Povestea fără sfârşit a Casei Regale
Sala Multimedia a Bibliotecii Judeţene a fost joi, 26 octombrie, de la ora 17.30, neîncăpătoare pentru evenimentul care se anunţa. Atmosferă sobră, pluteau în aer emoţiile, toată lumea aştepta sosirea oaspetelui regal, Principele Radu al României. Fără prea mare protocol, cu o simplitate ce caracterizează Casa Regală a României, Alteţa Sa Regală a salutat asistenţa, fiind apoi întâmpinat cu aplauze.
Adrian Jicu, directorul Bibiliotecii, anunţă evenimentul: lansarea a două cărţi regale, „Margareta a României. O Principesă în serviciul ţării regăsite”, volum scris de Adrian Cioroianu, apărut la Editura “Curtea Veche” şi a albumului “Povestea Castelului Peleş”, scris de ASR Radu al României, publicat la aceeaşi editură.
Despre cartea pentru copii „Margareta a României. O Principesă în serviciul ţării regăsite”, ilustrată de Yanna Zosmer, a vorbit Iren Arsene, manager al Editurii “Curtea Veche”: „Descoperiţi în această carte că nu toate familiile regale sunt la fel şi că destinul ASR Principesa Margareta nu seamănă cu viaţa de basm a altor prinţi şi prinţese, deşi părinţii săi erau capete încoronate. Veţi avea plăcută surpriză de a descoperi o mică principesă căreia îi plăcea să hoinărească cu bicicleta sa roşie, să se joace cu surorile sale mai mici, a fost şi ea copil, a plâns, a râs, s-a jucat.
Povestea destinului său este o adevărată lecţie de viaţă: şi-a iubit părinţii şi bunicii, a învăţat mai multe limbi şi a călătorit în întreaga lume, înainte de a-şi regăsi propria ţară, România. Cred că ar fi bine să-i faceţi şi voi un dar, să citiţi, să citiţi 10 minute pe zi, pentru minte, pentru inimă, pentru suflet”, i-a îndemnat Iren Arsene pe copii.
În „Povestea Castelului Peleș”, ASR Principele Radu al României prezintă această capodoperă a arhitecturii secolului al XIX-lea. O adevărată galerie, în care se reunesc mari curente și tendinţe din pictură, sculptură și artele decorative. „Castelul Peleş nu este doar o clădire frumoasă, cu ziduri, tablouri, covoare, lampadare, cărţi, nu este doar un muzeu, aici a fost şi este viaţă, a fost ieri, este azi şi, cu siguranţă, va fi şi un mâine.
Valoarea lui stă în istoria noastră, a României moderne, acolo s-au născut şi au murit oameni, acolo s-au luat hotărâri capitale pentru ţară, acolo s-a visat, s-a plâns, la Peleş s-au născut simboluri. Despre acestea am scris în această carte, iar lucrul cel mai important pentru noi şi pentru ţară este continuitatea”, a spus autorul cărţii, ASR Principele Radu al României, care a acordat numeroase autografe celor care au cumpărat cele două cărţi.
Start la Cupa Bacăului !
Asociația Județeană de Natație și Pentatlon Modern în colaborare cu Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Bacău organizează, în parteneriat cu Primăria Municipiului Bacău, CS Nautica și Clubul Sportiv Municipal, la Bazinul de Înot din Bacău, cea de-a X-a ediție a Cupei Bacăului la înot.
Competiția va fi structurată pe două sesiuni care se vor desfășura sâmbătă, 28 octombrie, de la ora 17.00, și duminică, 29 octombrie, de la ora 9.30. Cupa Bacăului se adresează copiilor și cadeților.
Copiii vor concura la cinci categorii: 7, 8, 9, 10 și 11 ani, iar cadeții la 12,13 și 14 ani open.
La acest eveniment s-au înscris 363 de sportivi de la 21 de cluburi sportive din toată țara. Intrarea publicului la Cupa Bacăului la înot va fi liberă.
Întreg județul Bacău rămâne trei zile fără apă rece
– pe 7 noiembrie 2017, Compania Regională de Apă Bacău va sista apa județului, chiar de la sursa principală, respectiv Barajul Poiana Uzului – o conductă de transport aflată chiar la baza barajului necesită lucrări de întreținere, fiind deviată de trepidații – această întrerupere a furnizării apei generează necesitatea restricționării alimentării cu apă pentru perioada 07.11.2017 orele 07:00 – 10.11.2017 orele 07:00 în municipiul Bacău și localitățile limitrofe și pentru perioada 07.11.2017 orele 07:00 – 09.11.2017 orele 07:00 pentru celelalte localități din aria de operare a SC CRAB SA
Consolidarea conductei de aducțiune Baraj Uz este motivul pentru care o mare parte dintre consumatorii din județul Bacău nu vor avea apă potabilă la robinet din această sursă. Proiectul în sine a fost inițiat la sfârșitul anului 2016, având ca scop eliminarea unor probleme și riscuri potențial generatoare de avarii la tronsonul aerian amplasat la baza barajului.
Vibrațiile produse pe durata manevrelor de golire și umplere au deplasat conducta, iar nerezolvarea acestei probleme ar fi putut determina în timp apariția unor avarii majore cu urmări grave.
Așa se face că lucrările de execuție au început pe 2 noiembrie 2016 în baza unei expertize și a unui proiect tehnic. A fost executat un masiv de beton armat pentru ancorarea conductei de aducțiune, în zona aeriană ascendentă și eliminarea deplasărilor în plan vertical ale acesteia.
Ulterior a mai fost ridicat un masiv de ancorare în zona descendentă conductei și s-au montat două conducte ocolitoare pe porțiunea vanei și a compensatorului, care să poată asigura umplerea lentă a aducțiunii, înlăturând astfel posibilitatea apariției unor fenomene nedorite, cum ar fi vibrațiile sau șocurile. A mai fost înlocuit un compensator de dilatație, care are durata de viață expirată și care prezenta deja uzuri pronunțate pe parcursul exploatării, între timp s-a suplimentat capacitatea de aerisire-dezaerisire a conductei, s-au înlocuit componente uzate etc.
„Această descriere a proiectului are menirea de a-i face pe consumatori să înțeleagă mai bine decizia sistării apei. Lucrarea în sine durează o zi, însă, reumplerea instalațiilor este de durată, iar consumatorii vor avea nevoie de rezerve de apă. Sunt zeci de kilometri de rețea care trebuie readusă la parametri, iar informarea cetățenilor este prioritară. Consumatorii din municipiul Bacău vor avea totuși apă cu program restricționat dimineața și seara, fiind alimentați din altă sursă”, declară Ioan Bejan, director general la CRAB
Lucrarea este programată să fie executată pe 7 noiembrie 2017, începând cu ora 07.00 și se estimează a se încheia în aceeași zi, cel târziu la ora 19.00. Însă, necesită timp reumplerea instalației și aducerea ei la parametri.
Această întrerupere a furnizării apei generează necesitatea restricționării alimentării cu apă pentru perioada 07.11.2017 orele 07:00 – 10.11.2017 orele 07:00 în municipiul Bacău și localitățile limitrofe și pentru perioada 07.11.2017 orele 07:00 – 09.11.2017 orele 07:00 pentru celelalte localități din aria de operare a SC CRAB SA.
Conducerea Companiei Regionale de Apă Bacău precizează că aceste lucrări de investiții și mentenanță nu pot fi executate fără întreruperea transportului de apă brută de la Barajul Poiana Uzului către cele două stații de tratare din administrarea SC CRAB SA, Dărmănești și Barați, care, la rândul lor, furnizează apă potabilă pentru consumatorii din orașele Bacău, Onești, Moinești, Târgu Ocna, Dărmănești, Comănești și comunele Dofteana, Ardeoani, Măgirești, Poduri, Cașin, Pârgărești, Târgu Trotuș (sat Tuta și Viișoara), Mărgineni și Hemeiuș.
Apă cu program în municipiul Bacău
La finalizarea lucrării, pentru a reveni la parametrii normali de furnizare a apei potabile, ca debit și presiune, este necesară reluarea treptată a umplerii conductelor de aducțiune, transport și distribuție. Intervalul de timp necesar pentru umplerea conductei și revenirea la parametrii inițiali este de până la 48 de ore pentru aducțiunea care deservește municipiul Bacău și până la 12 ore pentru aducțiunile celorlalte localități.
Pe durata manevrelor, consumatorii din municipiul Bacău vor avea apă la robinet două ore dimineața și două ore seara, respectiv, 06.00 – 08.00 și 18.00 – 20.00. Apa va fi asigurată din surse subterane existente, funcție de stocurile acumulate și consumurile înregistrate.
În situația în care programul de furnizare a apei reci va fi restricționat, Thermoenergy nu va avea ce să încălzească și prin urmare, în perioada amintită nu va curge la robinet nici apă caldă. (Ramona Ionescu)
Trupa Transparency, la Tribunal, pentru un ordin de protecţie
Şi-au luat rolurile în serios, iar vârsta nu i-a împiedicat să abordeze un fenomen social cu impact major, cu toate consecinţele şi traumele pe care le implică. Vorbim de trupa Transparency, formată din elevi de clasele X – XII de la Colegiile Naţionale „Ferdinand I” şi „Gheorghe Vrănceanu”, care a pus în scenă un proces simulat, într-una din sălile de judecată ale Tribunalului, proiect prin care elevii au dorit să marcheze Ziua Europeană a Justiţiei.
