Acasă Blog Pagina 2141

”Nu scriu absolut nimic care nu mă macină, nici măcar un status pe Facebook”

de
Deșteptarea
-
Foto credit: Adi Bulboacă

* interviu cu dramaturgul Gabriel Sandu, autorul textului care stă la baza spectacolului ce va deschide stagiunea 2019 – 2020 a Teatrului Municipal ”Bacovia”

Duminică, 8 septembrie, Teatrul Municipal ”Bacovia” vă invită, în deschiderea stagiunii 2019 – 2020, la spectacolul ”Iulia, biata de ea”, de Gabriel Sandu, o premieră absolută ce poartă semnătura regizoarei Irina Crăiță Mândră și a scenografului Cristian Marin și în care își face debutul pe scena băcăuană actrița Alexandra Apetrei.

Textul care stă la baza acestei noi producții a câștigat Marele Premiu ”Valentin Nicolau” la cea de-a V-a ediție a Concursului de Dramaturgie – Monodramă, din cadrul Bacău Fest Monodrame 2018, festival organizat de Teatrul Municipal ”Bacovia”.

Vă invităm să cunoașteți parte din povestea spectacolului premieră ”Iulia, biata de ea”, parcurgând interviul cu Gabriel Sandu, autor al textului premiat și montat, acum în premieră, pe scena băcăuană, la Sala Studio Experiment ”Petru Valter”. Gabriel Sandu (n. 1988) este dramaturg, jurnalist și actor român, cu o activitate profesională recunoscută și premiată în țară și în străinătate. O parte considerabilă din piesele de teatru pe care le-a scris se bazează, după cum mărturisește, pe subiecte investigate anterior în munca sa de jurnalist. Este absolvent al Masteratului de Scriere Dramatică de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș.

– Textul tău ”Iulia, biata de ea” a câștigat în 2018 Marele Premiu la Concursul de Dramaturgie – Monodramă, organizat de Teatrul Municipal ”Bacovia”, și, în consecință, este acum montat în premieră absolută pe scena băcăuană. Care este opinia ta despre existența acestei competiții destinată exclusiv monodramelor? De ce o recomanzi și altor dramaturgi?
-E o competiție care e important să existe în continuare, pentru că astfel de ocazii nu sunt tocmai des întâlnite la noi și sunt, în primul rând, o șansă să scrii ceva nou, care va fi citit, lecturat și, poate, premiat. Eu în anul după ce am câștigat, am convins mai mulți oameni pe care-i apreciez să trimită texte și m-am bucurat că au făcut-o și sper că nu le-a părut rău.

-Referindu-te la textele înscrise în concurs în 2019, când ai fost membru al juriului, care ai spune că sunt ”calitățile și defectele” dramaturgilor contemporani? Ce ți-a plăcut și ce ți-a plăcut mai puțin la textele prezente în competiție? Ce sfat ai da oamenilor care scriu sau care doresc să scrie teatru?
-Mi-au plăcut foarte mult textele care simțeam că vorbesc despre ceva ce autorul sau autoarea cunoaște, un ceva intim, care le-a generat gânduri, trăiri, pe care apoi, într-o formă sau alta ni le transmit mai departe sub forma unei monodrame. Textul Mariei Manolescu („Tiadora”, n.m.) și cel al Liviei (Livia Stoica, premiată pentru ”#cum să fii singur și fericit”, n.m.), primele două clasate, mi se par din această categorie, poți să simți că ambele vin din niște frământări reale. Nivelul textelor de anul acesta a fost destul de ridicat, au fost și texte care au fost doar semi finaliste care mi-au plăcut foarte tare și care nu au ajuns în finala de la Bacău. Nu ne-a fost ușor să jurizăm, cel puțin în final am discutat mult până în ultima clipă. Ce nu mi-a plăcut la unele dintre textele citite e că păreau că nu se iau în serios sau că iau la mișto teme importante, au fost vreo două astfel de cazuri pe care le țin minte, însă nimic extrem de flagrant. Un sfat pe care-l dau oamenilor care scriu teatru: să scrie :)

