vineri, 26 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 2243

Cerșetoru’

În vremurile astea-i cam greu să-ți faci prieteni noi. Și nu-i foarte ușor nici să-i păstrezi pe cei vechi. Din fericire, pe majoritatea am reușit să mi-i țin destul de aproape. Chiar și pe cei de departe, ha, ha! Despre Cerșetoru’, în schimb, nu mai știam nimic de ani buni. Sincer, îl credeam mort.

Ultimul lucru pe care-l aflasem era că un accident de mașină îl băgase în comă, undeva prin Leith. Alte vești nici c-am mai avut. Până vineri seara, când am dat peste el, absolut din întâmplare, într-o librărie. M-am simțit ca și cum aș fi câștigat la loto. Am vrut să-l scot imediat la niște halbe, dar m-a făcut praf spunându-mi că se lăsase de băut! A rămas să ne vedem a doua zi. Glumind, am întins un deget amenințător: „Să nu care cumva să-mi dispari!”.

N-a dispărut. Așa că, sâmbătă l-am înșfăcat de guler și, în al nouălea cer, l-am dus la mine acasă. Eu m-am pus pe pilit, el pe povestit. M-a informat că, mai nou, își zice Jim; ok, Jim. Și că s-a mutat în State; bun, mă pot obișnui și cu asta, ce mi-e Scoția, ce mi-s The United States of A.

Dar când mi-a spus că a devenit artist plastic, și încă unul de succes, era să cad de pe scaun. Haida de, Johnny Rotten meets Paul Klee! Mai puțin alcool, mai multă artă-n pana mea! Apoi am vorbit de-ale noastre: fotbal și scursuri. În treacăt, mi-a aruncat că în ultimii 30-35 de ani fotbalul scoțian nu a văzut un atacant mai meseriaș ca Mo Johnston.

În replică, i-am spus că de când mama m-a făcut n-am cunoscut o lepră mai mare ca Mojicu’. Mi-a cerut detalii. I le-am dat. Când a auzit despre ce-i vorba, i s-a reaprins vechea scânteie a furiei și a scos șișul: „Îl tai, gen”. L-am potolit, explicându-i că genul ăsta de lepădături trebuie tăiate în alt fel. A zâmbit și a ridicat degetul mare. Eu am înălțat paharul: „Să crape dușmanii!”. N-am ciocnit, că el avea doar apă, și nu se face să ciocnești cu apă. Dar am bătut palma. Ca doi buni, doi foarte buni prieteni.

Numere fatale

Răzvan Bibire

Pentru prima dată, informațiile false despre numărul locuitorilor localităților au efecte care lovesc populația. Știți cazul: cifrele de la Registrul electoral nu se bat cu cifrele de la recensământ și nici cu cifrele reale ale populației. Actualizarea numerelor ar fi dus la scăderea locurilor eligibile de pe liste deoarece numărul de deputați și senatori depinde de mărimea populației. N-au vrut să actualizeze cifrele și așa au rămas niște numere care nu au nici o legătură cu realitatea.

Când s-a pus problema implementării serviciului de salubritate la nivel județean, s-a mers pe cifrele false. S-au făcut calcule, s-a făcut o licitație și firma care a câștigat a ajuns să lucreze bazându-se pe un anumit număr de locuitori. Nivelul taxei de salubritate s-a calculat împărțind suma cerută de firmă la populație. Când să se încaseze banii a ieșit că populația luată în calcul e pe undeva la jumătate. Așa că firma a încasat doar jumătate din ceea ce trebuia.

A cerut banii din contract, primarii n-au vrut, s-a ajuns în instanță și s-a pus poprire pe conturile Asociației care încasa taxa. Tot ce intră în conturile ADIS se duce la firma de salubritate. Asta ar fi, în mare, problema principală. Secundar, localitățile trebuiau să plătească și pentru depozitarea gunoiului, tot prin ADIS. Dar toți banii încasați de ADIS se duc la firma de salubritate și nimic la firma care administrează groapă de gunoi.

Așa că aceasta a încetat activitatea după jumătate de an de muncă patriotică. De această decizie sunt afectați și cei care au plătit pentru depozitarea deșeurilor. Soluție nu există. Primăriilor din zona rurală puțin le pasă de problemă. Țăranii vor duce gunoiul la râpă, mare brânză. Nu-l vor înjura pe primar pentru asta, ba chiar vor fi mulțumiți că nu vor mai plăti taxa de salubritate. În schimb, la orașe, situația va fi delicată.

Pe asta se și bazează, probabil, anumiți edili: că primarii orașelor mari vor face presiuni la nivelul Guvernului ca să dea bani pentru deblocarea situației. Pe termen lung, probabil s-ar putea rezolva prin semnarea de contracte individuale între UAT-uri și firmele de salubrizare/depozitare.

Dar trebuie făcută licitație, trebuie luate licențe, treaba durează. În plus, s-ar duce naibii exact motivul pentru care s-au creat asocierile între comunități: capacitate de negociere, accesare de fonduri, prețuri competitive. Desigur, nu trebuie uitată nici capacitatea extraordinară a românilor de a transforma orice în problemă politică.

28 ianuarie 2019

    S-a sfințit noul sediu al Fundației Teatrale Neghiniță

      Duminică, 27 ianuarie, a avut loc slujba de sfințire a noului sediu în care s-a mutat Fundația Teatrală Neghiniță, pe strada Tazlăului, nr 7 C, în complexul imobiliar Fialdi.

      La acest eveniment au fost prezenți copii și părinți, membri ai fundației, sponsori, colaboratori și reprezentanți ai Consiliului Județean Bacău.

      Copiii membri ai fundației se pot bucura de activități în cele patru noi săli: sală de canto, sală de teatru, sală de dans, studiou de inregistrări și sală de instrumente.

      Doru Octavian Dumitru i-a încins pe băcăuani în hohote de râs

      Duminică perfectă pentru băcăuanii care au ales să-și petreacă ultima zi din săptămână la Mauro’s Pub & More, acolo unde comediantul Doru Octavian Dumitru a susținut două spectacole care s-au jucat, cum se spune, „cu casa închisă”, unul în jurul orei 16.00 și al doilea după ora 20.00.

      Așteptat cu nerăbdare, actorul le-a oferit celor prezenți un spectacol pe cinste, cu numere noi, care i-a pus cu burta pe râs pe cei din public.