Susţinuţi şi de colegi de la „Vasile Alecsandri”, elevii au adus în atenţie, prin tema aleasă, fenomenul violenţei în familie.
În faţa „judecătoarei” şi a „procuroarei” s-au prezentat „soţia” agresată, care a cerut ordin de protecţie, şi „pârâtul”, soţul beţiv care îşi varsă nervii pe nevastă. S-au depus probe la dosar, certificat medical, dovada apelului victimei la 112, s-au solicitat interogatorii.
Dramatismul nu a lipsit din scenă, pe alocuri cu accente comice, nici tonul grav al „avocaţilor”, uneori prea teatral chiar şi în realitate. Şi poate cel mai interesant este că elevii au reuşit să surprindă foarte bine tactici folosite de unii avocaţi şi în procesele adevărate, respectiv de a arunca vina pe victimă: „A luat bătaie pentru că ea îl provoca!”
Dincolo de tenta comică, necesară în acest context, mesajul transmis de elevi este unul dureros: scandalurile din familie, beţiile, agresiunile lasă răni adânci nu doar celor direct agresaţi, ci şi asupra copiilor care cresc într-un mediu toxic, într-o permanentă stare de temere şi nesiguranţă.
Slujba de la Biserica Sf. Dumitru
O mare de oameni a inundat, astăzi, Biserica Sf. Dumitru din Bacau, pentru a participa la slujba religioasa oficiată de preotul Ioan Pleșcău.
Revoltă maximă la Serviciul de Probaţiune. Se anunţă proteste
Sindicatul Naţional al Consilierilor din Serviciile de Probaţiune (SNCSP) atrage atenţia, într-un comunicat de presă, asupra dezinformărilor lansate recent în spaţiul public de către ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, cu privire la cele câteva mii de deţinuți care urmează să fie propuşi pentru liberare condiţionată în următoarea perioadă, ca urmare a intrării în vigoare a legii privind recursul compensatoriu.
„«Fiecare deţinut din ăsta eliberat condiţionat este luat în primire de un ofi… de un din ăsta de la probațiune care îl supraveghează, îl consiliază şi îl ajută la reintegrare», a declarat ministrul Justiţiei, Tudorel Toader.
Prin declaraţia de mai sus, ministrul Justiţiei induce ideea falsă că absolut toţi cei peste 3000 de deţinuţi care au căpătat dreptul de a se elibera condiţionat din penitenciar mai devreme, ca urmare a legii speciale promovate de domnia sa şi adoptată ulterior de Parlament, ar urma să fie supravegheaţi în perioada de după eliberare de către personalul serviciilor de probaţiune din România şi sprijiniţi să se reintegreze social.
Aceste afirmaţii nu corespund adevărului, întrucât potrivit legilor în vigoare la acest moment, serviciile de probaţiune au atribuţii de supraveghere numai faţă de acele persoane care au fost condamnate în baza noului Cod Penal (intrat în vigoare în 2014) şi care la data liberării condiţionate din penitenciar mai au de executat un rest de pedeapsă egal cu doi ani sau mai mare”, precizează, în comunicat, Crina Mocanu, preşedinte SNCSP.
Printre cei peste 3.000 de deţinuţi care urmează să se prezinte în faţa comisiilor de liberare condiţionată din cadrul penitenciarelor se numără atât persoane condamnate în baza vechiului Cod Penal, precum şi persoane condamnate în baza noului Cod Penal care mai au de executat mai puţin de doi ani din pedeapsa pronunţată de instanţă, iar faţă de aceste persoane, serviciile de probaţiune nu au niciun fel de atribuţii, de supraveghere sau de altă natură, explică preşedintele SNCSP.
„Afirmaţiile ministrului Justiţiei denotă fie intenţia acestuia de a manipula opinia publică, lăsând să se înţeleagă, în mod fals, că impactul social al eliberării unui număr mare de deţinuți într-un timp atât de scurt va fi preluat de anumite instituţii ale statului, mai exact serviciile de probaţiune, fie o ignoranţă surprinzătoare în ceea ce priveşte rolul şi atribuţiile consilierilor de probaţiune, aşa cum sunt consfinţite acestea de Codul Penal şi legile în vigoare. Pe această cale, dorim să-i atragem atenţia ministrului justiţiei că denumirea specialistului în reintegrarea infractorilor din cadrul serviciilor de probaţiune (şi numit în funcţie, de altfel, prin ordin al ministrului justiţiei) nu este „ĂSTA de la probaţiune” ci „CONSILIER de probaţiune”. Prin urmare, îi solicităm ministrului justiţiei Tudorel Toader să se abţină a mai face afirmaţii publice despre ce ar urma sau ar trebui să facă angajaţii serviciilor de probaţiune până când va dovedi că ştie cum se numesc aceştia şi care sunt atribuţiile lor”, este reacţia conducerii SNCSP.
Declaraţiile ministrului Justiţiei, acuză preşedintele sindicatului, ameninţă să perturbe activitatea serviciilor de probaţiune, existând deja semnale că unele unităţi de penitenciare au început să trimită liberaţii condiţionat din ultimele zile către serviciile de probaţiune pentru a primi „asistenţă post-penală”, pe motiv că „aşa a declarat domnul ministru”, deşi nicio lege în vigoare la acest moment nu prevede o astfel de situaţie.
În perioada următoare, ar putea fi declanşate proteste
Revolta în rândul angajaţilor serviciilor de probaţiune atinge cote maxime în ceea ce priveşte subfinanţarea cronică din sistem.
„Prin rectificarea bugetară operată de Guvern în luna septembrie, bugetul Probaţiunii pentru bunuri şi servicii s-a diminuat cu 300.000 de lei, astfel încât în prezent nu mai pot fi acoperite decât cheltuielile cu plata utilităţilor, potrivit unei informări a Direcţiei Naţionale de Probaţiune nemaiexistând bani pentru rechizite, registre, cartuşe, reparaţii de orice natură (multifuncţionale, autoturisme etc), piese de schimb, cabluri, prelungitoare, prize, materiale de curăţenie etc.
În aceste condiţii, care se adaugă la subfinanţarea cronică a sistemului de probaţiune din România, există posibilitatea reală ca serviciile de probaţiune să intre în imposibilitatea de a îşi desfăşura activitatea înainte de finalul acestui an”, atrage atenţia Crina Mocanu, preşedinte SNCSP. Dacă în urmă cu 2-3 ani, situaţia era dramatică, „acum, pur şi simplu suntem morţi”, ne-a declarat telefonic Crina Mocanu. Ea a anunţat că, în perioada următoare, ar putea fi declanşate ample proteste dacă, în urma negocierilor, situaţia nu se va rezolva.
„Riscăm să punem lacăt pe uşă”
În Bacău, ne informează Crina Mocanu, nu există niciun membru de sindicat. „Au fost membri de sindicat, dar au fost nevoiţi să se retragă fără explicaţii”, arată aceasta. Situaţia critică şi condiţiile deplorabile în care lucrează angajaţii sunt confirmate şi de şeful Serviciului de Probaţiune Bacău, Radu Ghedeon: „Situaţia de la Bacău este printre cele mai problematice din ţară în ceea ce priveşte spaţiul şi condiţiile de muncă. Suntem 18 angajaţi care ne desfăşurăm activitatea într-un spaţiu de 40 mp, adică circa 2 mp/persoană, mai puţin decât spaţiul prevăzut de norma europeană pentru deţinuţi care e de circa 5 mp/persoană.
În acest an, s-a lucrat cu 2.600 de persoane condamnate sau sancţionate penal şi aflate în supravegherea serviciului, inclusiv minori. Lucrăm cu aceştia la sediul nostru, uneori pe holurile instanţei, Secţia II a Tribunalului, sau în sălile de judecată dacă sunt libere. Vă daţi seama că, în aceste condiţii, nu se poate asigura sub nicio formă confidenţialitatea.
În ce priveşte finanţarea, în acest moment, nu mai avem nimic, toner am împrumutat de la Tribunal, nu avem consumabile, benzină. Ni s-a spus că nu sunt bani. Până la sfârşitul anului, dacă problemele nu se rezolvă, riscăm să punem lacăt pe uşă. Nu mai avem altă variantă decât să declanşăm protestele.”
Consultații stomatologice gratuite pentru copiii din orașele Dărmănești și Buhuși
– medicii și voluntarii Crucii Roșii vor fi sâmbătă la Dărmănești și duminică, la Buhuși – elevii din clasele 0 – IV vor învăța cum să-și facă igiena orală
Crucea Roșie Bacău în parteneriat cu Colgate România, continuă Programul “Zâmbește Colgate”, în două orașe din județul Bacău.
Elevi din clasele primare din Dărmănești și Buhuși vor beneficia de consultații stomatologice gratuite, de diagnostic cu recomandări pentru tratament, sfaturi de sănătate orală pentru un zâmbet sănătos și mostre gratuite de produse de îngrijire orală.
Activitățile sunt dedicate copiilor din clasele 0-IV și se vor desfășura între orele 10:00 și 18:00, în incinta școlilor care au cabinet medical autorizat. Pentru a participa la consultații, este necesar ca elevii să fie programați în prealabil și să fie însoțiți de un părinte sau un tutore legal.
“În proiect sunt implicați trei medici stomatologi care vor face doar controale, fără nicio intervenție în gura pacienților. Rezultatul controlului va fi comunicat părintelui sau tutorelui, pentru ca familia să știe ce are de făcut mai departe.
