru Merit” în Grad de Cavaler (pentru militari), cu Ordinul „Sfânta Barbara” și cu Medalia „Pentru Merit” (ambele din SUA), dar este și Cetățean de Onoare al Statului Alabama (SUA).

      Numele gr. mr. (r) Iordache Olaru apare și sub multe articole publicate pe internet, în care ia atitudine față de unele tare ale societății românești de după 1989, dar și articole dedicate cinstirii memoriei eroilor români, precum „De ziua Victoriei, cu respect și onoare despre SOLDATUL ION”.

      Organizatorii de nunţi, călcaţi de Antifrauda Fiscală

      Inspectorii antifraudă fiscală par să nu aibă tihnă în această vară, fiind implicaţi în diverse operaţiuni în întreaga ţară. Bunăoară, la începutul lunii, Direcţia Generală Antifraudă Fiscală a demarat acţiunea „Ballroom” care a vizat societăţile ce deţin spaţii cu destinaţie principală de organizare evenimente (nunţi, simpozioane, evenimente corporate etc.).

      „Contribuabilii au fost selectaţi în funcţie de riscul fiscal şi/sau de neconformare, evaluat la nivelul Direcţiei generale Antifraudă Fiscală şi al Direcţiilor Regionale Antifraudă Fiscală.

      Principalul obiectiv al controalelor a vizat verificarea modului de fiscalizare a sumelor încasate din închirierea spaţiului unde se desfăşoară evenimentul şi/sau prestările de servicii conexe (catering, servire băuturi, program artistic, DJ, etc.”, au precizat reprezentanţii DGAF. Astfel, la nivel de judeţ, inspectorii Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală Suceava au desfăşurat verificări specifice la cinci contribuabili, în urma acestor controale fiind dispusă aplicarea a trei amenzi contravenţionale, în valoare totală de 5.977 de lei.

      În toată ţara, amenzile au însumat 667.575 lei şi s-au confiscat sume (numerar), venituri ilicite şi bunuri în valoare totală de 31.134 lei, din care sume (numerar) în valoare de 2.344 lei, venituri ilicite în valoare de 28.740 lei şi bunuri în valoare de 50 lei.

      De asemenea, s-a dispus suspendarea activităţii a cinci contribuabili (din care patru suspendări pentru nedotare cu aparate de marcat electronice fiscale – AMEF).

      Astfel de acţiuni vor continua şi în perioada următoare, în toate zonele în care sunt identificaţi operatori economici ce desfăşoară astfel de activităţi şi care prezintă risc fiscal şi/sau de neconformare.

      Jandarmeria Montană, Pompierii și Salvamontul, intervenție în comun în cadrul unui exercițiu în masivul Nemira

        -în timpul exercitiului s-a primit un apel real de la un turist care s-a rătăcit – după ce turistul a fost găsit, altul a anunțat că s-a accidentat la „300 de scări”

        Astăzi, 22.07.2017, începând cu ora 10.00, în staţiunea montană Slănic Moldova a avut loc un exerciţiu în sistem integrat, cu participarea structurilor cu atribuţii în domeniul gestionării situaţiilor de urgenţă; exerciţiul a simulat o serie de intervenţii specifice pentru salvarea persoanelor aflate în dificultate pe traseele montane din masivul Nemira.

        Scenariul exerciţiului a început la ora 10.00 , când în urma unui apel 112 s-a semnalat faptul că o persoană a căzut de la înălţime şi are nevoie de ajutor.

        Apelul a fost retransmis către instuțiile destinate realizării acțiunii de căutare salvare a persoanelor accidentate în zona montană; în urma sosirii acestora la faţa locului au fost instalate echipamentele pentru montarea tirolienei, iniţierea acţiunii de căutare, descoperire și acordare de prim-ajutor victimei accidentului din zona montană.

        Persoana accidentată a fost transportată către autospeciala S.M.U.R.D. pentru deplasarea către cea mai apropiată Unitate Primiri Urgențe, respectiv Spitalul Municipal Oneşti.

        Însă, adevărata provocare a venit atunci când pe timpul exercițiului s-a primit un apel real prin Sistemul Unic pentru Apeluri de Urgență 112, de la un bărbat în vârstă de 68 de ani, care afirma că s-a rătăcit în zona Dobru.

        Fără a sta pe gânduri, Salvamont Bacău, jandarmii băcăuani cu pompierii salvatori prezenți la exercițiu au plecat în căutarea persoanei.

        În mai puțin de 45 de minute din momentul anunțării, bărbatul a fost găsit și adus înapoi în stațiune, unde este cazat.

        La la nici o jumatate de ora de la rezolvarea cazului, echipele de intervenție au fost solicitate, tot prin 112, sa intervină la un accident care a avut loc pe traseul „300 de scari”. Victimei i s-a acordat primul ajutor și a fost coborâtă de pe munte si predată echipajului SMURD.

        Pentru activitatea de salvare a victimelor unor accidente în zona montană sunt stabilite a acționa în sistem integrat următoarele instituții:
        – structurile de specialiști din cadrul unităților din cadrul I.G.S.U.;
        – structurile de salvamont;
        – structurile de specialiști din cadrul unităților de jandarmi.

        În situația în care în zona montană se produce un accident în care sunt implicate persoane, este absolut necesar ca acesta să fie adus la cunoștința structurilor responsabile cu desfășurarea acțiunilor de salvare prin intermediul Sistemul Național Unic Apeluri de Urgență „112” .

        În momentul inițierii apelului de către victimă sau de către o altă persoană care are cunoștință despre o persoană care s-a accidentat în zona montană, apelul este preluat de către Dispeceratul de specialitate, care va solicita informaţii referitoare la datele de identificare ale victimei / victimelor, starea acesteia, posibilităţile de comunicare, localizare , descrierea zonei în care se află, trasee până la locul respectiv.

        În cursul convorbirii dintre Serviciul Public Judeţean Salvamont şi apelant, celelalte agenţii (Dispecer ISU, Jandarmerie, Coordonator medical-medic coordonator sau similar) vor rămâne în continuare în ascultare.

        După încheierea convorbirii cu apelantul, reprezentanţii Salvamont, Jandarmeriei precum şi Coordonatorul medical vor stabili care este echipa cea mai apropiată de locul evenimentului pentru a interveni ca echipa de prim răspuns.

        La momentul constituirii echipei de intervenţie comanda şi coordonarea intervenţiei este preluată de Comandantul intervenţiei care va decide modul în care echipele vor acţiona pentru căutarea, descoperirea, acordarea primului ajutor, transportul victimei și modul de realizare al acestuia.

        Jandarmeria Montană intervine şi coordonează operaţiunile de căutare-salvare a persoanelor pentru care există confirmarea sigură că starea de sănătate nu le este afectată;de asemenea , derulează, în cadrul acţiunilor de căutare a persoanelor rătăcite sau dispărute, misiuni specifice de identificare a persoanelor implicate şi acţionează ca echipă de prim – răspuns, în apropierea sediului subunităţii de jandarmerie montană pentru asistarea victimei până Ia constituirea echipelor de salvare.

        Structurile montane ale Jandarmeriei Române – secţiile şi posturile de jandarmi montane – sunt specializate, pregătite şi dotate în vederea exercitării misiunilor de menţinere a ordinii publice pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor în staţiuni montane şi pe trasee turistice din zona acestora; aceste structuri participă, împreună cu alte instituţii abilitate, la supravegherea, controlul şi asigurarea protecţiei fondului cinegetic şi piscicol natural, a fondului silvic şi de protecţie a mediului, prin măsuri specifice de prevenire şi combatere a oricăror încălcări ale prevederilor normelor legale, participă la căutare şi salvarea – evacuarea persoanelor/turiştilor care se află în pericol în zona de responsabilitate.

        Structurile de jandarmi montane sunt destinate pentru executarea următoarelor misiuni:

        – menţinerea ordinii publice pentru prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional şi contravenţional în zona de responsabilitate (staţiuni montane şi pe trasee din zona acestora);

        – menţinerea ordinii publice în zonele de agrement (pârtii de schi, bob, sanie, etc.), prin aplicarea măsurilor prevăzute de actele normative în vigoare;

        – prevenirea şi combaterea fenomenului contravenţional şi infracţional privind poluarea (fonică, a cursurilor de apă, a aerului, a solului, cu deşeuri etc.)

        – participarea la misiuni comune cu reprezentanţi ai instituţiilor abilitate sau în mod independent, pentru prevenirea şi combaterea încălcării reglementărilor specifice şi asigurarea protecţiei şi conservării fondului cinegetic, piscicol natural şi a fondului silvic;

        – desfăşurarea de activităţi de informare, prevenţie şi educare în cadrul şcolilor, prin prezentarea unor teme cu specific de protecţie a mediului în zonele montane;

        – acordarea de sprijin autorităţilor, în organizarea şi desfăşurarea unor activităţi specifice la nivel local, în zona de competenţă;

        – cunoaşterea permanentă a stării traseelor turistice şi informarea turiştilor cât şi a factorilor responsabili din zonă cu privire la starea drumurilor, starea indicatoarelor şi marcajelor montane, alunecărilor de teren şi locurile unde s-au produs sau există posibilitatea producerii de viituri sau avalanşe precum şi anunţarea din timp a populaţiei din zonă şi a turiştilor în vederea evitării accidentelor şi altor evenimente negative;

        – îndrumarea, informarea şi acordarea de asistenţă turiştilor şi persoanelor aflate în dificultate în zona montană.

        – sensibilizarea opiniei publice, prin mediatizarea unor acţiuni cu impact pozitiv în domeniul protecţiei mediului, prevenirii şi combaterii încălcărilor reglementărilor specifice zonei montane, a prevenirii producerii accidentelor în zona de competenţă.

