duminică, 28 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2570

Urgențele – kilometrul 0 al activității spitalicești. Și o poartă permanent deschisă pentru pacienți

    Zile sau nopți de gardă, activitate la foc continuu, într-un ritm alert, solicitant, mereu sub presiunea timpului, momente de încordare, riscuri, dar și bucuria fiecărui pacient salvat, și satisfacția unui „mulțumesc că m-ați făcut bine, că m-ați readus la viață”. Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Bacău. Locul în care se duce permanent o luptă între viață și moarte, o luptă cu timpul, cu minutul ori secunda, unde lucrează adevărați eroi. Locul unde există mereu o ușă deschisă, indiferent de oră, din zi sau din noapte, pentru cei în suferință. Locul unde se salvează vieți. Și de unde începe practic activitatea medicală într-un spital. Despre tot ce înseamnă a fi medic la Urgențe, despre situațiile limită de aici, despre coduri și statistici, am stat de vorbă cu dr. Elena Bilbor (foto), medic șef UPU Bacău.

    – Doamna doctor, practic Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a unui spital este kilometrul 0 în tot ce înseamnă activitatea acestui spital. Aici vin pentru prima dată pacienții, aici se efectuează triajul, aici se decide cine se internează pe secție și cine este tratat „pe loc”. Aici se fac primele investigații și analize. Aici e „inima” unității medicale. De aici pornește totul, nu-i așa? Aici e poarta de intrare. Concret, cum funcționează UPU?

    – Da. Aici este punctul zero. Odată ajuns un pacient la noi, în Urgențe, indiferent cum, fie cu un mijloc propriu de transport, fie pe propriile picioare, adus de familie sau de o ambulanță, acesta este preluat în zona de triaj, iar aparținătorul este rugat să stea, să aștepte, dincolo de ușă. Bineînțeles că dacă avem nevoie de informații suplimentare legate de acel pacient, tot aparținătorul este cel cu care colaborăm, dar important este ca acesta să înțeleagă că în momentul în care pacientul a ajuns în grija noastră, el este acolo pentru a fi investigat și tratat. Uneori, suntem înțeleși, uneori, nu. Vorbim de un act medical, care începe chiar din zona de triaj, unde se aplică Protocolul Național de Triaj. Pe baza unor criterii foarte bine stabilite, asistentul de triaj atribuie pacientului un cod, necesar în prioritizarea consultării, mai ales atunci când secția este foarte aglomerată, când adresabilitatea este mare. Vorbim de codul roșu – de gravitate maximă, urgențele majore, pacienții critici care impun consultarea imediată, de codul galben – ce prevede ca pacientul să fie consultat în maximum 10 minute, adică așa-numitele urgențe imediate sau cu risc de agravare, apoi cod verde – urgență minoră, care nu pune viața pacientului în pericol, cod albastru sau alb, adică nonurgențele. Cele mai grave sunt cazurile de cod roșu și galben. Apoi, ulterior consultării de către medicul de la UPU, cazul urmează procedura normală, fiind investigat și tratat de către personalul UPU sau consultat la nevoie și de către alți medici de pe alte specialități medico-chirurgicale în vederea luării deciziei finale: internare, externare sau transfer spre o altă unitate medicală de rang superior. Bineînțeles că sunt situații când vin simultan mai mulți pacienți de cod roșu sau de cod galben. Atunci, situația devine critică ducând până la declanșarea unui plan alb – adică mobilizare de resurse suplimentare, atât în UPU, cât și la nivelul întregului spital.
    În UPU nu se refuză niciun caz care ne intră pe ușă, însă pacienții care ajung aici trebuie să înțeleagă că mai trebuie uneori să aștepte, că pe fiecare cod este prevăzut un anumit interval de intervenție, că totul ține de gravitatea unui caz. Aici nu lucrăm după principiul „primul venit, primul servit”. Aici vorbim de Urgențe! Bineînțeles că nu rămânem strict pe aceste coduri. Bineînțeles că dacă în zona de triaj starea unui pacient de cod galben sau verde se agravează, bolnavul se decompensează, normal că i se acordă prioritate. Să nu fim înțeleși greșit. Repet, aici vorbim de o muncă la foc continuu, pe situații care se schimbă de la o secundă la alta.

    Conduită terapeutică pentru fiecare caz în parte

    – Cine decide dacă pacientul din UPU rămâne în spital, dacă este nevoie să fie internat sau dacă va fi externat?

    – În funcție de investigații, în funcție de gravitatea pacientului, de agravarea stării lui, se poate decide chiar internarea pe o secție. Medicul din UPU cere consult interdisciplinar – exemplu Medicină Internă, Cardiologie, Neurologie, Chirurgie, Psihiatrie, Ortopedie sau orice altă secție cu linie de gardă în spital sau la domiciliu, și, de comun acord, se stabilește internarea. Dacă avem de-a face cu un pacient cu o patologie complexă și există disensiuni în ceea ce privește conduita de finalizare a cazului se constituie o comisie de gardă pe spital, a cărui șef este medicul de pe Medicină Internă care decide internarea. Există și o prevedere legală prin care chiar medicul de la Urgențe poate decide internarea. Sunt și cazuri, multe chiar, care pleacă de la noi, din UPU, direct către alte centre universitare, fie cu o salvare a Serviciului de Ambulanță, fie cu ambulanța de Terapie Intensivă Mobilă (TIM), fie chiar cu transport aerian medicalizat, dar aici vorbim de cazuri foarte grave, de pacienți critici (exemplu marii arși), toate acestea respectând protocoalele naționale care prevăd aceste aspecte.

    Criza de personal își pune și ea amprenta

    – Cum funcționează o gardă la UPU? Întreb pentru că știu și de problema, veche de acum, a crizei de personal. Mai ales că la Urgențe nu trebuie să lipsească medicul, fie zi, fie noapte, fie sărbătoare sau weekend, și nici asistenții medicali sau personalul medical auxiliar.

    – În Urgențe Adulți sunt doar 6 medici care sunt introduși în ture, și mai avem medici care lucrează doar pe gărzi, fie în UPU, fie în prespital, pe ambulanța SMURD -TIM. Da. E o criză acută de personal, pe toate liniile.
    Turele de zi, la medici, se desfășoară în intervalul 08-20, restul intervalului fiind acoperit cu linia de gardă. Pe tura de zi încercăm să avem permanent doi medici stabili, ceea ce am dori și pentru acoperirea gărzilor, însă acum nu putem realiza acest lucru tocmai din cauza lipsei acute de personal. Ceea ce e foarte greu. Pentru că de o perioadă bună de timp, tura de zi aproape e la fel cu cea de noapte, ca adresabilitate, ca număr de pacienți și cazuistică. Problema este, după cum am spus, că o parte din medicii de la UPU fac și gardă pe ambulanța TIM, și e foarte greu să îi împarți, să respecți pe de o parte perioada de lucru/odihnă, opțiunile individuale exprimate de fiecare medic, nemaivorbind, pe de altă parte, de faptul că trebuie să ținem cont de programul de lucru al fiecăruia din unitatea unde este angajat și aici mă refer la medicii care nu sunt salariați ai UPU Adulți Bacău.
    La o lună cu 31 de zile, pentru a acoperi doi medici în tură de zi și unul în tură de noapte ar fi necesare 93 de ture, însă medicii existenți pot acoperi doar 72 de ture în condițiile în care niciunul nu are liber sau concediu de odihnă. Astfel, la întocmirea graficului de lucru lunar îți cam dă cu minus. Ca să nu mai vorbim de cazurile de concediu de odihnă sau medical la care fiecare are dreptul legal. Este suficient ca un medic să fie în concediu, chiar și cinci zile, sau o săptămănă, sau 10 zile, și toată organizarea cade, iar întocmirea graficului de lucru întâmpină mari greutăți. Există situații, punctuale ce-i drept, în care în anumite intervale de timp, pe perioada zilei, în UPU acordă consultații doar un singur medic urgentist, cel de al doilea medic, desemnat pe ambulanța TIM, fiind nevoit să plece în prespital pentru rezolvarea altor urgențe. Practic, părășește UPU. Iar medicul care rămâne trebuie să acorde consultații simultan pe trei cabinete. Vorbim și de o complexitate a cazurilor care este din ce în ce mai mare, care necesită timp pentru explorare medicală, iar fluxul de pacienți e același, ceea ce determină și timpi de așteptare crescuți pentru cei din triaj.
    Iar acest minus nu este numai la medici, ci și la asistenții medicali, și la personalul auxiliar. Dacă medicii efectuează gărzi pe ambulanța TIM în afară de norma de lucru din UPU, asistenții medicali însă desfășoară turele în cadrul aceleiași norme lunare, ceea ce duce și mai mult la accentuarea lipsei de cadre medii în Urgență. În ceea ce privește personalul auxiliar, chiar dacă acesta nu face ture și pe TIM, dată fiind complexitatea cazurilor ce impun efectuarea unei multitudini de investigații paraclinice la care pacientul merge însoțit de ei și aici putem vorbi de o încadrare insuficientă. De aceea spuneam că minusurile sunt pe toate nivelurile. Ca urmare a acestei lipsei de personal, suprasolicitarea fizică și psihică la care este supus întregul corp medical al secției este din ce în ce mai mare, iar sindromul de burn-out se face simțit din ce în ce mai des.