– Întâlnirea cu textul tău ”Iulia, biata de ea”, cu povestea reprezentată în el, poate fi o experiență inconfortabilă pentru o parte din public. Crezi în ideea de teatru ca un adevăr incomod? Crezi că literatura, un spectacol trebuie să genereze o transformare în receptor?
-Eu nu m-am gândit niciodată că povestea din „Iulia, biata de ea” poate fi inconfortabilă pentru cineva din public, însă lecturile cu textul mi-au arătat că da, el poate fi perceput astfel. Pentru mine e surprinzător, pentru că eu trăiesc într-o lume în care nimic din ce e în această monodramă nu mai este o știre, însă lumea în care trăiesc nu e lumea tuturor. Cred că teatrul e un loc de întâlnire în care publicul vine să vadă ce mai gândesc și ce mai simt unii artiști. În cazul meu, e vorba de niște evenimente pe care le-am trăit, o parte direct, o parte indirect, prin experiența unor prieteni, la care m-am gândit și pe care am vrut să le comunic mai departe. Cred că trăirile personajului principal, care experimentează o mare revoltă la un moment dat, pot fi incomode. Însă am încredere în inteligența publicului, oamenii nu vin la teatru doar ca să le fie reconfirmate lucruri pe care le cred deja, ci pentru că vor să simtă ceva. Iar dacă spectacolul are capacitatea să-i facă să simtă, atunci vor depăși gândurile raționale care pun, uneori, bariere.

-Ai atins vreodată ”cenușa unui om ars”? Altfel spus, ”Iulia, biata de ea” e un text inspirat de o experiență pesonală sau o ficțiune construită pe baza experiențelor unor contemporani ai tăi? Care este pe scurt povestea acestui text?
-Este inspirat din mai multe povești reale, din două mai exact, una personală, alta trăită de o prietenă. E un moment important la care am asistat, o incinerare a unei persoane tinere, atee, unde a existat această discuție, dacă ar fi trebuit să-i fie respectată dorința de a nu fi adus un preot. Unii ziceau că da, că e dorința celui care nu mai e să nu fie preot, alții spuneau că nu, c-ar fi trebuit să vină cineva să predice pentru liniștea celor prezenți. Mi-am imaginat un conflict care escaladează și am ficționalizat întâmplarea, așa a ieșit ora pe care o trăiește Iulia din „Iulia, biata de ea”.

-De ce ai scris ”Iulia, biata de ea” și de ce crezi că este necesar că astfel de texte să fie montate, să ”ajungă” la public?
-Pentru că atunci când l-am scris era ceva ce mă preocupa intens, mă durea chiar. Nu scriu absolut nimic care nu mă macină, nici măcar un status pe Facebook, dar barem piese de teatru sau alt gen de texte. L-am scris pentru că la acel moment mă uimise cum și în situații extrem de delicate și dificile emoțional, putem fi fixiști și egoiști. Am vrut să reflectez asta pe scenă și cred că unele reacții mai viscerale la adresa piesei devin tocmai prin ralierea la comportamente ca cele despre care vorbește personajul meu pe scenă, probabil e un efect neplăcut de recunoaștere, pentru că ceva ce te lasă indiferent nu-ți stârnește nicio reacție. Nu cred neapărat că, per se, se schimbă ceva prin teatru, dar în măsura în care spectatorul e înclinat spre a reflecta, cred că poți să ai un impact important dacă spectacolul este bun. De altfel, tema textului meu e importantă și pentru că e nevoie să ne obișnuim că există oameni diferiți de noi pe lumea asta, care nu ne împart valorile și că și ei au dreptul să apară în spectacole la teatru, așa cum apar toți ceilalți, și că asta nu e niciun fel de „propaganda” sau, mă rog, ce alte prostii se mai spun când se montează un text mai nenormativ.

– Dacă ți-ai pune în scenă propriul text, ce indicații i-ai da actorului, în calitatea ta de regizor, ca să-l ajuti să se ”împrietenească” cu personajul principal din ”Iulia, biata de ea”, în cazul în care situația ce trebuie redată îi este străină?
– Eu am început deja să-mi pun în scenă propriile texte, în această toamnă urmează să am premiera la București cu „Uitasem”, un text cu care am câștigat anul trecut un alt concurs de dramaturgie contemporană, Focus Plus, la Satu Mare. Am făcut mulți ani actorie, deci relația mea cu actorii cu care lucrez va fi întotdeauna de o anumită natură, pentru că știu exact prin ce trec, ce simt, ce gândesc și încerc să le spun lucrurile pe care aș fi vrut și eu să le aud atunci când jucam și poate că nu avea cine să mi le spună. Dacă actrița care ar interpreta-o pe Iulia nu ar avea o experiență a pierderii similară cu a personajului, aș face exerciții cu ea, prin care ne-am cunoaște mai bine și prin care aș înțelege ce anume din ceea ce a trăit deja îi poate folosi ca o conexiune cu personajul. Dacă actrița nu este extrem de tânără, e aproape imposibil să nu găsească un corespondent în viața personală, poate nu la același nivel al intensității, dar oricum. De genul ăsta de experiențe nu prea suntem iertați niciunii. :)

– Ai pus anumite condiții regizoarei, actriței, scenografului, în legătură cu montarea piesei ”Iulia, biata de ea”?
-Deloc. Eu am propus-o pe Irina (regizoarea Irina Crăiță Mândră, n.m.) pentru a face acest spectacol și am toată încrederea în ea. Ea a regizat și lectura textului în anul când am câștigat și știu că l-a înțeles și simțit. Am avut multe discuții înainte să se apuce de lucru și sunt sigur că o să facă ceva bun.