        – asigurarea ordinii publice, independent sau în cooperare cu structurile mobile, la activităţile care se desfăşoară în locuri publice în zona montană din competenţă şi care implică aglomerări de persoane (concursuri, acţiuni promoţionale, spectacole, manifestări sportive, etc.);

        – intervenţia operativă pentru soluţionarea apelurilor populaţiei prin Sistemul Naţional Unic de Apel de Urgenţă „112”, direcţionate către structurile de jandarmi conform indexului de cooperare;

        – căutarea şi descoperirea persoanelor aflate în dificultate în zona montană;

        – acordarea primului ajutor medical prin efectuarea unor acţiuni pentru salvarea vieţii persoanelor care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută în zona montană;

        – salvarea şi transportul persoanelor care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire în zona montană la cea mai apropiată unitate medicală de primire a urgenţelor;

        – conservarea şi protecţia urmelor şi indiciilor în cazul situaţiilor de urgenţă produse în mediul montan (accidente, avalanşe, alunecări de teren, incendii, revărsări ale cursurilor de apă, etc.).

        Noi lecturi aleatorii

        Dacă nu-mi joacă feste memoria, în primele cinci luni ale anului 2017 Cornel Galben a oferit cititorilor trei volume.

        Într-un concurs gestionat pe această temă, cu siguranță că autorul n-ar avea contracandidați pentru prima treaptă a podiumului. ,,Lecturi aleatorii”, vol. IV (Editura Corgal Press Bacău), ultimul volum publicat, cuprinde recenzii, cronici sau prefețe care, în mare parte, au fost publicate în reviste/ziare precum Ateneu, Credința ortodoxă, Cuvântul nou, Plumb, 13 Plus, ProSaeculum, Steagul roșu, Vatra veche etc.

        Unele dintre aceste însemnări au deja… vechime, dar nu și-au pierdut nimic din farmecul interpretărilor. Au savoarea vinului din vinotecile cu ștaif. Fernando Savater, filosoful spaniol, spunea că pentru el ,,lectura este o formă a fericirii. Ultima la care vom renunţa”.

        În această postură mi-l imaginez și pe Cornel Galben, cel care, fără nicio obligație profesională, citește/evaluează mai ales cărțile confraților din zonă, ca un truditor sui-generis, ca un spirit care se sacrifică, întrucât lectura volumelor unor începători, de pildă, nu cred că-i aduce un profit spiritual mai mare decât nevoia de a (re)reciti aprofundat Goethe, Camus, Eminescu, Kafka etc.

        Dar Cornel Galben și-a asumat acest rol care cred că va fi aplaudat, dacă nu-i cu deranj, mai ales de viitorime decât de… ,,au prezentul nu ni-i mare?” Întrucât legăturile mele cu viitorul sunt foarte fragile, aplaud acum.

        50 de volume/autori reprezintă substanța acestui volum. Am sentimentul că multe dintre volumele semnalate și-au și ucis deja ecoul lansărilor noastre tradiționale în care picurăm optimism axiologic generos.

        Unele însă vor rezista judecății Timpului. Mi-am propus, pentru acest volum, să observ în ce măsură autorul riscă pariuri axiologice. Pentru unele volume este preferată doar consemnarea ,,apariției lor în lume”. Nici măcar o aluzie despre destinul lor (stins deja în fașă, se pare). ,,Tinerii, familia și copiii născuți în lanțuri” (Editura Credința strămoșească”, Iași, 2003), volum îngrijit de Mănăstirea ,,Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” Petru Vodă, are credit nelimitat: ,,Citind această excelentă carte de învățătură (…) oamenii nu vor mai orbecăi ‘în mulțimea neștiinței și a lipsei de sfat’, ci dimpotrivă…”. Uneori, ghilotina critică este utilizată cu delicatețe. Pentru ,,Pașii destinului” (Vali Boncu Constantin, Editura Ateneul Scriitorilor, 2008) însă notează: ,,Nu lipsit de talentul nativ, Vali Boncu Constantin s-a străduit (…) să-și facă propriul roman ușor citibil (…), dar cât a izbutit rămâne să decidă cititorul (…) și criticii literari, cei ce e posibil să nu treacă totuși cu vederea cacofoniile (…) și neglijențele gramaticale…” Uneori, și consacrații au parte de câte un ,,bobârnac”. Despre ,,Amintiri din Paradis” (Radu Cârneci, Editura Nico, Târgu Mureș, 2015) zice că ,,pe alocuri, o parte dintre întrebări și răspunsuri se repetă în diferite forme”. O monografie (Dumitru V. Marin, ,,Giurgioana-Bacău, Sat, biserică,oameni”, Editura PIM, Iași, 2007) ,,lasă totuși impresia unei redactări grăbite, unei alambicări de stiluri orale, gazetărești și scriitoricești ce puteau fi evitate”…

        Remarcăm – pentru a câta oară în cronicile noastre despre cărțile lui Cornel Galben? – acribia de poveste a autorului. Scriitorul Dorel Schor zice: ,, E bine să citeşti printre rânduri, dar citeşte şi rândurile”. Cornel Galben citește mereu ,,și rândurile”, sintezele/interpretările realizate unor romane, de pildă, fiind de-a dreptul remarcabile. Atunci când evaluează, de pildă, dicționare literare (vezi Constantin Tomșa, ,,Un dicționar al literaturii din județul Neamț de la copiști la suprarealiști”), apreciind incontestabilele calități, formulează sugestii care vizează bibliografia incompletă a unor autori, argumentează cu delicatețe, dar ferm, mirări care privesc spațiul tipografic prea redus sau prea generos acordat unor autori. Reiau îndemnul lui Ion Heliade-Rădulescu: „Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” Cornel Galben abia așteaptă să vă citească/evalueze.

        Ion Fercu

        Castelul Roşu din Lilieci, o frumoasă ruină

        De mai bine de cinci ani, ziarul Deşteptarea a publicat mai multe anchete, reportaje ale căror subiecte au fost imobile incluse în Lista naţională a monumentelor istorice sau de interes local, aflate în patrimoniul de valori al culturii şi istoriei României, al municipiului şi judeţului Bacău, însă aflate într-o stare de degradare avansată, al căror statut este încă incert, iar proprietarii, în dispreţul legilor în vigoare, le-au lăsat în paragină, în loc să le pună în valoare, să le dea o întrebuinţare, fie ea turistică sau culturală. Trecem zilnic pe lângă ele, mulţi dintre noi habar nu avem ce au reprezentat şi ce ar putea reprezenta pentru cultura şi arhitectura unui oraş. Ele sunt memoria noastră, moştenirea noastră, unele de o valoare instimabilă.

        Mergem mereu peste hotarele ţării şi ne minunăm de obiectivele turistice pe care le au celelalte ţări, de superbele lor castele şi palate, puse în valoare de administraţiile locale sau centrale, introduse în oricare ghid turistic, de pe urma cărora se câştigă miliarde de euro. Nimeni nu se sesizează, nu se dă cu capul de pereţi pentru a accesa fonduri europene necesare consolidării şi modernizării lor, în vederea introducerii acestora în circuitul economic sau turistic. Nu sunt bani nici măcar să le dărâmăm, lăsăm timpul să-şi facă treaba.

        Castelul roşu

        Astăzi vom vorbi despre un monument istoric, inclus în patrimoniul naţional al valorilor culturale şi istorice, aflat la doar câţiva kilometri de Bacău, pe DN 15, ce leagă Bacăul de Buhuşi, în satul Lilieci. Sunt sigur că puţini ştiu de una dintre cele mai frumoase reşedinţe nobiliare încă în picioare din Moldova şi chiar din ţară, a cărei poveste merită spusă şi cunoscută. Este vorba de Castelul Roşu, amplasat într-un superb parc dendrologic, în suprafaţă de 50 de hectare.

        Specialiştii afirmă că este al doilea asemenea parc din România, aflat acum în patrimoniul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) Bucureşti. Despre acest castel, denumire care vine de la gresia şi cărămizile de culoare roşie, placate pe ziduri, nu se găsesc prea multe informaţii, nici măcar Google nu este mai darnic, iar ICAS Bucureşti, proprietara imobilului şi a Parcului Dentrologic, cu toate insistenţele, nu a binevoit să ne ofere vreun răspuns la întrebările noastre.

        Am butonat zile întregi, am deschis zeci de siteuri până norocul mi-a surâs. Pe blogul LaPunkt.ro, un tânăr istoric şi cercetător, Bogdan C. Enache, publică, în 13 iunie 2013, o fabuloasă istorie a familiilor Cantacuzino-Paşcanu-Waldemburg, proprietarii şi moştenitorii acestui superb castel, de care ne vom folosi în demersul nostru.

        Un mare domeniu al unei mari familii nobiliare

        Construit între anii 1864-1866, în stil gotic târziu englezesc, cu elemente din goticul veneţian, dar şi de factură orientală, castelul are parter, etaj şi parţial demisol şi este situat în mijlocul unui mare parc englezesc (devenit apoi un faimos parc dendrologic în perioada comunistă, după ce în anul 1955 clădirea şi parcul din jur au intrat în patrimoniul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice), care nu este decât o rămăşiţă din vechiul şi vastul domeniu din ţinutul Bacăului al marelui vornic Costache Cantacuzino-Paşcanu.

        Costache Cantacuzino-Paşcanu a fost capul subramurei de la gurile Bistriţei a Cantacuzinilor moldoveni, prima subramură ca importanţă a acestei dinastii în Moldova, care l-a dat pe Dumitraşcu-Vodă Cantacuzino în istoria Moldovei şi care se trage, bineînţeles, ca şi verii lor munteni, tocmai din împăratul bizantin Ioan al VI-lea Catacuzino de la începutul secolului al XIV-lea. Moşia Fântânele, cum se numea zona comunei Hemeiuş încă de pe vremea voievodului Ştefan cel Mare, a revenit odată cu majoratul primului său fiu, Gheorghe. Mort însă fără urmaşi şi, pe deasupra înaintea tatălui, ea trece provizoriu în posesia celui de-al doilea fiu al lui Costache Paşcanu, Nicolae, pentru a rămâne apoi definitiv în proprietatea personală a celei mai vârstnice nepoate, prinţesa Pulcheria.