    – De ce servicii medicale beneficiază concret un pacient ajuns la UPU?

    – De tot ce este necesar. Aici este triat, aici i se recoltează analize de toate felurile, tot aici, dacă starea lui o impune, este investigat și radiologic, aici i se face ecografie, radiografie, computer tomograf. Aici i se administrează și tratament de urgență. Fiecare pacient însă are patologia lui și protocolul lui terapeutic. Iar pentru urgențele grave – cod roșu și galben – avem doar 10 paturi. Până nu se rezolvă cazurile de pe aceste paturi, noi nu mai putem prelua alți pacienți. Se lucrează pe ceas, la minut, unui pacient i se recoltează analizele, altul este trimis la o investigație radiologică, altuia i se administrează o perfuzie, pentru altul se mai așteaptă un consult interdisciplinar, e mereu acea mișcare browniană, pe care, câteodată, pacientul care stă în triaj sau aparținătorul care îl așteaptă nu o înțelege. Important este să se știe, să se conștientizeze că în UPU nu se doarme. Toată lumea este la datorie, iar toți sunt aici și își fac meseria. Poate că de aici apar nemulțumirile tocmai din cauza timpilor de așteptare foarte mari. Deși avem prioritate peste tot, și la Radiologie, și la laboratorul de analize, și pentru orice altă investigație e nevoie, până când nu avem toate rezultatele acestora nu putem spune că avem cazul rezolvat, nu putem stabili conduita terapeutică finală și nu putem debloca acel pat pentru următorul pacient. Asta trebuie să se înțeleagă. Și că importante și prioritare sunt urgențele majore.

    „Eu știu că sunt și nemulțumiri, și supărări, reclamații, dar este bine ca fiecare pacient care se adresează serviciului de Urgență să vadă lucrurile și altfel, să vadă activitatea de aici și dintr-o altă prismă. Normal că fiecare om care vine în Urgență consideră că este o urgență, că el este prioritar și trebuie preluat imediat, numai că trebuie să se înțeleagă că în Urgență activitatea se desfășoară conform unor protocoale specifice, care stabilesc clar criteriile de prioritate a preluării cazurilor.”

    La medicul de familie sau la Urgențe? Statisticile vorbesc de la sine! Doar 20-25% din prezentări sunt adevărate urgențe

    – Haideți să vorbim și despre o altă mare problemă: medicina de familie versus Urgențe.

    – O, da, este un punct care trebuie atins și dezvoltat, pentru că rețeaua de medicină primară (sau de familie) este de multe ori ocolită. Uneori este ocolită cu bună știință, alte ori pentru că medicul de familie nu e la cabinet (are un program de consultații într-un anumit interval orar), alte ori din comoditate, alte ori din neștiință. Avem pacienți care atunci când au fost întrebați ce medic de familie au ne-au răspuns că nici nu știu cum îl cheamă. Sau sunt pacienți cronici care au un bilet de trimitere către ambulatoriu, se duc în policlinică, aici constată că nu mai sunt bonuri, că și acolo numărul de consultații e limitat, și vin, bineînțeles, la UPU. Sunt foarte multe cazuri care se prezintă în Urgență și care prin afecțiunea pe care o prezintă nu este o urgență, care putea foarte bine să fie consultat și să primească toate indicațiile necesare de la medicul de familie. Iar acești pacienți nu realizează că dacă ei vin în Urgențe, cu astfel de afecțiuni, ba că îl doare o ureche de două săptămâni sau că simte un junchi în spate de o lună, ba că tușește și nu știe ce tratament să mai ia, odată cu ei vin și adevăratele urgențe. Or, și cel cu durerea de ureche, și cel cu un politraumatism face parte din cei 150 de pacienți care se prezintă în medie pe o gardă. Iar cel cu durerea de ureche trebuie să înțeleagă cât de mult… „ajută” personalul medical și să realizeze că altul de lângă el chiar este o urgență majoră adevărată, pentru care personalul din UPU trebuie să acorde acea atenție maximă și prioritară. Statisticile pe această temă vorbesc de la sine. De exemplu, anul trecut, în 2017, din cele aproape 60.000 de prezentări în UPU, pe cod galben – urgențe imediate și cod roșu – urgențe majore au fost doar 13.600. Deci puțin peste 20 la sută. Restul, pe cod verde, 30.000, și ce mai rămâne, pe cod albastru și alb, deci cazuri care puteau fi tratate, rezolvate foarte bine de către medicina de familie.

    „Anul trecut, mai puțin de un sfert din pacienții care au ajuns în UPU au fost și internați. Restul, marea lor majoritate, au fost rezolvați în urgență. Dar mai mult de jumătate dintre ei puteau fi tratați de medicina primară.”

    – Cum stăm cu dotarea de la serviciul UPU, cu medicamentele?

    – Cazuistica noastră este diversă și complexă. Beneficiem de toate dotările și toată medicația necesară, la nivel european. Și nu spun doar vorbe mari. Sunt ecografe, pompe injectomat, ventilatoare de ultimă generație, monitoare pentru supravegherea pacienților, avem electrocardiografe. Avem de toate. Poate însă niciodată suficient pentru adresabilitatea pe care o avem. Oricât de multe ar fi, niciodată nu ar ajunge la fluxul de pacienți pe care îl avem în UPU. Deci aparatură avem, și la înalte standarde, avem medicamente, avem material sanitare, avem de toate, personal pregătit, deși insuficient, repet, care știe să utilizeze toate aceste dotări, care știe cum să își desfășoare activitatea, care știe toate protocoalele, dar care, la un moment dat, poate fi depășit de situația dată de adresabilitatea crescută și de presiunea pacienților și a aparținătorilor.

    – Cum a fost pe perioada sărbătorilor, când nici medicii de familie nu au lucrat, ca să nu mai vorbim de necesitatea unui centru de permanență?

