luni, 22 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2460

Doar vorbe-n vânt

În ultimii 20 ani, pe piaţa muncii din România se manifestă trei tendinţe: îmbătrânirea forţei de muncă, emigrarea anual a mii de tineri (şi nu numai) spre alte pieţe din Europa şi o a treia tendinţă are în conţinut o necorelare a învăţământului cu nevoile pieţei muncii.

Mai sunt şi alte cauze care stau la baza unei acute lipse de forţă de muncă calificată, important este că niciun guvern nu a reuşit să stabilească un proiect naţional şi să-l şi aplice, la nivel de dezbateri se invocă lipsa de idei, iniţiative şi de bani, însă, până la urmă, concluzia specialiştilor este că nu a existat şi nu există voinţă politică pentru a stopa degringolada!

S-a invocat/acuzat drept cauză desfiinţarea şcolilor profesionale într-o perioadă când era mare nevoie de tineri calificaţi. Recent, Inspectoratul Şcolar a aprobat structura, nomenclatorul şi numărul de locuri în şcolile profesionale din judeţul Bacău. Sunt, la o primă evaluare, peste 1.500 de locuri, repartizate în mai multe colegii şi licee, însă povara rămâne tot pe spatele statului, angajatorii nu sunt dispuşi să cheltuiască din fondurile proprii pentru calificare, aşa cum se întâmpla acum 40-50 de ani, când un elev care reuşea la „profesională” încheia un contract cu o întreprindere prin care beneficia de cazare, masă şi transport gratuite, plus îmbrăcăminte, de la şosete la căciulă, practică în atelierele şcolii, iar în ultimii doi ani, direct la viitorul loc de muncă. Şi ieşea un muncitor de perspectivă.

Prospătul absolvent avea obligaţia să lucreze la finanţator cinci ani, în caz contrar plătea toate costurile şcolarizării. Aşa s-a construit ţara, cu un suport uman în linie biologică şi profesională. E aşa de greu de priceput? Noi tot analizăm, politizăm, discutăm, până ce imensul deficit de forţă de muncă calificată pune în pericol stabilitatea economică şi, mai grav, dezvoltarea ţării.

Concursul Național „Solomon Marcus” – Interdisciplinaritate și creativitate

    Născut atât din dorința de a deschide o nouă ușă către conceptul de interdisciplinaritate, cât și din aceea din a omagia personalitatea marcantă a unui fost elev al colegiului, academicianul Solomon Marcus, concursul ce poartă numele distinsului intelectual s-a aflat la cea de a VI-a ediție.

    Colegiul Național „Ferdinand I” Bacău a fost, weekend-ul trecut, gazda a 450 de elevi, din opt județe, participanți la Concursul Național Interdisciplinar „Solomon Marcus” înscris în Calendarul Concursurilor Naționale Școlare și Extrașcolare ale MEN. Competiția a fost, la primele 4 ediții, adresată elevilor pasionați, deopotrivă, de limba și literatura română și matematică, pentru ca, la ediția de anul trecut, să își lărgească sfera interdisciplinară.

    Varianta deja clasică a devenit secțiunea „Ion Barbu” și acesteia i s-au adăugat altele – „Abstractă” (matematică, informatică, fizică, chimie, biologie) și „Creativitate și cultură umanistă” (limba română, limbi străine, istorie, geografie, științe sociale). Începând cu acest an s-au introdus încă două subsecțiuni – „Robotică educațională” (gimnaziu) și „Vocațional” (artă plastică), pornind de la ideea că arta e valoarea supremă, nemuritoare și că elevii colegiilor de profil trebuie să fie parte a acestei întreceri.

    Atât profesorilor evaluatori din județul Bacău, cât și asistenților, propunătorilor de subiecte, îndrumătorilor elevilor, care au sprijinit desfășurarea acestui concurs valoros, le mulțumim mult, pentru efort și implicare. „Conducerea colegiului își dorește ca acest concurs să devină unul cu adevărat reprezentativ la nivel națioal, datorită modului unicat de abordare și tratare interdisciplinară din atât de multe arii curriculare”, subliniază prof. Nicu Harasemciuc, director.

    Prin urmare, mereu deschis spre competiție, spre nou, dar și spre valorile clasice, spre multidisciplinaritate și, mai ales, spre performanță, Colegiul Național „Ferdinand I” a fost organizatorul unei competiții ce tinde să devină una de tradiție și de top. Ieri au fost stabilite și rezultatele finale și premiile acestei ediții. Acestea se găsesc pe site-ul colegiului, colegiulferdinand.ro.

    prof. Nicoleta Zărnescu, director adjunct Colegiul Național „Ferdinand I”

    Cereți feedback

      Îndrăzniți să cereți un răspuns legat de munca dumneavoastră! Asigurați-vă că acest răspuns este real, astfel încât să reflecte conștientizarea eforturilor. Dacă faceți acest lucru puteți crea într-o stare de satisfacție continuă. Veți observa efectele apărute sub formă de feedback în propria viață. Și aceasta este cea mai bună modalitate prin care învățăm să evoluăm. Când căpătăm indicii pozitive, atunci știm că orice am întreprins a fost corect. În mod natural, ne vom aminti de cele întreprinse și le vom repeta. De ce să nu monitorizați schimbările, ca să vedeți că rezultatele sunt în favoarea eforturilor făcute și să vă dovediți dumneavoastră înșivă că se poate? Delăsarea predispune, iar perseverența impune. Și la fel de adevărat, modul de viață impune deoarece ereditatea predispune. Ca să îmbrățișăm mult doritul feedback, așteptăm să se producă criza, trauma, pierderea sau chiar boala, înainte de a ne apuca să analizăm cine suntem, ce facem, cum trăim și ce simțim. Nu rareori ni se întâmplă să avem nevoie ca lucrurile să stea cum nu se poate mai rău, ca să începem să facem schimbări în sprijinul sănătății și a propriului viitor. Întrebarea mea este: de ce să așteptați? Atunci când veți învăța cum să folosiți timpul și toată atenția, veți pătrunde în sălașul tuturor posibilităților. Acesta este mesajul meu: Întotdeauna este loc și de mai bine!