        Căsătorită cu Principele Emil de Sayn-Wittgenstein-Berleburg (unul dintre principii ereditari ai nobilimii germane, prinţesa Pulcheria Cantacuzino-Paşcanu va lăsa moştenire cu titlu personal domeniul de la Fântânele fiicei sale, prinţesa Lucia de Sayn-Wittgenstein-Berleburg. Ea este cea care va construi Castelul Roşu de la Fântânele (astăzi Lilieci-Hemeiuşi) şi tot ea îl va aduce pe Christian Adolf, un celebru arhitect german, să amenajeze parcul castelului şi să îl populeze cu specii exotice de plante.
        “Prinţesa Lucia de Sayn-Wittgenstein-Berleburg se va căsători, la rândul ei, cu Principele Victor de Schönburg-Waldenburg, iar din căsătoria celor doi va lua naştere prinţesa Sofia Elena Cecilia de Schönburg-Waldenburg, adevărata eroină a poveştii noastre”, scrie istoricul Bogdan C. Enache.

        Născută în data de 21 mai 1885, la Postdam, Regatul Prusiei din Imperiul German, Sofia Elena Cecilia de Schönburg-Waldenburg va moşteni cu titlu personal de la mama ei Castelul Roşu şi moşia de la Fântânele, iar în data de 30 noiembrie 1906, la Waldenburg, Regatul Saxoniei, ea se va căsători cu Principele Wilhelm de Wied-Neuwied, desigur, tot un prinţ din nobilimea germană.

        Wilhelm de Wied este nepotul Reginei Elisabeta a României, cel de-al treilea fiul al fratelui său, iar Sofia şi Elisabeta sunt vechi cunoştinţe şi se înţeleg de minune, prinţesa Schönburg-Waldenburg, orfană de la o vârstă fragedă, petrecându-şi mare parte din adolescenţă la moşia de la Fântânele şi în atmosfera saloanelor artistice de la Sinaia ale reginei României, care o luase sub protecţie.

        Sofia devine regina Albaniei

        Nu e deci de mirare că, în 1913, la sfârşitul celui de Al Doilea Război Balcanic, când Regatul României devine o putere în zonă, revenindu-i chiar şi rolul de a oficia negocierile de pace la Bucureşti, guvernul român, şi mai ales reprezentantul României la Conferinţa de Pace, Take Ionescu, solicită – la sugestia suveranilor săi, şi a reginei Elisabeta în special– atât Marilor Puteri cât şi reprezentanţilor noului stat albanez rezultat în urma conflictului ca Wilhelm de Wied, soţul Sofiei de Schönburg-Waldenburg, să primească tronul Albaniei, ceea ce se şi întâmplă, pe 21 februarie 1914!

        Wilhelm şi Sofia, deveniţi regele Wilhelm I şi regina Sofia I a Albaniei, cu toate că diplomaţia europeană îşi dăduse acordul doar pentru rangul de principe (el era însă inacceptabil pentru albanezi din moment ce suveranul Muntenegrului se intitula rege!), nu reuşesc să guverneze în consens cu elitele locale şi de a-şi construi o legitimitate publică, mai ales după ce este sabotat chiar de unul dintre miniştrii săi, Esad Paşa Toptani, care se pune în fruntea unei răscoale ţărăneşti şi cere instituirea unui stat albanez exclusiv musulman, al cărui dictator devine pentru o scurtă perioadă.

        Destin tragic

        În septembrie 1914, Wilhelm şi Sofia părăsesc Albania şi se stabilesc, pe timpul Marelui Război, în Germania, revenind în România după terminarea războiului, împreună cu cei doi copii, Maria Eleonora (născută în 1909, la Postdam) şi Carol Victor (născut în 1913, tot la Potsdam), fiind naturalizaţi cetăţeni români.

        Sofia de Schönburg-Waldenburg , Principesă de Wied-Albania, va muri în data de 3 februarie 1936, chiar la Castelul Roşu construit de mama sa, Lucia de Sayn-Wittgenstein-Berleburg, pe domeniul de la Fântânele, moştenit de la bunica sa, prinţesa Pulcheria Cantacuzino-Paşcanu. Wilhelm de Wied, Principe al Albaniei, va muri la Predeal în data de 18 aprilie 1945. În ambele cazuri, funeraliile se vor ţine la Biserica Evanghelică din Bucureşti, precizează cercetătorul Bogdan C. Enache.

        Prinţesa Maria Eleonora Elisabeta Cecilia Matilda Lucia de Wied, fiica Sofiei, se va căsători, pentru prima dată, la München, în data de 16 noiembrie 1936, cu un văr, Principele Alfred de Schönburg-Waldenburg, care va muri pe front în data de 10 martie 1941. După Al Doilea Război Mondial, prinţesa Maria Eleonora lucrează ca ofiţer de presă la legaţia britanică din capitala României.

        Se va căsători a două oară, la Bucureşti, în data de 5 februarie 1949, cu Ion Octavian Bunea. Un an mai târziu, atât ea cât şi al doilea său soţ vor fi arestaţi şi închişi de regimul comunist. Prinţesa Maria Eleonora Elisabeta Cecilia Matilda Lucia de Wied va muri într-un lagăr din Mircurea Ciuc în 1956, fără a lăsa moştenitori în urma celor două căsătorii.

        Prinţul Carol Victor Wilhelm Frederic Ernest Günther de Wied va avea o soartă mai fericită. Emigrat în Marea Britanie şi apoi în Statele Unite, se căsătoreşte pentru prima şi ultima dată la New York, în data de 8 septembrie 1966, cu Eileen Johnson, văduva britanică a unui ofiţer american, André de Coppet. Moare în data de 8 decembrie 1973, la München, de asemenea fără urmaşi, fiind înmormântat la Neuwied am Rhein.
        Aşa s-a sfârşit Casa princiară, sau regală, de Wied-Albania!

        Singurul supravieţuitor – Castelul Roşu

        Numai castelul construit de Lucia de Sayn-Wittgenstein-Berleburg pentru fiica ei, Sofia Elena Cecilia de Schönburg-Waldenburg, a supravieţuit ca prin miracol la Lilieci-Hemeiuşi. Din fericire, Regia Autonomă a Pădurilor – care a preluat încă de la reforma agrară din 1921 domeniul Fântânele al boierilor Cantacuzino-Paşacanu, mai puţin Castelul Roşu şi parcul – a investit în ultimii ani în consolidarea acestuia, plănuind să îl restaureze şi transforme în sediul filialei sale locale. N-a fost să fie, Castelul Roşu a rămas de izbelişte, a suferit mari daune în urma cutremurelor din 1977 şi 1990, iar lipsa de interes şi de bani, au condus la ceea ce se vede acum: o frumoasă ruină!

        “Castelul nu poate fi vizitat, s-a degradat foarte mult în anii 90, nu are mobilier. Sunt doar ziduri goale A fost reparat acoperişul şi acum este ţinut în conservare“, a declarat unui ziarist, Cornel Şerb, directorul tehnic al ICAS.

        Arhitectul german Cristian Adolf a lucrat 13 ani pentru amenajarea parcului de la Lilieci, care ocupă o suprafaţă de aproximativ 50 de hectare şi adăposteşte peste 1.300 de specii de arbori şi arbuşti. După 1885 au fost introduse noi specii de foioase, dar şi specii indigene, acţiune care a continuat până în 1913. După anul 1955, acest parc a trecut în proprietatea Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice, devenind o bază de cercetare mai ales pentru climatizarea speciilor exotice de interes forestier. Colecţia de răşinoase cuprinde 178 specii, care provin din America de Nord (76 de specii), din Asia (50 de specii) şi din Europa (48 de specii). Aici se găseşte cea mai mare colecţie de trandafiri din România, şi anume 600 de specii şi 1.500 de fire de trandafiri.

        Vă mai amintiţi de Lizuca, de Patrocle şi de minunata lor dumbravă? În parcul de la Hemeiuşi au fost turnate în 1980 cadre pentru filmul “Dumbrava minunată””, realizat după romanul scriitorului Mihail Sadoveanu.
        Este că ar merita să putem vizita Parcul Dentrologic de la Hemeiuş?

        N.A. În timp ce materialul a fost predat spre publicare, am primit un răspuns la întrebările noastre de la ICAS Bucureşti, proprietarul Castelului Roşu şi al Parcului Dendrologic de la Hemeiuşi, pe care îl publicăm la sfârşit, doar pe varianta de pe ediţia online a ziarului Deşteptarea: „1. Castelul Roșu nu poate fi vizitat, deoarece mai necesită lucrări de renovare și restaurare în interior. 2. După renovare, castelul va putea fi vizitat. 3. Parcul Dendrologic Hemeiuși a fost și este vizitat constant de elevii din scolile generale și liceele din judetul Bacău și județele limitrofe, precum și de studenții de la facultăţile de silvicultură (Brașov și Suceava ) și de la alte facultăți (Biologie Iași , Bacău etc.), de orice grupuri de persoane sau persoane interesate. Vizitatorii sunt întotdeauna însoţiţi de personalul din institute”. Cu deosebită consideraţie,Tatiana Blaga.

        Minori constrânşi să comită furturi în Paris

          Curtea de Apel Bacău a judecat cererea formulată de autorităţile judiciare din Franţa pentru executarea mandatului european de arestare emis, luna trecută, pe numele unei băcăuance, cu ultimul domiciliu declarat în Roman, persoană urmărită internaţional. T.A.M. este suspectată de săvârşirea infracţiunilor de participare la un grup infracţional organizat, provocarea minorilor la comiterea de infracţiuni în mod uzual, furt organizat sau armat, spălare de bani, asociere în vederea comiterii de crime sau infracţiuni.

          Primăvara trecută, Brigada de Protecţie a Minorilor din Paris a descoperit „o organizaţie criminală formată din clanuri originare din Roman şi Iaşi, având cu ei şi minori, aproape 80, în regiunea pariziană sau în Spania, minori constrânşi să comită furturi în mijloacele de transport public din Paris şi din regiunea acestuia, fiind înregistrate aproximativ 300 de astfel de furturi”, acuză anchetatorii. Din această organizaţie ar face parte şi băcăuanca.