    – Aceeași adresabilitate ca de obicei, pe aceste perioade. Între 23 decembrie 2017 și 3 ianuarie 2018 au fost în jur de 2.000 de cazuri, între 3 și 5 ianuarie, când pe medicina de familie au fost acele probleme cu contractele cu Casa de Sănătate, au fost cam 500-600 de cazuri. Am revenit la normalul de circa 150 de cazuri pe gardă. Dar nu numai aceste numere, aceste statistici seci contează. Contează să fim și noi înțeleși. Și important mai este, și de aceea le mulțumesc și public tuturor, le-am mulțumit și personal, acum o fac și public – și medicilor din Urgență, și celor din gărzi, și celor de pe ambulanța TIM, și asistenților medicali, și personalului auxiliar, întregului corp medical, că toți au dat dovadă de bunăvoință, de colaborare, au înțeles situația în ansamblul ei și nevoia de a fi mereu și a lucra în echipă.

    „Ca o concluzie. Apelul meu către populație este ca atunci când se confruntă cu o problemă medicală să se adreseze unde trebuie, să își aprecieze foarte bine gradul de urgență al afecțiunii. Să dea dovadă de înțelegere, de respect reciproc față de ceilalți pacienți și față de personalul medical care poate fi blocat cu acele cazuri nonurgente, exemplu durere de ureche sau de spate, în loc să acorde asistență medicală adevăratelor urgențe. Întotdeauna vor fi pacienți care vor aștepta în triaj. Se întâmplă peste tot asta. Și în alte spitale din țară, și în străinătate. Dar dacă sunt la Urgențe, e important să înțeleagă că sunt acele coduri de prioritate, că echipa, în totalitatea ei, lucrează pentru a fi bine pentru fiecare. Că și noi, cei din Urgențe, suntem oameni. Și facem tot ce putem și dăm tot ce putem. Nu spun că suntem ca Alba ca Zăpada, că suntem imaculați, că le facem pe toate bine, că nu mai sunt și căderi, și tensiuni. Munca în Urgență este o muncă de echipă, iar echipa nu e formată numai din personalul medical, ci și din pacienți și aparținători. Și e o muncă grea. Foarte grea!”
    dr. Elena Bilbor, medic șef UPU Bacău

    În planul managerial există deja discuții avansate de extindere a serviciului UPU din Spitalul Județean de Urgență Bacău, prin lărgirea zonei de triaj, a celei de urgențe majore, modificarea tuturor circuitelor, cu accesabilitate mai facilă către secțiile spitalului, către investigațiile radiologice, către sălile de operații și chiar de amenajare a unui heliport, pe clădirea Blocului medico-chirurgical, cu lifturi interioare și exterioare. Proiectul pentru obținerea finanțării europene va fi depus până în aprilie. Se pot accesa 1,5 milioane de euro.

    Medici care lucrează pe această secție (în ordine alfabetică):
    dr. Elena Bilbor – medic primar (șef secție)
    dr. Elena Simona Contoman – medic specialist
    dr. Viorel Cosmin Franț – medic specialist
    dr. Marian Gherghelescu – medic specialist
    dr. Sofița Haralambie – medic primar
    dr. Liliana Petrescu – medic primar
    dr. Tereza Blanka Zorilă – medic specialist

    Contracte doar pe gărzi: în UPU – dr. Ionuț Drăghin (medic primar), ambulanță SMURD – TIM – dr. Dan Polizov (medic specialist), dr. Andreea Roiu (medic rezident), dr. Victor Căescu (medic rezident), dr. Geanina Purice (medic rezident), dr. Cătălina Turlică (medic rezident), care vin din Iași.

    În cadrul UPU Bacău există și un cabinet de medicină dentară, încadrat cu cinci medici stomatologi și cinci asistenți, pe care îl vom prezenta în edițiile noastre viitoare.

    La pian, Cristofano

    La Sala „Ateneu”, anul se deschide cu un recital de pian susţinut de Antonio di Cristofano. Pianistul italian, al cărui periplu muzical din această seară ne poartă cu precădere în epoca romantică, are o îndelungată colaborare cu Filarmonica băcăuană.

    O să vă amintesc totuşi că a studiat la Conservatorul Luigi Cherubini din Florenţa la clasa profesorilor Antonio Bacchelli şi Massimiliano Damerini. Cântă în toată Italia, de la Jesi la Spoleto, de la Milano la Alessandria, în Mantova, Napoli ori Palermo sau Brescia, dar publicul îl aclamă și în apariţiile sale din Sevilla, Colorado, Moscova, Praga, Monte Carlo, Houston, Bucureşti, Denver, Seul, Varşovia, Toronto, Washington sau Viena. În 2012 a primit la Rotary Club premiul pentru cultură Paul Harrys Fellows. Este apreciat nu doar ca interpret, ci şi pentru cursurile de master pe care le ţine la Conservatorul Ceaikovski din Moscova sau la universităţile americane: Denver – Louisiana – Memphis – Houston – Florida – Vancouver, la Seul şi Salonic.

    Înregistrează la Velut Luna, un compact disc cu muzică de Berg, Brahms şi Skriabin. De altminteri, din creaţia acestora, ne va interpreta în această seară Sonata nr.1, 3 Piese op.118 şi Sonata Fantezie nr.2. Recitalul se va deschide cu o minunată creaţie, Sonata „Patetica”, a opta din cele 32 compuse de Ludwig van Beethoven, urmată de Poloneza Fantezie op. 61 în La bemol Major a lui Frédéric Chopin – pagini eroice şi pline de melancolie!

    Ozana Kalmuski Zarea

    Pagina 1

      Momentul bilanțului la Consiliul Județean

        Sorin Brașoveanu, președintele Consiliului Județean (CJ) Bacău, a organizat, marți, o conferință de presă în care a prezentat o sinteză a ceea ce a însemnat anul 2017, „cu bune și rele, cu realizări și dificultăți”.

        I-au stat alături Marius Gheorghiță și Silviu Pravăț, vicepreședinții CJ, și Valentin Palea, administrator public. Sorin Brașoveanu a explicat că de la mijlocul lui 2016 până în august 2017 s-a desfășurat, în primul rând, „o activitate de laborator” în scopul actualizării strategiei județului, care a însemnat o analiză a nevoilor celor 93 de unități administrativ-teritoriale din județ, a priorităților pe domenii de activitate și identificarea surselor de finanțare.

        Dificultățile au avut legătură cu procedurile și avizele, în lungul drum al unui proiect de la idee la recepția obiectivului. În cadrul conferinței, șeful CJ Bacău a prezentat investițiile finalizate în 2017, precizând că unele sunt începute în mandatul lui Dragoș Benea, și pe cele aflate în curs de realizare. Între cele mai importante obiective terminate anul trecut se află noul terminal al Aeroportului Bacău, căruia îi va urma construirea pistei cu indice de portanță 65, menită să atragă noi operatori și noi destinații.

        La fel de importantă este Secția de Radioterapie, a cărei construire și dotare a costat 6,5 milioane de euro, apoi Compartimentul de Urgențe al Pediatriei Spitalului Județean și cele patru secții ale Spitalului Onești. Președintele CJ Bacău a vorbit și despre deblocarea proiectului șoselei de centură, aprobarea memorandumului pentru autostrada Iași-Bacău-Brașov și investițiile în drumurile județene.

        Ultimul capitol a vizat proiectele culturale și sociale, unele realizate în parteneriat cu organizațiile neguvernamentale.
        În ediția de vineri, 12 ianuarie, vom reveni cu detalii privind investițiile finalizate sau în curs realizare și planurile pentru 2018.

        Un pas înainte?

        Ne-am mai achitat de o recomandare făcută României de Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului de la Geneva prin înfiinţarea instituţiei Avocatul Copilului, componentă a Avocatului Poporului, cu toate prerogativele ce rezidă de aici.