Am ales să facă parte din program aproximativ 90 – 100 de copii din învățământul primar, pentru că aceasta este vârsta la care se pot face corecțiile necesare, dacă acestea se impun”, declară Raluca Diaconu, purtător de cuvând la Crucea Roșie Bacău
La ora 10.00 începe instruirea copiilor și a părinților, iar în apropierea cabinetului medical se va amenaja un loc de joacă, știut fiind faptul că cei mici se plictisesc repede așteptând la ușa cabinetului medical.
Acţiune de amploare a polițiștilor în mediul rural
Poliţişti din cadrul Poliţiei Municipiului Bacău au acţionat miercuri, 25 octombrie a.c., între orele 07.00-11.00, respectiv 16.00-22.00, pe raza a 46 de comune, pe linia descoperirii şi combaterii comerţului ilicit, a tăierilor ilegale, transportului şi comercializării materialelor lemnoase, a respectării normelor privind circulaţia pe drumurile publice.
S-a acţionat pe un număr de 125 drumuri judeţene şi comunale unde au fost instituite un număr de 10 filtre, fiind efectuate verificări în 34 de unităţi economice. De asemenea, au fost verificate 539 de autovehicule, 88 atelaje hipo, 6 mopede şi 51 de biciclişti, fiind legitimate un număr total de 694 persoane. A fost depistată în flagrant o persoană care a comis infracţiune la regimul rutier, au fost reţinute 3 permise de conducere şi au fost retrase 9 certificate de înmatriculare.
Cu ocazia desfăşurării acţiunii poliţiştii au aplicat 199 de sancţiuni contravenţionale în valoare de 58.665 de lei, au confiscat cantitatea de 510 kg nuci şi 72 de litri de ulei, bunuri în valoare de 4512 lei.
La data de 25 octombrie a.c., poliţiştii au depistat pe raza comunei Cleja un bărbat de 44 de ani, din Bacău, în timp ce oferea spre vânzare ulei de floarea soarelui fără a avea documente de provenienţă.
S-a dispus confiscarea bunurilor, iar bărbatul a fost sancţionat cu amendă în valoare de 1000 de lei.
Poliţiştii au depistat în flagrant un bărbat de 48 de ani, din comuna Tamaşi, în timp ce conducea un tractor cu remorcă pe raza comunei.
Din verificări s-a stabilit că remorca nu era înregistrată sau înmatriculată. S-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul neînmatriculat.
La data de 25 octombrie a.c., polițiști din cadrul Postului de Poliţie Răcăciuni au depistat un bărbat de 68 de ani, din localitate, care poseda mandat de executare a pedepsei cu închisoarea emis de Judecătoria Bacău. Bărbatul în cauză a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 2 luni de închisoare pentru săvârșirea de infracţiuni la regimul rutier și a fost încarcerat la Penitenciarul Bacău.
Sărbătoarea Toamnei la Școala Mihail Sadoveanu
Şcoala Mihail Sadoveanu din Bacău se află la a doua ediţie a evenimentului „Sărbătoarea Toamnei”, cei aproximativ 300 de elevi etalându-şi talentul în confecţionarea costumelor din elemente naturale – crengi, frunze – şi a jucăriilor din fructe şi legume.
Pe holul de la intrare se poate vizita o inedită expoziţie: arici din struguri şi pere, pinguini din vinete, oiţe din varză, ardei iute şi praz, băbuţe din conopidă, gărgăriţe din mere şi măsline, păpuşi din dovleac şi purcepusi din ceapă.
Totodată, copiii au pregătit şi o expoziţie de preparate specifice toamnei: zacuscă, compoturi, dulceţuri, toate ornate cu buchete de flori de sezon. Alte expoziţii cuprind desene, colaje din frunze şi bostani sculptaţi.
Copiii au cântat, au dansat Ciuleandra, au spus poezii şi s-au întrecut într-o paradă a costumelor făcute de ei.
UPDATE: Sâmbătă se lucrează la Serviciul de Permise Auto
Defecțiunea apărută la sistemul de răcire al serverului central a fost remediată joi, spre seară.
În vederea recuperării întârzierilor create, sâmbătă, 28 octombrie 2017, activitățile Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor Bacău se vor desfășura în program normal de lucru cu publicul, mai exact între orele 8.30 și 16.30.
__________________________________________________________
Defecțiuni la serverul Direcției de Permise Auto
La serverul central al Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor s-a produs o defecțiune tehnică.
Din această cauză, joi, 26 octombrie 2017, nu se vor putea desfășura activități cu publicul la nivelul serviciilor centrale și județene.
„Personalul de intervenție lucrează deja pentru rezolvarea situației, anunță Prefectura Bacău. Ne cerem scuze pentru neplăcerile create și vă asigurăm că se depun toate eforturile pentru remedierea situației în cel mai scurt timp.”
Imediat ce situația va reveni la normal, Instituția Prefectului Bacău îi va informa pe cetățeni.
Cărămizile Bisericii „Sfântul Dumitru” sunt oamenii
Șed puțin smerit, în spatele unui șir de credincioși rămași după slujba de dimineață. Să-și ostoiască, prin binecuvântare, păsurile. Sunasem cu o zi înainte la numărul de telefon, afișat la intrarea în Biserica
Sf. Dumitru din Bacău. În capul listei, preot paroh Ioan Pleșcău, urmat de un număr de telefon. Nu credeam că este numărul lui personal. Când a intrat mesageria vocală… am închis. Simțeam nevoia unei comunicări directe, nu cea a unui simplu mesaj. La o așa măreție, cum să nu dai o tură de recunoaștere, prin și pe lângă biserică. Liniște și pace pe la zece și ceva.
Invitație la reculegere dacă vii cu gânduri pașnice și nu te temi de camerele de luat vederi. Te încearcă o profundă trăire pășind singur, peregrin într-un măreț lăcaș. Mirare și bucurie că omul mai poate crea așa ceva, menit să reziste ca simbol. Lumina filtrată prin vitralii, privirile sfinților intrați în veșnicie, covorul moale. O energie care te înalță sau te apasă exact așa cum te gâdilă conștiința. Un domn, cu un mop în mână, mă oprește când deschid ușița de trecere pe lângă altar.
„Pe cine căutați?”… „Este părintele?” „Abia a plecat.” Veniți dimineață, la slujbă, de la 6.30 sau la 12.30, când este masa pentru copii”. De asta stau la rând, la o oră mai matinală. Colaborarea noastră e veche. Mă vede și îmi face un semn din care am înțeles să mai am puțintică răbdare. Un bătrânel și o doamnă mai fermă prin atitudine, mult mai în etate, așteaptă în față. Intru la spovedanie, dar nu pentru păcatele pe care le am. Așa așează Cel de Sus lucrurile. De sărbătoarea Sfântului Dumitru cotidianul „Deșteptarea” numără 8.000 de apariții. Ar fi păcat părinte, zic, să nu apară și o poveste despre cum s-a pus piatra de temelie și a evoluat, până la felul cum arată acum, biserica. Știți cel mai bine cât de „ușor” a fost drumul până aici. L-am luat puțin prin surprindere.
Cei care vin la acea ușă frumos sculptată, caută altfel de răspunsuri. Primesc un refuz politicos, spus cu blândețe. „Nu se cade! Așa, de principiu, câteva cuvinte despre sărbătoare, da! Dar nu! Nu vreau să apar eu la ziar. Nu asta-i important.” Totuși, câteva date de referință trebuie să am părinte, tot insist. Păcat să nu se știe! Stabilim o întâlnire, de discutat în liniște, peste o săptămână. Spre bucuria cititorilor, până la apariția acestui reportaj, ne-am mai întâlnit de patru ori.
Părintele
Să nu pleci la drum după premisa că nu se poate. O cale urmată de părintele Ioan Pleșcău. Nu este genul de om care să vorbească despre el sau să-și asume vreo laudă, privitor la tot ce s-a clădit și există acum. A pus și el umărul. Aliura fizică, impunătoare, te poate induce în eroare până apuci să-l cunoști. Vocea îi este blândă, caldă, înșiruită domol, cu accente și tonalități exersate ani la rând, la slujbe și predici. Îl percepi a fi un om printre oameni, care știe să-ți zâmbească. S-a născut în județul Bacău, în apropiere de Moinești, în anul 1963.
„Am venit pe lume în ajunul Sântămăriei, pe 14 august 1963, când băteau clopotele la vecernia Adormirii Maicii Domnului. Casa în care m-am născut se afla chiar lângă biserica din Ardeoani. Curtea bisericii a fost de altfel și spațiul de joacă al copilăriei mele. De unde chemarea? N-am avut în familie rude care să fi îmbrăcat haina preotească. Primele lucruri de care îmi aduc bine aminte au fost glasul clopotelor și imaginea părintelui preot Mitică Antohie. Sigur, și educația părinților a contat foarte mult. Mama este o femeie foarte, foarte evlavioasă, cititoare permanentă de psaltire. Singura ei mare dorință era să avem gândul la Dumnezeu. Atunci nu știam ce înseamnă asta. În clasa întâi, când învățătoarea ne-a întrebat pe fiecare ce vrem să devenim, eu am spus… preot! O femeie deosebită doamna învățătoare Maria Stratulat! Am înmormântat-o în această toamnă… Era mândră de mine, că am fost singurul din clasă care m-am ținut de cuvânt. De atunci m-au strigat copiii «popa» tot timpul prin școală, până în clasa a zecea.”