      Aceștia din urmă, au plecat acasă mulțumiți, probabil cu gândurile la următoarea întâlnire cu gagurile de bună calitate ale lui Doru Octavian Dumitru. Între cele două spectacole, actorul de stand-up comedy a acordat un scurt interviu pentru cititorii ziarului Deșteptarea.

      -Sunteți din nou acasă. Cu ce gânduri ați venit?
      -Am venit cu toate gândurile, pentru că gândurile sunt toate cu mine mereu. Nu-mi rătăcesc niciodată gândurile, dar am venit cu gânduri bune, clar. Spectacolul nu are un nume, dar pot să vă spun că este bazat pe relația bărbat-femeie.

      -Ați lipsit o perioadă din Bacău, având multe spectacole prin țară. Cum ați regăsit orașul?
      -Bacăul este un oraș frumos. În fond, eu am crescut aici și îmi amintesc cum arăta Bacăul încă din anii ’70 – ’80. De fiecare dată când vin, câteva diferențe se văd. Diferențele se văd în toată țara, de altfel. Acum nu pot să spun cum e…Depinde cum stai și unde stai. Dacă stai în Bacău, înseamnă că îți place aici.

      -Ultima dată ne-am văzut în urmă cu patru ani la un spectacol. Cu ce v-ați „omorât” timpul de atunci?
      -L-am înviat, nu l-am omorât (râde). Chiar nu l-am omorât pentru că am avut multe de făcut. O parte dintre lucrurile pe care le-am făcut sunt în acest domeniu, al spectacolelor. Mă simt foarte conectat cu comedia și în mod special cu spectacolele care sunt cu public în față. E ca o hrană pentru mine.

      -La ultima noastră întâlnire ați spus că: „Este o perioadă în care trebuie să ne așezăm cu toții. Lumea are nevoie de evenimentul cultural, dar pentru asta trebuie să-și redefinească ce înseamnă cultura, ce înseamnă educație.” S-au schimbat lucrurile de atunci?
      -Între timp au plecat mai mulți români din țară, așa că, într-un fel, cultura se disipează, se împrăștie. E complicat să faci cultură cu ideile care vin numai din afară. Cultura e cea pe care o avem noi. Până la urmă, trebuie să te uiți cu dragoste la familia pe care o ai și la ce a fost în urmă: neamuri, bunici, străbunici… E aiurea să te desprinzi de locul ăsta când alții au făcut atâtea sacrificii ca noi să fim în locurile astea. Că ei pentru asta s-au sacrificat, pentru noi și pentru ce urmează după noi. Ne-am cam…deculturalizat așa, și ne-am apropiat de ceva facil, ceva care e simplu și mondial, și mă refer la tot ce înseamnă online. Este foarte important să te menții tu, să rămâi tu cu ce ai tu. Mă refer aici la elementul românesc, de care nu trebuie să-ți fie rușine. Avem atât de multe elemente pe care alte popoare nu le au. Suntem diferiți de ceilalți și această diferență ar trebui să ne bucure. În momentul în care pleci undeva, la muncă, la mai bine, și te obișnuești acolo, pentru că te înveți repede cu binele, vii înapoi și ai senzația că s-a schimbat ceva în lipsa ta, înseamnă că ai așteptări. Așteptări de la cei care au mai rămas. Dar aceștia sunt mai firavi, decât cei dinainte când erai și tu printre ei și puteai să faci ceva. Acum, dacă nimeni nu găsește ceva de făcut, cam pleacă, și dacă pleacă nu se schimbă nimic. Aia-i culmea, că pleacă cei care vor să facă treabă. Aici este o mulțime de treabă de făcut, dar ei pleacă în alte părți.

      -Încotro credeți că se îndreaptă industria spectacolului în România?
      -E complicat de spus, pentru că pentru asta ar trebui să existe showbiz. Și showbiz există în România pe muzică, pentru că aceasta este plătită, care are drepturi de autor… Stand-up-ul este un gen de comedie, un gen care stă singur în picioare, cu foarte mulți sufletiști, care încearcă să se așeze, pentru că e un gen nou. Se încearcă feluri de comunicare cu publicul, care practic este un public nou, de stand-up. Publicul care era și venea la varietăți, nu mai există. Acum este publicul de stand-up, care este limitat. Stand-up-ul nu se adresează tuturor. Tuturor se adresează televiziunea, care este, după părerea mea, o doamnă în vârstă ce încearcă să mai facă și ea câte ceva, dar nu neapărat în pas cu ce se întâmplă în jur. Pentru că ce se întâmplă în jur este online, pe internet.

      -Ce planuri de viitor aveți?
      -Cred că rămân pe aceeași linie, cu spectacole în țară, pentru că mă simt mai legat de publicul din România, pentru că parcă are mai multă nevoie decât cei care s-au rupt oarecum. Sunt oameni care, de exemplu, vin în alte țari să petreacă… În România omul vine să fie vesel, să-și redobândească veselia. Avem nevoie de râs… Aș vrea să găsesc o formulă nouă în comedie, umblu după treaba asta de ceva ani. Studiez, gândesc, scriu, rescriu. Am făcut un spectacol cu Filarmonica din Botoșani, foarte frumos, în care cânt operă, dirijez orchestra… Este un plan pe care aș vrea să-l extind pentru că am văzut că lumea râdea cu lacrimi, publicul era pe sub scaune de râs. Este ceva deosebit. Mai pregătesc acum un spectacol cu Radu Petreanu (de la Vacanța Mare – n.r.). Nu am timp de multe lucruri, pentru că sunt o mulțime de lucruri de făcut. În România ai mereu senzația asta că în fiecare zi te așezi, ca și cum ai lua-o de la căpăt, iar te așezi…și tot așa (râde).

      -Transmiteți un gând băcăuanilor…
      – Gândul meu pentru băcăuani e vis-a-vis de veselie. Veseli i-am știut, veseli aș dori să-i găsesc de fiecare dată. Dacă ei vor reuși să ducă veselia acasă, înseamnă că 2019 o să fie un an de veselie pentru ei. Și să fie un an plin de veselie mi se pare un lucru bun. Iar eu am să contribui la treaba asta. Să văd cum omul se descrețește…

      Altă avarie pe conducta de apă sărată din zona petroliferă Măgirești

        Primarul comunei Măgirești, Câdă Ionică, ne-a semnalat, duminică, 27 ianuarie, încă o avarie pe conducta de apă tehnologică Albotești – Stația 21 Runcu a companiei Petrom, apă pompată în fostele exploatații de petrol din zonă. Avaria a avut loc tot în perimetrul satului Valea Arinilor, iar pe pantele dealului de acolo s-a scurs din nou apă sărată.