        De altfel, România a aderat la Convenţie prin Legea 18/1990, însă foarte mulţi ani nu s-a făcut mare lucru, responsabilităţile în ceea ce priveşte drepturile fundamentale ale copilului (sănătate, educaţie, condiţii optime de creştere, siguranţă şi integritate, eliminarea exploatării şi coerciţia fizică) fiind împărţite între DGASPC, poliţie, parchet şi instanţă.

        Violenţa asupra copiilor este adânc înrădăcinată în cultura poporului român, afirmaţie susţinută de cercetări care arată că 63 la sută dintre părinţi folosesc agresiunea fizică ca metodă de educare a copiilor, la care se adaugă şi faptul că instituţiile statului cu atribuţii nu tratează cu celeritate şi seriozitate plângerile adresate de copii, un părinte sau tutore, cel mai adesea reclamanţii fiind sfătuiţi spre împăcare.

        Motivul? Evident, lipsa de personal, încâlceala legislativă, lipsa de fermitate şi înţelegere a urgenţei unor asemenea încălcări grave ale drepturilor copilului.

        Înfiinţarea instituţiei Avocatul Copilului poate fi considerată un pas înainte, însă nu suficient, dacă avem în vedere că, la nivelul judeţului, doar o singură persoană (adjunctul Avocatului Poporului) are asemenea responsabilităţi, nu există logistica necesară (spaţii separate, linii de colaborare cu alte instituţii, fonduri pentru promovare etc.).

        Vom spune, şi peste ani, că avem legislaţie, însă nu este aplicabilă, iar românii vor continua să considere bătaia ruptă din rai, iar instituţiile statului vor apela la româneasca şi păguboasa amânare.

        Ce spune primarul din Plopana despre acuzațiile DNA

          Gheorghe Andrieş

          Procurorii de la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Bacău l-au trimis în judecată pe Gheorghe Andrieş, primarul comunei Plopana, fiind acuzat de infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea–credință de documente sau declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene.

          „În datele de 18 iunie 2012 și 30 septembrie 2015, în calitate de împuternicit al fiicei sale, inculpatul Andrieș Gheorghe a depus la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – A.F.I.R. înscrisuri false și inexacte pentru obținerea unui sprijin financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 121 pentru implementarea proiectului «Dotarea exploatației agricole din localitatea Plopana, județul Bacău, prin achiziția de tractor și mașini agricole»”, se arată în comunicatul DNA.

          Procurorii spun că în cererea de finanțare, depusă în iunie 2012, acesta ar fi menționat în mod nereal că fiica sa este adevărata beneficiară a sprijinului financiar nerambursabil şi că în realitate el ar fi fost beneficiarul proiectului.

          „După depunerea înscrisurilor, în data de 5 martie 2014, inculpatul Andrieș Gheorghe a încheiat contractul de finanțare cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit-România (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale). (…) Ulterior, în data de 19 noiembrie 2015, întreprinderea individuală a fiicei inculpatului Andrieș Gheorghe și controlată de către acesta a obținut pe nedrept suma de 212.942,23 lei”, mai spun procurorii, care au dispus măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor imobile ce aparțin acestuia.

          În replică la acuzaţiile DNA, Gheorghe Andrieş a declarat că: „Fiica mea a făcut un proiect pentru achiziţia unui tractor şi nişte maşini agricole. Eu am avut procură să o reprezint pe perioada cât a fost ea studentă, pentru că nu putea permanent să fie la atâtea instituţii ale statului care cer documente, şi s-a interpretat că prin acea procură de fapt eu am fost adevăratul beneficiar al proiectului.

          Şase proiecte pe care le-a controlat în Plopana, la fiecare a găsit câte o chichiţă ca să le anuleze pe toate.

          La AFIR proiectele au fost bune, au fost la finanţare, la DNA n-au mai fost bune. Asta este marea fraudă.

          Nişte tineri fermieri care cinci ani de zile s-au angajat să crească nişte animale, să stea în cizme de cauciuc, în balegă, şi după cinci ani, după proiect terminat, vine şi spune DNA că proiectul nu a fost corect”.

          Potrivit procurorilor, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ar fi comunicat că se constituie parte civilă în procesul penal, cu suma totală de 212.942 lei, la care se adaugă dobânzi și penalități calculate până la data plății efective.

          Dosarul se va judeca la Tribunalul Bacău.

          Angajări din sursă externă la ISU Bacău

            Sursa Foto: ISU Bacău

            – se caută ofiţeri pentru Prevenire, Logistic sau Financiar, iar unele funcţii au grad de locotenet colonel sau chiar de colonel

            Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bacău a scos la concurs cinci posturi de ofiţer cu încadrare din sursă externă, iar cei interesaţi trebuie să se grăbească pentru că cererile de înscriere se depun inclusiv astăzi, 10 ianuarie.

            Este vorba despre un post aferent funcţiei de ofițer specialist II, din cadrul Inspecției de Prevenire – Compartimentul Control și Activități Preventive, funcție prevăzută cu gradul de locotenent colonel, un post de ofițer I, tot din cadrul aceluiaşi compartiment al Inspecției de Prevenire, funcție prevăzută cu gradul de maior, un post de ofițer specialist I la Serviciul Logistic – Compartimentul Tehnic, prevăzută cu gradul de colonel, un post de ofițer specialist II (economist) la Compartimentul Financiar, prevăzută cu gradul de locotenent colonel, şi un post de ofiţer specialist II la Inspecţia de Prevenire – Compartimentul Avizare – Autorizare, prevăzută cu gradul de lt. col.

            Candidaţii pot afla de pe site-ul instituţiei sau direct de la sediul acesteia ce studii trebuie să aibă, dar şi ce alte condiţii au de îndeplinit pentru a putea participa la concursul care va consta în susţinerea unui test scris pentru verificarea cunoştinţelor necesare îndeplinirii atribuţiilor postului, dar înainte vor susţine şi proba de evaluare a performanţei fizice.
            ISU Bacău vrea să mai angajeze şi doi muncitori calificaţi, mai precis bucătari, pentru Popota unităţii, care ar urma să fie reînfiinţată.

            Pentru aceste posturi, înscrierile se fac până la data de 19 ianuarie 2018.

            Sute de cartuşe de infanterie, descoperite în pădurea Mănăstirea Caşin

              Muniţia găsită va fi distrusă /Foto: ISU Bacău

              Echipa pirotehnică a Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bacău s-a deplasat două zile la rând în pădurea din satul Scutaru, comuna Mănăstirea Caşin, unde s-au găsit 30 de mine antipersonal, aproape 1.400 de cartuşe de infanterie, calibru 7,92 mm, şi 604 tuburi de cartuşe de acelaşi calibru, rămase în pământ din timpul conflictelor militare.

              Toată muniţia a fost ridicată de militarii de la ISU şi depozitată în vederea distrugerii.

              Ministrul Agriculturii, vizită-surpriză în județul Bacău

                Petre Daea, ministrul agriculturii, a făcut marți o vizită – surpriză în județul Bacău. El s-a oprit la APIA Răcăciuni, unde a verificat stadiul culturilor, și la Buhuși, la spălătoria de lână din cadrul fostei fabrici de textile.

                „Am plecat pe teren astăzi pentru a vedea starea culturilor din Bacău. În drumul meu, m-am oprit la centrul local APIA Răcăciuni, unde au fost înregistrați până acum 1809 fermieri, din care au primit subvenții la zi un număr de 1602 beneficiari.

                În acest moment, din cei 6 specialiști ai centrului, 5 erau la muncă, unul fiind în concediu. Șefa centrului, doamna Iliana IROFTIE, este de profesie agronom cu o vechime în muncă de 35 de ani, fiind în APIA încă de la înființare.

