Mii de mașini la mâna a doua s-au înghesuit, duminică, în spațiul destul de generos al târgului auto din Șerbănești. La fel și băcăuanii s-au îmbulzit cu miile, dis de dimineață, pe aleile pline de noroi și bălți, încurajați fiind de vremea nesperat de caldă pentru ziua din calendar.
Privite de sus, de la nivelul canalului, mașinile erau învăluite în fumul grătarelor cu mititei și cârnăciori proaspăt fripți la bodegile din târg. Cei mai mulți mușterii au ajuns aici cu gândul de a cumpăra ceva din „șmelțurile” înșirate peste tot locul, c-o fi haine, sticlărie, telefoane mobile, încărcătoare ori mobilă, scule, cazane de țuică, ceaune sau Dumnezeu mai știe ce. Alții, însă, chiar veniseră pregătiți cu bani să cumpere o mașină incredibil de ieftină, fără a ține seama de „leopardul” ascuns sub capotă.
Aleea VIP – limită 12.000 de euro
Mașinile rulate, cele mai multe aduse din afară, așteptau cuminți să le mângâie vreun client cu privirea, doar-doar o pleca cineva cu vreo una acasă. De altfel, puteai să juri că aleile au fost „rezervate” cumva, pe criterii de mărci sau – de ce nu – în funcție de puterea financiară a proprietarului temporar. Pe cea dintâi străduță, situată aproape de intrarea în târg, găseai, de regulă, mașinile mai scumpe, de peste 12.000 de euro, evident, aparținând mărcilor auto de succes din lume, gen Mercedes, Audi, BMW. Însă, cum te deplasai spre extrema de vest a târgului, în apropiere de digul care străjuiește canalul de fugă al Bistriței, ei bine, tot mai multe tigăi pe patru roți stăteau aliniate cumva, așteptând parcă să se dea semnalul plecării.
Din când în când, un proprietar rupea linia, zorindu-se, cel mai probabil, să facă un test cu posibilul mușteriu. Pe aleea Opel, ca să zic așa, unde cele mai multe mașini parcate purtau logo-ul producătorului german, niște samsari veniți din județul vecin, tocmai de la Târgu Neamț, încercau să scape de mașinile lor suspect de curate și de ieftine. „E din 2005, pe motorină. O dau pentru că mi-am luat alta, mai mare, cu mai multe locuri, o Zafira. Curios e că aproape toată lumea a întrebat de când e adusă în țară. Dar, niciunul nu s-a arătat cu adevărat interesat de mașină. Unii, cum te uiți la ei, cum întorc privirea în altă parte”, spune omul. E venit cu încă doi „colegi”, zice el, la soacră, în Bacău, și, cu ocazia asta, încearcă să scape și de mașină. Nu am timp să-l cred, e placa pe care o pun mulți comercianți de mașini rulate.
Ieftineală la 2.000 de euro
Două alei mai spre centru, în zona Skoda, îmi atrage atenția un bătrânel de vreo 80 de ani care stă lângă o Fabia berlină cu „numere roșii”, din 2003, euro 4, „scaune încălzite, pilot automat, o grămadă de opțiuni”. Nea Gică, fost angajat al GOSTAT Traian, e fidel Daciei papuc 4×4 pe care o are acasă. N-ar da-o pe nicio mașină din târg, chiar dacă e ruginită toată.
„Domnule, știi ce merge? Nu mai zic cât am cărat cu ea. Am două hectare de pădure și am tot adus lemne cu ea, că altfel îmi fură ăia de pe-acolo. I-am schimbat pompa de injecție cu una clasică de Dacia, că asta-i problema la ele, și merge de mamă – mamă”, spune bătrânelul. Mașina i-a adus-o feciorul său, tocmai din Germania, de la un pensionar care a ținut-o mai mult în garaj (discurs pe care, cel mai probabil, l-a învățat de samsarii cu vechime care-și fac veacul prin târg).
„Nici nu știe fiu-miu că o vând, dar ce să fac cu două? Îl aștept pe unul din Roman care cică îmi dă 2.300 de euro pe ea”, mai aflu de la bătrân. De altfel, cam ăsta este și prețul zilei, mai mult de jumătate dintre mașini având un preț afișat de 2.000-2400 de euro, în funcție de marcă, vechime, kilometri (dați înapoi) sau perioada rulată în țară. Culmea e că aproape la fel de multe autoturisme scoase la vânzare erau înmatriculate în țară, semn că proprietarii vor să-și ia altele noi, evident, prin programul „Rabla”.