      Cum putem întârzia îmbătrânirea? De ce anume depinde longevitatea? Un răspuns simplificat este: impactul genetic și modul de viață sunt decisive. Unul este înnăscut, iar celălalt este dobândit în decursul vieții. Speranța și calitatea vieții fiecăruia dintre noi variază în funcție de felul în care am știut sau nu să ne menajăm. Influența factorilor determinanți (radicalii liberi) este majoră: poluarea, stresul, tutunul, alcoolul, acțiunea ultravioletelor, dar mai ales erorile alimentare. Carențele nutriționale pot favoriza cu adevărat un deficit imunitar și duc la apariția radicalilor liberi, unul dintre cei mai importanți factori de îmbătrânire, care nu au rol protector, ci, dimpotrivă, vor căuta să se fixeze pe ADN-ul cromozomilor și pe lipidele membranelor celulare. Astfel, lipidele membranare sunt alterate treptat și pereții celulari devin din ce în ce mai rigizi și se oxidează. Consecința acestor agresiuni poate fi degradarea până la distrugere a celulei, ceea ce, după cum se știe, reprezintă o cauză reală a îmbătrânirii premature. În cea mai mare parte a cazurilor, celula începe să funcționeze anormal ducând la apariția mai multor boli cum ar fi: hipertensiunea arterială, alterarea funcțiilor cerebrale, artroza, ateroscleroza, procesele inflamatorii, cataracta și diabetul. Radicalii liberi sunt implicați și în maladiile Parkinson și Alzheimer. Organismul nostru este apărat de enzimele antioxidante care, odată cu trecerea timpului, se răresc sau intră într-o stare de adormire. În schimb avem un mare noroc: în ajutorul nostru vine alimentația care ne furnizează antioxidanții. Un motiv în plus ca alimentația să fie corectă și bogată în nutrienți, deoarece importanța acestora este esențială în întârzierea îmbătrânirii.

      Antioxidanții reprezintă sistemul natural de apărare a organismului împotriva radicalilor liberi și includ: vitaminele (A, C, E), alți compuși asemănători vitaminelor (alfa și beta caratoneul, licopenul, luteina), dar și oligominerale (seleniul și cuprul). Funcția de anti-oxidare pe care o oferă aceste substanțe compuse este foarte importantă pentru organismul uman în procesul de îmbătrânire. Pentru a ne întări sistemul natural de apărare împotriva radicalilor liberi este ideal să consumăm fructe și legume proaspete. Preocuparea noastră de căpătâi ar trebui să fie aceea de a obține cantități suficiente de antioxidanți prin alimentația zilnică.

      Vitamina A sau retinolul este esențială pentru menținerea și dezvoltarea structurilor epiteliale. Aceasta este conținută în special în ficatul mamiferelor care este organul principal de stocare și în alte produse alimentare cum ar fi: uleiul din ficat de pește, produsele lactate și ouăle. Vitamina A este prezentă atât în legume, cât și în fructe: morcovi, dovlecei, spanac, varză, pepeni și caise, având o acțiune specifică în funcția vizuală. În ceea ce privește aspectul dermatologic, participă la menținerea strălucirii și prospețimii pielii. Aceasta vitamină ajută la reglarea și susținerea sistemului imunitar, protejând organismul împotriva acțiunii negative a radicalilor liberi asupra celulelor. Are un rol foarte important în reducerea riscurilor cardiovasculare și amână producerea acestor boli.

      Vitamina E joacă un rol foarte important pentru mușchi, funcționarea membrelor și a sistemului nervos și ajută la menținerea unei condiții bune a pielii. Uleiurile vegetale, nucile, semințele și uleiurile rezultate din acestea sunt bogate în vitamina E; legumele cum ar fi varza creață, spanacul și broccoli sunt recomandate ca fiind surse importante ale acestei vitamine.

      Fructele și legumele sunt singurele care conțin cantități suficiente de vitamina C (kiwi, citrice, măceșe, coacăze negre, broccoli, pătrunjel, ardei…), iar aceasta este folosită adesea ca supliment în alimente. Pentru a nu se pierde vitamina C din alimente, acestea trebuie stocate timp scurt și trebuie evitată menținerea lor în apă. Vitamina C ajută sistemul imunitar prin creșterea producției de anticorpi și contribuie la absorbția fierului, în special din surse vegetale (grâu, fasole uscată, linte, legume, fructe, nuci și semințe). Cu alte cuvinte acidul ascorbic este un antioxidant important care ajută în lupta împotriva radicalilor liberi.
      Seleniul acționează ca o enzimă cu rol antioxidant, ajută procesele tiroidei și participă la regenerarea altor sisteme de anti-oxidare. Surse de seleniu se găsesc în: carne, stridii, ouă, nuci, ceapă, pâine integrală și linte.

      Beta carotenul se găsește în spanac, mango, pepene galben, broccoli, roșii…fiind un antioxidant influent. Luteina oferă protecție anti-oxidare împotriva acțiunii negative a radicalilor liberi și are un rol important în funcționarea corespunzătoare a sistemului ocular. Surse de luteină se găsesc în varză, spanac și gălbenușul de ou. Licopenul este și el un antioxidant la fel de important care ajută sistemul de apărare a organismului (roșiile și produsele pe bază de roșii).

      Excluderea anumitor alimente din hrană, de-a lungul anilor fără o motivație medicală serioasă, nu poate duce decât la carențe care accelerează îmbătrânirea sau șubrezesc organismul, făcându-l mai vulnerabil la boli. Menținerea dorinței de a te bucura de viață constituie cel mai bun semn de sănătate. Observă cu apreciere ceea ce funcționează! De aceea, trebuie să-ți păstrezi spiritul deschis în privința hranei, acordând un loc important alimentelor amintite anterior. Aveți grijă cum le preparați, nu alterați calitatea nutritivă a alimentelor. Fiți responsabili de sănătatea dumneavoastră hrănindu-vă corect, astfel încât să alegeți alimente complete cu un bogat conținut nutritiv. Antioxidanții furnizați de aceste alimente vă vor proteja organismul de acțiunea nocivă a radicalilor liberi. Consolidează și întărește aprecierea sănătății tale! Deschide ochii minții, astfel încât să înțelegi corect recomandările făcute! Pregătește-te pentru a pune în practică cele învățate, observă cum te simți după această schimbare și cere un răspuns acțiunilor întreprinse. Vei auzi: „Am o părere bună despre mine! Observ și mă bucur de fiecare semn al realizărilor mele.” Acesta este feedback-ul tău! Îmbrățișează-l cu mândrie în fiecare zi!

      Carmen Barcan, terapeut

      La DGASPC, „a ajuns cuțitul la os”: Angajații vor protesta în fața Prefecturii

        Sindicatul Familia, format din angajații Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Bacău, va organiza miercuri, 9 mai, „o adunare publică” în piațeta din fața Prefecturii.

        La protest sunt așteptați aproape 500 de angajați nemulțumiți de problemele apărute în negocierile dintre Sindicatul Familia și conducerea DGASPC.

        Polixenia Oprișan, lider sindical, arată că directorii DGASPC Bacău nu au respectat Contractul Colectiv de Muncă negociat în perioada 2017-2018.

        Sindicatul acuză „diminuarea discreționară și unilaterală” a sporului pentru munca prestată sâmbăta, duminica și în zilele de sărbătoare de la 100 la sută la 40 la sută, începând din februarie.

        O altă nemulțumire a fost provocată de încercarea de a modifica unilateral programul de muncă cu încălcarea Regulamentului de Organizare, Regulamentelor de Ordine Interioară a centrelor rezidențiale, a Codului Muncii și Contractului Colectiv de Muncă.
        Polixenia Oprișan mai arată că serviciile medicale din centre au fost externalizate motivat de faptul că salariile personalului medical au fost mărite conform Legii 79/2018.