– Care este, în opinia ta, responsabilitatea dramaturgilor contemporani în raport cu societatea în care trăiesc? Au sau nu o astfel de responsabilitate?
-Cu siguranță avem o responsabilitate, pentru că noi reprezentăm pe scenă oamenii de astăzi și e important modul în care alegem s-o facem, e important s-o facem fără stereotipuri, fără clișee. Felul în care reprezentăm societatea cred că poate genera și mai mult o asemenea societate. E o discuție importantă și amplă. În toamna asta mă apuc de o cercetare doctorală, iar asta este una dintre temele care mă preocupă, sper să am niște concluzii relevante la finalul ei sau dacă nu concluzii, măcar idei.

-Despre ce vorbește în esență textul tău ”Iulia, biata de ea”?
-„Iulia, biata de ea” vorbește despre pierdere, despre ce se întâmplă atunci când dispariția unui om apropiat se insinuează în viața unor tineri și a rudelor acestuia, rămase confuze, despre puterea acceptării celuilalt, despre lucrurile care ne aseamănă mai mult decât cele care ne despart, despre impactul pe care tradițiile din societate îl au în momente delicate ale vieții noastre și rolul acestora în lumea de azi.

Interviu realizat de Laura Huiban

Eveniment deosebit la Mărăști-Filipeni. Când omul sfințește locul

    de
    Florentin Radu
    -

    Sute de oameni s-au adunat în ultima zi a lunii august la biserica din satul Mărăști, comuna Filipeni. Cu toții au venit cu bucurie la sfințirea casei praznicale, un obiectiv realizat de membrii comunității prin strângere de fonduri și cu munca cetățenilor din comună. Practic, totul s-a construit cu oamenii locului, ceea ce a demonstrat puterea comunității atunci când cu toții pun umărul la interesul comun. Pe lângă fii satului, au venit la marea sărbătoare și cei care au plecat de ceva vreme, făcându-și rostul prin alte locuri, dar care au ținut să fie alături de cei dragi lor.

    La acest eveniment de marcă pentru comunitatea locală a participat și un sobor important de preoți care au dorit să fie alături de preotul paroh din Parohia Mărăști, pr. Ionuț Avram, cel care a mobilizat localnicii și împreună au reușit ridicarea casei praznicale. Pr. Ionuț Avram nu este la prima realizare de acest fel, el fiind artizanul unei alte construcții asemănătoare, în satul Brad, casă praznicală ridicată în urmă cu trei ani. În acest fel, preotul a devenit foarte iubit în comunitate pentru că a reușit să construiască împreună cu oamenii astfel de lăcașe. Tot pr. Ionuț Avram a fost cel care a fost alături de oameni atunci când acestia au fost în nevoi.

    La marea sărbătoare din Mărăști-Filipeni, pe lângă oamenii locului au venit și invitați. Astfel, remarcabili au fost cei de la grupul Buciumașii din Câmpulung Moldovenesc, care au încântat audiența cu instrumentele lor care au amintit de înaintașii noștri. Foarte apreciat a fost și Ansambul Folcloric Valea Dunavățului, un grup de copii pregătiți de binecunoscuta interpretă de muzică populară Mihaela Farcaș.
    Cum era și firesc, marcantă a fost prezența primarului comunei Filipeni (formată din satele Mărăști, Brad și Balaia-n.r.), Rodica Ambrosie, care a îmbrăcat straie autentice românești de sărbătoare, așa cum a procedat majoritatea din cei prezenți la eveniment.

    „Este o zi importantă, chiar aș putea spune chiar specială pentru comunitatea din Filipeni. A fost o atmosferă pe care foarte rar o întâlnim, iar părintele Ionuț Avram a reușit să creeze prin acest eveniment ceva deosebit, la un standard ridicat. Prin acest moment reușim să insuflăm și tinerei generații dragostea de a păstra patrimoniul cultural și să le arătăm că prin muncă se pot realiza lucruri frumoase pe care să le lăsăm zestre urmașilor noștri. Mai mult decât atât, un astfel de eveniment nu face altceva decât să unească comunitatea, ceea ce este foarte important.”

    Rodica Ambrosie, primarul comunei Filipeni

    „Evenimentul de astăzi reprezintă încununarea tuturor posibilităților de a nu face ceva. Într-un mod paradoxal. Bucuria mea este de a întâlni oameni minunați, cu inimă mare. A fost foarte greu, dar fără oamenii mei dragi de aici, nu aș fi reușit niciodată nimic. Pentru tot ce se întâmplă astăzi aici e puțin spus «Bucurie». Comunitate de aici a prins viață deosebit, pentru că, ne-am unit cu toții în credință, în cuvânt, în sărbătoare, la masă, peste tot. Totul este harismă a lui Dumnezeu.”
    Ionuț Avram, preot paroh în Parohia Mărăști.