        „Sigur nu vrea nimeni să știe de efectele unor astfel de avarii și să ia vreo măsură – ne-a declarat, cu amărăciune, primarul. Nu mai am încredere în instituțiile statului și nici nu știu ce să mai fac, cum să mai procedez. Sunt cinci cazuri de poluare a mediului în ceva mai mult de o lună. Deci pe conducta care se sparge mereu nu mai este vorba de un simplu accident. Noi am trimis adresă și la Petrom București, să nu mai exploateze conducta, să caute soluții de remediere”.

        În fotografiile făcute la fața locului nu se mai vede apă curgând, ci numai făgașul prin care a curs deja apa și a topit stratul de zăpadă, pentru că s-a oprit alimentarea cu apă a conductei după ce operatorii au văzut că a scăzut presiunea în urma avariei.

        Fost inginer la exploatarea petrolului, Câdă Ionică spune că Petrom are o procedură pentru astfel de situații, dar nu o aplică. „Acolo ar trebui înlocuită toată conducta, dar aceasta costă și, evident, ar afecta profitul companiei – a opinat primarul. Am înțeles că această conductă ar fi fost trecută pe un program de înlocuire, dar iată că e deja foarte târziu. Ce vină are, atunci, populația comunei Măgirești? Se vede treaba că ei nu au făcut inspecția tehnică periodică la acea conductă”.

        De la Comisariatul județean al Gărzii Naționale de Mediu, comisarul șef Ionuț Diaconu a precizat că un comisar de la serviciul de permanență a plecat la locul avariei. „Încă nu avem detalii de acolo – a precizat comisarul șef. Eu știu că și sâmbătă a fost o avarie în zonă. Data trecută compania a fost sancționată cu avertisment și a fost înlocuit un tronson din conductă. Noi le-am solicitat inclusiv documente legate de conducta din zonă, de mentenanța ei”.

        A reînceput adunarea gunoiului în Bacău

          Societatea de salubrizare a reînceput adunarea deșeurilor menajere în municipiul Bacău, după ce, vineri, această activitate a fost sistată din cauză că operatorul gropii de gunoi a oprit activitatea din cauza datoriilor acumulate de ADIS.

          În urma negocierilor dintre muncipalitatea băcăuană și firma care administrează groapa ecologică de gunoi, s-a reușit deblocarea parțială a situației.

          Luni, de la ora 10.00, a fost convocat Comitetul Director al ADIS pentru a se discuta în regim de urgență problema creată de închiderea gropii de gunoi și de datoriile primăriilor din județ

          Criza gunoiului: ce spune primarul Oneștiului despre datoria orașului

            Municipiul Onești are a doua cea mai mare datorie către firmele de colectare și depozitare a deșeurilor menajere, dupa Moinești. Conform ADIS, Oneștiul datorează peste 2,7 milioane de lei, din care 1,3 milioane către Romprest, societatea care adună gunoiul și aproape jumătate de milion de lei către ECOSUD, societatea care administrează groapa de gunoi.

            Primarul orașului, însă, nu recunoaște această datorie.

            „Această presupusă datorie a municipiului Oneşti reiese, în principal, din faptul că în contractul inițial dintre ADIS și UAT Oneşti sunt trecuți ca beneficiari ai acestui serviciu de colectare a gunoiului 36.000 de persoane, însă, în prezent, sunt declarate, înregistrate şi beneficiază în mod real de serviciul de salubritate aproximativ 27.000 de persoane”, spune primarul Nicolae Gnatiuc.

            El spune ca ADIS și societățile ROMPREST și ECOSUD au înștiințat orașul că plățile trebuie să se facă ținând cont de numărul persoanelor din contract, adică 36.000, in condițiile in care sumele încasate de UAT Onești de la populație pentru serviciile de salubrizare au fost virate in totalitate către ADIS.

            Pe de altă parte, în ultimul raport al Curții de Conturi, UAT-ului Oneşti i se trasează ca măsură să recupereze banii pe diferența dintre cei 27.000 de beneficiari reali și 36000 de persoane menţionate în contract.

            Ca urmare, UAT Oneşti a acționat ADIS Bacău în instanță pentru recuperarea diferenței de bani achitate în primele luni de la intrarea în vigoare a contractului la nivelul a 36.000 de persoane.

            „Luni, 28 Ianuarie 2019, voi convoca Comitetul Local pentru Situații de Urgență și, împreună cu Consiliul Local Oneşti, vom încerca să găsim o soluție la această problemă fără precedent în județul Bacău, pentru a nu afecta în nici un fel sănătatea populației. Această situație neplăcuta a devenit și mai complicată având în vedere că, în acest context, conducerea ADIS şi-a dat demisia.
            Menționez că această criză nu poate fi rezolvată în câteva zile și consider că o modalitate pentru ieșirea din impas ar fi implicarea atât a decidenților județeni, cât și a Guvernului”, a mai spus primarul Gnatiuc.

            Cum poate poezia să salveze pielea cuiva

            Din tot ce s-a scris la moartea lui Emil Brumaru, mi-au rămas în minte cele câteva însemnări ale criticului literar ieșean Bogdan Crețu, legate de prietenia lui specială cu marele dispărut. Mi s-au lipit de suflet acele rânduri, mai ales că nu era vorba despre un articol înecat în tristețe, după cum precizează însuși autorul. El spunând și că nu putea să comită „un ferpar despre un om viu, teribil de viu”, și nici un articol detașat, profesional, „de critic literar încheiat la toți nasturii”. Și asta pentru că Bogdan Crețu nici nu este genul acela antipatic de critic, plin de importanță, pedant, rece, distant.

            Dimpotrivă, el este cald, imaginativ, ludic, având un stil liber, mlădios, de o mare plasticitate, și asta vine nu numai din faptul că are talent, dar vine și din imensa lui dragoste pentru literatură. Rețin pasajul în care povestește cum l-a „filat” odată pe stradă, pe când era student, pe Emil Brumaru, căruia îi știa toate versurile pe dinafară. Iar continuarea acelei amintiri e minunată: „Aveam, pe atunci (am și acum), o admirație sau, ca să-i spun pe nume, fascinație pentru marii scriitori, care mi se par din altă lume. Ține de miracol și de har faptul că literatura aia extraordinară poate izvorî din creierul unui om și din sufletul și din vintrele unui om aparent ca toți oamenii”.