Voința face ca lucrurile importante să pară firești. A pornit pe drumul către Seminar, nu înainte de a face un an de ucenicie la Episcopia Romanului. „Acolo am lucrat într-o echipă de 5 restauratori, condusă de maestrul Viorel Grimalschi, veniți din București, care lucrau la prima restaurare a monumentului Catedrala Episcopală Roman. Eram ucenicul lor și mă îngrijeam și de biserică. Episcop era părintele Eftimie, numit Cel Bun. Nu lua niciodată o hotărâre până lucrurile nu se așezau. Am susținut anul următor examen la seminar, la Neamț, și am reușit. Dar zece dintre noi am fost trimiși la Cluj și zece de acolo au venit în Moldova.” Funcționa atunci o strategie, mai mult geo-politică, de a nu ține la un loc tinerii care își continuau studiile, născuți în aceeași zonă. Să nu le treacă alte idei prin cap. Recruții din armată își cărau valizele din lemn departe de casă, absolvenții cu diplome primeau repartiții oriunde în țară, numai în orașul unde aveau adresa de pe buletin, nu.
Anii de formare
„La Cluj, unde am învățat din 1981, până în 1986, având experiența anului de ucenicie de la Roman, mi-a venit mai ușor. M-au numit cântăreț bisericesc. Întâi la biserica unde se cununase Veronica Micle cu profesorul Ștefan Micle, iar în anul trei la Catedrala din Cluj. Acolo am avut o mare șansă, adolescent fiind, într-un centru universitar precum Clujul, să cunosc oameni deosebiți. Preoții de la catedrală, personalitățile mai importante ale orașului care veneau să se roage sau pentru anumite servicii, cununii, sfințiri.
Mergând cu preoții prin centrul orașului, cu Ajunul Bobotezei, am fost surprins să văd că oameni, cu responsabilități și funcții înalte pe vremea aceea, erau atât de profunzi din punct de vedere religios. Abia când intrai cu preotul în intimitate, în casa lui, el își arăta fața lui adevărată. Avea acolo, undeva după o ușă, o candelă aprinsă. Asta mi-a dat curaj. Simțeam România profundă, dincolo de ce se afișa de fațadă. M-a făcut să înțeleg că oamenii adevărați nu-l scot pe Dumnezeu din sufletul lor și nu-l pun pe locul doi. Mai ales că în perioada aceea, Icoana Maicii Domnului de la Nicula, Icoana făcătoare de minuni, era cumva discret așezată în altarul Catedralei de la Cluj. Se suflase, din vorbă în vorbă, că este acolo. Fiind cântăreț, tot timpul în biserică, vedeam multe personalități cum vin să se închine la ea. A fost o șansă pentru mine de a înțelege realitățile vieții, dincolo de ce era la suprafață.”
Viitorul preot nu putea sta deoparte nici de mișcarea studențească. Seminariștii din anii terminali aveau învoire generală, ca seara, în postul Crăciunului, să meargă să colinde pe la toate căminele studențești. „Ne primeau foarte frumos. Studenți la Medicină, la Litere, la toate facultățile care erau. Schimbam impresii, ne făceam prieteni. Apoi, pe 24 ianuarie, în Cluj era o manifestație de amploare care ținea toată noaptea.
Se mergea într-un pelerinaj, în centrul orașului. De la Catedrală, la Piața Matei Corvin, la Piața Mihai Viteazul, cântând imnuri patriotice. Noi, seminariștii, mai concentrați și mai bine puși la punct cu muzica, eram în fruntea grupurilor de studenți, care se tot înșiruiau. Coborau din Hajdeu și din Observator, interminabili. Corul Seminarului era invitat pe scenă în spectacolele care se organizau în Cluj, și la Cenaclul Flacăra a lui Adrian Păunescu.
Ținuta noastră nu era una foarte strictă. Nu neapărat o uniformă. Părintele director ne spunea să fim întotdeauna curați, îmbrăcați decent, chiar dacă haina nu era neapărat nouă. Și ne bucuram de un adevărat respect din partea cetățenilor. Sunt bucuros și că, la vârsta aceea, i-am cunoscut pe arhiepiscopul Teofil Herineanu, un om excepțional, care a fost cândva episcop la Roman, și pe episcopul Iustinian Maramureșanu, vicar, un om al dragostei și al bunătății, responsabil cu seminarul.
Părintele Iustinian oficia slujbele într-o manieră care te transpunea efectiv. Parcă te hipnotiza. Aveai impresia că vorbește, în șoaptă, cu Maica Domnului. În 1986, am terminat seminarul și am fost hirotonit. Între anii 1990 – 1994, am urmat cursurile Facultății de Teologie Dumitru Stăniloaie din Iași, apoi Cursurile de promovare și definitivat.”
Promisiune de suflet
Greu să-ți găsești o parohie. Mai ales când dorești să te întorci mai aproape de origini. A reușit. A ajuns la Lipova, Bacău, unde a slujit până în 1995. „Concurența era foarte mare. Pentru toată Moldova funcționa un singur Seminar la Mânăstirea Neamț. Erau doar 20 locuri… iar candidați, numai din județul Bacău, 123. Parcă mi s-a pus așa, deodată, o povară. Și atunci m-am dus în fața Icoanei Maicii Domnului, m-am așezat în genunchi și am făcut o făgăduință a mea, de suflet, pe care să n-o spun la nimeni. I-am cerut lui Dumnezeu, în ultimul sat să ajung, numai să fiu preot. Dacă nu luam examenul, eram hotărât să mă duc la mânăstire, să mă fac călugăr. La Sihăstria.”
S-a împlinit un vis
Se vede că ruga i-a fost ascultată și nici examenul ușor. S-a căsătorit cu o clujeancă, pe care o cunoscuse prin anul 3, absolventă de Științe economice. Seminarul era alături de facultatea ei. Cu dragoste și încredere, Marilena Aurica a consimțit să-i fie soție. A lăsat aura orașului universitar și l-a urmat pe drumurile colbuite de la țară. Aici, la Lipova, aerul curat, liniștea, respectul enoriașilor pentru tânărul preot și soția lui, au creat condițiile propice să se nască doi copii într-un an, dar nu calendaristic. Ionuț și Felicia.
„Când a împlinit băiatul un an, fata avea 6 zile”. Prima slujbă ca preot, în parohia lui, pentru care se pregătise atâta timp, avea să-i fie iarăși lecție de viață. „Începutul activității mele ca preot a fost în duminica cu pescuirea minunată. Eram foarte entuziasmat, tânăr venit de la catedrala de la Cluj, m-am trezit într-o biserică… goală. Și am citit din evanghelie, cum apostolii au trudit toată noaptea, se străduiseră și n-au prins nimic.
Dimineață Iisus le poruncește să arunce mrejele și ei spun: Doamne, toată noaptea ne-am străduit, dar la porunca ta le vom arunca. Erau sceptici, dar au făcut ascultare. Atunci îi spune lui Petru, nu te teme, de-acum vei fi pescar de oameni. În clipa aceea am intrat în altar, puțin descumpănit, pentru că mă așteptam la o altă atmosferă, oamenii să fie curioși și entuziasmați de noul lor preot. Din păcate, erau foarte puțini și puțin interesați de viața bisericii lor. Cuvântul acela al Domnului am avut impresia că îmi era adresat mie, pentru a mă încuraja. Minunea Domnului vine dacă este însoțită de osteneala ta.”
Oamenii sunt cărțile vii, sufletele credincioșilor noștri
„În 1995, văzând că lucrările la biserica de la Narcisa stagnau, m-am dus la Prea Sfințitul Ieftimie și l-am rugat să-mi dea un transfer, de la Lipova aici. Aici totul era la stadiul de început. Nu știam ce pot face. Parohia de la Izvoare a vrut să ridice, din 1990, o biserică nouă. Acolo aveau o capelă mică și cartierul acesta mare avea nevoie de un lăcaș, pe măsură”. Știu că săpăturile au început în 1991. Am fotografii de atunci. Enoriași, fețe bisericești, reprezentanți de la primărie de pe vremea CPUN-ului (Consiliului Provizoriu de Uniune Națională), au fost prezenți lângă piciorul podului de la Narcisa, când s-a turnat primul cancioc la fundație.
Inițiativa a aparținut parohiei din Izvoare, preot Valerian Chelaru. Piatra de temelie a fost pusă în 1991. În timp, cu ajutorul oamenilor și a părintelui Ioan Pleșcău, care a dus mai departe truda, având ca temelie credința că nu poziționarea, puțin atipică, a construcției în sine, ar creea îndoială. „Răsăritul este Hristos. Aici nu puteai demola nici blocurile, nici podul. Am primit binecuvântarea ierarhului pentru asta”. Perioada de tranziție, trecerea la economia de piață, țepele date la bănci și lipsa fondurilor, au oprit lucrările. Nici biserica Sf. Neculai din centru, gândită ca o viitoare catedrală, începută un an mai târziu, nu depășise la cinci ani după Revoluție, stadiul de fundație.