          „Supravegherile şi interceptările telefonice au permis constatarea faptului că T.A.M. nu exercita nici o activitate profesională şi conducea activitatea delincventă cotidiană a acestor copii în aşa fel încât eventuala prindere şi încarcerare a lor să nu poată avea loc şi să se bucure de rezultatele furturilor lor, din care, o parte erau trimise în România, sub formă de bani sau de bunuri, ancheta permiţând reţinerea asupra sa a faptelor vizate în mandatul de arestare”, se arată în cererea autorităţilor din Franţa.

          În şedinţa de judecată a Curţii de Apel Bacău, femeii i s-au adus la cunoştinţă acuzaţiile, dar aceasta nu a fost de acord să fie predată autorităţilor judiciare franceze.

          Instanţa a dispus, însă, arestarea ei pentru 30 de zile în vederea predării.

          Văz şi auz…

          • VECHI PRIETEN AL CELUI DE-AL DOILEA „I”. Titlurile cărţilor lui Augustin Buzura (22.09.1938-10.07.2017) au o particularitate: în majoritate conţin cuvinte cu doi i. Fie că e vorba de plurale (Absenţii, primul roman, 1970; Orgolii, 1977; Refugii, 1984; Recviem pentru nebuni şi bestii, 1999), fie că apare genitivul vreunui feminin (Feţele tăcerii, 1974; Vocile nopţii, 1980; Zidul morţii I, II – 1984, 1988; Tentaţia risipirii, 2003), cuvintele respective devin scuturi în faţa tendinţei actuale de a nu rosti şi, mai grav, de a nu scrie cel de-al doilea i. Academicianul (din 1990) Augustin Buzura devine astfel, de peste patru decenii, un militant ad-hoc pentru scrierea corectă, promovând idealul esenţial al celui mai înalt for ştiinţific al ţării – apărarea limbii române nu numai de invazia barbarismelor (anglicismele, cu deosebire), ci şi de nesocotirea normelor academice. Citindu-i prezentarea din „Dicţionarul general al literaturii române”, eşti tentat să crezi că au fost preferate cuvinte cu perechi de i: „Rescriind, în câteva variante epice, tema împotrivirii la alienare în socialism, scriitorul a intrat în conflict cu cenzura” (2004, p. 729). Când l-am întrebat (în urmă cu mai mulţi ani, invitat de Biblioteca Judeţeană „C. Sturdza” Bacău) dacă îşi selectează titlurile după un principiu ortografic, mi-a răspuns cu o întrebare-mirare: „Eu ştiu?”

          • DRAGOSTE PE TOATĂ LINIA. După 35 de ani, absolvenţii Facultăţii de Electronică din Iaşi s-au reîntâlnit la mijloc de iunie. A frapat, printre altele, cât de bine au păstrat limba română cei patru tineri (pe atunci) din Grecia. „Cum să uit limba română, dacă în ea m-am îndrăgostit?”, a replicat unul dintre ei, cu o frază cât o probă de competenţă lingvistică.

          • NICI AŞA… „Am să cresc eu mare şi am să vorbesc şi am să scriu cum vreau!” (un băieţel de 7 ani, pe plaja din Mamaia, către… mamaia care-l sâcâia cu observaţiile de rostire). Aviz învăţătorilor!

          • SINGULARIA TANTUM. „Respectele noastre, ale tuturor!” şi-a încheiat discursul şefa de promoţie de la un liceu din ţară. Mai bine vorbea doar în numele ei şi ar fi evitat chinuit(or)ul plural.

          • ŞTIAŢI? George Pruteanu, arhicunoscutul cavaler al limbii române, avea darul muzicii. Profesorul Valeriu Bogdăneţ l-a auzit pe regretatul filolog cântând, într-o înregistrare difuzată de TVR1, şi ne-a sunat: „Mi-i dor de emisiunile lui de cultivarea limbii”. Şi nouă.

          • PENTRU DULCEŢURI. La RRA cineva combină abil gastronomia cu lingvistica. Vorbind despre caise, admiră/gustă „zahărul vocalelor şi consoanelor moldoveneşti”, probabil gândindu-se la o zărzărică, numai că cele două fructe nu sunt total identice.

          • DOI ÎN UNUL. Aflăm dintr-o reclamă difuzată la radio că, pentru reglementarea raporturilor de muncă, se doreşte înfiinţarea unui sindicat. Adresa la care se pot trimite mesajele este serviciuşor (crainicul a rostit separat cuvintele), ceea ce e o probă de economie literală. Dacă tot auzim frecvent /al-col/, de ce nu am aduna cei doi u într-unul singur? Da, dar în scris reapare al doilea o, pe când cu serviciul e mai greu…

          • O ŢARĂ CÂT O AŞEZARE. La „Jocuri de celebritate”, auzim despre Pavel Stratan că e născut „la Republica Moldova”. Câtă vreme spunem „la Braşov”, dar „în Humuleşti”, deducem că fraţii noştri de peste Prut au parte de un tărâm cât o urbe. E semn că-i simţim foarte aproape.

          Realizări și proiecte îndrăznețe la Comănești

            Viorel Miron, primar Comanesti

            Consiliul Local Comănești a aprobat recent achiziția de echipamente medicale specifice împreună cu dotări independente pentru Compartimentul Chirurgie al Spitalului Orășenesc “Ioan Lascăr”.

            Tot în Consiliul Local Comănești au fost aprobate proiectele de hotărâre privind reabilitarea grădiniței din cartierul Lăloaia, pentru construirea unei grădinițe noi în cartierul Vermești precum și pentru amenajarea unei alei pe partea dreaptă a digului râului Trotuș (în zona dealului Goanșa).

            Amenajarea unei baze sportive în zona preurbană Vermești, extinderea canalizării în cartierul Zăvoi și racordarea acesteia la Stația de epurare precum și realizarea unui sistem de canalizare în cartierele Lăloaia, Sublăloaia și Șupan sunt alte obiective pe care consilierii locali ai orașului Comănești le au în vedere în acest an.

            Anveloparea clădirii Spitalului Orășenesc (ce dispune de un modern panou electronic de afișaj, pentru îndrumarea pacienților), este o altă problemă la care s-au gândit aleșii locali ai acestui oraș. La aceste inițiative ale primarului orașului Comănești, Viorel Miron, s-au adăugat recent și alte proiecte de hotărâre care au fost aprobate în Consiliul Local.

            Este vorba de modernizarea iluminatului public (Comăneștiul va avea un iluminat asigurat prin folosirea lămpilor cu led), de construirea unei hale în piața orașului și de amenajarea unei parcări dar și de împrejmuirea clădirilor și a terenurilor aflate în subordinea Consiliului Local. Lucrări de modernizare vor cunoaște și școlile gimnaziale “Liviu Rebreanu”, “Ciprian Porumbescu” și Colegiul Tehnic “Dimitrie Ghika” (acestea urmând a fi reabilitate și dotate cu echipamente educaționale “de ultimă generație”).

            De asemenea, printr-un alt proiect de hotărâre votat în Consiliul Local Comănești s-a aprobat ca să se facă și câteva dotări independente pentru acest oraș. Este vorba de achiziționarea unei autobasculante, a unui autogreder, a unei autocisterne și a unui cilindru compactor.

            Hublou / Nimic nu e nou, totul a mai fost

            Carmen Mihalache
            Carmen Mihalache

            Că limba română e grea, nu e nicio noutate. Așa că exemplele cu reaua, greşita ei folosinţă se înmulţesc vertiginos, pe zi ce trece. Unii știu doar câteva cuvinte și niște expresii stereotipe, pe care le întrebuințează mereu.

            Ce să mai vorbim despre numărul mare de analfabeți funcționali de la noi din țară, din aceia care cunosc ei niște litere, le leagă între ele, dar nu pricep o iotă din ceea ce citesc.

            Sunt apoi o mulțime de cuvinte stâlcite, folosite aiurea, care dau seama de brambureala existentă în mintea unora. De pildă, mulţi nu ştiu ce înseamnă caracter, confundându-l cu temperamentul. Or, primul ţine de morală, pe când al doilea de fiziologie, comportament, de psihic.

            O definiție foarte explicită a caracterului o dă subtilului eseist C.D. Zeletin, băcăuan de-al nostru, de pe Valea Zeletinului, după care şi-a luat şi pseudonimul. Ea sună așa: „Un caracter poate fi privit ca fiind distanţa cea mai scurtă dintre două puncte, exprimată prin termenii moralei.

            Evident, vorbesc despre rectitudine. Ca să nu se confunde cu rigiditatea, i-aş găsi o corespondenţă imagistică în struna unui instrument muzical. Oricât s-ar deplasa într-o parte sau alta îndepărtându-se de poziţia fundamentală, struna generează emisiile sonore ale aceleiaşi note, chiar dacă de intensităţi diferite.

            Aşadar, etic vorbind, caracter înseamnă fidelitate faţă de tine însuţi, trăită corect şi ferm. Caracterul urcă în om din adâncimi ale lăuntrului, deci din fire, sau îl pătrunde dinafară, deci prin educaţie. Atunci când în suflet speranţele se sleiesc şi îl invocăm ca purtător al principiilor morale, pe caracter se reazemă însănătoşirea lumii”.

            Cum lumea e cam bolnavă acum, neavând soluţii viabile să iasă din criză, şi cum sistemul de sănătate de la noi este, de multă vreme, în mare suferinţă, se vede treaba că ar trebui să căutăm caractere. Dacă vom avea norocul să le găsim, vom răzbi, dacă nu, nu.

            Oricum, eu am serioase dubii în ceea ce privește norocul ăsta. Aproape nimic din ceea ce văd în jurul meu nu-mi dă vreo speranță în ideea de însănătoșire. Fiindcă sunt prea mulți indivizi de tip giruetă, care se învârtesc după cum bate vântul.