            Acum, din păcate, prestigiul de altădată al scriitorului a scăzut dramatic, la fel și interesul pentru citit. E inflație de scriitori autointitulați așa, dar puțină literatură adevărată. La punctul ăsta îmi trec prin cap câteva versuri dintr-un poem de Charles Bukowski (din volumul „dragostea e un câine venit din iad”):… dar, cum zice Dumnezeu/stând picior peste picior/ Observ că am făcut mulți poeți/dar prea puțină poezie.

            Apropo de citit, Bogdan Crețu istorisește cât de pătimaș cititor a fost Emil Brumaru, cum știa el, în detaliu, toate cărțile „rusnacilor” (Tolstoi, Dostoievski și ceilalți), cum la el în casă era un labirint, prin care te strecurai cu greu, fiindcă trăia efectiv, fizic, îngropat între cărți, ce voluptate de nedescris era în pasiunea lui, ce povestitor inepuizabil, cu un umor teribil era. „Emil Brumaru își construise un fel de vizuină alcătuită din hârtie”, și se bucura enorm, copilărește, de câte ori primea o carte, spune Bogdan Crețu. Avea o mare curiozitate vizavi de toate noile apariții editoriale, și se bucura realmente de reușita unui confrate. Fapt extrem de rar în lumea literară, măcinată de mici și mari orgolii, de multă vanitate, de foamea de glorie, care strică multe caractere.

            La extraordinar de atașantul portret pe care i-l creionează poetului la despărțire, criticul ieșean adaugă sinceritatea, altruismul, candoarea uriașă, știința lui absolut fermecătoare de a se bucura de orice, de a râde cu poftă, înseninându-i și pe ceilalți. Emil Brumaru, acest „mare poet al viziunilor solare, paradiziace, un poet al bucuriei de a trăi”. Care, la întrebarea: „Dar cum ați vrea să muriți?”, a dat un răspuns colosal, de o inimitabilă candoare: „Păi, asta-i, că nu aș vrea să mor !” Pentru că i se părea inimaginabil să nu mai poți citi, scrie, să nu mai poți bea cafea, să nu mai simți, să nu mai vezi, să nu te mai poți uita după femei…

            Am să închei cu o întâmplare savuroasă, relatată cu mult umor de Bogdan Crețu în articolul său, care mi-a mers la inimă, și pe care l-aș fi citat în întregime. Aflat cu niște confrați la o terasă, unde sărbătoreau ceva, el face imprudența de a-i răspunde arogant unui ins, care, după înfățișare, vorbă, după port, era un soi de interlop care colecta taxa de protecție. Ca să-l scape de poceală pe B.C., junii literați și-au pus la bătaie toată diplomația, i-au spus individului cu ce se ocupă, și că sărbătoreau un premiu literar, pentru ca, mai apoi, la cererea ipochimenului, să se pună pe debitat poezii, dar nu din alea ca la școală. I-au recitat din Ion Mureșan (cu alcoolicii lui) și, bineînțeles, din Brumaru: „Pentru cracii tăi de mirt/ de trei zile beau în birt/ numai spirt”. La auzul versurilor, insul, din ce în ce mai mirat, s-a muiat de tot, exclamând „extraordinar!”, spunând că-l interesează și că n-a știut că poezia poate fi și despre femei, băutură… Astfel că seara s-a încheiat într-o totală amiciție. „A fost o mare lecție (zice pățitul nostru). Cam asta poate face poezia adevărată. Transformă un raket fioros într-un om sensibil și prietenos!”

            Student chinez al Universității Bacău, mort în gara Roman

            Un student chinez al Universității din Bacău a fost găsit mort în triajul gării CFR Roman.

            Polițiștii au găsit asupra victimei atât bunurile personale (rucsac, telefon mobil) dar și bani, fără a fi identificate urme de violență pe suprafața exterioară a corpului, ceea ce conduce la ipoteza că nu ar fi fost victima unei infracțiuni cu violență.

            Reprezentanţii IPJ Neamţ declară că tânărul urma să plece cu trenul din Roman spre Paşcani.

            ”Se pare că tânărul era într-o clasă pregătitoare la o universitate din Bacău, era turist şi un împătimit al excursiilor. Acesta ar fi plecat din Bacău către Roman şi ar fi schimbat trenul spre Paşcani. (…) În Roman, acesta a fost găsit decedat la aproximativ 200 de metri de gara CFR în triajul gării CFR Roman, cu o leziune în zona capului”, a declarat purtătorul de cuvânt IPJ Neamţ, Robert Costin.

            Se pare că, din neatenție, studentul s-a urcat într-un tren cu destinația Suceava și a sărit din tren, în momentul în care garnitura ieșea cu viteză mică din gară. Din păcate, studentul chinez s-a lovit în cădere cu capul de o bornă kilometrică aflată între șine și a murit pe loc.

            Ancheta a fost preluată de o echipă complexă formată din specialiști criminaliști din cadrul IPJ Neamț, sub coordonarea unui procuror criminalist din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă.

            Bărbat arestat pentru că a încălcat ordinul de restricție cerut de soție

              La data de 25 ianuarie a.c., poliţiştii din cadrul Postului de Poliție Dofteana au solicitat instanţei de judecată schimbarea măsurii controlului judiciar pentru un bărbat de 40 de ani, din localitate.

              În urma verificărilor efectuate, poliţiştii au stabilit că, bărbatul în cauză ar fi adresat ameninţări soţiei sale, încălcând ordinul de protecţie emis împotriva sa, precum şi obligaţiile impuse de măsura controlului judiciar.

              Faţă de bărbatul de 40 de ani, Judecătoria Oneşti a fost emis mandat de arestare preventivă pentru o perioadă de 30 de zile pentru comiterea infracţiunilor de nerespectarea hotărârii judecătoreşti şi ameninţare.

              Poliţiştii l-au depus în Centrul de Reţinere şi Arest Preventiv din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bacău.

              ISU Bacău a trimis în județul Ialomița un generator de curent electric de mare capacitate

                Pe fondul fenomenelor meteorologice periculoase, caracterizate prin vânt puternic și depunere de gheață pe stâlpi și cabluri, în județul Ialomița s-au înregistrat avarii importante la rețeaua de alimentare cu energie electrică.

                Pentru asigurarea necesităților populației din zonele afecatate, IGSU a dispus dislocarea în județul Ialomița a 16 containere de mare capacitate generatoare de curent electric.