    „Pentru mine, ca cetățean al acestei comune, acest eveniment reprezintă ceva deosebit. Până acum, toate pomenirile se făceau în biserică și existau multe inconveniente. La inițiativa cetățenilor, și cu bunăvoința părintelui, împreună am ridicat această casă praznicală. Este o bucurie foarte mare pentru toți pentru că am reusit să realizăm acest obiectiv. Părintele nostru este foarte apropiat de comunitate și considerăm că este ca un dar trimis nouă de Dumnezeu.”
    Traian Enache, consilier Parohia Mărăști, membru al staff-ului organizator

    Evenimentul a fost încununat cu succes și datorită faptului că parohia din localitate s-a îngrijit ca toți cei prezenți, și care au dorit, să primească „o masă” în sistem cattering, pe care să o servească acasă în familie. Oamenii au plecat acasă cu mulțumirea sufletească, în urmă rămânând noua casă praznicală frumos împodobită, cu steaguri tricolore.

    Mai trebuie spus că, acestă nouă realizare a oamenilor din Filipeni se află lângă biserica din lemn din Mărăști, un obiectiv ridicat în anul 1801 de vornicul Mihail Sturza. Astfel, oamenii locului și-au lăsat împreună amprenta pentru ca generațiile viitoare să-și cunoască mai bine rădăcinile și să fie mândri de neamul lor.

    Împreună cu George Apostu, la el acasă, a şaptea oară

    de
    Deșteptarea
    -

    Moto: „Dacă vrei într-adevăr să-l cunoşti pe Brâncuşi trebuie să cunoşti România, iar dacă oamenii care au cam uitat obiceiul de a şedea în tihnă vor dori să şadă laolaltă în adîncă, bogată reculegere, atunci vor trebui să meargă pe malul Jiului. Acolo îi aşteaptă scaunele”. (George Apostu)

    M-am folosit de acest moto doar pentru a-l rescrie într-o nouă cheie, fiindcă George Apostu este, precum îl numea Ionel Jianu, „cel mai vrednic urmaş al lui Constantin Brâncuşi. Parafrazat, moto-ul ar putea suna astfel: Dacă vrei într-adevăr să-l cunoşti pe Apostu trebuie să cunoşti România, iar dacă oamenii care au cam uitat obiceiul de a şedea în tihnă vor dori să şadă laolaltă în adâncă, bogată reculegere, atunci vor trebui să meargă la Stănişeşti. Acolo îi aşteaptă casa lui memorială şi grădina plină cu sculpturile celor şapte ediţii ale unei tabere unice în România, o tabără născută din deplină dăruire faţă de memoria artistului.

    Eu am ajuns la Stănişeşti anul acesta, pentru a treia oară, la finalul celei de şaptea ediţii a taberei inspirat intitulată de către inimoşii ei organizatori (Marilena şi Dinu Apostu): „Împreună cu George Apostu la el acasă”. Am mai fost la Stănişeşti în 2015 şi în 2018. Şi de fiecare dată am trăit acest minunat gest recuperator cu o uimire parcă mereu sporită.

    L-am întâlnit pe Apostu, pentru prima dată, în lucrările lui de la Măgura-Buzăului, apoi în multele cronici şi studii ce i-au fost dedicate, de-a lungul timpului, atunci când încercam să alcătuiesc la rândul meu un studiu despre urmaşii lui Brâncuşi şi despre sculptura în lemn. L-am mai întâlnit într-o expoziţie cu o parte dintre lucrările sale de atelier, organizată în condiţii tulburi, la Muzeul de Istorie a Bucureştiului şi, desigur, aproape că-l cunoşteam din multele poveşti ale confraţilor, auzite îndeosebi prin taberele de creaţie. Nu mi-a trecut nici o clipă prin minte că voi ajunge, prin rânduiala mai presus de noi, chiar la casa lui părintească, transformată în casă memorială, că-l voi cunoaşte pe Dinu Apostu, nepotul lui şi organizatorul acestor întâlniri unice care au loc aici, că voi avea bucuria greu de exprimat de a face un fel de călătorie în trecut, spre epoca de aur a sculpturii româneşti, un fel de incursiune în viaţa lui George Apostu, în cele din urmă.