                Am avut surpriza plăcută să ii găsesc pe toți în fața calculatoarelor, procesând drepturile cuvenite pentru încă 100 de fermieri. Apreciez in mod deosebit devotamentul, munca si atitudinea acestor colegi fata de fermieri si vreau să ii asigur de toată prețuirea mea”, a scris ministrul pe Facebook.

                Volei feminin / Cupa Challenge: Știința, calificare de aur

                Voleibalistele Științei Bacău s-au calificat ieri seară în optimile de finală ale Cupei Challenge.

                Știința a trecut de Azzerail Baku la capătul unui retur plin de suspans. Învingătoare acasă cu scorul de 3-1, gruparea băcăuană a cedat returul de marți, din Azerbaidjan, cu 3-0 (23,27,13).

                Cum ambele echipe luaseră câte 3 puncte, departajarea s-a făcut la setul de aur disputat aseară, la finalul confruntării retur.

                Răzbunându-se pentru nereușitele din primele două acte, amândouă pierdute la limită Știința a reușit un come-back de senzație în setul de aur pe care l-a câștigat cu 15-13, după ce fusese condusă cu 10, 10-5 și 12-10.

                În faza următoare a competiției europene echipa antrenată de Florin Grapă și Aurel Cazacu va întâlni pe învingătoarea dintre MLADOST Zagreb Croatia și Sm’AESFH Pfeffingen (Elveția).

                Chestiunea autostrăzii Moldova rămâne fierbinte. Senatorul Dragoș Benea îi bate obrazul primarului Iașului

                  Senatorul Dragoș Benea îi bate obrazul primarului Iașului, Mihai Chirică, după ce acesta a făcut mai multe declarații „contondente” la adresa conducerii PSD.

                  „Sper să aflăm că premierul Tudose a fost împuternicit de partid să semneze contractul pentru autostrada Iaşi-Târgu Mureş. Dacă nu vor veni cu ceva concret şi vor prezența iarăşi desene pe hârtie, gen autostradă spre Ardeal prin Braşov, atunci prezenţa şefilor PSD la Iaşi va însemna turism social-democrat.

                  Dar la Iaşi, dacă tot vii, atunci să vii cu pioşenia care se cuvine unui oraş cândva capitală, nu pentru o agendă de turism”, a declarat primarul Iaşiului, Mihai Chirică. Către finele lunii, în capitala Moldovei, ar urma să se desfășoare o ședință a Comitetului Politic Executiv al PSD.

                  Autostrada Moldova dezbină zona de mai bine de un deceniu, întrucât politicienii ieșeni au încercat din răsputeri să împiedice ca traseul acesteia să includă Bacăul, preferând varianta prin Târgu Neamț spre Târgu Mureș.

                  „De ce este nevoie de aceste declarații cu iz ultimativ? De ce considerați util să încingeți atmosfera pe un subiect (Autostrada Moldova) ce pare a-şi găși soluția realistă, pe care bugetul României o poate susține?”, întreabă retoric senatorul Dragoș Benea într-o postare pe Facebook.

                  „De ce considerați necesar să continuați pe linia contraproductivă a dezbinării în Moldova, ştiind, foarte bine, că dacă dvs. ați fi prim-ministru nu ați putea gira cu semnătura dvs. un contract pentru un obiectiv foarte costisitor, dificil de avizat şi executat, lipsit de studii de fezabilitate care să-l susțină în mod realist?”

                  Dragoș Benea face referire la problemele pe care o autostradă pe traseul Tg. Neamț – Tg. Mureș le-ar putea pune: un cost de peste 10 miliarde de euro și problema avizelor de mediu, întrucât aceasta ar traversa o rezervație naturală.

                  Aceste întrebări, Benea le adresează și preşedinților organizațiilor PNL din Moldova care, în 2017, au semnat o petiție pe acest subiect, «unii dintre ei uitând că au avut putere de decizie în statul român dar nu au făcut nimic în privința Autostrăzii Moldova», după cum a concluzionat Benea.

                  La finele anului trecut, Guvernul a stabilit că viitoarea Autostradă Moldova va avea traseul Iași – Bacău – Brașov, lucru care a nemulțumit profund politicienii ieșeni.

                  Pană de curent în Bacău

                    Băcăuanii din zona de sud a orașului au rămas noaptea trecută fara curent.

                    O avarie produsă la un echipament electric dintr-o stație de transformare a întrerupt furnizarea energiei electrice în cartierele Cornișa, Alecu Russo și Stadionului, in jurul orei 00.30.

                    Reprezentanții E.ON spun că majoritatea consumatorilor au fost realimentați treptat într-o oră.

                    La 01.20 situația revenit la normal.

                    Dinu Dudeci: „Aviația a fost pentru mine un drog”

                    27 de ani pilot la manșa avionului și 23 de ani sub cupola mașinii

                    În cele câteva repere din titlu se află viața concentrată a unui pilot de avion, care, după vârsta pensionării a devenit instructor auto. Sunt 50 de ani de muncă neîntreruptă pentru un om asociat la prima vedere cu argintul viu.

                    Este vorba despre Dinu Dudeci, cel care și-a petrecut 27 de ani din viață în aviație, ca pilot pe MiG 15, MiG 21 LanceR și AN 2, după care a devenit instructor de zbor din anul 1997. Originar din Tg. Neamț, conjunctura l-a făcut băcăuan pe Dinu Dudeci, stabilindu-se peste ani în Bacău, unde, a făcut carieră.

                    Povestea aviatorului „cu capul în nori” continuă în zilele noastre, când îl găsim pe Dinu Dudeci sub cupola mașinii “Școală”, învățându-i de această dată pe elevii săi tainele șofatului și nu pe cele ale zborului, cum făcea odinioară. Aviația i-a rămas însă lipită de suflet, drept pentru care, la auzul motorului de avion, privirea lui urcă spre înaltul cerului pentru a cerceta păsările de fier.

                     

                    Dinu Dudeci spune că riscul major de pericol este în aer, pentru că la sol mai poți evita un posibil accident/foto: Ramona Ionescu/Liviu Maftei

                    Când ați transformat pasiunea pentru aviație în meserie?

                    Pasiunea pentru aviație am avut-o de mic copil, însă, am început să învăț despre ceea ce era doar un vis pentru mine, mai târziu. Am ajuns la Școala Militară de Ofițeri de Aviație “Boboc” după ce am absolvit Liceul Militar Câmpulung Moldovenesc. Am crescut ca ofițer cu fasole și varză, pentru că asta era mâncarea de bază în școală. Făceam mișcare și citeam foarte mult. Țin minte că citeam sub pătură cu lampa de economie și era o adevărată plăcere atunci când prindeam o carte bună în mână. Citeam clasici, istorie, cărți de specialitate și tot ce îmi pica în mână. În lipsa altor ispite, cititul era oaza mea de relaxare.

                    Cum a fost aviația pentru dumneavoastră?

                    Aviația este foarte frumoasă, dar și foarte grea! Este o vorbă care spune așa: “Vrei să-ți placă un lucru, privește-l de departe, vrei să-l cunoști, privește-l de aproape”. Ei bine, așa a fost și cu mine. Am învățat, am ajuns pilot, am văzut lumea de sus, din înaltul cerului, iar sentimentul este unic și cred că cel mai bine mă înțeleg piloții. Aviația este “un drog”. Primul an de pensie a fost cel mai greu. Îmi era dor să zbor! Și în ziua de astăzi sunt mereu cu ochii pe cer când aud motor de avion.

                    Cine sunt cei mai mari dușmani ai piloților?