                Generatoarele sunt mobilizate din 15 județe, între care și Bacău, și Unitatea Specială din Ciolpani, în care nu se înregistrează situații de urgență grave cauzate de vreme.

                Acestea au început deplasarea spre zona Urziceni, fiind cea mai puternic afectată din punct de vedere al infrastructurii electrice.

                Tehnica dislocată va rămâne în sprijinul autorităților din județul Ialomița până la remedierea avariilor de către echipele tehnice ale distribuitorilor de energie electrică.

                Generatoarele ISU au o capaciate de 450 kVA și permit aprovizionarea temporară a unor localităţi cu energie electrică în cazul în care reţeaua publică cedează din cauza vremii neprielnice .

                Acest tip de tehnică a mai fost utilizat în luna decembrie a anului trecut, pentru alimentarea cu energie a localităților afectate de vântul puternic din județele Caraș-Severin și Timiș.

                UPDATE

                Containerul suport logistic al interventiei tip IV -iluminat de la ISUJ Bacău a fost amplasat în municipiul Urziceni, Calea București, unde alimentează un post de transformare și asigură energia electrică pentru consumatorii din zonă.

                Peste 100 de amenzi în două zile

                  Poliția în acțiune

                  În perioada 22-24 ianuarie a.c., poliţiştii băcăuani au acţionat în scopul diminuării riscului rutier şi a fenomenului infracţional, la nivel județean, în sistem integrat, pe principalele artere rutiere de intrare/ieșire în/din municipii și oraşe, cu efective din cadrul formaţiunilor de ordine publică, poliţie rutieră, investigaţii criminale şi acţiuni speciale.

                  Un efectiv de 123 de poliţişti a acţionat pe raza judeţului Bacău, pentru menţinerea unui climat corespunzător de siguranţă publică şi reducerea numărului accidentelor rutiere şi a consecinţelor acestora cauzate de încălcarea de către conducătorii de vehicule, a normelor privind circulaţia pe drumurile publice, fiind instituite 24 de filtre.

                  Cu ocazia desfăşurării acţiunii, poliţiştii au constatat 10 infracţiuni, din care 9 în flagrant delict. Totodată, pentru neregulile constatate, au fost aplicate 104 sancţiuni contravenţionale în valoare de 39.755 de lei, din care 82 de contravenţii au fost constatate la regimul rutier, iar 21 pentru încălcarea normelor de convieţuire socială.

                  De asemenea, poliţiştii au reţinut 9 permise de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, din care 3 pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului.

                  Poliţiştii vor continua organizarea de astfel de acţiuni preventiv- reactive pentru asigurarea unui climat de ordine şi siguranţă publică.

                  Băcăuanul Marius Albu, din nou în jurul lumii cu un velier

                    Multă lume a auzit de navigatorul băcăuan Marius Albu și de peripețiile sale în jurul lumii. Anul 2019 aduce pentru Albu o nouă provocare. Este vorba de o cursă în jurul lumii la bordul unui velier, singur și fără oprire.

                    Călătoria va avea punctul de plecare din Gibraltar și este programată pentru începutul lunii octombrie. Cursa va dura peste 240 de zile și vor fi străbătute mai mult de 28.000 de mile, adică aproximativ 50.000 de kilometri (1 milă marină=1852 de metri-n.r.). Această performanță a fost realizată pentru prima dată în anul 1969 de sir Robin Knox-Johnston, cursa fiind considerată, pe bună dreptate, un Everest al navigatorilor.

                    Marius Albu, născut pe 15 mai 1955 la Onești, județul Bacău, speolog, alpinist și navigator, cu multe recorduri naționale la activ, a devenit foarte cunoscut în urmă cu câțiva ani când a reușit să refacă traseul goeletei Speranța din romanul și serialul de televiziune „Toate pânzele sus”.

                    Proiectul „Pe urmele Speranței” l-a realizat cu o ambarcațiune construită chiar de el și botezată Phoenix, cu care a reușit să înconjoare de două ori pământul. Astfel, Mihai Albu a ajuns în rândul celor mai titrați navigatori români și se află în fața singurei performanțe care îi lispește din palmares, călătoria în jurul lumii, singur și fără oprire.

                    Pentru realizarea acesteia, Marius Albu a achiziționat din resurse proprii și ajutat de prieteni un velier performant, Cigale 14, special conceput să reziste unei astfel de curse și mai ales să reziste zonelor din aproprierea Antarcticii.

                    Despre minunile lui Dumnezeu

                    În duminica aceasta, cea de-a XXXI-a duminică după Rusalii, în toate bisericile ortodoxe se va citi la Sfânta Liturgie pericopa ce istoriseşte minunea vindecării orbului din Ierihon. Această minune este una din șirul de mari minuni pe care le-a săvârşit Mântuitorul pe parcursul activității sale pământești, minuni ce aveau rostul de a întări credinţa şi a proba prin fapte adevărul noilor învăţături ce au fost revelate de El prin cuvânt.

                    Fiecare dintre aceste minuni are un rost în iconomia mântuirii, fiecare ne învaţă ceva cu privire la puterea şi lucrarea lui Dumnezeu, precum şi cu privire la rostul omului pe pământ, la modul cum trebuie să transpună el în propria viaţă poruncile lui Dumnezeu, spre dobândirea mântuirii. Iar potrivit Sfintelor Evanghelii, precum și înțelegerii celor care au cercetat mai adânc, cele mai multe minuni săvârșite de Mântuitorul au fost vindecări de orbi, împărtășire a luminii. Când rostim acest cuvânt mintea noastră aleargă către rădăcinile existenței. Căci dacă primul act dumnezeiesc a fost „Să fie lumină”, atunci întreaga făptură e zidită din lumină, și fiecare din noi în adâncul ființei noastre suntem lumină; ar trebui nici o clipă să nu uităm acest fapt: „Eu sunt și trebuie să fiu lumină; nici o clipă lumina să nu se stingă în mine!”