        Angajații DGASPC vor veni, miercuri, pe Calea Mărășești spre platoul din fața Prefecturii. Persoanele desemnate să execute măsuri de ordine vor purta o banderolă albastră.

        Sindicatul Familia este afiliat la Federația Columna și CNSRL Frăția, prin urmare la miting vor fi prezenți și lideri ai acestora.

        Calul abandonat a murit

          Calul îngrijit de Serviciul de Gestionare al Câinilor Fără Stăpîn din Primăria Bacău după ce a fost găsit rănit și abandonat în cartierul Tache a murit din cauza rănilor.

          Anunțul a fost făcut de ‎Dinu Păncescu, șeful acestui serviciu, care a îngrijit animalul după ce a fost descoperit.

          „Deși presa a mediatizat cazul, în urma apelurilor noastre de a-l ajuta cu un loc unde să-l ținem, cu niște hrană de calitate și medicamentația aferentă, nimeni nu a vrut să-l primească; NIMENI !!! Că nu au loc, că dacă e bolnav poate îmbolnăvi și alte aninmale (pe bună dreptate), că nu au personal; pe scurt nimeni nu a vrut să-și complice viața cu acest căluț; am rămas eu și medicul Platon Nicolae să îngrijim un cal, calul nimănui”, a scris ‎Dinu Păncescu pe Facebook.

          El s-a declarat dezamăgit de modul în care băcăuanii au reacționat în acest caz: „Cu 2-3 excepții, toată lumea ne-a dat sfaturi și multe likeuri; ce să facem cu ele?!!! Să cumpărăm medicamente cu ele? Să i le dăm calului să le mănânce?”

          Șeful Serviciului de Gestionare a Câinilor Fără Stăpân spune că Primăria Bacău a susținut tratamentul cu ceea ce a avut pe stoc la adăpostul de câini; medicii veterinari au venit zilnic să-i facă tratament, angajații au pus bani de la ei pentru a mai cumpăra ceea ce mai era nevoie.

          „Dar un cal nu se salvează cu hei-rupisme, oricât de mult ai iubi animalele, oricâtă nebunie ai avea, trebuie să-l duci într-o fermă unde să i se asigure condiții; asta urma să facem când, după zeci de telefoane, un prieten mi l-a primit; nu a mai apucat. Nu poți salva un animal cu like-uri”, a concluzionat Păncescu.

          Ingenious Drama Festival dă startul înscrierilor pentru ediția 19 – Originar/Original

          Ingenious Drama Festival deschide înscrierile pentru ediția a 19-a festivalului de teatru, aflat sub egida asociației Ingenious Drama. Între 1 mai și 1 iunie, toți adolescenții pasionați de teatru sunt așteptați pe site-ul oficial pentru a-și depue înscrierile.

          Orientându-se către un public din ce în ce mai larg, festivalul își schimba și identitatea, cu un nou logo și un concept futuristic provenit din propria istorie, ORIGINAR/ORIGINAL, care marchează evoluția sa de-a lungul anilor: de la un eveniment restrâns organizat de British Council, la unul organizat în totalitate de 80 de adolescenți din Bacău, acolo unde ajung peste 350 de oameni din toată țara, dar și din străinătate.

          Parcă mai ingenios ca niciodată, ediția de anul acesta aspiră să își detroneze predecesoarele și își provoacă participanții să se întoarcă la originile festivalului, care a devenit o a doua casă pentru cele 19 generații care au trecut pragul Teatrului Municipal George Bacovia.

          Înscrierile vor fi deschise până pe data de 1 iunie,pentru toate cele patru categorii ale festivalului:

          Trupe, One Man Show, One Man Show Studenți și Dramaturgie

          Pentru înscrieri și mai multe informații accesați site-ul oficial ID Fest, proaspat scos din cuptor:

          http://dev.ingeniousdrama.com/

          Campanie de ecologizare pe Muntele Eroilor

            Anul 2018 reprezintă pentru România anul centenarului Marii Uniri, eveniment cu o semnificație cu totul specială, care va rămâne una dintre cele mai memorabile pagini ale istoriei românești.

            La împlinirea a o sută de ani, suntem cu toții conectați la Primul Război Mondial și înfăptuirea Marii Uniri, fie prin propria istorie a familiei, prin moștenirea comunităților locale, dar și datorită impactului asupra societății și asupra lumii în care trăim.

            Având în vedere rezonanța istorică a acestui eveniment, considerăm esențială aducerea în memoria elevilor Școlii a contribuției comunității în înfăptuirea Marii Uniri, precum și crearea unui prilej de interacțiune și consolidare a legăturilor în comunitate, prin activități și manifestări aniversare.

            În acest context, sâmbătă 05 mai, elevii Școlii Naţionale de Pregătire a Agenţilor de Penitenciare Tîrgu Ocna au participat la o acțiune de ecologizare a Muntelui Măgura, numit ”Muntele Eroilor”, pe drumul de acces spre Mănăstirea Măgura Ocnei și Monumentul Eroilor.

            Cu această ocazie, elevii au luat contact direct cu locurile unde acum 100 de ani, în Primul Război Mondial, strămoșii noștri s-au jertfit în luptă, contribuind astfel la realizarea Marii Uniri.

            Distrugere de muniție neexplodată

              La sfârșitul săptămânii trecute, echipa pirotehnică din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență „Mr. Constantin Ene” al Județului Bacău a efectuat în Poligonul „Lunca Siretului” din comuna Săucești distrugerea muniției neexplodate rezultate în urma desfășurării activității de asanare a teritoriului județului.

              Astfel, au fost distruse 10 proiectile, două bombe de aruncător, trei grenade de mână și 274 elemente de muniție.

              Muniția distrusă a fost asanată în perioada aprilie-mai 2018.

              În noaptea de miercuri spre joi se întrerupe apa în mai multe zone din Bacău

                În vederea efectuării unor lucrări de mentenanță la rețeaua de distribuție de apă potabilă de pe strada Abatorului, în intervalul cuprins între 09.05.2018, ora 22.00 și 10.05.2018, ora 08.00, se va întrerupe furnizarea apei potabile.

                De această oprire vor fi afectați:

                1. consumatorii cuprinși între străzile:

                a) Gării – Bradului (Mioriței) – Prelungirea Bradului – Ștefan cel Mare – Vadu Bistriței – b-dul Unirii (9 Mai) – Oituz;

                b) b-dul Unirii – Oituz – Constantin Ene – Spiru Haret – Erou Ciprian Pintea – Stadionului – Milcov – Ion Luca Caragiale (inclusiv cartierul Bistrița Lac);

                c) Erou Ciprian Pintea – Spiru Haret – Garofiței (pod Narcisa) – Letea – Milcov;

                d) General Gușe – Alexandru Șafran – Tolstoi – Constanței.

                2. consumatorii de pe Calea Moinești și din cartierele CFR, Șerbănești și Tache.