    Sculptori şi pictori, în grădina lui George Apostu

    Istoria celor şapte ediţii ale întâlnirilor de la Stănişeşti ar putea fi simplu rezumată: soţii Apostu, Marilena şi Dinu, urmaşii artistului, doi oameni „obişnuiţi”, se hotărăsc să recupereze casa părintească a înaintaşului şi curtea cu pomi a acesteia, iar apoi, pornind într-o adevărată aventură, însăşi memoria lui Apostu, prin organizarea anuală a unui simpozion de sculptură în lemn. Caută sprijin şi-l găsesc, în parte la Consiliul Judeţean Bacău, în parte chiar la Primăria Stănişeştiului. Înfiinţează o asociaţie de prietenie româno-franceză, repară vechea casă părintească a artistului şi adună între zidurile ei fotografii, documente, amintiri, lucrări ce au legătură cu Apostu, încearcă să-i identifice şi să-i aducă în satul pierdut printre dealuri pe acei artişti care fie l-au cunoscut pe dezrădăcinatul sculptor, fie a căror creaţie are tangenţe cu opera sau cu felul de a gândi al acestuia. Ediţiile se succed, din 2013 încoace cu o singură sincopă (în 2016), urmărindu-şi cu tenacitate scopul.

    Muzică printre statui

    Cele trei la care am participat au strălucit, la finalul lor, şi prin calitatea lucrărilor realizate şi dăruite curţii casei memoriale de la Stănişeşti, şi prin spectacolele de final care au reuşit să îmbine tradiţia folclorică a zonei cu muzica folk, cea a generaţiei lui Apostu şi a unora dintre cei mai în vârstă dintre noi. Cantautorii Nicu Alifantis, Ducu Bertzi şi Mircea Baniciu, dar şi solistele de muzică popuară Daniela Condurachi şi Mioara Velicu au cânta, în mod sigur pentru prima dată în viaţa lor, printre sculpturile în lemn ale unor artişti precum: Gheorghe Zărnescu, Maxim Dumitraş, Nicolae Fleissig, Leonard Răchită, Napoleon Tiron, Dumitru Pasima, Constantin Marinete, Laurenţiu Mogoşanu, Nicolae Popa, Valentin Vârtosu, Dumitru Verdianu şi încă ale multor altora, care au lăsat aici, dăltuit în lemn, un omagiu adus lui Apostu.

    Întâlnirile organizate anual la Stănişeşti au, dincolo de evidenta lor finalitate culturală şi una educaţională, născută firesc, fără ostentaţie, din dorinţa de a-i conştientiza pe cei ce ne vor urma că vor avea o memorie şi nişte valori de apărat. Tânăra generaţie a zonei a fost mereu prezentă activ în cadrul taberelor de creaţie. Copiii au performat în ansamblurile de dansuri şi muzică tradiţională prezente la închiderea fiecărei ediţii a taberei. Anul acesta artiştii participanți au organizat chiar un concurs de pictură cu copiii locului. O zi întreagă, aceştia au lucrat, îndrumaţi de pictorul Alexandru Andronache şi de sculptorii Dumitru Verdianu şi Valentin Vârtosu, iar la final, au fost premiaţi cei mai buni dintre tinerii participanţi.

    Ultimele două ediţii ale simpozionului de creaţie de la Stănişeşti, cele cărora le voi dedica rândurile următoare, s-au îndreptat spre o altfel de direcţie, poate una mai apropiată de spiritul artistului în memoria căruia ele au fost organizate iar, în plus, au adus alături de sculptori şi câte un pictor, spre a face astfel posibil un dialog între cele două limbaje.

    S-a vorbit prea puţin despre religiozitatea lui Apostu ori despre o posibilă citire în cheie spirituală a unora dintre lucrările sale. Aceasta nu le scapă însă unor iluştri comentatori, pe care-i voi cita în continuare. Eugen Ionescu, de pildă, afirma: „George Apostu, care a murit încă tânăr, era un mare artist. Ciclul său de Hristoşi răstigniți reflectă un intens adevăr spiritual. Trupul mutilat al lui Hristos pe care-l am acasă, mărturiseşte nu numai despre marele talent al artistului, dar şi despre fervoarea sa religioasă. La temelia talentului lui Apostu stă credinţa (s.n.). Îi admir forţa de expresie, originalitatea, vigoarea şi simţul Sacrului. Un simţ al Sacrului puternic şi pur. Hristoşii lui Apostu trăiesc în spirit. Suferinţa lor răsună în inimile noastre. Ei sînt de neuitat”. Un al doilea comentator, André Simoncini, parcă şi mai nuanţat, îl caracterizează pe sculptor astfel: „Pădurar al erei nucleare, Apostu a purces spre sfîrşitul vieţii la marea întoarcere la arta sacră. Magistrală creaţie, aceşti Hristoşi răstigniţi pe paturi verticale! Într-o zi de ploaie tragedia se prelinge de-a lungul acestor trupuri făgăduite somnului ireparabil. Adevăratul sculptor începe acolo unde se opreşte preocuparea estetică (s.n.), artistul limitîndu-se să dea formă, în respectul strict al materiei din care degajă imaginea creatoare”.