Dumnezeu n-o să-ți ceară ce nu poți face
„Am pornit atunci cu încredere în Dumnezeu și în oameni. Nu poți să impui nimic, nimănui. Dar dacă mergi în frunte, pentru o faptă bună, și ei vin după tine, totul decurge de la sine. Eram primul pe șantier și plecam ultimul, în fiecare zi. Am construit prima dată un paraclis, din lemn. Și apoi tot am continuat. Aici era o cruce, la care candela nu se stingea niciodată, indiferent de vreme, și florile erau proaspete. Era un grup de femei care purtau grijă, sperau și se rugau. Pe 2 iulie 1995, într-o duminică, am ținut prima slujbă după ce am fost numit. Pe un teren viran, sub cerul liber, înconjurat de sute de oameni.
La liturghie, sărbătoream și ziua lui Ștefan cel Mare, am cântat: s-arătați prin fapta voastră/ tuturor necontenit/că prin neamul lui în lume/ Ștefan Vodă n-a murit. A doua zi ne-am apucat de treabă.” Părintele a realizat organizare proprie de șantier și a demarat lucrările. Și-a alcătuit o echipă de meseriași, ferari betoniști, oameni care lucraseră la Casa Poporului, dulgheri, zidari. A tras curent, a achiziționat scule și mașini de prelucrat, fasonat, circular, ghilotină. În felul acesta a redus din costuri.
„Noi n-am avut un ordonator de credite să ne ajute. Și să te uiți dimineața spre cer și să întrebi: Doamne? Cu ce și cum să facem? Gândul bun vine. Pentru că Dumnezeu n-o să-ți ceară ce nu poți face.” Veneau și enoriașii din zonă să dea o mână de ajutor la descărcat, cărat. Ideea era să se lucreze constant. Era greu cu materialele pentru construcție. Prețurile crescuseră. „Nu mai aveam beton. M-am dus la CASBETON, firma care producea. Era atunci acolo, contabil șef, un domn pe care-l chema Guță Știucă. Îl respect mult. Avea să ajungă apoi primar la Parincea. Omul acesta m-a învățat efectiv să pescuiesc. În ce sens? Mi-a dat o listă. Uite părinte aici numerele de telefon de la toți directorii de la firmele din Bacău și fiecare cu ce-ar putea să te ajute. Și de acolo am pornit, bătând pe la uși.
Am avut șansa să întâlnesc oameni deosebiți, cu credință în Dumnezeu: Constantin Radu la SCUT, Ion Samachiș, la IMU, Dumitru Cojan, la Subex. Grigore Filip și Doru Damaschin la Aerostar, Viorel Rusu la Rustrans, Călin Mihai Șlic și Corneliu Saftiuc, la Conbac, Viorel Șoșu, la Soma, și mulți alții. M-au ajutat la transport, cu macara, cu pietriș, ciment, cărămizi, forță de muncă. Atât ei, cât și angajații acelor întreprinderi. Ajutor am primit și din partea primăriei. Când am venit eu, erau dați de Consiliul Local doar 1200 de metri pătrați pentru parohie.
Puțin pentru ce gândeam că ne trebuie aici. Primarul Dumitru Sechelariu, aflat atunci la primul mandat, ne-a venit în sprijin. În 1996, am mai primit o suprafață de teren, diferența până la 4.208 metri pătrați, pe care îi avem intabulați astăzi. Când s-a înălțat biserica, tot Dumitru Sechelariu a propus spre aprobare în Consiliul Local, ca o suprafață de 5.000 de metri pătrați din cimitirul de la Sarata să fie acordați spre folosință parohiei Sf. Dumitru, pentru locurile de veci. De ajutor ne-au fost și enoriașii, prin contribuțiile lor, precum și împlicarea Consiliului Parohial. ”
Moaștele Sfântului Dumitru
În luna lui august 2003, aeroportul din Iași era în reparație. Delegația din Grecia, venită să stabilească aducerea sfintelor moaște ale Sfântului Dumitru acolo, de sărbătoarea Sfintei Parascheva, a venit să ia avionul de la Bacău. Coloana de mașini a oprit în dreptul bisericii, la semafor. Înalt Preasfințitul Ioachim, care-i însoțea, a fost întrebat ce hram are biserica. Părintele Ioan Pleșcău a aflat a doua zi, că în aeroport, cât stăteau în așteptare, Preafericitul Daniel, Mitropolitul Moldovei, Arhiepiscopul Hristodoulos al Greciei și actualul Arhiepiscop Ioachim Băcăuanul au hotărât sfințirea ei… în octombrie.
„Am fost întrebat dacă sunt în stare să pregătesc totul și am spus da. După care am început să mă dezmeticesc și să înțeleg ce înseamnă da-ul acela. Aveam macaraua aici, curtea nu era betonată, gardurile nu erau făcute. Doar două luni să gestionez sfințirea bisericii! A fost un timp pe care n-am să-l uit niciodată. Nu știam dacă e zi, dacă-i noapte, dacă am mâncat, dacă n-am mâncat. Culmea, oamenii mă întrebau în primăvară, când am să sfințesc biserica. Parcă presimțeau ceva. Nu știau cât mai e de muncă. Trebuia pictat interiorul. Am terminat pregătirile la timp. Momentul acela a fost cel mai frumos eveniment din viața mea. Ca o încununare. O biserică este ca o mireasă. Atunci trebuia să se întâmple, când au venit și moaștele Sfântului.
Cred că o să plec în veșnicie cu imaginea aceea, în seara de 17 octombrie, când totul era gata și au început să sosească delegațiile, invitații. Intersecția s-a umplut de popor și fanfara jandarmeriei a făcut o primire excepțională când a ajuns racla. Ploua torențial dar nimeni nu a plecat. Pelerinajul la moaștele Sfântului a durat trei zile. Biserica a fost sfințită a doua zi. Vedeți, când Dumnezeu picură ajutorul lui, toate se rezolvă. Pentru acestea trebuie să mulțumesc administrațiilor din Bacău pentru sprijinul pe care l-au acordat bisericii. Ar mai fi ceva. La sfințirea bisericii, a fost un gest frumos…
A rămas numai Dumitru Sechelariu, însoțit de fratele Sergiu și de Neculai Lupu, președintele Consiliului Județean. Atunci au intrat prima dată împreună în biserică. Impresionați de măreția construcției, m-au întrebat: Ce urmează să faceți? Am răspuns: să pictăm biserica! Pe loc Dumitru Sechelariu a oferit un sprijin financiar cu care am început pictura și vitraliile. A fost un om cu suflet bun și credință în Dumnezeu, alături de noi și biserică.”
În acel an, părintele Ioan Pleșcău a primit Premiul de Excelență al ziarului „Deșteptarea”. Titlul de Cetățean de Onoare al orașului Bacău fiindu-i decernat anul trecut.
Minunea vine dar trebuie și tu să te ostenești
După ce slujbele au început să se țină în biserică, a apărut necesitatea ca în preajma ei să existe un așezământ unde să se poată desfășura și activitățile specifice unei comunități de creștini. Așa a apărut așezământul social filantropic Mitrovița. Unde copiii, cei cu anumite nevoi sociale, să poată servi o masă caldă. În medie, cam 50 de persoane zilnic. Așezământul este dotat cu o linie de bucătărie modernă, oferită de Dedeman, bibliotecă, sală de conferințe și spațiu pentru activități extrașcolare. Ulterior s-a construit și Paraclisul bisericii, care a primit numele Sfântului Dimitrie Basarabov. Pictura a fost realizată de artistul
Mihai Gabur, acoperind o suprafață de peste 4.000 metri pătrați iar vitraliile și mozaicurile sunt creația artistei Cristina Pantazi Dadalica. Promisiunea tânărului viitor preot, Ioan Pleșcău, păstrată pentru sine, făcută în fața icoanei sfinte la Mânăstirea Neamțului, a fost… să înalțe o biserică!
Fotbal feminin/ Liga 2: Au spart gheața
Prima victorie stagională pentru divizionara B de fotbal feminin a Bacăului, Măgura 2012.
Duminica trecută, „Pisicile roșii” s-au impus în fața unei alte formații aflate pe sec, Navobi Iași, trecându-și în cont primele 3 puncte din actuala ediție a Ligii 2. Ieșencele au condus cu 1-0 și 2-1, gazdele egalând prin Roxana Mateuță în min. 48, respectiv Anca Bărbulișteanu, în min. 63.
Pe final, „Pisicile” au zgâriat din nou, de data aceasta decisiv, Roxana Mateuță transformând pentru 3-2 penalty-ul acordat de Sergiu Mavriche în urma unui fault comis asupra Amaliei Aldea.
Băcăuancele urcă pe locul 6 (din 8) și se pregătesc de o deplasare la Reghin, pe terenul „lanternei” Viitorul. Contra Iașiului, „Pisicile” au evoluat în formula: Iulia Jitaru- Larisa Botezatu (’90 Corina Chelmuș), Irina Andrieș, Roxana Mateuță, Anca Bărbulișteanu, Diana Burcă (’53 Maria Panțîru), Amalia Aldea, Alina Ardeleanu, Andrea Bujor, Andra Cernat (’72 Anca Pintilie), Adina Cernat (’46 Diana Rotaru).
Peste 9.000 de băcăuani poartă numele Dumitru și derivate din acesta
Curiozitatea ne-a împins anul acesta să aflăm câte persoane din județul Bacău poartă numele Dumitru și derivate din acesta. Conducerea Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din subordinea Ministerului Afacerilor Interne ne-a satisfăcut curiozitatea și a căutat în statistici.
Astfel, în Registrul Național de Evidență a Persoanelor (RNEP), în județul Bacău există 8.791 de bărbați și 352 de femei cu numele Dumitru/Dumitra sau derivate din acestea.