                De asemenea, în intervalul menționat, se va furniza apă potabilă cu presiune scăzută pentru:

                – consumatorii cuprinși între străzile Republicii (pod Narcisa) – Narciselor – Victor Babeș – Henri Coandă – Condorilor – Bicaz (Chimiei);

                – consumatorii din cartierele Gheraiesti și Izvoare.

                Este posibil ca, la reluarea programului de furnizare a apei, în anumite zone ale Municipiului Bacău, să apară și fenomenul de turbiditate (apă murdară).

                «Maturitate» by sky FX

                  Mădălin Ghioc, aka sky FX, revine cu o nouă melodie: Maturitate.

                  „Piesă are un mesaj puternic despre societatea în care trăim și care este sugerată în videoclip prin ruinele din orașul Bacău.

                  Am vrut să transmit un mesaj de speranța pentru ceicare mă ascultă, speranța că stă în ei să schimbe ce este în jurul lor.
                  Vreau că melodia să fie primită în mod special de orașul Bacău pentru că este ultima pe care am creat-o aici; de la întâi mai eu m-am mutat în București” – spune tânărul artist.

                  „Îmi pare rău, dar ca oraș, Bacăul a însemnat o pierdere semnificativă din tinerețea mea ca artist și port cu mine regretul că aș fi putut să fiumai mult. Cred că cei din jurul meu înțeleg prin ce am trecut și am speranțe pentru un viitor mai bun aici, în București. Dovadă stau și mesajele transmise pe Facebook”, a declarat Mădălin pentru Deșteptarea.ro.

                  FSLI: „Guvernul României încalcă prevederile Constituţiei”

                    Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI) atrage atenţia asupra faptului că Guvernul României încalcă prevederile Constituţiei, întrucât intervine în deciziile instanţelor de judecată. FSLI a solicitat Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XII din O.U.G. nr. 25/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prin care Guvernul României încalcă principiul separației puterilor în stat.

                    „Ne-am adresat, de asemenea, Președintelui României și Consiliului Superior al Magistraturii, pentru ca, în baza legii, să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la conflictul juridic declanşat de Executiv, de natură constituțională, dintre Guvernul României, reprezentat de Prim – ministru și autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție și instanțele naționale”, a declarat prof. George Purcaru, vicepreședinte FSLI și președinte FSLI filiala Bacău.

                    Prin art. XII din Ordonanţa de urgenţă nr. 25/2018, Executivul a stabilit ca angajaţii din sistemul de învăţământ, care au câştigat în instanţă plata unor drepturi salariale, dar pe care le-au primit cu întârziere, să primească dobânzi remuneratorii şi nu dobânda penalizatoare aşa cum prevăd hotărârile instanțelor naționale, în baza celor trei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că se cuvin dobânzi penalizatoare pentru plata eșalonată a drepturilor salariale acordate de instanțele judecătorești.

                    „Diferenţa între dobânda remuneratorie, pe care vrea să o acorde Executivul şi cea penalizatoare, stabilită de instanţele judecătoreşti, este de 4% ca valoare. Prin urmare, Guvernul României este dispus să încalce principiul separaţiei puterilor în stat, pentru a face o economie nesemnificativă la buget. FSLI atrage atenţia că s-a ajuns astfel la un conflict juridic de natură constituțională între Guvernul României, reprezentat de Primul – ministru și autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție și instanțele naționale”, a mai spus Purcaru.

                    Decizia Guvernului României prin care modifică tipul de dobândă pe care ar trebui să o primească angajaţii din educaţie, deşi există hotărâri judecătoreşti definitive, reprezintă, conform FLSI, o încălcare a principiului separaţiei puterilor în stat, garantat de Constituţia României. Dacă acest lucru nu va fi analizat de Curtea Constituţională a României care să ia o decizie în privinţa constituţionalităţii articolului XII din Ordonanţa de urgenţă 25/2018, se va ajunge la un precedent periculos.

                    Poliţiştii de la Imigrări au primit maşini noi

                      La sfârşitul săptămânii trecute, în parcul auto al Inspectoratului General pentru Imigrări au ajuns 15 autospeciale Dacia Duster, pentru poliţiştii din structurile operative din tot atâtea judeţe, printre care şi Bacăul. Maşinile noi vin să îmbunătățească condițiile de muncă ale agenţilor şi să sporească mobilitatea acestora în teren, fiind achiziţionate în cadrul unui proiect european. La repartizarea lotului, s-a ţinut cont de starea tehnică și vechimea autovehiculelor din dotare, dar şi de nevoile operative ale structurilor din teritoriu. Acestea sunt dotate cu staţii emisie–recepţie, sisteme de avertizare acustică şi optică și stații mobile, iar toate au costat peste 1,5 mil. lei cu TVA și au fost cumpărate prin licitație publică deschisă.

                      Un pictor sirian, pe simezele băcăuane

                      Chemarea Levantului

                      Denumirea românească „Siria” era altădată sinonimă cu Levant, situat în ceea ce istoricii şi geografii au denumit “Cornul Abundenţei”. Când a venit în România, acum 30 de ani, Ammar Alnahhas a început să-şi găsească propriile căi de a-şi exprima sentimentele, prin pictură și sculptură. A absolvit Facultatea de Sculptură la Damasc şi a venit, după un frate şi un unchi, în România. Aici a început să picteze, pentru a-şi ostoi dorul de sculptură şi pentru că avea imagini de povestit. A fost foarte bine primit la Bucureşti, aprecierile criticii nu s-au lăsat aşteptate, iar colecţionarii şi amatorii de artă orientală au început să şi-l apropie. Modelele culturale cu tentă mesopotamică, de la confluenţa Tigrului cu Eufratul aduse de Ammar din Siria le regăsim şi în lucrările expuse la Galeriile “Alfa” din Bacău, o colecţie de imagini şi simboluri profunde, transpuse, cu meşteşug, simţire şi talent pe pânză. Ammar Alnahhas este urmaşul vechilor dervişi, aduşi cromatic în diferite ipostaze, care domină de la un capăt la altul expoziţia, amintirile copilăriei făcându-şi loc în planuri îndrăzneţe, cu perspective dramatice şi mitice.

                      Dar Ammar este şi un pictor român, participările la diferite tabere de creaţie, împreună cu artişti români, se observă în câteva tablouri în care artistul a descoperit culoarea, plaiurile noastre mioritice, prietenia şi, pregnant- admiraţia, frumosul şi sensibilitatea.

                      „Mă bucur că aţi răspuns la Chemarea Levantului, la chemarea Orientului, adresată de artistul sirian Ammar Alnahhas, poposit prima dată pe meleagurile Moldovei. Ammar Alnahhas este un artist apreciat, promovat şi iubit de artiştii români din Bucureşti, unde este deja bine cunoscut. Artist complex, sensibil la mesaj şi la culoare, plasticianul sirian are o activitate creativă bogată, o dovedesc zecile de expoziţii personale şi de grup din întreaga ţară”, a spus, la vernisaj, Dionis Octavian Puşcuţă, artist plastic, şef Muzeul de Artă.