    Ce au adus nou ultimele două ediţii ale simpozionului de creaţie de la Stănişeşti este tocmai mesajul de sorginte spirituală al lucrărilor realizate. În 2018 au cioplit aici, în lemn de stejar – materialul preferat al lui Apostu – sculptorii Laurenţiu Mogoşanu şi Nicolae Ovidiu Popa. Fiecare dintre ei a lăsat câte un semn masiv, înălţat către cer, al trecerii lui prin locul de obârşie al celui ce a creat o veritabilă punte între Brâncuşi şi sculptura contemporană. Pentru prima dată, alături de sculptori a lucrat şi o pictoriţă, Lucia Juncu, artistă născută în Basarabia şi stabilită în România de bună vreme. În pofida personalităţii distincte a fiecăruia dintre cei trei artişti, armonia s-a instalat între ei deîndată iar lucrările lor s-au potenţat reciproc tocmai prin complementaritate.

    Laurenţiu Mogoşanu (născut în 1958) a creat la Stănişeşti o lucrare care-i definește plenar viziunea şi stilul. „Stâlpul cu îngeri” este, de fapt, o coloană cioplită frust din trunchiul masiv de stejar ce i-a fost hărăzit, o coloană în care artistul aduce un adevărat elogiu simplităţii şi ascezei sufletelor înduhovnicite. Imediat următor unei ample serii intulate „Stâlpnicii” – pe care Mogoșanu o expunea în urmă cu un an la Cuhnia Palatului Mogoșoaia, cam în aceeaşi perioadă în care artistul venea să lucreze la Stănişeşti –, „Stâlpul cu îngeri” îşi conţine cu discreție, dar convingător sugerată, raportarea le sacru. Spre deosebire de seria „Stâlpnicilor”, această coloană, pe care apar minimale intervenţii pictate în alb, ce sugerează aripi de îngeri, nu are în vârful ei portretul unuia dintre personajele care au primit aureola sfinţeniei în urma nevoinţelor asumate. Până şi acel posibil portret se lasă doar ghicit ori aşteptat, tocmai pentru că forma lui concretă, materială, s-a sublimat. Stâlpnicul a devenit înger şi doar aripa lui pe un stâlp înalt îi mai aminteşte trecerea prin lumea de sub cer. Stâlpul însuşi se sacralizează, ca efect al nevoinţei celui care l-a locuit.

    Exponent al unei direcţii evident manifestată în sculptura contemporană, cu toate riscurile asumate – pricinuite de secularizarea din ce în ce mai agresivă a lumii noastre – este şi Nicolae Popa (născut în 1965), cel de al doilea artist participant la tabăra de sculptură de la Stănişteşti, în ediţia 2018. E vorba despre direcţia spirituală pe care, iată, cel puţin spre sfârşitul vieţii, deloc disimulat şi cu toată convingerea, însuşi Apostu şi-o asuma. Trăitor creştin, Nicolae Popa lasă Stănişeştilor o compoziţie din lemn policrom intitulată „Epicleză” (termenul desemnează momentul cel mai înalt din ritualul Sfintei Liturghii, cel al transfigurării pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos). Lucrarea e realizată tot pe verticală şi închipuie pe suprafaţa ei Potirul Sfintei Împărtăşanii dar şi mâna arcuită ca o corabie ce sugerează, în egală măsură, mâna cu care Hristos Pantocratorul binecuvântează lumea, dar şi biserica-navă ce-i poartă pe creştini către Ierusalimul ceresc. Lucrarea însăşi, în ansamblul ei are forma unui potir. Suprafeţele lemnului sunt tratate cu ceară şi din raţiuni practice dar mai ales din raţiuni simbolice. Sculptura lui Nicolae Popa, dăruită Stănişeştilor, asemenea celor din a căror recentă serie face parte, se „afieroseşte”, asemenea unei ofrande, Celui de la care artistul şi-a primit harul.

    Pictoriţa Lucia Juncu (născută în 1965) a completat spectacolul vizual de la Casa memorială „George Apostu” cu o serie de lucrări realizate în ulei pe pânză şi în tehnica acuarelei, în priză directă cu atmosfera şi tradiţia locului. Artistă deosebit de înzestrată, cu un remarcabil simţ al culorii, specific pictorilor moldoveni, aş spune, dar şi cu capacitatea de a surprinde şi de a transfigura inspirat natura înconjurătoare şi chipurile de oameni ce-i ies în cale, s-a lăsat cucerită de intimitatea caldă a casei memoriale de la Stănişeşti, de grădina cu pomi fructiferi şi sculpturi din lemn de stejar a acesteia, i s-a integrat perfect şi a reuşit ca la final să-şi lase în acest loc o urmă de neuitat a trecerii ei. Lucia Juncu a pictat şi portete la Stănişeşti, chiar portrete după model, unul dintre ele fiind chiar al Marilenei Apostu, discreta şi devotata noastră gazdă.