            Vântul care suflă în pânza intereselor proprii, că doar ele poartă fesul pentru parveniții de tip nou. Dar mă întorc la C.D. Zeletin și la ce anume glosa el pe marginea noțiunii de caracter, pentru că sunt întru totul de acord cu ideea că, mai ales astăzi, când totul se aranjează, se tranzacționează, „când corupția mușcă din onoare, din credință, din cinste, din bunul-simț și din toate permanențele sedimentate din veac”, astăzi, așadar, mai mult ca oricând, am avea nevoie de caractere tari.

            Nu-mi mai fac însă prea multe iluzii, după cum vă spuneam, fiindcă mi s-a întâmplat destul de des să le pierd pe drum. N-aș putea să renunț însă definitiv la credința în lucrurile bune și frumoase. Asta în timp ce există atât de mulți oameni care, vorba poetului Marin Sorescu: „nu mai reușesc să înțeleagă ce acțiune formidabilă e înflorirea unui tei”.

            Or, eu am crezut mereu că asta e ceva care ține de un miracol, și aștept înfiorată, în fiecare an, să dea teii în floare. Cum sunt câțiva aproape de blocul meu, am dormit cu geamurile deschise ca să-mi intre tot parfumul lor în casă, pentru că nu mă mai săturam de el. Iar acum îi duc dorul.

            În fine, am văzut întotdeauna binele și frumosul împreună, și am asociat asta cu inteligența și caracterul. Mă atrag oamenii adevărați, întregi, și nu „măgarii”, mă refer la cei descriși în cunoscutul studiu al filosofului Ștefan Zeletin „Țara măgarilor”. Din păcate măgarii, „mucegăiți de putrezi la conștiință” s-au înmulțit îngrozitor în vremurile noastre. Și multe fețe au devenit mai vulgare, poftele mai multe și lăcomia mai mare. Cum ar spune filosoful: „nimic nu e nou, totul a mai fost”.

            „Cel mai bun delegat” la Conferința ROMUN e din Bacău. Dar va continua să studieze în Londra

              „Vreau să încep prin a da un disclaimer: povestea mea nu e o rețetă a succesului. Povestea mea e unică, cum e a oricărui om. Cu toate astea, s-ar putea să se învețe ceva din ea”, spune sigură pe ea Ariadna Lungulescu, absolventă a Colegiului Național „Ferdinand I”, candidata care a luat anul acesta Bacalaureatul cu nota 10 (zece), alături de alți trei absolvenți, despre care Deșteptarea a mai scris.

              Prima experiență, prima dezamăgire…

              Cum a fost cursul ei școlar, în toți acești ani, cum au fost pentru ea anii de liceu?

              „La sfârșitul clasei a VIII-a am avut media de admitere la liceu 9,81, ceea ce mi-a permis să intru la «Vrănceanu», deși fusesem elevă la «Ferdinand» din clasa a III-a. Pentru a intra la clasa de Matematică – informatică intensiv engleză, am dat un test de engleză, pentru ca mai târziu să aflu că, în general, toți elevii care optează pentru clasele de Mate-info și nu au medii destul de mari sunt repartizați la clasele de intensiv, în opinia mea, o aberație înfiorătoare a sistemului educațional din România.

              Așa a ajuns un elev de 9,81 într-o clasă de elevi de 9,50 și mai puțin”, continuă Ariadna să ne prezinte impresiile sale, experiențele pe care le-a trăit, destul de intens, am adăuga, și chiar dezamăgirile de care a avut parte.

              Urmare a acestei nedreptăți, pe care nu a putut să o accepte, la sfârșitul clasei a IX-a, nu a mai surprins pe nimeni când a decis să se mute înapoi la Colegiul Național „Ferdinand I”.

              „«Vrănceanu» era, pentru mine, un liceu cu prea mari pretenții… Singurul lucru pe care l-am câștigat în perioada petrecută în acel colegiu a fost informația, mai exact, acolo am aflat de existența MUN-urilor, despre care voi vorbi mai târziu”, mai precizează.

              Regăsirea prin artă

              Așadar, în clasa a X-a s-a mutat la „cea mai bună clasă de Mate-info din «Ferdinand», clasa doamnei profesoare Violeta Ursinschi, un monstru sacru, o persoană căreia îi datorez foarte multe și pentru care nu există în DEX destule cuvinte de laudă”, spune absolventa noastră.

              În același an a descoperit și pasiunea pentru dezbateri, dar și-a redescoperit și pasiunea pentru teatru, devenind membru Transparency. Ne-a dezvăluit faptul că, pentru ea, teatrul este extrem de important.

              Workshopurile de la trupă au învățat-o să își folosească corpul, vocea și expresivitatea, dar și cum să fie persuasivă, să manipuleze, în același timp satisfăcându-și dependența de artă.

              Însă, deși a jucat de mai multe ori pe scenă, chiar a regizat și a primit numeroase premii în cadrul concursului „Personajele își caută actorii”, nu și-a dorit niciodată să facă o carieră în teatru.

              „Am vrut să îmi dezvolt abilitățile pentru dezbateri și public speaking”, declară.

              A participat la șapte conferințe și a prezidat un comitet la o a opta

              „Asta mă aduce, încă o dată, la MUN-uri. MUN este un acronim pentru Model United Nations. Un MUN este o conferință la care participă elevi și/sau studenți pasionați de dezbateri și politica internațională.

              Pe același model există și MEU – Model European Union și Model NATO”, explică Ariadna Lungulescu. În total, pe perioada liceului, a participat la șapte conferințe MUN și a prezidat un comitet la o a opta, iar acum se mândrește cu un premiu întâi la Roma ROMUN – cea mai mare conferință MUN din Italia (despre care Deșteptarea a scris la acea vreme, n.r.) și trei premii doi, la Iași și București.

              „Pot spune că cea mai mare parte a lucrurilor învățate de mine în liceu, cele care îmi vor fi de folos și în viitor, au fost învățate la aceste conferințe și în pregătirea lor. Dacă la școală aș fi putut obține note maxime fără să învăț, la conferințe situația era cu totul alta.

              Concuram cu elevi și studenți de elită, pasionați și dedicați, care, la fel ca mine, au înțeles că liceul nu contează aproape deloc în dezvoltarea lor viitoare. Așa că au luat atitudine, și-au luat educația în propriile mâini, ca să spun așa, și i-au depășit cu mult pe ceilalți. Da, se poate spune că MUN-urile sunt doar pentru cei pasionați de dezbateri și politică.

              Se poate spune orice, dar nu înseamnă că e așa cum se spune”, ne-a mai declarat Ariadna. Este de părere că experiența unei conferințe e pentru oricine, ceea ce se întâmplă pe scena politică internațională ne privește pe toți, informația e pentru toți, trebuie doar să știi unde să o cauți.

              Fiind convinsă de toate aceste lucruri și concentrându-și atenția spre aceste conferințe, în clasa a XI-a a câștigat și o mențiune specială la etapa națională a concursului Public Speaking.

              „Aici, într-adevăr, este nevoie de puțin talent sau, mai bine spus, de o înclinație pentru vorbitul în public. Este un concurs pentru elevi care nu au frică de scenă, care sunt creativi, elocvenți și carismatici. La acestea se adaugă câteva alte concursuri…”, a mai spus.

              A demonstrat că se poate

              „Până aici, ar trebui ca orice persoană familiarizată cu sistemul educațional românesc să observe că niciunul dintre premiile pe care le-am câștigat nu au fost la concursuri sau olimpiade școlare.

              Să nu credeți că nu am participat la olimpiade! În fiecare an, pe perioada liceului, am fost la olimpiada de Engleză. În condițiile în care în clasa a X-a am obținut o diplomă Cambridge de nivel C2, cel mai înalt nivel posibil, eu nu am ajuns niciodată la proba de baraj din cadrul olimpiadei.

              De ce? Asta mă întreb și eu, și nu pot întelege de ce uneori pare că unicul scop al sistemului educațional este să suprime entuziasmul elevilor”, mai adaugă.

              Pe perioada liceului nu a avut media anuală 10 (zece) niciodată, dar întotdeauna a obținut medii puțin peste 9,50.

              „Statistic și obiectiv vorbind, nimeni nu s-ar fi așteptat să obțin media 10 (zece) la Bacalaureat.

              Și cu asta ajung la altă întrebare: ce m-a motivat? Parțial, faptul că universitatea King’s College London mi-a impus obținerea unor note minime de 9 (nouă), 9 și 9,50, la cele trei probe scrise ale examenului de bacalaureat.

              Dar, cel mai important motiv este faptul că sunt o persoană extrem de mândră. Așa că, după toate nedreptățile prin care am trecut, a trebuit să îmi demonstrez mie, dar și lor, că sistemul lor e prost, e vechi, e corupt și nu mai merge așa”, a mai spus ferm. Și a luat 10 (zece) la Bac.

              „Și ce dacă? Indiferent de cât de tare aș încerca, sistemul rămâne la fel. Orice s-ar întâmpla, chiar dacă experiența liceului mi-a lăsat un gust amar… Mă bucur de binefacerile unui sistem «curat constituțional»”, conchide.

              Din toamnă, Ariadna Lungulescu va fi studentă la King’s College London, Facultatea de Filozofie, Politică și Drept. Succes!

              „Nu vreau să-mi continui studiile în România pentru că simt că drumul meu mă duce în altă parte. Nu pot fi acuzată că nu sunt patrioată sau că sunt parte dintr-o generație de tineri care pleacă și nu răsplătește în niciun fel țara care i-a format.
              Pot doar să spun că nu sunt dispusă să mai țin piept sistemului educațional românesc, un sistem în care, ca să reușești, trebuie să muncești cât mai puțin și să știi să fii persuasiv, căci nu se pune preț atât pe învățat, cât pe obținerea notelor maxime.”

              Tg. Ocna: Un băiat de 15 ani s-a înecat în râul Trotuş

                FOTO: Arhiva

                Pompierii de la Detaşamentul Oneşti au fost alertaţi, vineri seară, să intervină în oraşul Tg. Ocna, pentru o misiune de căutare a unui adolescent de 15 ani, care intrase să se scalde în râul Trotuş şi nu a mai ieşit la mal.