                    Această vindecare minunată este urmarea rugăciunii făcută de cel aflat în nevoie, sărmanul orb Bartimeu ce cerșea la marginea drumului. Ceea ce este important e faptul că această rugăciune e făcută cu credinţă în puterea lui Dumnezeu, Cel ce pe toate le-a făcut şi tuturor le poartă de grijă. Vedem pe Iisus cum îl întreabă pe orb „Ce voiești să-ți fac?”, iar el îi răspunde „Doamne, să văd!”, iar în urma acestui răspuns vine şi vindecarea, prin cuvintele „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.”(Luca18, 41-42). Vedem aşadar că minunile presupun o cooperare între om şi Dumnezeu, pentru că măsura credinţei noastre este măsura împlinirii rugăciunilor noastre, a deschiderii puterii lui Dumnezeu către noi. Dacă în rugăciunile noastre nu ne deschidem complet inima în faţa lui Dumnezeu, nu credem cu toată tăria în puterea Sa şi nu respectăm poruncile Sale în viaţa noastră, atunci nu trebuie să ne aşteptăm ca aceste rugăciuni sa fie împlinite, şi nu pentru că Dumnezeu nu le-ar auzi, ci pentru că lipseşte partea noastră din lucrare.

                    Credinţa creştină şi revelaţia divină sunt întemeiate şi întărite de minuni, adică de fapte şi lucrări supraomeneşti săvârşite de Dumnezeu Cel mai presus de mintea şi de înţelegerea noastră, dar accesibile în mod direct simţurilor noastre, evidente, ca orice faptă săvârşită în văzul tuturor.

                    Cu toate acestea, unii oameni necredincioşi se împotrivesc până şi în faţa evidenţei, asemenea fariseilor care, orbi fiind duhovniceşte, răstălmăceau minunile Mântuitorului, spunând: “…cu domnul demonilor scoate pe demoni”(Matei 9, 34).Este dovada urii acestei categorii de slujitori ai Templului, ură care le întuneca mintea, făcându-i să gândească total ilogic: dacă Satana ar alunga pe Satana, cu siguranţă s-ar produce dezbinare între diavoli, pierzându-se puterea lor de dominaţie asupra oamenilor.

                    Ne putem întreba de ce, oare, Hristos nu a răspuns la aceste vorbe ale fariseilor. Cu siguranţă că El a vrut să lase faptele – adică minunile – să vorbească! Este vorba, aşadar, de un exemplu pe care Iisus ni-l dă tuturor, de a nu căuta lauda oamenilor. Hristos, ca model suprem al omului în drumul spre desăvârşire, a arătat că şi atunci când facem o faptă bună în văzul oamenilor, gândul trebuie să fie nu la propria slavă, ci la slava lui Dumnezeu, Cel ce le face pe toate şi de la Care va veni, la vremea cuvenită, răsplata ostenelilor noastre.

                    Pr. dr. Marius Popescu, Parohia „Sfântul Ioan” Bacău

                    Lumea în care gările pleacă-n întâmpinarea trenurilor

                    După „Ploi cu soare” (2002), „Sacoșa cu fluturi” (2009), „Francesca” (2014) și „Ochiul curcubeului” (2014), Elena Bostan-Delavicov ne oferă volumul „Evadări multiple” (Bacău, Ed. Ateneul scriitorilor, 2018). În „Poeta văzută cu «explozii de tăcere»”, prefața semnată de criticul literar Petre Isachi, sunt aruncate accente către „singularitatea” discursului poematic al autoarei, care rezidă „în fluxul energetic al privirii estetice care închide și deschide permanent tainele noastre, ca pe niște «evadări multiple» ce dau valoare lumii (ne)văzute, configurează/ potențează ne-nțelesuri, pretutindeni unde mirarea accede prin sublimare să devină filosofie existențială și conștiință de sine […]. Poemele Elenei Bostan-Delavicov sunt fiicele legitime ale privirii”.

                    Filolog suveran pe arta aventurilor Cuvântului, Elena Bostan-Delavicov are un discurs poematic evadat, parcă, din zisa lui Lucian Blaga, cel care spune despre poet că este „un donator de sânge la spitalul cuvintelor” („Elanul insulei”). Dorul, nostalgia, istoria locului și a clipei, singurătatea, „rezumatul iluziilor” și „sacrificiul iluziilor”, „trădarea oglinzilor”, „marginile sufletului”, tăcerile sau „întrebările fără stăpân” sunt numai câteva dintre provocatoarele repere ale zămislirii scriiturii. Unele poeme sunt veritabile bijuterii estetice: „Îmi imaginez/ cum ar fi/ ca toate gările/ s-o ia din loc/ și să plece în întâmpinarea/trenurilor/ și toate cuvintele plictisite/ să inventeze oameni/ și să le dea nume./ Poate mersul meu/ ar semăna veselie/ și s-ar opri/ la fiecare poveste,/iar mintea, care-mi stă-n loc/ ar aduna/ toate întrebările fără stăpân, și le-ar pieptăna/ și parfuma,/le-ar ospăta copios/ și,/ după o binecuvântare,le-ar oferi ofrandă/ celor orbi/ ca să-i călăuzească”. („Călăuza”)

                    Chemările către „sunetele care nu se aud”, mâinile care au „epuizat/ toate mângâierile”, „ritmul viclean/ al vremii”, „răgazurile/ dintre două prevestiri”, cerul care-și „amintește să plângă”, timpul ascuns „pe sub lacăte grele”, strada „banală și tristă/ ca o mușama veche/ cu flori decolorate”, amintirile care „respiră/ prin geamuri, prin streșini și grinzi”, către locurile în care „lutul o ia la plimbare/ și trece granița fără pașaport”, „porumbeii albi, ca niște ninsori tandre” ce „troienesc/sufletul copacilor”, primăvara care zburdă „cu toți mieii,/și cu șoapta de catifea/ a mâțișorilor de salcie sau hăituirea singurătății („Dacă simți nevoia/ unui prieten/ uită-te la singurătatea pădurii,/alege-ți un greier/ un ceas de taină,/învață pasul de marș/ înainte sau înapoi/și,/cu prima notă muzicală/ visează că ești artist”) sunt tot atâtea ocazii de zămislire a unui univers poetic gravid de un romantism care a invadează uneori imperiul postmodernismului. În economia formatului nostru editorial amintim și motivul oglinzii valorificat cu profit estetic.

                    Poartă magică între realitate şi iluzie, oglinda este şi o replică a realităţii, un semn al unui Eu în căutarea certitudinilor, deși un Coșbuc avertizase cu privire la fidelitatea chipului răsfrânt: „Nu-i al meu, al meu e oare?” („La oglindă”). Și Elena Bostan-Delavicov știe că oglinda poate fi atributul cunoașterii de sine (adevărul, înțelepciunea, umilința, efemerul), dar și al viciilor (vanitatea, desfătarea hedonistă, narcisismul), că „oglinzile n-au memorie/ și nici milă”( „Oglinzi”). Reflectând un univers aidoma celui real, dar fără a se substitui lui, oglinda este şi un simbol al morţii, în sensul că dincolo de viaţă începe o reflectare a vieţii, în care sunt alte dimensiuni decât cele terestre: „E ciudat de scurtă/ memoria oglinzilor,/ poate, doar/ cât a viselor,/ care, oricum,/ nu se răsfrâng în oglindă./ Cred că profunzimea/ Nu mai are nimic de-a face/ cu durata, nici cu iubirea/ și nici cu imaginația/ ci, cred, mai degrabă,/ că are legături cu moartea./ Lumina, apa, somnul/ trec mai departe,/ lăsându-mi semne,/ pe care, rareori,/le pot descifra”. („Trădarea oglinzilor”).