                    Păsările sunt cei mai mari dușmani ai piloților!!! Berzele, mai exact! Am avut chiar și un incident în zbor. Am intrat la Galbeni într-un stol de berze, cabina s-a depresurizat și am aterizat cu pana la epolet. Am avut mare noroc atunci! Puteam să mor! Norocul meu a fost că la acea vreme zburam cu un costum de zbor mai special, cu cizme în picioare și mănuși de compensare, indiferent de anotimp. Costumul m-a salvat, pentru că altfel eram mort! Țin minte că în ziua aceea, după cele întâmplate am tras un chef de pomină alături de prieteni. Din păcate, opt din colegii mei de promoție au murit. Unii au decedat din motive neelucidate, alții au pierit în urma unor erori de pilotaj sau alte cauze. Dacă tot am amintit de incidente în aer, vă spun că odată, pe când pilotam MiG-ul 21 am intrat în nori de furtună, am prins curenți de forfetare (unii urcă alții coboară), iar când am ieșit din nor nu puteam să cuplez forțajul. Altădată, la o aplicație nu mi s-a armat tunul ca să dobor o țintă terestră. După o altă misiune, am venit cu crengi de brad la trenul de aterizare, din cauza terenului accidentat și a vizibilității reduse. Nici ceața nu le este prieten piloților! Era CIC-ul pe vremea aceea și am venit la aterizare invers pentru că nu se vedea pista. Problema cea mare era că nu mai aveam combustibil pentru manevre suplimentare.

                    Cum se împacă pilotul cu instructorul auto?

                    În anul 1996 am plecat din armată. Aveam 47 de ani! Am avut câteva propuneri de a mă angaja ca pilot sau instructor de zbor în Franța, însă, birocrația mi-a fost potrivnică. Am încercat să mă angajez pe un post inferior, însă, francezii mi-au spus că m-ar jigni dacă ar face asta. Au pus mai presus de toate pregătirea mea și nu mă puteau angaja pe o funcție inferioară. Așa că m-am întors în țară, m-am apucat de zootehnie, am avut chiar și un bar, pentru ca în final să-mi deschid o școală de șoferi. Așa am început din 1997 să-i învăț pe alții șoferie! Diferența dintre oameni este foarte mare. La avion ai oameni pregătiți, însă, la mașină ai de-a face cu persoane din toate ramurile sociale. Cu toate acestea, mi-a plăcut să fiu instructor. Păcat de piedicile care ni se pun de la nivel central! Amărăciunea acestei meserii vine din faptul că statul nu te ajută, ci îți pune cât mai multe piedici, iar tinerii din ziua de astăzi nu prea mai învață. Toți au gânduri de plecare peste hotare, iar permisul de conducere a devenit mai important pentru ei decât cartea de identitate sau pașaportul.

                    Efectivele de animale sălbatice cresc, toleranța față de ele scade

                    Șeful compartimentului Vânătoare al Direcției Silvice din Bacău, inginerul Adrian Titianu

                    Creșterea efectivelor de animale sălbatice în România dă tot mai multă bătaie de cap locuitorilor din preajma zonelor împădurite.

                    Atacurile turmelor de mistreți asupra culturilor de cereale, dar și prezența parcă tot mai sesizabilă a urșilor în apropierea sau chiar în perimetrul gospodăriilor țărănești, dar și pe străzile orașelor, sunt deja un fapt des întâlnit. Agricultorii, în special, au făcut de fiecare dată reclamații în legătură cu astfel de evenimente și mai ales cu pagubele suportate, dar măsurile necesare se lasă încă așteptate.

                    Se întâmplă și în județul Bacău, motiv pentru care am stat de vorbă pe acest subiect cu șeful compartimentului Vânătoare al Direcției Silvice din Bacău, inginerul Adrian Titianu.

                    Cum stă județul Bacău din punct de vedere al vânătorii și al vânătorilor, domnule inginer?

                    Ca potențial vânătoresc stăm bine. Sunt 57 de fonduri de vânătoare în județ, din care Romsilva gestionează doar opt. Populația de mistreț este încă în creștere, populația de căpriori este ok, la fel cerbii. Lupii sunt suficient numeric, nu prea mulți, dar s-ar putea vâna în județ 5-7 în fiecare an. Lupii se mai împușcă, dar ilegal, și ar fi bine să dăm dovadă de normalitate ca țară, să intrăm în legalitate. Am avea o imagine reală a acestei specii. Urșii, însă, sunt tot mai numeroși și cred că au început să devină o problemă, iar Ministerul Apelor și Pădurilor ar trebui să o rezolve, deoarece ursul este o specie protejată și este datoria statului să rezolve problema.

                    Au fost și în județul nostru noi cazuri în care au apărut urșii în apropierea localităților sau chiar în sate.

                    În județ au fost prinși în laț, pe fonduri de vânătoare private, la două zile interval, trei urși, alți doi au fost omorâți și nu au fost luați de făptuitori. Aceasta dovedește că toleranța populației față de specie este zero. Populația ar trebui educată pentru ca gradul de acceptare să crească, altfel animalele nu pot supraviețui. Oamenii le percep ca dăunători. Trebuie făcut ceva ca animalele să aibă șanse reale să trăiască, protecția lor nu trebuie să existe doar pe hârtie. Să ne uităm la exemplul Austriei, o țară unde s-a procedat la fel, dar în 20 de ani a dispărut ursul de acolo. La noi, am curaj să dau scris că în 30 de ani nu vor mai fi urși, din circa 5.000 cât avem acum. Managementul în acest domeniu trebuie să fie activ, adică să-i dai voie omului să și împuște ursul dacă i-a omorât vaca. Astfel de conflicte au existat dintotdeauna. Înainte de 1990 se spune că erau vreo 8.000 de urși. Erau cazuri de atacuri la gospodăriile oamenilor, dar nu se mediatizau. Atunci, însă, pădurarul avea voie să rezolve problema, să lichideze ursul agresor. Dar, era oare reală evaluarea făcută înainte de 1990?

                    La câte fonduri de vânătoare sunt acum, cine face această evaluare?

                    Conform legilor, evaluările sunt făcute de gestionarii fondurilor în fiecare primăvară. Dar, este o evaluare doar, nu o numărătoare exactă. Metode sunt multe, însă mulți spun că metodele de acum nu mai sunt adecvate. Toată Europa face evaluări după metodele pe care le folosim și noi, numai că în Europa este un management activ al domeniului: adică există o cotă mică de recoltare, ca un fel de supapă de siguranță, pentru a diminua populațiile de urși, de exemplu, care cresc prea mult. Mai există, însă, și o cotă de recoltare mai mare la nivelul ministerului, ca o cotă de rezervă pentru urșii problemă. Urșii care atacă în comunitățile umane sunt vânați. În cazul nostru, și europenii se miră de ce nu diminuăm populația de urși dacă aceștia au devenit o problemă. Dar noi nu vrem să luăm măsuri, iar ministerul nu plătește despăgubiri.

                    Sunt atâtea exemple, în acest sens, venite de la agricultorii care reclamă frecvent atacurile mistreților în lanurile abia semănate sau chiar ajunse la maturitate.

                    Statul protejează speciile de animale, dar dacă o specie produce pagube statul ar trebui să plătească despăgubiri. La câte pagube sunt reclamate, statul ar trebui să aibă interes să facă un management durabil al acelor specii.

                    Oamenii au și distrus mult din habitatele animalelor sălbatice.