                      Sunt, pe simezele de la “ALFA„, nu doi artişti, ci unul care poartă amprenta spaţiului exotic al Orientului, dar şi uşoare şi distincte influenţe din spaţiul cultural românesc.
                      “Despre Ammar Alnahhas se vorbeşte deja, şi s-au pronunţat apreciativ critici de arta valoroşi ai zilelor noastre. Deşi provine, prin faptul naşterii, al educaţiei şi al formării dintr-un spaţiu cultural cu totul diferit de cel occidental – artistul s-a stabilit în România la vârsta de 30 de ani – totuşi, dorinţa de a se adapta spaţiului aşa-zis de adopţie, curiozitatea specifică artistului adevărat, pe de o parte, deplina cunoaştere a meşteşugului artistic, cromatica specifică – solară, explozivă, tematica originală, pe de altă parte, pe scurt spontaneitatea şi naturaleţea artistului fac posibil ca Ammar Alnahhas să-si impună numele nu numai în pictura contemporană a ţării sale, ci chiar şi în cea româneasca”, a fost opinia exprimată în faţa publicului prezent la vernisaj de Marcela Gavrilă,
                      muzeograf Galeriile „Alfa”.

                      După ce vizitatorii au intrat în universul artistic al artistului, într-o limbă română asimilată suficient pentru a-l putea îndrăgi rapid, simpaticul sirian Ammar Alnahhas, cu o umbră de tristeţe milenară, a spus: „Mulţumesc în primul rând celor care m-au invitat în Bacau, d-lui Dionis Puşcuţă şi d-nei Carmen Poenaru. Când am primit invitaţia, m-am gândit să vin cu tablouri pe care le-am făcut în perioada de început, cu teme din Orient, dar şi în taberele unde am fost alături de prieteni artişti români, la Maldăreşti, la Sighişoara, la Câmpulung. Deşi am hotărât ca titlul expoziţiei să fie «Chemarea Levantului», îmi place foarte mult România, fiecare zonă are specificul ei, şi eu încă învăţ, învăţ să «văd», să aud, să vorbesc, să pictez, ajutat de artiştii prieteni români, dar şi lucruri legate de geografia şi istoria României. Mulţumesc Bacău, mulţumesc România!”.
                      Şi încă alte câteva informaţii, pe care le-am cules de pe pliantul de prezentare a expoziţiei. Ammar Alnahhas a deschis s-au a fost invitat la peste 70 de expoziţii, în Siria, România, Tunisia, Kuweit, Spania. Este deţinătorul a importante premii în Siria, lucrări ale sale făcând parte din colecţii particulare din 18 ţări. De altfel, câteva lucrări din expoziţia de la “Alfa” au fost deja reţinute de amatori de artă din Bacău.
                      Expoziţia este deschisă până la jumătatea lunii iunie, 2018.

                      Dedeman este cel mai mare business antreprenorial românesc

                      Retailerul de bricolaj controlat de frații Adrian și Dragoș Pavăl, Dedeman Bacău, este pentru al patrulea an consecutiv cel mai mare business antre¬pre¬norial cu capital privat românesc și apare ca atare într-un top alcătuit de Ziarul Financiar. Cifra de afaceri a companiei din Bacău a crescut cu 20% în 2016, la 5,2 miliarde de lei. Dedeman, spun autorii topului, este singura companie privată locală care a reușit să treacă peste pragul de vânzări de un miliard de euro. Retailerul de bricolaj este și cel mai profitabil business din Top 20 de companii antreprenoriale și se află pe locul al doilea după numărul de salariați după RCS&RDS. În top zece companii din economie nu se află niciun business privat cu capi¬tal românesc, dar Dedeman este pe poziția a unsprezecea conform rezultatelor din 2016.
                      Economia locală are 115 companii cu vânzări de cel puțin un miliard de lei. Doar zece dintre aceste companii sunt controlate de antreprenori.

                      Minifotbal / Corman, la lotul național

                      Campioana Bacăului la minifotbal, Golden Boys dă din nou un jucător la echipa reprezentativă a României. După ce, în trecut, au ajuns sub „tricolor” Gabi Coșa, Sorin Ghiuș și Ionuț Panainte, mai nou, un alt component al Golden Boys va îmbrăca tricoul naționalei. Este vorba de Bogdan Corman, care a fost selecționat pentru dubla amicală cu Bulgaria, programată pe 12-13 mai, la Mamaia. Corman a fost remarcat de noul antrenor al echipei naționale, Marius Mitu, la Cupa „Boromir” de la Râmnicu-Vălcea. De notat că Bogdan Corman evoluează și la echipa de fotbal din Liga a IV-a, Viitorul Curița.

                      „Între mine și patrimoniul muzeal este o relație de dragoste așezată!”

                      Atunci când intri într-un muzeu sau o galerie de artă, dacă o faci mai rar şi ţi se propune o expoziţie sau un artist mai puţin cunoscut sau care face parte dintr-o grupare/curent care îţi pun probleme de înţelegere, percepţie, îţi vine în întâmpinare muzeograful, „ghidul” specializat, care, prin pregătire, vocaţie şi amabilitate devine partenerul tău, intermediarul dintre operă, artist şi vizitator. Se poate şi fără el? Evident. Arta este creaţie, destinată privirii, inimii şi sufletului. Ţi-o apropii sau nu, în funcţie de cultură, gusturi şi dispoziţie. Pentru a înţelege care este menirea, cu ce se ocupă un muzeograf, care-i sunt atributele şi calităţile, am stat de vorbă cu Marcela Gavrilă, pe care mulţi băcăuani o ştiu de la vernisajele expoziţiilor de la Galeriile „Alfa”, dar şi ca autor de albume de artă, conferinţe şi ghid. De ce muzeograf a fost prima întrebare.

                      „Am ajuns muzeograf pornind, cum se spune, de jos. M-am angajat la Muzeul de Artă pe post de custode sală în primăvara lui 1991, și aveam gând de plecare imediat ce aveam să reușesc la Facultatea de Filosofie din București, pentru că filosofia a fost prima dragoste. Aveam o obsesie: doar București, și doar filosofie, pentru că acolo preda Andrei Pleșu! Am încercat timp de șapte ani, dar nu am reușit să intru. Peste ani, când am reușit să depășesc eșecurile repetate, m-am îndreptat către un alt domeniu care mă atrăgea, istoria. Așa se face că am absolvit Facultatea de Filologie, specializarea Istorie-Franceză, la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău și mi-am luat licența la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Așadar, când am absolvit, aveam deja 21 de ani de experiență, pentru că nu i-aș spune vechime, la Muzeul de Artă. Timp în care m-am familiarizat nu doar cu ceea ce înseamnă munca într-un muzeu de artă: am cunoscut artiști plastici din Bacău și din țară, m-am apropiat de cei pe care-i admiram, am învățat ce înseamnă muzeografie de la muzeografii vechi, pentru că m-au atras pasiunea și entuziasmul lor, satisfacția și bucuria pe care le trăiau când reușeau să organizeze o expoziție deosebită, sau să aducă la Bacău artiști importanți, sau să se descurce cu un buget minim, pentru că au fost ani grei, foarte grei din punct de vedere financiar. Știți, când ai norocul să lucrezi alături de oameni pasionați de ceea ce fac, este imposibil să nu te contaminezi și tu! Așadar, sunt muzeograf pentru că am ales să rămân muzeograf într-un domeniu în care avem deja o perioadă respectabilă de ucenicie.