                    Elena Bostan-Delavicov știe că poezia este prințesă în țara visului și are știința lipirii ei de suflet.

                    Duminica a 3-a de peste an

                    Evreii iubeau cuvântul Domnului. Toată ziua trebuia să fie luminată de cuvântul lui Dumnezeu. La răsăritul soarelui, evreul recita cea mai importantă lege: „Ascultă Israele, Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este unul singur. Iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, cu toată puterea ta, cu toată viaţa ta”. Seara, evreul recita din nou acestă invocaţie.
                    Şi munca trebuia să fie luminată de legea lui Dumnezeu. Dimineaţa, înainte să înceapă, în pauza de la prânz şi la apus, evreii, repetând câteva fraze din Biblie, îl binecuvântau pe Domnul şi cereau ocrotirea sa. Şi în timpul muncii se opreau uneori pentru a-şi aminti de legea Domnului, şi legau cu două cureluşe două cutiuţe în care erau fragmente din Lege: una pe braţul stâng, aproape de inimă; alta în faţa ochilor, pe frunte.

                    Şi casa trebuia să fie ocrotită de cuvântul lui Dumnezeu. În casă ardea întotdeauna o lumină aproape de dulapul unde era păzit cu grijă sulul din piele pe care era scris cuvântul Domnului. Îl deschideau şi îl citeau cu solemnitate religioasă.
                    Pentru noi creştinii, evanghelia este vestea cea bună pentru fiecare dintre noi. Isus ne aduce eliberarea, lumina, bucuria mântuirii.
                    Un om scria: „Am descoperit frumuseţea Evangheliei într-o seară în care stăteam la pat, bolnav. Eram acasă la bunicu şi, ca şi cum nu aveam nimic de făcut, am întrebat:

                    – Bunicule, îmi aduci Evanghelia? La început bunicul a tremurat puţin, dar apoi a cedat şi mi-a adus-o. Am răsfoit-o neatent, aşa cum faci cu o revistă, apoi am început să citesc. Am citit un capitol, am citit două… şi între timp treceau minute, ore… şi aşa, două ore mai târziu, citisem o mare parte din ea. De atunci, iau Evanghelia şi o deschid la o pagină oarecare, sperând să găsesc ceva ce am nevoie mai mare, şi parcă ar înţelege dorinţele mele şi ştie să îmi citească gândul. Într-adevăr, deschid şi găsesc partea din Evanghlie a cărei lumină îmi foloseşte cel mai mult în momentul respectiv. De multe ori, lucrurile pe care le citesc în Evanghelie le visez noaptea şi dimineaţa îmi amintesc acea parte pe care am citit-o în vis”.

                    Câţi citesc Evanghelia cu atenţie, cu iubire? Doamne, învaţă-ne să iubim cuvântul tău; ajută-ne să-l înţelegem bine, ajută-ne să-l urmăm, pentru că este cuvântul iubirii tale!

                    Pr. Claudiu Nedelciu, Parohia Catolică „Înălţarea Sfintei Cruci” Buhuşi

                    „Nora”, revolta femeii

                      A fost, vineri, de la ora 17.00, la Teatrul Municipal „Bacovia”, o seară eveniment, cum rar vezi într-o instituţie de cultură. De fapt de ce l-am numit eveniment? Motivele sunt obiective şi, în parte şi subiective, pe care le-am apreciat nu numai eu, ci şi publicul prezent, cu toate că era început de weekend, vremea destul de capricioasă, a venit în număr suficient pentru a fi onorată iniţiativa conducerii teatrului. A fost şi multă imaginaţie, sensibilitate, frumoase aduceri aminte, dar şi tristeţe.

                      Exact pe 25 ianuarie, dar în 2009, a avut loc premiera piesei „Nora”, de H. Ibsen. Subiectul este unul sensibil, mai ales pentru anii în care a fost scrisă piesa (1879), dar destul de actual şi astăzi: drama femeii într-o societate în care soţia era considerată anexă a bărbatului, singura e misiune fiind să facă copii şi să existe. Pentru a ieşi din această dilemă, Nora ia o decizie dramatică, părăsind, în final, căminul conjugal şi copiii, fapt ce a scandalizat opinia publică, după premieră. Această piesă s-a jucat 10 ani pe scena „municipalului”, cel mai longeviv spectacol din ultimii 20 de ani ai teatrului. Din motive obiective, nu s-a putut juca piesa, pentru a aniversa acest eveniment. Actriţa Ana Bucşă, care joacă personajul Anne Marie – bona, are probleme de sănătate. Aşadar, Eliza Noemi Judeu (Nora, în spectacol, manager al teatrului) a precizat: „Evenimentul din această seară – Nora 10 ani – doreşte ca, pe lângă celebrarea celui mai longeviv spectacol al Teatrului «Bacovia», să se (re)pună în discuţie statutul femeii în societate, în speranţa unui dialog sincer dintre actori şi spectatori.”

                      Pentru a intra în atmosfera spectacolului, în prima parte au fost proiectate pe ecran secvenţe din premiera spectacolului din 2009, după care, o parte dintre actori au coborât de pe ecran pe scenă, pentru a reda finalul spectacolului, cu Eliza Noemi Judeu (Nora) şi Ştefan Ionescu (Torvald). Organizatorii au oferit şi o surpriză publicului, la intrare, fiecare a primit un ziar de patru pagini, realizat de Laura Huiban, secretar literar, şi Andreea Gavrilă – PR. Subiectele? Frumoase şi interesante, din care am reţinut interviurile cu actorii Eliza Noemi Judeu – Nora, Ştefan Ionescu – Torvald, Firuţa Apetrei – Kristine Linde, Ion Goranda – Doctor Rank, Viorel Baltag – Krogstadt, Dumitru Lazăr Fulga – regizor, Cristina Ciobanu – scenograf.