    Ediţia 2019 (15-25 august) a taberei de sculptură organizată în memoria lui George Apostu a reunit, din nou, doi sculptori şi un pictor, moldoveni toţi trei prin origine: Dumitru Verdianu (născut în 1954 la Ungheni, Republica Moldova), Valentin Vârtosu (născut în 1962 la Soroca, Republica Moldova) şi Alexandru Andronache (născut în 1959 la Botoşani). Apropiaţi şi ca generaţie, nu doar prin origine, cei trei artişti au alcătuit un grup armonios şi compact, exemplar, atât din punctul de vedere al raportării lor la personalitatea lui George Apostu şi la atmosfera locurilor natale ale sculptorului, cât şi din perspectiva unei solidarităţi de breaslă care, iată, mai este totuşi posibilă.

    Dumitru Verdianu, artistul hâtru şi tandru pe care nu te poţi abţine să-l compari cu un fel de Ion Creangă al sculpturii româneşti, a realizat în mai puțin de zece zile o lucrare complexă intitulată „Ying şi Yang”, exploatând inspirat generosul trunchi de stejar oferit. Compoziţia în ronde-bosse alătură pe suprafeţele ei o serie de sugestii şi simboluri: masculinul şi femininul ca principii ordonatoare, triunghiul şi sfera ca forme geometrice fundamentale, dar conţine şi o convingătoare trimitere către religios prin acea pronunţată „Cruce a Sfântului Andrei” ce se desprinde cu fermitate din trunchiul voluminos al arborelui. Sculptorul intervine minimal asupra suprafeţelor, abia decojite, pentru a potenţa frumuseţea texturii naturale a materialului. Lucrarea lui Verdianu ne duce cu gândul la androginul originar şi, implicit, la începuturile lumii, la Geneză. Nu mai puţin, ea este un omagiu adus lui George Apostu şi spaţiului renăscut de la Stănişeşti.

    Valentin Vârtosu, artist întru totul dedicat menirii sale, în a cărui privire am putut citi o bucurie de a sculpta imposibil de ascuns, s-a confruntat la rândul său cu un trunchi masiv de stejar căruia i-a dăruit o nouă viaţ, transformându-l în compoziţia cu titlul „Un Dorumetru Tată şi Fiu”. Seria atât de poetic şi de sugestiv intitulată „Dorumetre” reprezintă un fel de marcă identitară a sculptorului Valentin Vârtosu. Ciclul „Tată şi Fiu” a fost, de asemenea, o marcă a creaţiei lui George Apostu, interpretată în mai multe chei (raportarea lui Apostu ca fiu la tatăl biologic, raportarea sculptorului la Brâncuşi, înaintaşul său ori sugestia legăturii sacre dintre Dumnezeu Tatăl şi Hristos Fiul). În felul acesta, Vârtosu izbuteşte să pună în proiect o dublă intenţie: de a-l omagia pe George Apostu şi de a-i dărui, din toată inima lui mare, un „Dorumetru”. Lucrarea în sine, o compoziţie verticală, bine echilibrată, dă expresie principiului dublului în suprafeţe clar desprinse din masa lemnului dar, pe de altă parte, prin intermediul acestui dublu alcătuit din perechea Tată-Fiu, artistul sugerează şi Crucea ce devine axă între pământ şi cer. Spre deosebire de Dumitru Verdianu care tratează mai frust suprafeţele, Valentin Vârtosu se opreşte asupra lor cu migală, adăugând texturii naturale o alta alcătuită dintr-o reţea de mici cercuri tratate inclusiv cromatic.

    Pictorul Alexandru Andronache, un artist pentru care natura statică şi peisajul reprezintă pilonii propriei creaţii, s-a apropiat de Stănişeşti în felul său aparte, printr-o serie de compoziții în ulei pe pânză, inspirate din atmosfera locului. A pictat peisaje pline de farmec realizate în plein air, pe dealurile molcome şi prin crângurile aşezării natale a lui George Apostu iar în atelierul impovizat la faţa locului şi-a alcătuit compoziții cu naturi statice, în care a inclus artefacte tradiţionale, fructe şi flori – ca sugestie a universului rural în care-şi are rădăcinile sculptorului omagiat –, compoziţii pe care apoi le-a pictat cu o emoţionantă înţelegere faţă de natura şi de spiritul obiectelor selectate şi chemate să interrelaţioneze. Foiţa de aur, în cazul a două dintre lucrări, le sporește farmecul şi preţiozitatea. Ca şi în ediţia 2018, când pictura Luciei Juncu s-a integrat în grădina cu sculpturi a casei lui George Apostu, în 2019, lucrările lui Alexandru Andronache au alcătuit un contrapunct bidimensional pentru amplele compoziții, în trei dimensiuni, de la Stănişeşti.