                      Prezentarea sau deschiderea expozițiilor este chiar partea cea mai vizibilă – și mai vocală! – a muncii muzeografului. Sarcinile muzeografului, generic, derivă de la funcțiile muzeului ca instituție: acestea sunt trei, potrivit Legii Muzeelor, pe scurt: conservă, cercetează științific și pune în valoare pentru public patrimoniul muzeal. Acum, dacă particularizez pe tipul muzeului, ce face un muzeograf la un muzeu de artă? În general, are atribuții permanente și temporare.
                      Dintre cele permanente, cea mai importantă este aceea de a conserva patrimoniul muzeal , alături de toți colegii din acel muzeu – pare banal, dar nu e deloc așa: conservarea, în muzeu, este o muncă permanentă, o muncă de echipă și înseamnă în esență păstrarea integrității fizice a pieselor. Muzeul de Artă din Bacău are în patrimoniu aproape 6000 de piese de pictură, grafică, sculptură, artă decorativă, icoane, deci materiale diferite: pânză, carton, hârtie, ceramică, metal, gips, piatră, lemn etc. Fiecare tip de suport are condiții specifice de conservare: de exemplu, hârtia este unul din cele mai fragile suporturi: nu este permis să fie expusă în lumină naturală sau pe o durată mai mare de 3 luni, pentru că se decolorează, se fragilizează și, în final, se distruge.
                      Scopul păstrării patrimoniului în condiții cât mai bune de conservare are în vedere acel ideal ca obiectele respective să poată fi expuse spre a fi privite și studiate și de vizitatorii și cercetătorii de peste, nu știu, 4-500 de ani. De aici celebra atenționare prezentă în muzee: Nu atingeți exponatele! Dacă nu ar fi existat această preocupare permanentă pentru conservare, noi nu am fi putut admira astăzi opere celebre realizate acum 7-800 de ani, nu am fi știut de capodoperele lui Da Vinci, Rembrandt, Ver Meer sau, la noi, Grigorescu, Aman, Tonitza, Andreescu, ca să nu-i pomenesc decât pe cei mai cunoscuți.
                      Mare parte din patrimoniu stă în depozite, în condiții specifice stabile de umiditate și temperatură, verificat permanent și monitorizat de colegii care au în gestiune acel patrimoniu. Un număr de aproximativ 250 de piese face parte din expoziția permanentă, deci sunt accesibile vizitatorilor, și se află în grija și răspunderea echipei mixte muzeograf-conservator care face serviciul la sală. Una din atribuțiile temporare, în sensul că are o perioadă delimitată în timp și poate dura de la o lună până la 4-5 luni, în funcție de complexitate, este organizarea de expoziții temporare. Periodic, muzeografii propun expoziții temporare care valorifică piese din patrimoniu în sensul cunoașterii, educării și recreerii, adică expoziții de patrimoniu, sau expoziții – personale, de grup, tematice – realizate în colaborare, fie cu deținătorii unor colecții de opere de artă – adică colecționari sau moștenitori ai artiștilor, fie cu artiștii contemporani cu noi, băcăuani, din țară sau străini, așa cum este expoziția de la Galeriile „Alfa”, a artistului plastic sirian Ammar Alnahhas.

                      Presupunem că propun – și asta presupune cercetare – o expoziție de grafică, și Muzeul de Artă băcăuan are în patrimoniu colecții bogate și valoroase. Există niște etape obligatorii în organizarea unei expoziții care se realizează punctual: se face un proiect în care se argumentează scopul și obiectivele expoziției, cu un deviz estimativ; urmează selecția și preluarea lucrărilor care se aduc în spațiul de expunere, se montează pe panouri sau pe rame, se panotează – adică se stabilește maniera în care sunt expuse și legate, urmărind un criteriu sau un circuit al expoziției estetic, cronologic, pe autori etc.
                      Odată terminată montarea expoziției, începe etapa de promovare: se poate tipări un catalog al expoziției, dacă bugetul o permite, sau, mai modest, un pliant cu un minimum de informații despre lucrările din expoziție, despre autor sau autori. După deschiderea oficială a expoziției, începe perioada de vizitare care durează în medie o lună sau două, în cazul expozițiilor temporare, sau 3-4 ani în cazul expozițiilor permanente. Munca muzeografului la o expoziție continuă cu primirea vizitatorilor, cu ghidajul expoziției…

                      La atribuțiile temporare ale muzeografului se adaugă: completarea fișei analitice pentru fiecare piesă care intră în patrimoniul muzeal, prin achiziții sau donații – adică a unui document care conține informațiile esențiale privind piesa respectivă: autor, titlu, tehnică, dimensiuni, curent sau stil, descrierea sumară – această fișă, însoțită de fișa de conservare (completată de conservator) și de fotografie reprezintă cartea de identitate a acelui bun de patrimoniu, astfel încât știm în orice moment ce lucrări și ce autori avem în patrimoniu; serviciul la sală; diverse documentații pentru proiecte sau cataloage, acte de evaluare, referate, pliante, etichete de expoziție etc.