Bărbații care poartă numele Dumitru sunt 8.638, Mitică (77), Dimitrie (35), Mitruț (10), Mitu (9), Dimitri (6), Mitru (5), Mitrică (3), Dumitrache (3), Dima (2), Dimitru (1), Dumitrică (1), Mituș (1).
În ceea ce privește prenumele feminine, Dumitra este în top cu 260 de purtătoare. Urmează Dumitrana (40), Dumitrița (24), Mița (18), Dimitra (3), Demetra (3), Dumitrica (2), Mitica (1), Mitra 1.
Dacă ar fi să ne raportăm doar la municipiul Bacău, datele statistice arată că avem persoane cu următoarele prenume: Demetra (6), Dimitra (1), Dumitra (38), Dumitrana (1), Dumitrica (8), Dumitrița (81), Mitica (1), Mița (8), Dima (5), Dimitri (2), Dimitrie (84), Dumitrache (2), Dumitriu (2), Dumitru (1.751), Mitică (81), Mitrea (4), Mitrel (1), Mitrică (1), Mitru (2), Mitruț (4), Mitu (1), Mituș (2).
Datele ne-au fost furnizate de comisar șef de poliție, Aurel-Cătălin Giulescu.
Diamantul din Carpați
Așa este recunoscut în literatura de specialitate barajul de la Poiana Uzului din județul Bacău, denumire pe care obiectivul a căpătat-o atunci când a fost construit, fiind primul baraj de acest tip, cu contraforți, din România. Așa cum ne-a povestit șeful de obiectiv, inginerul Mihai Gheorghiu, spre deosebire de marea majoritate a barajelor din lume, acesta este format din mai multe bucățele, fiecare pilon din aval lucrând independent față de ceilalți, ceea ce-l face foarte elastic și rezistent la cutremure.
Lucrările la baraj au fost începute în anul 1965, iar prima umplere a lacului a fost făcută în 1972. Scopul principal a fost crearea unei acumulări care să asigure alimentarea cu apă potabilă a județului Bacău. Suplimentar, se poate produce energie electrică. În acest sens, sunt montate două turbine, una de 0,75 MW/h care este funcțională non-stop, cu excepția perioadei de revizie, și una de 3,5 MW/h care este pusă în funcțiune când este surplus de apă. Energia electrică obținută intră în sistemul național de energie.
Satul de sub lac
Puțină lume știe că denumirea barajului, Poiana Uzului, vine de la un sat, care a fost inundat în 1967 și care acum se află pe fundul lacului. Da! Satul există și astăzi, sub apă, la o adâncime de aproximativ 70 de metri, barajul având înălțimea de 82 de metri. Când s-a întâmplat nenorocirea, locuitorii acelui sat au fost strămutați într-un cartier periferic, care ulterior a luat aceeași denumire – Poiana.
Zona de la Barajul Valea Uzului este și acum absolut fabuloasă, cu un potențial turistic pe măsură, pentru cei care ar vrea să investească aici. Peisajele îți taie respirația, iar tabloul de toamnă este de-a dreptul mirific. Oamenii locului spun că pe vremuri mai erau unele restaurante și terase de unde puteai să admiri priveliștea și să petreci un timp de bună calitate. Din păcate, astăzi nu mai e mare lucru.
„Turismul este slab dezvoltat în zonă în primul rând din cauza drumurilor foarte proaste”, ne-a spus șeful barajului de la Poiana Uzului. Inginerul Mihai Gheorghiu totuși speră că lucrurile se vor îndrepta din acest punct de vedere, mai ales că a înțeles că în următorii doi, trei ani, drumurile vor fi reparate, poveste pe care a mai auzit-o în ultimii ani, mai ales în preajma alegerilor.
Baraj păzit
Barajul are în momentul de față 20 de angajați. În urmă cu 25 de ani, când a venit prima dată la acest obiectiv, inginerul Gheorghiu spune că a găsit 48 de angajați. Între timp s-a modificat modul de lucru, multe instalații s-au automatizat, cam 60%, dar personalul este în acest moment la limită. Interesant este că accesul efectiv la Barajul de la Poiana Uzului este interzis. Explicația o primim tot de la șeful acestui obiectiv… strategic: „Fiind obiectiv pentru alimentare cu apă potabilă, spre deosebire de Bicaz de exemplu, este interzis prin legea apelor agrementul. După atentatele din 11 septembrie 2001 din America s-au introdus niște restricții. Barajul nostru s-a încadrat la «obiective speciale» care trebuie păzite de unități speciale.”
Imagini care nu pot fi văzute
Mai intersante decât imaginile cu barajul și lacul, dintr-un anumit punct de vedere, sunt zonele de jos și interiorul barajului, care nu pot fi vizitate fiind obiectiv strategic. Despre acestea putem să vă spunem că acolo, la interior, sunt toate instalațiile de captare și transport a apei la care se adaugă o mulțime de aparate de măsură și control prin care se verifică starea barajului. A fost interesant să aflăm și faptul că s-au făcut tot felul de calcule și simulări cu ce s-ar întâmpla dacă barajul de la Poiana Uzului ar ceda. Scenariu este demn de un film SF în toată regula, în care toată zona spre Adjud ar fi rasă de pe fața pământului de viitură.
Cea mai mare viitură
Privind către viitor, inginerul Gheorghiu nu vede ceva ieșit din comun în ceea ce privește creșterea productivității explicația fiind foarte simplă: „Mai mult nu prea este nevoie pentru că necesarul de apă a scăzut după 1989 cam de șapte ori. Înainte, cam 7 metri cubi pe secundă livram către industrie, către platforma Borzești. Cum aceasta nu mai există, nu mai este nevoie de debitul pe care noi îl dădeam.”
În același timp am primit și răspunsul la întrebarea despre debitul necesar din acest moment pentru județul Bacău, un metru cub pe secundă, mult sub posibilitățile obiectivului. Șeful barajului ne-a mai povestit fugitiv și de anul 2005 când s-a înregistrat cea mai mare viitură din istoria acumulării, o situație gestionată foarte bine în urma căreia s-a evitat ajungerea sub ape a unei mari părți din Dărmănești.
Modest însă, inginerul Mihai Gheorghiu nu ne-a spus și faptul că pentru modul în care a gestionat situația creată de inundațiile din 2005, chiar de ziua sa de naștere, a fost decorat de președintele Traian Băsescu la Cotroceni cu „Ordinul pentru Merit în grad de Cavaler”.
Barajul de la Poiana Uzului, caracteristici:
– baraj cu contraforți,
– înălțime 84 m,
– lungime 507 m,
– lungimea lacului 3,75 km,
– suprafața lacului 334 hectare,
– volum 98 milioane mc,
– adâncimea maximă a lacului 64,7 m.
„Vrem un patronat reprezentativ pentru comunitatea de afaceri băcăuană”
interviu cu Dan-Paul Mălin Popa, noul președinte al Patronatului județean al IMM
Noul președinte al Patronatului Județean Bacău al Întreprinderilor Mici și Mijlocii (PJIMM) este, din luna septembrie, dr. ing. Dan-Paul-Mălin Popa, directorul Direcției Resurse Umane și Inginerie Industrială al Aerostar Bacău. Este de 30 de ani angajatul fabricii de avioane din Bacău, inițial inginer proiectant, după care, la absolvirea Facultății de Drept, consilierul directorului general. Apoi a devenit șeful Departamentului Resurse Umane, unde a lucrat 20 de ani. A urmat, și un MBA în Managementul și Administrarea Afacerilor și are un doctorat în management și inginerie industrială cu o teză pe managementul resurselor umane. Concomitent a predat, timp de zece ani, în învățământul superior, la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău și la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași. Este și președintele Comitetul Local de Dezvoltare a Parteneriatului Social (CLDPS) Bacău și a condus mai multe proiecte cu fonduri europene, iar în altele a fost partener.
– Cum ați ajuns, domnule președinte, de la marea industrie din care face parte compania Aerostar în sfera IMM-urilor?
– Eu lucrez în societatea Aerostar, care este membru în PJIMM pornind de la faptul că la nivelul județului Bacău celelalte patronate nu mai au reprezentativitate recunoscută. Astfel, pentru anumite conjuncturi de reprezentare locală, Aerostar valorifică o colaborare cu PJIMM. În plus, am cunoscut-o pe doamna Gina Plantos, președinta de până acum a organizației, ca pe un om în care poți avea încredere și a fost ușor să legăm o colaborare. Dar, pentru că Aerostar este o întreprindere foarte mare, Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii (CNIPMMR), din care face parte PJIMM, ne-a introdus într-o structură elitistă, în Consiliul de Excelență, din care fac parte firme reprezentative din toată țara. Astfel am avut anumite activități împreună cu PJIMM, dar relația s-a apropiat și mai mult acum doi ani când eu, desemnat de Aerostar, am intrat în CLDPS pentru promovarea învățământului profesional și tehnic. M-am implicat activ, pentru că noi avem interese în formarea forței de muncă. Aveam nevoie si de o structură de tip ONG pentru atragerea de fonduri și astfel am ajuns la colaborarea cu PJIMM.
– Cum vedeți mișcarea patronală de la noi?