                Salvatorii s-au deplasat cu o barcă şi au început imediat căutările, dar, din păcate, după câteva ore l-au găsit pe minor decedat, la mică distanţă de locul unde a fost văzut ultima dată.

                Se pare că, băiatul se afla la scăldat împreună cu mai mulţi adolescenţi şi ar fi intrat cu toţii în apă ca să treacă înot Trotuşul.

                La un moment dat, el a dispărut şi atunci ceilalţi au început să ţipe după ajutor. O fată care se afla în apropiere i-a auzit şi şi-a anunţat tatăl, care la rândul său a alertat autorităţile.

                De la începutul sezonului cald, alte două persoane, din judeţul Bacău, s-au înecat în timp ce încercau să se răcorească în ape interzise scăldatului.

                A murit profesorul Ion Mitrea

                  Vineri dupa amiaza, in urma unei crize de diabet si a doua infarcturi, la Spitalul Judetean Bacau a decedat profesorul Ioan Mitrea, istoricul si arheologul de mare prestigiu, cel care intr-o activitate de peste 60 de ani a adus o contributie de exceptie la descifrarea pe baze stiintifice, a datelor oferite de sapaturile arheologice de pe mai multe santiere arheologice, din Bacau si din alte judete ale tarii, a ceea ce s-a numit in istorie “mileniul intunecat”.

                  Profesorul Ioan Mitrea a fost sarbatorit de comunitatea bacauana, de colegi si prieteni, la implinirea frumoasei varste de 80 de ani. Si-a inceput activitatea de cercetare arheologica inca de pe vremea studentiei, sub indrumarea unor prestigiosI arheologi, a fost profesor universitar la Iasi si Bacau, profesor la Liceul Ferdinad I, director al Muzeului Istorie Bacau.

                  “A muncit o viata intreaga, a fost un pasionat al istoriei acestei tari, si-a dedicat toata energia, priceperea si stiinta, petrecandu-si ani intregi pe santierele arheologice, a descoperit vestigii unice care atesta continuitatea acestui popor pe aceste teritorii, este poate singurul care a avut curajul sa le faca publice. De multe ori a sacrificat familia, copii, pentru munca sa. S-a bucurat foarte mult, a fost ca un cantec de lebada sarbatoarea de la “George Apostu”.

                  A fost un om deosebit, de o mare noblete, iubit de elevi, de stundenti, de arheologii mai tineri. Sunt consternata, era vesel, multumit, muncea foarte mult si acum, pregatea numarul urmator al Revistei ZARGIDAVA, marea lui realizare in plan editorial. S-a stins in bratele mele”, ne-a spuns printre lacrimi sotia profesorului Ioan Mitrea.

                  Ioan Mitrea s-a născut în anul 1937, pe 4 aprilie, la Girov, judeţul Neamţ, ţinut de la poalele Ceahlăului, considerat de mulţi “muntele sfânt” al civilizaţiei getice, de care îşi leagă destimul alte numeroase personalităţi ale istoriei şi culturii noastre.

                  A urmat Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii “Al.I. Cuza” din Iaşi, secţia Istoria Românilor şi, atras de arheologie, participă încă din studenţie la cercetările de la Bâtca Doamnei, pasiune care nu-l va părăsi niciodată.

                  Termină studiile universitare ca şef de promoţie şi este repartizat direct în învăţământul superior, la Facultatea de Istorie-Geografie, de la Institutul Pedagogic din Iaşi, facultate transferată, în 1964, la Institutul de 3 ani din Bacău, din acel moment, destinul său se leagă de oraşul de pe malurile râului Bistriţa, desfăşurând o bogată activitate universitară, îndeplinind şi funcţii de conducere, ca prodecan şi apoi decan al facultăţii, cât şi de cercetare arheologică, împreună cu un mare profesor, istoric şi arheolog, unul dintre cei mai mari oratori ai vremii – Iulian Antonescu.

                  După o perioadă scurtă de dezgheţ ideologic, a venit “revoluţia culturală”, printre victimele acestei fiind şi Facultatea de Istorie-Geografie din Bacău, lichidată în anul 1975, astfel că după un an la catedră, la Liceul “Bacovia”, devine director al Muzeului de Istorie şi Artă, unde, timp de un deceniu desfăşoară o intensă şi prolifică activitate de cercetare asupra epocii de formare a poporului roman, cu accent pe secolele VI-X, pasiune materializată în cercetări pe şantierele Lozna-Dorohoi, Mănoaia-Costişa (Neamţ), Oituz şi Botoşana (Suceava), apoi la Brătei-Sibiu, continuate pe alte şantiere, cum ar fi cele de la Izvoare-Bahna şi Davideni (Neamţ), Curtea Domească-Bacău, Onceşti, Dămieneşti şi Ştefan cel Mare, localităţi din judeţul Bacău, săpături care au scos la iveală dovezi de continuitate şi romanitate a populaţiei autohtone din Moldova sec. V-VIII, dar şi din sec. VIII-IX, perioadă în care se afirmă deja civilizaţia străveche românescă, expresie a încheierii procesului de formare a poporului român.

                  Profesorului şi cercetătorului Ioan Mitrea datorăm şi recuperarea mai multor piese arheologice şi tezaure, descoperite întâmplător, cum ar fi cel de vase romane imperiale de la Muncelul de Sus (Iaşi), unicat în estul Europei, precum şi tezaurul de denari imperiali de la Măgura-Bacău, descoperit tot întâmplător în 1976, cuprinzând 2828 de denari, fiind considerat cel mai mare tezaur de monede romane descoperit şi recuperate din spaţiul est-dacic.

                  Prestigiul său ştiinţific, notorietatea, capacitatea managerială i-au fost recunoscute şi prin încredinţarea conducerii Filialei Bacău a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, al cărei preşedinte a fost mai bine de 40 de ani, a fost preşedinte al Filialei Uniunii Vatra Românescă, membru al Diviziei de Istorie a Ştiinţei a Academiei Române, preşedinte executive al Fundaţiei Cultural-Ştiinţifice “Iulian Antonescu”, Cetăţean de onoare al comunei Girov-Neamţ şi al municipiului Bacău, în acelaşi timp fiind recompensat cu numeroase distincţii şi ordine ale României: Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Cavaler, fiind singurul professor băcăuan decorat cu acest ordin. A fost distins pentru activitatea sa cu Premiul “A.D. Xenopol”, “Eudoxiu Hurmuzaki, al Academiei Române, Premiul “Gh.I Brătianu”.

                  Geo Popa, secretar de stat în Ministerul Culturii

                    Vineri seara, la Centru de Cultură „George Apostu”, cu ocazia închiderii Rezidenţei Internaţionale de Sculptură, ediţia I, Bacău 2017, la care au participat trei artişti plastici din România (Maxim Dumitraş), Serbia (Nedim Hadziahmetovic), Bulgaria (Krasimir Metodieev), Geo Popa, director al acestui centru, a făcut un anunţ care a surprins pe toată lumea: este ultima activitate în această calitate, deoarece a fost desemnat să ocupe postul de secretar de stat în Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale.

                    „Pentru mine este ultimul proiect la Centrul de Cultură „George Apostu”, nu mă despart definitiv de această instituţie de prestigiu, pentru că sunt legat de acest spaţiu binecuvântat, iată că se împlinesc 28 de ani de când am fondat acest centru, de când sunt managerul acestui centru, mă şi mir că nu m-a dat nimeni afară până acum, cu toate că au fost momente foarte grele pentru mine şi pentru centru.

                    Sper să fac faţă în noua mea calitate şi să nu-i dezamăgesc pe cei care m-au îndemnat şi m-au sfătuit să fac acest pas. Este o nouă provocare pentru mine şi doresc să merg până acolo încât să reaşez în spaţiul cultural ideile pe care le am, aici sau oriunde în ţară.

                    Simt acum că trebuie să mulţumesc tuturor celor care m-au sprijinit în toţi aceşti ani şi au contribuit la aşezarea centrului de Cultură «George Apostu» pe axa lui naturală, în rândul celor mai bune centre de cultură, la care solidaritatea şi caracterul au fost energiile care ne-au unit”, a spus Geo Popa.

                    La ceremonie au fost prezenţi deputatul Constantin Avram, ministrul Viorel Ilie, Viorel Toma, secretar de stat la Ministerul Mediului, directori de instituţii, artişti.
                    Vom reveni cu alte detalii, în ediţia tipărită de luni a ziarului Deşteptarea.

                    Horgeşti: Bărbat lovit cu o secure

                      – acesta a ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău plin de sânge şi cu un picior rupt

                      O bătaie iscată între doi bărbaţi, din comuna Horgeşti, s-a încheiat cu unul dintre ei pe patul de spital.

                      Victima, în vârstă de 43 de ani, a fost adusă la camera de gardă a unităţii medicale din Bacău cu un traumatism la cap şi o fractură la piciorul drept.

                      Omul era plin de sânge şi a fost internat în Secţia Ortopedie pentru îngrijiri medicale şi va fi supus unei intervenţii chirurgicale.

                      Ar fi fost bătut chiar de un cumnat, cu care se pare că are un conflict mai vechi.

                      S-ar fi întâlnit la soacra lor şi acolo l-ar fi lovit cu o secure în cap, după care şi în picior.

                      Speriată, soţia rănitului i-a sărit în apărare şi imediat a pus mâna pe telefon şi a sunat la 112, la faţa locului ajungând un echipaj de ambulanţă, dar şi poliţiştii care au demarat imediat o anchetă.

                      „În cauză, poliţiştii au început cercetările sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe”, a declarat agent şef adjunct Cătălina Creţu, purtător de cuvânt la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Bacău.

                      În funcţie de numărul de zile de îngrijiri medicale de care va avea nevoie victima, încadrarea juridică se poate schimba.

                      Scandal în Consiliul Județean din cauza PNDL

                        Ultima ședință a Consiliului Județean, cea de vineri, a început frumos, calm, într-o notă festivă, cu felicitările adresate de președintele Sorin Brașoveanu colegilor care și-au sărbătorit sau își sărbătoresc ziua de naștere în luna iulie: Toma Bandea, Cezar Olteanu, Angela Boga, Răzvan Șendrea, Mihai Mititelu și Vasile Cautiș.