                      Între mine și patrimoniul muzeal este o relație de dragoste „așezată”! Oricărui muzeograf îi ia ceva timp, și e vorba de ani, să cunoască, în mare, acest patrimoniu, pentru că vorbim de sute de nume de artiști și de mii de lucrări. Primele lucrări de care afli când începi să lucrezi într-un muzeu sunt cele ale maeștrilor artei românești, pictorii pe care-i știe, după nume, tot românul: Aman, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Andreescu etc. Și te simți mândră, ca muzeograf, că ai acces direct la așa ceva, că le poți privi oricând, pentru că începi să dezvolți un sentiment de afecțiune față de acele lucrări, câte sunt, și de obicei nu prea multe la fiecare: patru Aman, opt Grigorescu și așa mai departe. Dar descoperi curând că, așa cum istoria socială nu e făcută doar de regi sau conducători sau eroi, că este o sumă complexă a numeroși factori, și istoria și devenirea artei românești nu este alcătuită doar din marii maeștri: există și micii maeștri – categoria nobililor sau a boierilor (!), există pictorii avangardiști, nu ca stil artistic, ci ca principiu, cei care au introdus elemente de noutate în pictură, uneori chiar în detrimentul propriei cariere; există categoria pictorilor care, prin operele create, au alcătuit acea masa critică care a conturat și dezvoltat un curent sau o tendință artistică. Patrimoniul Muzeului de Artă din Bacău are multe lucrări din aceste categorii și încă multe altele: în spatele unui nume care îți pare anonim, în registrele de evidență, descoperi lucrări admirabile, adevărate bijuterii! Sau artiști cu lucrări care, poate, nu au cotă prea mare din punct de vedere estetic, dar care au valoare documentară sau istorică. Tot timpul afli ceva nou, cu atât mai mult cu cât, în România celor 45 de ani de comunism, și în această lume boemă a artei și a artiștilor multe nume au fost nedreptățite, trecute la index, interzise sau dimpotrivă, ridicate artificial și nefiresc. De altfel, noi avem în derulare un proiect, editorial și expozițional, numit „Artiști plastici băcăuani în patrimoniul Muzeului de Artă” care are tocmai acest scop, de a alcătui o istorie a artei plastice în Bacău – biografie și reproduceri de lucrări, începând cu primul pictor consemnat cronologic, este vorba de Nicolae Vermont, și până la cei născuți în anii 70. Am lansat până acum trei volume și estimăm că vom finaliza cu volumul șase. Descoperi biografii de artiști, vieți așa-zis normale, vieți fericite sau vieți tragice, pentru că și artiștii sunt oameni care au trăit „sub vremuri” sau au avut tăria de a ridica deasupra vremurilor. Și, oricât ai fi de obiectiv și rațional, ești totuși om și empatizezi, rezonezi cu artiști, biografii sau lucrări care te inspiră; pentru mine, cam așa se naște ideea unei expoziții, din entuziasm și admirație.
                      Același lucru se întâmplă în relația cu artiștii cu care colaborăm, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici din România – filiala Bacău sau de la alte filiale din țară. Aprecierea și admirația pe care le resimți pentru un artist și pentru lucrările lui te inspiră nu doar în realizarea expoziției, ci te fac și un mai bun intermediar între opera artistului și publicul căruia i se adresează munca ta și a artistului.

                      Muzeografia este, în mod sigur, o meserie: ca dovadă, figurează și în nomenclatorul de meserii, la poziția 243103! Lăsând gluma la o parte, cred că muzeografia este o meserie care se învață, cum se deprindeau odinioară meseriile, la locul de muncă, adică în muzeu. Iar către această meserie – și specializarea pe artă – te îndrepți dacă ai un minimum de vocație, ceea ce pentru mine înseamnă aplecarea către științele umaniste și/sau artistice: plăcerea, care poate merge până la dependență, de a privi un tablou sau de a citi, interesul pentru istorie, istoria artei, psihologie etc., curiozitatea pentru ceea ce este vechi – pentru că, până la urmă, muzeul este o colecție de obiecte vechi, unele de câteva secole. Și este greu să faci cercetare dacă nu ai aceste calități – pentru că bună parte din munca muzeografului este cercetare: în depozite, în arhivă, în dosare vechi, în colecții de periodice, în dicționare și enciclopedii, albume de artă sau monografii artistice. Însă, odată ce ai descoperit că te potrivești acestui domeniu, cred că este una din cele mai frumoase meserii, care oferă un grad de libertate și de inițiativă pe care le mai găsești doar la profesiile liberale; ai posibilitatea de a privi îndeaproape și de a studia lucruri vechi și prețioase, de a cunoaște nu doar artiști, critici de artă, pasionați de artă, jurnaliști, în general oameni de cultură, ci, totodată, moduri de gândire, viziuni diferite despre viață, caractere și temperamente dintre cele mai diverse. Pare o reclamă excesiv de pozitivă la vreo ofertă de muncă dintr-o corporație, dar este doar felul în care percep eu, și mulți dintre colegii mei, această meserie.
                      Este adevărat că expozițiile de artă, în special cele de artă contemporană – și mă refer la artă abstractă, conceptuală etc., sunt mai greu de înțeles, ca să nu spun simțit, de publicul larg. Este iarăși adevărat că înțelegerea acestui gen de artă presupune cunoștințe de istorie a artei europene din secolul trecut și că ține mai mult de rațiune decât de simțul estetic. Pe de altă parte, am avut surpriza să constatăm, în cazul unei expoziții de artă abstractă, că vizitatorii cărora le-au plăcut lucrările erau copii de vârste foarte mici, de la grădiniță până la clasa a III-a – ei au o afinitate cu abstractul, și chiar desenează abstract, și adulți spre vârsta a III-a; în schimb expoziția nu a fost agreată de tineri și de cei până în 45-50 de ani. Vizitatorii noștri sunt elevi – sunt cei care vin de regulă în grupuri, mai rar avem grupuri de pensionari sau de turiști – dar mai ales individual. Ghidajul se face la expozițiile permanente de la Muzeul de Artă; la expozițiile de artă contemporană, care se deschid la Galeriile „Alfa” ale Muzeului de Artă, nu se face ghidaj, dar evident că oferin informații despre artist și despre expoziție – de multe ori avem și pliante sau cataloage. Sigur că numărul vizitatorilor este într-un număr mai mic decât ne dorim, dar asta este o problemă a muzeelor în general; răsfoiam, cu ani în urmă, dosare ale expozițiilor organizate înainte de ’90 și, printre documente, erau și fișe ale numărului de vizitatori: erau cifre pe care azi muzeele le au la ”Noaptea Muzeelor”, notați pe categorii: grupuri de muncitori, țărani, soldați, elevi. Sigur, se poate spune acum, erau constrânși să vină!

                      Gândind lucid, mi-e greu să cred că faptul de a vizita un muzeu sau o galerie de artă poate fi văzut ca o constrângere. Niciunde la o expoziție fluxul vizitatorilor nu poate fi unul constant, ci depinde de multe variabile: de numele și notorietatea artistului, de cât de atractiv este afișul expoziției, de perioada din an în care este programată expoziția etc. Mă gândesc uneori că, dacă am reuși să ne detașăm, măcar o oră pe zi, de grijile cotidiene, uneori inutile sau supradimensionate, să ne sustragem agitației sterile, și dacă am alege, în acea oră, o dată pe lună, să vedem sau să revedem o expoziție sau un tablou care ne-a plăcut, am fi cu toții mai optimiști, mai calmi, mai sănătoși. Se spune că ne place o operă de artă în măsura în care regăsim în ea, uneori inconștient, o amintire plăcută, ceva ce există deja în noi. Este un concept vechi – cel al terapiei prin artă, care presupune că arta are potențial terapeutic atât pentru creator, cât și pentru privitor; și poate că ar fi benefic nu doar să aderăm la acest concept, ci și să-l interiorizăm.”

                      CV
                      – născută la 19.03.1972
                      – 1990 – Liceul „George Bacovia”
                      – 2011 – licență – Facultatea de Litere, Specializarea Istorie – Franceză, Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău
                      – 2015 – atestat de muzeograf

                      „Strategiile guvernamentale vor duce la diminuarea deficitului de forţă de muncă specializată din economia naţională”

                        Senatorul social democrat de Bacău, Miron-Alexandru Smarandache, se pronunţă pentru diminuarea deficitului de forţă de muncă specializată din economia naţională, solicitându-i ministrului Economiei, Dănuţ Andruşcă, să prezinte strategiile guvernamentale emise în acest sens.