                    Este adevărat, oamenii au intervenit mult în habitate. Dar culmea este că și cei din organizațiile care sar în „ajutorul” animalelor sălbatice își petrec week-end – urile în astfel de areale, unde s-au construit cabane, pensiuni etc., în zone unde fac grătar la iarbă verde sau chiar enduro ori simple drumeții. Mulți dintre ei nu au văzut urs niciodată, dar din fața calculatorului îl obligă pe săteanul de la munte să accepte „vizitele” urșilor în gospodăria sa. Țăranul de la munte nu a invadat teritoriul ursului, el stă acolo de sute ani. Teritoriile urșilor au fost invadate chiar de cei care stau mai mult pe Faceebok etc.

                    Sunt specii de animale care au cam dispărut de pe teritoriul României. Se face ceva în acest sens?

                    Iată, de exemplu, muflonul. Dacă în 1990 în Dobrogea muflonii trăiau liber, 500 de exemplare, în 1995 mai erau doar patru din cauza braconajului. Un paznic de vânătoare inimos, crescător de oi în particular, le-a găsit aproape moarte de foame într-o iarnă cu viscol mare, le-a făcut un țarc și le-a reabilitat fizic. Așa a fost inventat Țarcul de vânătoare de la Negureni (Constanța) cu mufloni. În prezent, Romsilva gestionează două țarcuri de vânătoare cu mufloni, al doilea fiind la Șarlota (Timișoara), dar mai sunt și ceva țarcuri particulare.

                    Idei fixe

                    Răzvan Bibire

                    Pentru mulți dintre concetățenii noștri care au ars etapele, trecerea s-a făcut prea brusc de la căruță la avion, de la birtul din sat, de unde fluierau puștoaicele de pe stradă, la rețelele sociale care le promovează inepțiile în toată lumea.

                    Pe mapamond e extrem de dificil să găsești atâția experți în de toate ca în România, țară condamnată să producă anual sute de mii de specialiști în datul cu părerea.

                    Românul nu doar că se pricepe la orice, dar mai face și scandal atunci când este contrazis; scuipă, zgârie, mușcă până când își convinge partenerii de discuție să admită că el este cel care are dreptate.

                    De fapt, românul nu stăpânește arta conversației, nu știe ce-s alea argumente, dovezi, surse de informații; nu face diferența între fapte și opinii. Și nici nu-l interesează deoarece pentru român nu argumentele contează, ci tonul și volumul cu care-și scuipă ideile.

                    Dacă el țipă mai tare, se cheamă că are dreptate, dacă partenerul de discuție se retrage scârbit, se cheamă că a câștigat disputa și își clamează victoria. Situația nu este de ieri, de azi, însă a ajuns să se acutizeze.

                    Faptul că românii nu acceptă dialogul, că nu acceptă argumentele și țin cu dinții de ideile care li s-au inoculat nu ar fi o problemă dacă, la un moment dat, acest lucru nu ar fi folosit în scheme de manipulare politică.

                    Până la urmă, o dispută surdă despre un tablou, o simfonie sau o poezie are efecte minime asupra societății.

                    Dacă vorbim, însă, de probleme politice, economice, sociale și așa mai departe, efectele se răsfrâng asupra tuturor. Să ne imaginăm că antivaxerii vor câștiga disputa și vor impune o relaxare sau chiar o interzicere a vaccinurilor în România.

                    Cât va dura, nu până la izbucnirea unor epidemii, că asta e simplu de calculat, ci până când comunitatea internațională va impune o carantină și va interzice românilor să mai părăsească țara? Ca popor, nu vom putea progresa până când nu vom învăța să purtăm o discuție argumentată. De ce contează acest lucru atât de mult?

                    Pentru că, atâta vreme cât majoritatea românilor își vor păstra ideile fixe fără să le analizeze critic, fără să asculte contraargumente, vom rămâne ca-n bancul ăla clasic de pe vremuri: proști, dar hotărâți!

                    Parincea: Femeie de 60 de ani violată şi tâlhărită în noaptea de Revelion

                      La sfârşitul săptămânii trecute, Judecătoria Bacău a dispus arestarea preventivă a doi tineri, din comuna Parincea.

                      Este vorba despre un individ de 22 de ani, acuzat de viol şi tâlhărie calificată, şi de un altul de 19 ani, acuzat de complicitate.

                      Fapta s-ar fi petrecut în seara de Revelion. Bărbatul de 22 de ani, însoţit de celălalt suspect, ar fi observat o femeie de 60 de ani, din satul Năneşti, care se deplasa pe drumul sătesc.

                      A acostat-o şi ar fi violat-o, după care i-ar fi sustras şi suma de 85 de lei, pe care o avea asupra ei.

                      Victima a depus plângere la Poliţie, iar cei doi localnici au ajuns acum în spatele gratiilor.

                      Centre de colectare şi de prelucrare a lânii în judeţul Bacău

                      – circa 338 tone lână vor putea fi preluate de la ciobanii băcăuani

                      Rezultate neașteptate în programul de sprijinire a crescătorilor de oi care își vor valorifica lâna obținută de la animale. Astfel, până la termenul legal, 596 crescători de oi au ajuns la Direcția Agricolă pentru a se înscrie în programul pentru ajutorul de minimis.

                      Aceștia s-au alăturat celor peste 32.000 de crescători de ovine din toată țara care s-au înscris în program. Se estimează că, în anul 2018, oierii băcăuani vor putea comercializa o cantitate de 338 tone lână, ceea ce le va aduce venituri suplimentare proprietarilor de oi. Un crescător de oi nu poate încasa mai mult de 15.000 de euro pe durata a trei exerciţii financiare. „Încă de anul trecut, am început să identificăm acele centre de prelucrare unde să se poată recepționa lână și din alte județe, nu doar din Bacău. Până la această dată, au fost identificate 4 centre de colectare şi 2 centre de prelucrare a lânii în judeţul Bacău”, a precizat Simona Barzaghideanu, directorul executiv al Direcției Agricole Bacău.

                      De altfel, în toată țara, spațiile de depozitare pentru lână solicitate de investitori sunt undeva la o capacitate totală de 102.000 tone, ceea ce înseamnă de trei ori mai mult față de calculele MADR. După calculele inițiale ale ministerului, se apreciase colectarea de la crescătorii de animale a circa 36.000 de tone. Mai trebuie reținut faptul că beneficiarii ajutorului de minimis de sunt persoane fizice care au atestat de producător, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale și persoane juridice.

                      De asemenea, beneficiarii trebuie să dețină o exploataţie de ovine înregistrată în Registrul Național al Exploatațiilor și să facă dovada comercializării cantității de lână pentru care solicită acordarea sprijinului până la 1 iulie 2018.

                      „Vrem să nu lăsăm niciun fir de lână pe mărăcini sau să i se dea foc”, susținea ministrul de resort, Petre Daea, ceea ce înseamnă că programul va continua și în anii următori. El a adăugat că, la început, câștigurile vor fi mici din valorificarea lânii, întrucât nu există desfacere și o valorificare superioară a acestui produs, însă, în timp, se va ajunge „să se câștige pe măsură”.

                      Investiții de 21 de milioane de euro în apa și canalizarea Oneștiului

                        Ion Preda, Nicolae Gnatiuc, Sorin Brașoveanu și Aurel Presură la conferința de presă

                        Compania care administrează în prezent sistemul de alimentare cu apă și rețeaua de canalizare a municipiului Onești, Regia Autonomă Județeană de Apă Constanța, va începe în acest an proiecte de investiții de circa 21 de milioane de euro pentru reabilitarea și modernizarea acestora. În jumătate de an de prezență, compania a investit deja aici aproape 1,7 milioane de euro. Consiliul Județean Bacău și Consiliul Local Onești vor acorda sprijinul lor proiectelor.