                        Proiectele propuse dezbaterii fiind puține, ședința se anunța liniștită și scurtă și chiar așa ar fi fost dacă nu ar fi fost prezentată, în final, situația sumelor alocate prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) pentru realizarea unor investiții derulate de unitățile administrativ teritoriale (UAT): municipii, orașe, comune și județul Bacău.

                        Sorin Brașoveanu a precizat că rezultatul se datorează muncii consilierilor județeni, aparatului CJ, specialiștilor și primarilor.

                        „E vorba despre 453 de proiecte care au fost înaintate Ministerului Dezvoltării pe PNDL, cu peste 2 miliarde de lei. Au fost selectate 172 de proiecte cu peste 827 de milioane de lei.

                        La numărul proiectelor declarate eligibile, județul Bacău se afla pe locul 16 la nivel național, iar după selectare și finanțarea obținută, Bacăul a urcat pe locul 8.

                        S-a ținut cont de principiul echilibrării, așa cum și noi ținem cont de acest principiu.

                        De asemenea, au avut prioritate toate unitățile de învățământ care nu au autorizație de funcționare și trebuie reabilitate”, a declarat președintele CJ Bacău.

                        Cea mai mare finanțare, de peste 60 de milioane de lei, a fost obținută de Consiliul Județean, pentru modernizarea DJ 252C Tătărăști-Corbasca, urmată de «Rezerva de apă a Bacăului», obiectiv considerat prioritar de actuala administrație a municipiului, proiect care primește 31,5 milioane de lei.

                        Foarte importantă este și finanțarea podului peste Trotuș, solicitată de Primăria Onești.

                        Cine a cerut a primit…

                        Sorin Brașoveanu a mai precizat că CJ Bacău a depus 10 proiecte, unul pentru reabilitarea Centrului școlar (CSEI) nr. 1 și nouă pentru modernizarea drumurilor județene.

                        A primit bani pentru șapte drumuri (185,9 milioane de lei) și pentru CSEI.
                        „Iată rezultatele programului Guvernului PSD-ALDE. De acum, e important să facem următorii pași și să depunem documentele solicitate de Ministerul Dezvoltării”, a adăugat Sorin Brașoveanu.

                        Cezar Olteanu, consilier PNL, a criticat Guvernul PSD pentru „țopăiala fiscală”, apoi a apreciat că tonul președintelui CJ e triumfalist și, ca să-i taie din elan, a declarat că Bacăul ocupă locul 5 între cele 6 județe ale Regiunii Nord-Est, criteriul utilizat de liberal fiind suma/cap de locuitor, iar Moldova se află pe locul 3 din 4, între regiunile țării.

                        „Ce vreau să spun? Că suntem desconsiderați ca regiune, iar moldovenii sunt tratați la «și alții». Vă rog pe cei care sunteți în coaliția de guvernare faceți apel la cei care ne conduc să ne tratateze așa cum se cuvine”, a cerut liberalul, apoi a prezentat rezultatele elevilor și școlilor din județ Bacău.

                        „Nu vă întrebați de ce s-au dat așa de târziu banii pentru proiecte? Vă spun eu: ca să acopere scandalul legat de stadionul din Teleorman!” a acuzat Cezar Olteanu.

                        Sorin Brașoveanu l-a rugat să revină la problemele județului Bacău, dar atmosfera s-a încins și vociferările au acoperit replicile. Consilierul PNL a avertizat că finanțările sunt doar promisiuni și că după un an se va vedea că nu s-a făcut nimic. Angela Bogea, PSD, i-a mulțumit lui Cezar Olteanu pentru proiectele finanțate anul trecut de guvernul liberal și l-a rugat să aibă răbdare ca să vadă dacă obiectivele susținute de PSD vor fi sau nu realizate.

                        Când lucrurile s-au mai potolit, a intervenit Petrică Mihăilă, PNL, care s-a declarat supărat că banii s-au împărțit politic și de această dată. Argumentul său a fost lipsa drumului județean Vultureni-Parincea de pe lista PNDL II, primarul din Vultureni fiind liberal.

                        Sorin Brașoveanu i-a amintit că primarul din Parincea e membru PSD, apoi a dat drept exemplu un alt drum nefinanțat (Ungureni-Gârla Anei), care vizează o comună cu primar social-democrat.

                        Președintele CJ a repetat criteriile de selecție, adăugând că în primul rând trebuie să depui proiecte ca să obții finanțare, iar în al doilea rând trebuie ca proiectele să bine întocmite.

                        Primarii se declară mulțumiți

                        Spre deosebire consilierii liberali, primarii, inclusiv cei ai PNL, se declară mulțumiți de sumele alocate de Guvern prin PNDL.

                        Unul dintre aceștia e Petru Iștoc, primarul comunei Cleja, care are patru obiective finanțate: „Sunt foarte mulțumit de banii primiți! Mai un un proiect pentru o școală, dar îl voi realiza pe fonduri europene, mai exact pe POR, și altul pentru asfaltarea unui drum, proiect depus pe AFIR. Acum aștept vizita în teren.”

                        Mulțumiți sunt, evident, cei care s-au străduit să facă proiecte, multe și bune, apoi să le depună la Ministerul Dezvoltării.

                        Întâmplător sau nu, comunele cu cele mai multe obiective finanțate (cinci) au primar liberal: Orbeni și Prăjești.

                        Alte două comune cu administrație PNL, Buhoci și Cleja, au obținut bani pentru 4 proiecte, însă Gura Văii și Slănic Moldova nu au primit niciun leu deoarece nu au depus niciun proiect.

                        Dacă e să-i lăudăm pe primari pentru numărul proiectelor la care au muncit și pe care le-au depus, merită să amintim și celelalte UAT-uri: Ștefan cel Mare, cu 4 obiective finanțate, iar Asău, Berzunți, Berești Tazlău, Buhuși, Căiuți, Dofteana, Filipeni, Filipești, Oituz, Onești, Parincea, Pîncești, P. Turcului, Răchitoasa, Strugari, Tătărăști și Ungureni, cu 3 obiective.

                        21 de milioane pentru un singur proiect rural

                        Cele mai mari sume vor ajunge în localitățile care au depus proiecte de alimentare cu apă și/sau canalizare, acestea fiind cele mai costisitoare.

                        Pe locul I se află Odobești, care a obținut cea mai mare sumă, 21,8 milioane de lei, urmată de Bogdănești (13,3 milioane de lei), Agăș (13,2), Urechești (13), Parincea (12,5), Berești Tazlău (12,2), Berzunți (11,2), Pîncești (10,4) și Asău (10,2).
                        Dintre cei care au cerut finanțare pentru poduri, cel mai mult au obținut primarii PNL, și anume cei din Ghimeș Făget (9,36 milioane de lei), Măgirești (8,2) și Cleja (6,9).

                        Dintre UAT-urile rurale, pentru reabilitarea drumurilor, peste 6 milioane vor primi Itești (7,9 milioane de lei), Oncești (7,8), Răcăciuni (7,4), Poduri (6,9) și Balcani (6,1).

                        Pentru modernizarea școlilor și grădinițelor, prioritate a Guvernului PSD-ALDE, cu cele mai mari sume figurează Tg. Ocna (peste 16 milioane de lei), Moinești (8,49), M. Cașin (5,8), Onești (5,8), Berzunți (4,7), Brusturoasa (4,7) și Răchitoasa (4,1).

                        Obiective din județul Bacău finanțate prin PNLD II

                        54 de unități de învățământ în valoare totată de 106,9 milioane de lei
                        30 de sisteme de alimentare cu apă și canalizare – 268,1 milioane de lei
                        37 de drumuri – 342,2 milioane de lei
                        25 de poduri și podețe – 81,9 milioane de lei
                        Un sediu de primărie – 2,08 milioane de lei
                        Un sistem de iluminat public – 402.029 lei
                        24 de dispensare umane – 25,3 milioane de lei

                        La Biblioteca Județeană “Costache Sturdza” Bacău cărțile se citesc în hamac

                        – conducerea Bibliotecii Județene “Costache Sturdza” a lansat un proiect pilot care îi vizează direct pe cititori – oricine are permis de bibiliotecă și împrumută o carte, o poate citi în tihnă, în hamacul oferit la pachet – hamacul poate fi întins în curtea bibliotecii sau în parc

                        “Cartea din hamac” este cel mai recent proiect pilot lansat pe piața cărților de conducerea Bibliotecii Județene “Costache Sturdza”.

                        Ideea i-a venit directorului Adrian Jicu după ce a văzut “că prinde” în alte orașe mari ale țării.

                        Împrumutând ideea, a pus-o în practică, cu intenția de a deschide cartea către comunitate și a o face atractivă.

                        Martori la evenimentul de vineri au fost elevii care frecventează programul “Școala de vară” la Școala nr. 10 și membrii Centrului “Părinții spun prezent”.

                        Deschizătoare de proiect a fost Mădălina Rotaru, cu a ei carte “În grădina de la moară”. Despre carte, furnici și gâze, au vorbit în egală măsură Adrian Jicu și autoarea.

                        “Am pornit în acest proiect cu ideea că trebuie să încercăm și altfel cu lectura. Și cum vara se presupune că suntem mai relaxați, este un bun prilej să vii la bibliotecă, să împrumuți o carte, să primești la cerere și un hamac și să te abandonezi cititului.

                        Întâmplarea face să deschidem acest proiect pilot cu Mădălina Rotaru și cea mai recent carte a ei, “În grădina de la moară”, volum care poate fi împrumutat și de la bibliotecă”, declară Adrian Jicu, directorul Bibliotecii Județene “Costache Sturdza” Bacău.

                        Prezența Mădălinei Rotaru la evenimentul “Cartea din hamac” a fost primită cu aplauze de cei mici, care au savurat cu nesaț poeziile din carte. Copiii au provocat-o pe Mădălina Rotaru că scrie poezii cu și despre kendama și spinner.