– E o mare efervescență în lumea IMM-urilor, care sunt într-o mare dinamică a domeniului lor. Unele apar, alte dispar. Însă, în Bacău mai avem o problemă: Camera de Comerț, care nu e un patronat, are unele probleme, iar legătura cu mediul de afaceri va fi foarte greu de făcut. Deci, cel mai important lucru de urmărit în perioada următoare este legat de o coeziune mai mare între membrii PJIMM, dar și atragerea de noi membri pentru a întări puterea lui. Urmează reprezentarea intereselor membrilor pe plan local și național, implicarea în activități care să promoveze firmele, produsele și serviciile lor. Ne vom implica într-o activitate nouă din punct de vedere al inițiativei în Bacău, anume că, prin susținerea CNIPMMR, dar și cu implicarea Ministerului Economiei, vom organiza aici, pe 16 noiembrie, manifestarea „Invest in Romania”, pentru care trebuie să facilităm participarea unor investitori care sunt interesați de Bacău, contacte între mediul de afaceri și posibilii investitori sau posibilitatea ca unii oameni din mediul de afaceri să reinvestească tot în Bacău, în alte domenii de interes. Trebuie să vedem dacă se cristalizează idei pentru următoarele programe de infrastructură, care sunt o problemă în Bacău (a se vedea Centura Bacăului, legătura de transport rutier cu Ardealul etc.). Poate am putea fi un facilitator pentru a împinge acest subiect la o rezolvare mai rapidă, cu ajutorul investitorilor.
– Practic, prin „Invest in Romania” începeți mandatul cu o acțiune în forță.
– E o problemă de conjunctură, dar va fi o acțiune în forță. CNIPMMR a discutat, în acest sens, cu Ministerul Economiei și a stabilit pentru Bacău data de 16 noiembrie. Ne-a cam luat din scurt, noi fiind acum în reașezare cu noua echipă de conducere a PJIMM, dar vom încerca să avem un eveniment util și bine organizat, să ne mândrim cu el la nivel de comunitate. Vom fi sprijiniți de Prefectură, de Consiliul Local, de primar, de câțiva sponsori. Vom avea invitați, inclusiv atașați economici de la ambasadele din România. După această acțiune va trebui să punem în operă obiectivele pe care ni le-am stabilit pentru următorii patru ani, care sunt consistente pentru consolidarea PJIMM.
– La ce obiective vă gândiți?
– Avem o listă de priorități aprobată în Adunarea Generală a PJIMM, din care primul obiectiv este Creșterea coeziunii membrilor patronatului județean, pornind de la faptul că până acum, deși președintele lui a făcut multe lucruri bune, unii membri nu s-au implicat. Vrem să venim acum cu un suflu nou, să lucrăm mai mult împreună. De aceea, al doilea obiectiv este Identificarea intereselor comune ale membrilor, pentru a găsi metodele și căile potrivite pentru promovarea lor. Cred că în ultimii ani au dispărut unele interese și au apărut altele noi. Oricum, nu cred că e cineva care ar putea să spună care ar fi cele mai importante cinci-șapte tipuri de interese de care un patronat cu o structură destul de diversificată de firme e preocupat pentru interesele afacerilor lor, care să conducă la dezvoltarea sau consolidarea firmelor, la obținerea de profit, la promovarea produselor etc.
Alte obiective prioritare sunt Promovarea, susținerea și apărarea intereselor PJIMM la nivelul structurilor administrației publice locale și centrale reprezentate la nivel județean, Promovarea și susținerea intereselor membrilor care țin de legislativ sau de politicile naționale ori regionale.
Sunt și alte obiective importante pentru consolidarea poziției noastre: Atragerea de noi membri sau Contribuția patronatului la organizarea unor evenimente care să promoveze firmele și produsele lor.
– Anvergura PJIMM este una județeană. Câți membri are acum?
– Circa 150 de firme afiliate, dar eu cred că pot fi mult mai multe. Cu multe firme s-a colaborat, dar probabil nu s-a insistat pentru aderarea lor la patronat. Cu mai mulți membri pot apărea idei noi, lideri noi. Pentru că s-a modificat Legea dialogului social și reașezarea patronatelor și a sindicatelor s-a făcut pe sectoare de activitate, s-a creat o mare bulversare, dar în Bacău nicio altă confederație patronală nu a ajuns să aibă reprezentativitate. Noi vrem să atragem în rândul nostru inclusiv firmele foarte mici, microîntreprinderile. Dar și mai mult m-ar interesa să atragem firmele din mediul industrial. Industria în Bacău reprezintă circa 60% din PIB. Nu-i ignorăm nici pe cei din agricultură, o ramură economică foarte importantă. Nici serviciile, turismul, transporturile, comunicațiile etc.
Solonţ: Proiecte finalizate, proiecte majore în derulare
Consiliul Local şi Primăria Solonţ şi-au propus, pentru anul 2017, câteva proiecte ambiţioase, majoritatea fiind axate pe refacerea şi modernizarea infrastructurii rutiere din cele trei sate ale comunei (asfaltare drumuri, construirea de poduri, podeţe), altele care privesc infrastructura şcolară, dotarea instituţiilor de cultură etc.
După finalizarea, în 2016, a investiţiei de modernizare şi asfaltare a drumurilor comunale 183 şi 183A (Solonţ – Sarata- Cucuieţi), pe o lungime de 5,7 km, cu o valoare de aproape şase milioane de lei, peste două luni, inundaţiile din acel an au distrus o mare parte din lucrări, fiind necesari alţi 200.000 de lei, pentru refacerea lor.
Cu toate acestea, administraţia locală a continuat programele de investiţii propuse, astfel a fost complet modernizată Biblioteca comunală (acoperiş, termoizolaţie exterioară, tâmplărie interioară şi exterioară, parchet etc.), s-a achiziţionat o autospecială necesară Serviciului Public pentru Situaţii de Urgenţă, în valoare de 426.022 lei fără TVA. A fost inaugurat şi dat în folosinţă un cabinet stomatologic, Aşezământul filantropic de la Sarata, a acordat un sprijin financiar substanţial bisericilor din comună, iar la Cucuieţi a fost construită o biserică romano-catolică nouă. Pentru asigurarea apei potabile, la Şcoala Solonţ a fost forat un puţ, iar la Şcoala din Cucuieţi a fost montată o centrală termică modernă.
Acum sunt în faza finală de depunere a şase proiecte prin PNDL, de modernizare a DC 183, DC 184 Cucuieţi, a DJ 117A, construirea unui pod peste pârâul Cucuieţi, modernizarea iluminatului public, primele două având deja finanţare, urmează proiectarea şi execuţia lucrărilor.
„Suntem încrezători că proiectele noastre vor deveni eligibile, pentru două deja am semnat contractele de finanţare, alte două sunt incluse pe lista de investiţii noi prin subprogramul „Aşezăminte culturale”, finanţat prin Compania Naţională de Investiţii. Urmează, aşa cum m-am angajat în campania electorală, să finalizăm şi proiectul pentru construirea unei baze sportive la Şcoala Solonţ”, ne-a declarat Eusebiu Alexandrescu, primar al comunei Solonţ.
Selgros caută Pasiunea.ro
Despre celebrul hypermarket Selgros cred că toată lumea știe câte ceva. Poate că cei mai mulți cunosc și sloganul „Club pentru profesioniști și pasionați. De bunătățuri”. Un slogan care de ceva timp conține acest termen – „pasionați”, care stârnește oarecum interes. Ce să înțelegem prin „pasionați”? Evident, ne putem gândi la foarte multe. Eu cred că e vorba de pasiune pură. Acolo unde cei pasionați cu adevărat merg până la capăt. Și asta face din Selgros un loc în care oamenii, pasionați, se întâlnesc și crează legături, socializează, fac schimb de impresii, practic evoluează împreună. Nimic din toate astea nu ar fi putut exista dacă la mijloc nu ar fi oamenii. Oamenii de la Selgros, care dincolo de orice, sunt o echipă. O echipă bine sudată, o echipă bine pregătită, o echipă dedicată pasiunii lor. Nu sunt cuvinte mari, ci sunt cuvinte constatate din discuțiile pe care le-am purtat cu o parte din oamenii de la Selgros Bacău. Să-i cunoaștem împreună!
CRISTI BUCUR
Cristi Bucur este șef de departament la Selgros Bacău de 10 ani. Își amintește că a venit la Selgros în 2007, la un an după ce hypermarketul s-a deschis în Bacău. După ce a trecut de interviuri a început munca și timp de șase ani a făcut naveta Onești-Bacău. A fost foarte greu pentru că două ore pe zi le pierdea numai cu transportul, dar avea motivația că la serviciu se simțea împlinit. „Practic, într-o lună o zi o pierdeam pe drum”, mai spune Cristi Bucur care ne-a povestit cum începea fiecare zi din acea perioadă: „Mă trezeam la ora 3.00 pentru că la 4.30 trebuia să fiu la magazin.” Era o perioadă titanică și era foarte greu pentru toată familia lui. Fiica sa avea doar un an, însă după ce soția a terminat rezidențiatul la Iași au hotărât să se mute în Bacău, un oraș cu mult mai mult potențial. Asta s-a întâmplat în 2013 și de atunci lucrurile s-au schimbat. Cristi își amintește cu plăcere momentul când a simțit că este locul în care trebuie: „Era în 2009 și eram la primul meu inventar anual. A ieșit bine sută la sută și am avut satisfacția că lucrurile au decurs cum trebuie. Astfel, am avut confirmarea că se poate și mai mult. Am primit încredere din partea conducerii și de atunci totul a fost pe o pantă ascendentă.” Apoi ne-a povestit cum s-a dezvoltat magazinul din Bacău, cum conducerea a reușit să sudeze echipa și să promoveze oamenii în funcții superioare ceea ce a dus la creșterea performanțelor profesionale. Recunoaște că „s-au făcut compromisuri și sacrificii, dar fără aceste elemente nu ai cum să răzbați, pentru că nu-ți pică de nicăieri”. A învățat foarte multe aici și i-ar plăcea să deschidă un bussines pe parte de parteneriat. Cu toate acestea, nu știe unde-l va purta viitorul. Cert este că-și duce pasiunea mai departe!