                      În spectacolul din 2009, rolul Annei Marie a fost jucat de regretata actriţă Daniela Olariu, decedată în 2010. În memoria ei a fost ţinut un moment de reculegere.

                      În partea doua, actorii au fost invitaţi pe scenă, astfel că dialogul a putut începe. Şi a fost unul interesant, aplicat, spectatoarele fiind interesate de relaţia dintre actor şi personaj, care este opinia fiecăruia faţă de decizia finală a Norei, s-a schimbat ceva în cei 10 ani în jocul actorilor, care a fost secretul longevităţii acestui spectacol etc. Interesantă a fost şi invitarea la dezbatere a unui critic de teatru, Carmen Mihalache, director al Revistei Ateneu, care a introdus publicul în atmosfera anilor când a fost scrisă piesa, cât şi în istoria punerii ei în scenă de-a lungul anilor, cu montări regizorale care au excedat textul, mai ales finalul, cum a fost a unui regizor german, care a dus finalul în tragedie. La întrebarea care este condiţia femeii astăzi a încercat un răspuns Daniela Ţîţaru, director general al DGASPC, cu relatarea unor cazuri dramatice ale unor femei din Bacău, care şi-au părăsit familiile, copiii, pentru o viaţă mai bună, sfârşind prin înstrăinare totală.

                      „Teatrul trebuie să schimbe ceva în tine. De când oamenii au găsit această formă de a transmite mesaje, din acel moment, da, teatrul a devenit oglinda vieţii, în care trebuie să vezi şi bunul şi răul, şi frumosul şi urâtul. Da, trebuie să vezi şi să-ţi reglezi tu cu tine, dacă e posibil, viaţa. Le mulţumesc tuturor actorilor, echipei tehnice, regizorului, scenografului, pentru acest spectacol complet şi complex. Vă mulţumesc că şi dumneavoastră aţi fost alături de noi în cei 10 ani, la această reuşită”, a spus Eliza Noemi Judeu.

                      Garda de Mediu spune că nu poate sancționa Ecosud pentru blocarea Celulei 2

                        Comisariatul județean al Gărzii Naționale de Mediu a efectuat, în cursul zilei de vineri, 25 ianuarie, controale la principalii actori care administrează sau folosesc Celula 2 de colectare a deșeurilor din Bacău.

                        „Colegii noștri – ne-a declarat comisarul șef, Ionuț Diaconu – au verificat autorizațiile de mediu ale firmelor. Noi mergem, în asemenea situații, să verificăm actele lor de reglementare. Din păcate, autorizația de mediu nu prevede sancțiuni în asemenea cazuri, precum cel de la Celula 2. Autorizația nu prevede ce se întâmplă în caz de conflict contractual între două părți.

                        Deci nu putem aplica o sancțiune sau o măsură care să corecteze această situație. Conform Legii 51/2006, Legea serviciilor comunitare de utilități publice, operatorul depozitului de deșeuri, după un preaviz de cinci zile, are dreptul să suspende sau să limiteze activitatea. Ceea ce a și făcut”.

                        De la Agenția pentru Protecția Mediului, directorul executiv, Petrică Ilieș, ne-a declarat că a primit o adresă care a făcut cunoscut că la depozitul pentru deșeuri al EcoSud nu mai sunt primite mașinile serviciului de salubritate al firmei Soma.

                        „Am sesizat Garda de Mediu– a precizat Petrică Ilieș. Ulterior vom vedea dacă e cazul să intrăm pe procedura de suspendare a autorizației de funcționare a companiei EcoSud. Dar, după controlul Gărzii de Mediu sper ca situația să se deblocheze”.

                        Campionatul de minifotbal Generația 2009 “Liga de Minifotbal N-E”

                        În data de 26 ianuarie are loc sesiunea a 2 a a etapei 1 din cadrul Campionatului de minifotbal Generatia 2009 “Liga de Minifotbal N-E”, campionat care este organizat de AS TNT SPORT Bacău sub egida Federației Române de Minifotbal și in care sunt înscrise atât echipe locale cât și echipe din alte județe.

                        Meciurile programate sunt următoarele:

                        Ora 09.00 CS Aerostar-Fc Dinamo
                        Ora 10.00 CsFc Pietricica Piatra Neamț -As Atletico Bacău
                        Ora 10.45 As Rot Tecuci-As Juniorii Bacău
                        Ora 11.30 As Atletico-As Kids 2017 Bacău
                        Ora 12.15 CsFc Pietricica P.Neamt-As Rot Tecuci

                        Duminica, 27.01.2019 Complexul Sportiv TNT Bacău prin AS TNT Sport organizează primul turneu de minifotbal, dintr-o serie de patru, la categoria de vârsta 2008, sub egida Federatiei de Minifotbal din România.

                        Cele opt echipe participante au fost împărțite in doua grupe astfel:

                        Grupa A
                        -AFC Bubu Bacău
                        -AFC Dinamo Bacău
                        -Olimpia Onesti
                        -Rot Tecuci

                        Grupa B
                        -Fc Star Bacău
                        -CsFC Pietricica Piatra Neamț
                        -L.P.S. Vaslui
                        -Juniorul Botoșani

                        Programul este următorul:

                        Ora 09.00 Star Bacau-Juniorul Botosani
                        Ora 09.45 LPS Vaslui-Pietricica Neamt
                        Ora 10.30 FC Bubu-Dinamo Bacău
                        Ora 11.15 Rot Tecuci-Olimpia Onești
                        Ora 12.00 Star Bacău-Pietricica Neamt
                        Ora 12.45 LPS Vaslui-Juniorul Botoșani
                        Ora 13.30 FC Bubu- As.Rot Tecuci
                        Ora 14.15 Olimpia Onești-Dinamo Bacău
                        Ora 15.00 Star Bacau-LPS Vaslui
                        Ora 15.45 Juniorul Bt-Pietricica Neamț
                        Ora 16.30 FC Bubu-Olimpia Onesti
                        Ora 17.15 Dinamo-Rot
                        Ora 18.00 Loc.4-Loc.4
                        Ora 18.45 Loc.3-Loc.3
                        Ora 19.30 Finala Mică
                        Ora 20.15 Finala MARE
                        Ora 21.00 Festivitatea de premiere!

                        Următoarele turnee organizate de TNT Club Sport sub egida Federatiei de Minifotbal din România sunt:

                        Categoria 2009-03.02.2019
                        Categoria 2010-10.02.2019
                        Categoria 2011-17.02.2019