                        Investiții realizate

                        Declarațiile au fost făcute la o conferință de presă la care au participat Aurel Presură – director general adjunct la Regia Autonomă Județeană de Apă (RAJA) Constanța (cu atribuții de director general după numirea lui Felix Stroe în funcția de ministru al Transporturilor), Ion Preda – director de dezvoltare și fonduri europene al companiei, Sorin Brașoveanu – președintele Consiliului Județean (CJ) Bacău, și Nicolae Gnatiuc – primarul municipiului Onești. „Tot ce am spus că vom face la Onești am făcut” – a spus Aurel Presură.

                        A fost reabilitată aproape integral Stația de tratare și depozitare a apei de pe dealul Cuciur (cu 1,45 de milioane de lei), a fost reabilitat sediul administrativ RAJA din Onești (cu aproape 807.000 de lei) și au fost făcute lucrări de construcții și instalații la două puncte termice din Onești (cu aproape 117.000 de lei). De asemenea, au fost contorizați integral consumatorii din Onești și numai pentru contorii din clasa de precizie s-au cheltuit aproape 1,265 de milioane de lei. Cu alte lucrări asemănătoare s-a ajuns la investiții de circa 1,675 milioane de euro.

                        Se caută eficiență financiară, dar și tehnică

                        „Foarte important pentru operatorul de apă este să devină eficient – a declarat Aurel Presură. Ne-am propus, astfel, să facem investiții urgente, începute în acest an. Suntem într-o fază înaintată a studiilor pentru investiții. Sunt foarte multe probleme în sistemul de alimentare cu apă și canalizare al Oneștiului.

                        Este singurul oraș din țară în care presiunea în rețeaua de distribuție a apei este în jur de 8-9 atmosfere. Sunt construcții mai vechi de 60 de ani, ceea ce duce la dese avarii. Numai pe rețeaua de distribuție a apei avem 13,5 km de conducte vechi, care trebuie înlocuite.

                        Prioritatea noastră zero este să reducem presiunea în rețeaua de transport, proiect care va începe în maxim două luni, cu finanțare proprie”. Compania își propune să reducă presiunea apei la intrarea ei în oraș și să pună în funcțiune sisteme locale de ridicare a presiunii acolo unde sunt blocuri cu mai mult de patru etaje. În orice oraș – spun specialiștii de la RAJA -, presiunea normală trebuie să fie de maxim 2-3 atmosfere.

                        Finanțări cu bani europeni

                        Reabilitările în sistemul de alimentare cu apă sunt prinse într-un proiect cu bani europeni și cofinanțare RAJA de 15%. În zona alimentării cu apă, orașul are o singură sursă de alimentare. Normal sunt cel puțin două. Oneștiul este, astfel, dependent de apa de la Compania Regională de Apă Bacău și are nevoie de o sursă alternativă. Investiția costă în jur de 6,4 milioane de euro.

                        Mai sunt, de asemenea, de reabilitat două rezervoare de apă în incinta de pe dealul Cuciur și este necesară sectorizarea alimentării cu apă, pentru că altfel dacă apare o avarie pe o stradă trebuie oprită apa pe alte 4-5 străzi. În sectorul de canalizare, se va reabilita zona industrială.

                        Se va construi o stație de epurare care să prelucreze atât apele menajere ale orașului, cât și pe cele industriale, cu o tehnologie performantă, cu filtru membrană, premieră în România. Investiția va costa 14-15 milioane de euro. În partea de extindere de canalizare se va ajunge la o rețea de 31,5 km, utilă pentru toți consumatorii. Centrul zonal Onești al RAJA Constanța administrează rețelele de apă și canalizare din Onești (inclusiv cartierele Slobozia și Borzești), dar și din comunele Gura Văii și Buciumi.

                        „Noi acum actualizăm masterplanul, în care trebuie aprobată lista investițiilor și cred că masterplanul pe necesarul de apă potabilă va fi aprobat în prima ședință a Consiliului Județean din acest an. Investițiile propuse de RAJA în Onești sunt prioritare, iar noi le vom acorda tot sprijinul.”
                        Sorin Brașoveanu, președintele Consiliului Județean Bacău

                        Munca, stimulent pentru viață

                        Am întâlnit de-a lungul timpului oameni interesanți, iar de la fiecare am învățat câte ceva. Spre surprinderea mea, continui să descopăr atât oameni frumoși, cu povești de viață, dar și antiexemple. Dar chiar și de la aceștia am avut câte ceva de învățat!

                        În primul rând, să nu judeci oamenii, să nu le pui etichete, să ai răbdare să vorbești cu ei și dacă poți, să le spui un cuvânt de încurajare. Am întâlnit și persoane care au trăit experiențe crunte dar au avut puterea să treacă peste greutăți.

                        Amintesc aici și despre oameni ajunși la vârsta pensionării, dar care nu s-au ascuns în fotoliile de acasă, ci au continuat să muncească pentru că așa se simt vii. De multe ori suntem tentați să-i hulim pe pensionari, să-i trimitem acasă pentru a le da posibilitatea tinerilor să muncească la stat.

                        Am cunoscut militari care au ieșit la pensie în floarea vârstei, pentru că le permite legea. Până și lor le vine greu ca la 47 de ani sau chiar la 50 de ani să spună că sunt pensionari. Și uite așa, pentru această categorie de oameni, viața capătă un nou sens. Unii aleg să călătorească, însă, cei mai mulți, își deschid propria afacere.

                        Învățați cu un regim de viață spartan, astfel de persoane fac parte din categoria oamenilor activi, cu speranță de viață lungă. Se spune că munca îl înnobilează pe om și tind să-i dau crezare celui care a spus asta. Mă uit apoi la bunici, oameni simpli de la țară, care au muncit o viață întreagă și încă mai muncesc. Cunosc femei care la 80 de ani trag la sapă mai ceva ca un tânăr.

                        Iarna, când nu lucrează pământul, se agită fără rost, pentru că nu pot munci pe cât ar duce. Bine, acestea sunt excepții! Însă, rămân la părerea că munca i-a făcut să treacă mai ușor peste boli. Un altfel de fitness, aș spune! Recent, un militar pensionar mi-a spus că în momentul în care va înceta să muncească va muri. Și l-am crezut!

                        Deși are o vârstă respectabilă, omul este atât de tonic încât aproape că îți stârnește invidia. Într-adevăr, în cazul lui, munca este cea care îi hrănește trupul, mintea și sufletul.

                        Se eliberează permise de pescuit

                          Pescarii care doresc să obțină permise de pescuit pentru anul 2018 trebuie să știe că acestea se eliberează în baza unor condiții de către membrii Centrului Regional de Ecologie (CRE) Bacău, în baza unui contract încheiat încă de anul trecut cu Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură (ANPA).

                          Astfel, permisele se eliberează în baza achitării cotizației anuale aferentă anului 2018, taxa fiind de 100 de lei.

                          Persoanele cu handicap (în baza certificatului de încadrare în caz), elevii și studenții (în baza unei adeverințe sau a carnetului vizat), precum și pensionarii cu vârsta împlinită de 65 de ani (în baza cuponului de pensie) beneficiază de o reducere de 50%.

                          Membrii CRE posesori de permis ANPA pot pescui pe lacurile Bacău și Galbeni din județul Bacău, precum și pe orice zonă de pescuit din țară gestionată de alte asociații, cu respectarea regulamentelor proprii ale asociațiilor respective – de regulă fiind percepută o taxă de acces.

                          Permisele ANPA se eliberează la sediul CRE din Bacău, str. Livezilor 4F, de la magazinul de pescuit bloc turn str. Energiei intersecţie cu str. G.Bacovia, de la magazinul de pescuit de la Autogară și de la magazinul de pescuit Extrem Pesca Sport din Onești.