CELINA ASAVEI
Atunci când deschizi ușa de la compartimentul „Personal” ești întâmpinat de chipul blând și surâzâtor al Celinei Asavei. „Colega de la personal”, așa cum îi spun colegii, în ciuda faptului că poți spune că e abia ieșită de pe băncile liceului, are deja 10 ani de când e în Selgros. „Sunt mulți ani de când sunt aici. Și spun asta pentru că inițial, în primele zile, când m-am angajat aici, am zis că stau trei luni și plec”, a povestit Celina, absolventă de Facultate pe profil matematică-fizică, care a vrut să predea, dar… nu a fost să fie. A devenit salariatul acestui magazin urmare a unui anunț de angajare pe care Selgros l-a publicat în ziarul Deșteptarea. S-a prezentat și s-a angajat pe postul de casier. „Cred că patru ani am stat la case, după care am primit propunerea să mă duc la supraveghere case, un fel de șefa casierelor”, și-a continuat povestea „colega de la personal”, care într-o primă fază a fost în dubii dacă să accepte sau nu noua funcție. După ce a spus „da”, a fost chiar încântată, iar după trei ani în această poziție a primit și cheile de magazin, ținând locul șefilor de departament când aceștia erau plecați din unitate urmare a unor motive obiective. Apoi a primit o nouă propunere, de această dată din partea directoarei, urmând să-i fie asistentă, lucru care s-a și întâmplat pentru o perioadă de un an și jumătate. „Doamna director avea întâlniri mereu cu diverși oameni, interesanți, importanți, de la care am avut foarte multe de învățat. După cum observați, tot timpul am lucrat cu oameni. Cred că toate acestea m-au dus la resurse umane, un loc unde-mi place”, a încheiat Celina Asavei de descris traseul profesional de la Selgros Bacău, specificând că toate funcțiile pe care le-a ocupat le-a făcut cu plăcere și că toată experiența pe care a acumulat-o au făcut-o să devină profesionistul de azi. „Explicația este simplă. Trebuie să faci totul din pasiune și să nu privești ce ai de făcut ca pe o corvoadă. Pentru mine nu e greu. Nu mai spun că aici este cel mai potrivit loc în care să te dezvolți și este locul în care orice problemă are rezolvare”, a mărturisit Celina. Concluzionând, cei zece ani n-au fost mulți pentru că a muncit din plăcere. De altfel, nu se vede în altă parte pentru că face parte dintr-o companie puternică, stabilă, care îi asigură un viitor liniștit. Mai mult decât atât, echipa cu care lucrează este un grup de profesioniști pe care-i leagă, printre altele, pasiunea pentru jobul lor.
DANIEL HERCIU
O situație oarecum similară am întâlnit la Daniel Herciu, șeful departamentului Relații cu Clienții, care este în Selgros Bacău de 11 ani. „Imediat după ce am terminat liceul, m-am angajat aici, la Selgros, pe funcția de lucrător comercial pe raionul băuturi”, își începe povestea Daniel Herciu, care ne-a mărturisit că s-a angajat în primă fază ca să devină independent din punct de vedere financiar față de părinți: „era trecerea de la liceu la facultate, trebuia să am bani să ies în oraș… și au trecut 11 ani de atunci”. După ceva timp a avansat pe postul de adjunct șef raion băuturi, a preluat funcția de șef raion băuturi după care a ajuns consilier Relații pe Partea de Distribuție Clienți. După toate acestea, a urmat provocarea cea mai mare și a avansat în funcția pe care o ocupă și în ziua de astăzi. Cum au fost cei 11 ani în Selgros? „Au fost cu de toate. A fost și perioada cu criza (economică, n.r.) când a fost o presiune mai mare și a trebuit să supraviețuim, am supraviețuit și chiar am crescut. A fost dificil, dar nu greu”, a continuat Herciu care a specificat că cele mai mari bucurii din punct de vedere profesional le-a avut când avansa în funcție, pentru că pe lângă faptul că făcea ceea ce-i plăcea, făcea totul și bine. Iar avansarea venea ca o recunoștință pentru tot ce făcea, ceea ce îi dădea și încredere. Dar să fi fost totul pe roze? „Totul a fost în regulă. Poate la început, când eram în primul an și nu stăteam prea bine, tehnic vorbind. Am mai spart niște sticle și a trebuit să scot niște bani din buzunar. Dar așa am învățat”, a mai spus șeful departamentului Relații cu Clienții de la Selgros Bacău. Tânăr fiind, a avut modele de urmat. Atunci îl admira profesional pe șeful de raion Dan Hârlea, care astăzi este șef departament la divizia Food, iar acum, când este șef la Relații cu Clienții, o are model pe Irina Stănciuc, director Selgros Bacău. „Este firesc să fie așa, pentru că de când este dumneaei director, vorbesc cifrele, dar și oamenii. Este director de vreo 7-8 ani, iar noi suntem vreo 30 de oameni care avem 10 ani vechime și foarte mulți cu 5-7 ani. Suntem o echipă, pot să afirm, o echipă de succes”, își justifică afirmațiile Daniel Herciu, care a mai spus că de aproape patru ani, de când ocupă o funcție de conducere, are mai multă interacțiune cu directorul Irina Stănciuc și a început să vadă altfel lucrurile. Și se referă aici la… pasiune. „Sunt de 11 ani aici. Când am venit prima dată am zis că stau 3 luni. Și astăzi sunt aici pentru ca fac lucrurile cu pasiune. Cât va exista pasiune voi fi aici”, ne-a mărturisit Daniel Herciu.
Și astfel, stând de vorbă cu oamenii de la Selgros Bacău, am aflat ce se înțelege prin „pasionați”. Oameni tineri, oameni frumoși, oameni care pun ceva din sufletul lor în ceea ce fac. Ei sunt oamenii de la Selgros. „Club pentru profesioniști și pasionați. De bunătățuri”.
Laurențiu Munteanu, primarul din Blăgești: „Am comuna lipită de suflet”
În urmă cu mai bine de un an am publicat un interviu în care sintetizam dorurile primarului din Blăgești, Laurențiu Munteanu. Am revenit, pentru a vedea cum se mai zvârcolesc aceste doruri în portofoliul său managerial…
„Școala îmi este lipită de suflet, zice primarul. Toate școlile au wireless. După-amiaza și seara poți vedea mulți copii care vin în jurul școlilor și butonează, butonează… În școlile din Blăgești și Buda am instalat camere de supraveghere în interior și exterior. Ne interesează securitatea copiilor.
Avem peste tot asigurate combustibilul, accesul la apă, autorizațiile sanitare, împrejmuirile. Am investit în material didactic, aparatură IT. Școala veche din Buda a fost termic anvelopată, are acoperiș nou. Școala din Valea lui Ion e pe cale să aibă aceste bucurii. La Blăgești am pus la dispoziția CNI o suprafață de 4000 de m.p. pe care va fi construită o sală de sport cu o tribună de 180 de locuri. Suntem cu documentația în avizări optimiste.
La Poiana Negustorului, în mijloc de codru, avem o explozie demografică interesantă. Am depus documentații la M.E.N. pentru extinderea spațiului școlii. Tot aici, în această toamnă vom avea, ca urmare a unei investiții de 45.000 lei, încălzire centrală. Colaborăm fericit, în acest sens, și cu asociația «Împreună», coordonată de dl Gelu Duminică.”
„Infrastructura se află la faza ofensivei… în cătune. Vom moderniza încă 3,6 km de drumuri de interes local (asfalt, șanțuri betonate), prin PNDL (3,26 milioane de lei), în strada Gârlei (Blăgești), str. Pârâul Podului (Valea lui Ion), str. George Chirilă (Buda), str. Țârdeni și Poiana Negustorului (strada principală).
Luna aceasta semnăm contractul cu Ministerul Dezvoltării, urmează licitațiile”, a adăugat interlocutorul.
„Rețeaua de apă potabilă și cea de canalizare au un orizont plin de speranțe. Proiectul gestionat de CRAB și ADIB are un chip generos. Vom avea, în toate localitățile comunei, o rețea de 43 de km pentru apa potabilă și de 42 de km pentru canalizare. 2020 este termenul de finalizare. Ne interesează mult securitatea cetățenilor.
Au fost rezolvate în comună problemele care prezentau riscuri de inundații. Acum am investit în securitatea care vizează potențialele incendii. Am cumpărat recent o autospecială de pompieri, am angajat trei persoane care o vor deservi. Vom colabora în acest sens și cu Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Buhuși. Către cimitirele comunei am dus peste tot asfaltul. Recent, în cimitire am finalizat lucrările de amplasare a unor lampioane care asigură un iluminat foarte bun. Am comuna lipită de suflet. Încerc s-o ajut”, a încheiat primarul.