                        „Comisia Europeană doreşte introducerea unei aşa-zise «cărţi albastre», ca modalitate de atragere a forţei de muncă înalt calificate din afara Uniunii Europene. În prezent, România se confruntă cu un deficit de forţă de muncă, fapt care îngreunează activitatea în mai multe domenii importante ale economiei naţionale, având efect şi în ceea ce priveşte dezvoltarea societăţii româneşti în ansamblu”, a afirmat parlamentarul PSD, în interpelarea înaintată conducerii Ministerului Economiei.

                        Pentru a informa populaţia judeţului Bacău în legătură cu acest subiect, Miron Smarandache a solicitat ministrului de resort să răspundă următoarelor aspecte: „1. Ce strategii are Ministerul Economiei în vederea iniţierii unor politici complementare celor europene, de atragere şi menţinere în ţară a specialiştilor?; 2. Care sunt în prezent cele mai deficitare domenii ale economiei naţionale din perspectiva forţei de muncă, atât la nivel naţional, cât şi în judeţul Bacău?”.

                        „Pe fondul exodului forţei de muncă, şi în special al tinerilor, de după 1990, România a ajuns în anumite sectoare economice într-o situaţie mai dificilă. Consider că deficitul de specialişti care se înregistrează în prezent va fi remontat prin măsurile guvernamentale luate în perioada următoare. Un prim pas s-a făcut prin majorările salariale din luna martie, iar astfel de decizii destinate creşterii nivelului de trai al românilor vor continua, conform Programului de guvernare”, a conchis senatorul băcăuan.

                        Biroul de Presă al Senatorului PSD Bacău Miron-Alexandru Smarandache

                        Nodul din gât

                        Deplasarea cu liftul a fost mai mereu una anevoioasă. Nu sufăr de claustrofobie, nu îmi este frică de înălțimi, dar de fiecare dată când luam liftul ca să ajung la etajele superioare ale vreunui bloc mi se punea un nod în gât, cel mai probabil de frică. Iar acest sentiment se instala adesea din cauza nesiguranței pe care ți-o dă cabina lifturilor vechi, depășite demult din punct de vedere tehnic, care tremura din toate încheieturile și în care nu știai exact în ce direcție merge, sus sau jos. Copil fiind am auzit tot felul de întâmplări petrecute în lift: de la accidente, tâlhării și chiar violuri. Desele avertismente venite din partea părinților cu privire la ce ți se poate întâmpla în lift au contribuit în egală măsură la repulsia față de lift. Cabina mică, murdară, tapetată adesea cu mesaje obscene, mirosea mai mereu a toaletă publică. Folosirea abuzivă a panoului de comandă, oprirea din stație în stație, au dus deseori la blocarea liftului între etaje. În astfel de momente panica se instalează rapid, oricât de bine ai sta cu nervii. Nu zic că omul nu are contribuția lui în ceea ce privește deteriorarea sau întreținerea cabinelor, însă, multe dintre lifturile din Bacău sunt depășite din punct de vedere tehnic. Cârpelile lunare cunoscute drept lucrări de mentenanță nu fac decât să prelungească puțin câte puțin inevitabilul. Reprezentanții unei firme de lifturi din Bacău spun că 98 la sută din lifturile blocurilor din oraș au o vechime de peste 40 de ani, ieșite demult din toate garanțiile posibile. Și cu toate acestea ele continuă să funcționeze. Puțini sunt cei care au înțeles pericolul la care se expun folosind lifturi care se pot transforma oricând în coșciuge pe verticală și au demarat procedurile de înlocuire ale acestora. Alții au schimbat doar partea electronică și cablurile de susținere ale cabinei. Însă au rămas destui care folosesc liftul ca să care mobila ori sacii de moloz rezultați din renovarea apartamentelor. Până când?

                        Pagina 1

                          Cum sună viitorul?

                          Răzvan Bibire

                          Mai ține minte cineva ce forfota era acum vreo 10 ani când începuseră să apară blogurile și ce dezastru se prognoza pentru presa aflată în situația de a fi înlocuită? Cu ce detașare vorbeau unii bloggeri despre „pișcotarii” din media tradițională, despre manipulările, minciunile și propaganda reporterilor? Despre cum vor informa ei mai bine și mai echidistant și cum îi vor înlocui pe ziariști… Ce s-a ales din toate astea? Presa a decăzut atât ca tiraj, cât și în calitate. Nu numai la noi, ci peste tot în lume. Dar blogurile nu au înlocuit media tradițională decât într-o măsură infimă. Unii jurnaliști și-au făcut bloguri, unii bloggeri au ajuns jurnaliști. Bloggerii au început să copieze stilul presei pe care o desconsideră, ba chiar și proastele obiceiuri pe care le criticaseră. Pentru că și peste ei a venit schimbarea. Până la urmă, blogul era tot o formă clasică de comunicare, doar că mai puțin costisitoare și mai independentă. Dar tot unidirecțională era: de la autor la cititor, cu feed-back, evident. Dar feed-back-ul se instalase și în media tradițională, care a permis comentarea articolelor, notarea lor. Rețelele sociale au schimbat datele problemei pentru că ofereau posibilitatea oricărui cititor să fie și autor. Oricine putea scrie un articol (sau să posteze o fotografie, un video, un fișier audio etc) și articolul să ajungă la mii sau la sute de mii de alți cititori. Consumatorul de știri devine în egală măsură producătorul știrilor. Pe lângă aceștia, se creează lanțurile de distribuție a informațiilor – grupurile de pe rețelele sociale. Se schimbă relațiile de putere. Un jurnalist care publică o știre pe un site web are nevoie de acceptul cititorilor ca să o distribuie (share) și al proprietarilor de grupuri. Userii cu mulți followers sau proprietarii de grupuri cu mulți membri devin moguli media și pot să decidă dacă promovează sau nu o postare. Pot fi convinși (financiar) să promoveze sau să nu promoveze o știre. Rețeaua are și ea propriile politici financiare sau sociale. Îi dai bani, distribuie știrea, nu dai, știrea va fi văzută de o proporție foarte mică din abonați. Trebuie să ai grijă și ce scrii, pentru că te poți trezi suspendat sau eliminat pe motiv de port ilegal de șapcă. Dar, cel mai important, știrile sunt tot mai puțin verificate. Și, ce e mai tragic, există consecințe: o știre falsă poate duce la crime. Un exemplu absolut șocant: în septembrie trecut, într-un orășel din provincia sud-africană Kwazulu-Natal, doi bărbați au fost uciși de o gloată furioasă care fusese informată că străinii vin în zonă să fure copii. Unul dintre bărbați avea în grijă un copil cu probleme mentale care a început să țipe. Trecătorii au concluzionat că e un răpitor de copii și l-au luat la bătaie și pe el, și pe un alt bărbat care încercase să-i ia apărarea.