                        “Am acceptat provocarea celor mici și o să mă țin de cuvânt pentru o întâlnire viitoare. Cât despre evenimentul acesta, nu pot decât să mă bucur de faptul că am fost aleasă să deschid “Carte din hamac”.

                        Poeziile mele sunt pentru cei cu suflet de copil, iar cei mici sunt o inspirație permanentă”, declară Mădălina Rotaru .

                        În premieră, Elisa, fiica Mădălinei și a lui Marian Rotaru, le-a vorbit copiilor despre cartea mamei ei. Elisa are 6,5 ani și abia descoperă tainele cititului, însă, asta nu o împiedică să facă parte din cei care citesc o carte în hamac.

                        Se testează sirenele

                          În data de 26 iulie a.c., S.C. Hidroelectrica S.A. – Sucursala Hidrocentrale “Bistrița” – Piatra Neamț va desfășura o serie de activități de verificare și întreținere a sistemului de avertizare-alarmare în caz de accidente la baraje, de pe raza județului Bacău.

                          Activitățile de verificare vizează sirenele electronice din următoarele localități:

                          între orele 10:00 – 12:15 – municipiul Bacău;
                          între orele 12:30 – 13:30 – comuna Letea Veche;
                          între orele 14:30 – 15:00 – comuna Horgeşti;

                          Pentru a nu crea o stare de nesiguranță și de panică în rândul cetățenilor din localitățile pe raza cărora se vor efectua aceste activități de verificare a sirenelor electronice, Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Mr. CONSTANTIN ENE” al Județului Bacău a luat măsuri de înștiințare a comitetelor locale pentru situații de urgență cu privire la desfășurarea acestor activități și obligativitatea informării populației.

                          Cât îi costă pe români să își construiască un șemineu?

                          Pentru că prețul este una dintre caracteristicile după care orice român se ghidează în momentul în care urmează să facă o achiziție, nu este de mirare că piața dispune din ce în ce de tot mai multe oferte. Și suntem tentați să analizăm fiecare ofertă și să comparăm prețurile tuturor producătorilor, înainte de a lua decizia finală de cumpărare, mai ales la produsele ce pot reprezenta o investiție de lungă durată. La fel se întâmplă și la capitolul seminee.

                          Cât costă un șemineu și la cine este recomandat să apelezi dacă te interesează în primul rând garanția lucrului bine făcut?

                          Deşi brandul contează destul de mult în decizia de cumpărare, românii spun că sunt influențați cel mai mult de garanția și calitatea produsului/serviciului, urmate de preţul şi condiţiile de livrare. Șemineul ales pentru locuința ta va deveni un succes doar dacă cei care participă la realizarea lui sunt profesioniști și știu că e nevoie de răbdare, meticulozitate, pricepere, deschidere și profesionalism. Cu aceste abilități și competențe nu vor da greș niciodată, iar tu te vei putea bucura o viață de un focar semineu de calitate superioară.

                          De calitate și profesionalism vorbim și când amintim de șemineele celor de la PeFoc.ro. Un magazin de specialitate, care a ales să își respecte clienții în ceea ce privește gama de produse pe care o oferă. Au apărut pe piață din pasiune pentru șeminee și din dorința de a oferi calitate celor care au nevoie de șeminee și care își doresc ca locuința lor să fie înnobilată de un șemineu ce oferă din ce în ce mai mult tot mai multe beneficii. Un client care alege un magazin de specialitate, cum au ales cei de la PeFoc.ro să fie, o să facă o alegere corectă pentru că primește consultanță și alege exact ce trebuie pentru nevoile lui, calitatea e mult mai bună, și nu trebuie să își mai facă griji nici pentru livrare sau construcția șemineului. Produsele de specialitate nu se compară ca și calitate cu cele produse pentru a fi vândute în masă, deci calitatea e superioară față de cea a produselor achiziționate din magazinele de bricolaj.

                          Pentru un șemineu în stare nefinisată costul depinde de factori precum: formă, dimensiuni, particularități ale proiectului. Costul materialelor este compus din costul focarului (400 Euro până la 3000 Euro), alte materiale (800 Euro până la 1300 Euro). Manopera de design, proiectare și construcție este și ea afectată de aceste dimensiuni și de obicei se plasează între 600 Euro și 2000 Euro. Finisarea șemineul depinde de mărime, tipul de materiale și detaliile care trebuie realizate. Unele materiale, cum ar fi marmura, au un preț mai mare, în timp ce altele sunt mai puțin costisitoare(cărămidă aparentă). Astfel, costul materialelor variază în sute de Euro și mii de Euro, în timp ce costul manoperei se plasează de obicei între 400 Euro și 1500 Euro. Realizarea şemineului trebuie să includă toate elementele componente pentru o funcționare eficientă, iar designul trebuie stabilit în comun acord cu tine.

                          Acum că ai aflat cine îți poate garanta calitate și o constructie semineu reușită, de care te vei bucura pe viață alături de familia ta, mai rămâne doar să apelezi la serviciile echipei PeFoc.ro, care pune accent pe respectarea clientului și a tutur condițiilor necesare, pentru ca șemineul tău să fie exact așa cum ți-ai dorit. Poți alege din gama largă de produse de la șemineele clasice, la șeminee cu bioetanol, termoșeminee, seminee elctrice, coșuri de fum profesionale sau diverse accesorii necesare șemineului tău. Tu doar pui PEFOC, iar ei fac absolut tot!

                          Onești: S-a inaugurat ”Grădina Multisenzorială”

                            Ieri, 20 iulie, ambasadorul Marii Britanii, Paul Brummel, împreună cu vicepreședintele Consiliului Județean Bacău, Silviu Ionel Pravăț s-au aflat la Onești unde au inaugurat ”Grădina Multisenzorială”.

                            La eveniment au participat și primarul Municipiului Onești, Nicolae Gnatiuc, Daniela Țîțaru, director general al DGASPC Bacău și Sorin Bîrlădeanu, director adjunct al aceleiași instituții.

                            Proiectul ”Grădinii Multisenzoriale” este realizat de către studenții Universității din Southampton, în cadrul Casei de tip familial ”Sorin” și presupune activități de recreere și stimulare senzorială pentru copiii rezidenți.

                            Inițiativa vine ca o continuare firească a colaborării de peste 10 ani dintre Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Bacău (D.G.A.S.P.C.) și Asociația Libra Foundation din Marea Britanie.

                            Concret, în perioada 8 – 22 iulie 2017, Virginia Darley, președinta asociației, alături de Mark A. Flewitt se află la Onești unde organizează, material și financiar, tabăra de vară pentru copiii și tinerii din Centrul de Servicii Sociale ”Alexandra” Onești și din comunitate.

                            Activitățile taberei sunt organizate de un grup de 14 studenți britanici, însoțiți de 4 terapeuți ocupaționali-coordonatori universitari. Scopul activităților este integrarea în comunitate și familiarizarea comunității cu problematica copiilor cu dizabilități dar și încurajarea voluntariatului în România.

                            Excelența Sa Paul Brummel, Ambasadorul Marii Britanii s-a declarat încântat de rezultatele colaborării dintre D.G.A.S.P.C. și Fundația Libra:

                            ”Sunt foarte fericit că revin astăzi la Onești, pentru că este o colaborare foarte bună între Marea Britanie și Onești, prin intermediul Fundației Libra.

                            Aceasta este o organizație care, în Marea Britanie a dezvoltat un sistem de tabere de vară pentru tineri iar acum vine aici pentru a ajuta copiii și pe alți tineri din România cu nevoi speciale.

                            Mă bucur să pot participa și la inaugurarea Grădinii Mult senzoriale, care folosește un concept de stimulare a abilităților senzoriale ale copiilor practicat pe scară largă în Marea Britanie și care acum, iată este implementat și în Bacău. Sperăm ca, împreună cu studenții și profesorii coordonatori să oferim sprijin real copiilor și tinerilor care au nevoie”.

                            Ambasadorul Marii Britanii a surprins plăcut audiența vorbind în limba română despre Onești ca loc al nașterii marelui voievod Ștefan cel Mare și Sfânt și al celebrei gimnaste Nadia Comăneci, dar și despre importanța colaborării partenerilor implicați în mobilizarea voluntarilor pentru sprijinul copiilor cu dizabilități.

                            În continuarea programului de teren, Excelența Sa Paul Brummel a avut întâlniri cu oficialitățile județene și locale, cu conducerea și cu beneficiarii serviciilor sociale oferite de către D.G.A.S.P.C.

                            Tot în cursul zilei de ieri, Ambasadorul Marii Britanii a ajuns și la Mănăstirea Cașin, la Scoală Gimnazială Nr. 1, unde a cunoscut echipa ce a organizat tabăra și a participat la o ședință oficială cu voluntarii britanici și români.

                            La rândul său, vicepreședintele Silviu Ionel Pravăț a transmis un mesaj emoționant:

                            ”Sunt onorat să particip alături de Domnul Ambasador la inaugurarea unui proiect, în egală măsură inovator și stimulant.

                            Inovația vine din faptul că și copiii cu dizabilități din Onești pot beneficia acum de metode educaționale adaptate, personalizate, în acord cu nevoile lor, așa cum se practică în Marea Britanie.

                            Pe de altă parte, faptul că se încurajează voluntariatul, inclusiv prin exemplul personal cred că este motivant pentru tinerii băcăuani. Dincolo orice considerații, cea mai frumoasă răsplată rămâne zâmbetul copiilor pe care reușim să îi ajutăm prin toate proiectele realizate împreună.

                            Felicitări D.G.A.S.P.C., felicitări Fundației Libra, mulțumiri echipei de studenți, profesori coordonatori și voluntari!”

                            În fiecare an, Asociația Libra Foundation reușește să mobilizeze în jur de 30 voluntari din Marea Britanie și 10 tineri voluntari români timp de două săptămâni, organizând împreună cu D.G.A.S.P.C. Bacău pentru copiii și tinerii din sistemul de protecție socială, dar și din comunitate, această tabăra de vară, unde au loc activități adaptate copiilor și tinerilor cu dizabilități.