Ți s-a întâmplat vreodată să vezi cum dreptul tău de contribuabil/cetăţean este călcat în picioare de vecinul grobian plin de bere şi ceafă de porc la grătar? În egală măsură vecinul ar putea fi îmbuteliat şi cu mici, cârnaţi, vin, ţuică etc, dar în toate ipotezele asezonat cu nesimţire şi dispreţ faţă de cei, obligaţi să îl suporte.

Dar acest exemplu la nivel individual, se reflectă la nivel instituţional inclusiv la nivelul cel mai înalt. Cardinalul Richelieu, fost cleric, nobil și om politic francez numit „Eminența roșie”, a fost cel mai apropiat consilier al lui Ludovic al XIII-lea, țelul său fiind schimbarea structurii statului francez într-o monarhie absolută. Acest prelat aprecia, că: „a face o lege şi a nu o aplică, înseamnă să încurajezi încălcarea legii..”

Ideea acestui material nu a fost generată de Cardinalul Richelieu, ci de un vecin care sărbătoarea „Învierea Domnului” în maniera balcanică, mai înainte amintită, picantată cu muzică difuzată de pe terasa vilei, cale de mai multe zile, (3) să audă tot cartierul ce potenţă are familia. Conform Legii 61/1991 fapta se încadra în prevederile art.2, pct. 27) „organizarea de petreceri cu caracter privat şi utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniştea locuitorilor, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinaţia de locuinţe sau cu caracter social, în mediul urban; se sancţionează după Art.3 cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei, conform ART.5 (1) Contravenţiile se constată de către primar, împuterniciţii acestuia, de către ofiţerii sau agenţii de poliţie ori de către ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii din jandarmerie”, Autorităţile au excelat prin absenţă întrucât (3 zile) nu au intervenit în condiţiile când sesizarea se făcea din oficiu. Dar cum să pretinzi ca legea să fie repectată când ea, legea, e violată în fiecare zi aşa, sub privirea noastră a tuturor.

Cerşetorii… îi vedem, zilnic. Conform Cod penal art. 214 „(1) Fapta persoanei care determină un minor sau o persoană cu dizabilităţi fizice ori psihice să apeleze în mod repetat la mila publicului pentru a cere ajutor material sau beneficiază de foloase patrimoniale de pe urma acestei activităţi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă…..” dar povestea acestor suflete nu se opreşte aici. Art. 215 Cod penal sancţionează; „Fapta majorului care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material, folosindu-se în acest scop de prezenţa unui minor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.” Pe termen lung litera moartă a legii are repercursiuni asupra întregului sistem social. De regulă, aceste infracţiuni sunt asociate altora, de pildă art. 380 Cod penal ; „(1) Părintele sau persoana căreia i-a fost încredinţat, potrivit legii, un minor şi care, în mod nejustificat, îl retrage sau îl împiedică prin orice mijloace să urmeze cursurile învăţământului general obligatoriu se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.” Nu putem afirma fariseic că astfel de fapte nu există. Sunt sub ochii noştri, zilnic. Nimeni nu face nimic. Şi de ce ar face. Autorităţile sunt excedate. Încălcarea legii e manifestă se revarsă public şi nimeni nu o sancţionează.

Ce legătură au toate acestea cu „destructurarea statului?” veţi întreba. Dar, răbdare şi să trecem la un registru mai grav, pornografia infantilă, art. 314 Cod penal prevede că;
„1) expunerea, promovarea, distribuirea, precum şi punerea la dispoziţie, în orice mod, de materiale pornografice cu minori se pedepsesc cu închisoarea de la un an la 5 ani.
2) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) au fost săvârşite printr-un sistem informatic sau alt mijloc de stocare a datelor informatice, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani….”

Netul e plin de exemple.

Jr. Adrian M. Ionescu

Alte articole