    Un final cu două concluzii

    Voi încheia prin două concluzii necesare. Memoria, tradiţia şi filonul sacru convieţuiesc din totdeauna. Adevăraţii artişti, din toate timpurile, le-au perceput aşa, împreună, într-un triunghi ce nu poate fi destructurat. Aşa le-a înţeles şi George Apostu, aşa le înţeleg şi artiştii care îi urmează acestuia pe calea sculpturii înţelese ca mod de viaţă. De la lecţia aceasta se revendică şi organizatorii simpozioanelor de la Stănişeşti, nepotul lui George Apostu, Dinu, alături de soţia sa, Marilena. Am scris cu ghilimele mai înainte că sunt oameni obişnuiţi pentru că obişnuit, în zilele noastre, înseamnă să fii mai degrabă alienat, egoist şi cu memoria ştearsă. Or ei sunt tocmai contrariul: inimoşi, ataşaţi valorilor perene, tradiţiei şi memoriei ilustrului lor înaintaş, dar, mai presus de orice şi în sensul cel mai larg, sunt generoşi.

    A doua şi ultima concluzie e că încercarea de a copia şi de a transfera, de trei ani încoace, în cadrul unei prestigioase instituţii de cultură din Bacău, proiectul iniţiat de Dinu Apostu la Stănişeşti (inclusiv de către şi cu artişti care au participat la taberele de la Casa Memorială „George Apostu”) nu face decât să potenţeze valoarea şi unicitatea originalului. Naturaleţea, buna-cuviinţă, pacea, farmecul Stănişeştiului, firescul şi generozitatea celor care l-au însufleţit, readucând sculptura şi pictura în bătătura casei părinteşti a sculptorului nu pot fi imitate şi nici transferate. (Luiza Barcan, critic de artă)

    Ionel Jianu: „George Apostu a fost cel mai vrednic urmaş al lui Constantin Brâncuşi. Nimeni n-a înţeles mai bine lecţia de artă a lui Brâncuşi, nimeni n-a pătruns mai adânc rosturile creaţiei sale”. („Triptic pentru Apostu”, în revista „Dialog” din aprilie 1988).

    George Apostu: „Pentru sculptorii români din generaţia mea, Brâncuşi a fost o pildă şi un îndrumător spiritual. Datorită lui, tînăra sculptură românească a putut evita predominarea statuarei şi constrângerile realismului socialist, datorită lui ea a înţeles ce înseamnă întoarcerea la adevăratele izvoare ale artei populare şi a putut să realizeze opere originale la nivelul creaţiei mondiale”.

    A început reumplerea Lacului Bacău

      de
      Deșteptarea
      -

      Astăzi a început reumplerea Lacului Bacău, dupa ce a fost decolmatat.

      Conform procedurilor, cu respectarea normelor de siguranță, umplerea se va desfăşura în intervalul 1-8 septembrie.

      Decolmatarea este o investiție finanțată la nivelul Municipiului Bacău de Guvernul României.

      S-a lucrat inclusiv în week-end-uri pentru finalizarea lucrărilor, înlăturându-se peste 235.000 mc de material aluvionar şi pământ.

      Ce nu s-a realizat în 5-6 ani, s-a făcut în 5 luni.
      Mulțumesc dlui. subprefect Valentin Ivancea, coordonatorul grupului de lucru pentru implementarea acestui proiect, constructorului pentru mobilizarea exemplară de care a dat dovadă, conducerii ABA Siret şi a responsabililor de lucrare şi nu în ultimul rând muncitorilor pentru dăruirea de care au dat dovadă.

      Dragoș Benea
      europarlamentar

      Şmecheria, descurcăreala

      de
      Carmen Mihalache
      -

      Am avut câteva zile de concediu, aşa că mi-am mai făcut ordine prin hârtii. Asta însemnând şi vraful de reviste, de care mă tot împiedic prin casă. Răsfoind o „Dilema veche”, dau peste un dosar cu o temă mereu actuală: Șmecherul. Iar unul dintre articolele de acolo are un titlu cu schepsis: „Șmecheria și hoția sunt a filei două fețe…”. Apropo de corupţia de la noi, una endemică.
      Pe şmecheri nu i-am suferit niciodată. Pentru că ei acţionează pe furiș, pe la spate. Nu sunt oameni deschiși, care să accepte cu onestitate un dialog, fiindcă au mereu ceva de ascuns, vrând să profite de orice situație. Se fofilează și nu-și asumă nimic, iar limbajul lor este, cel mai adesea, unul criptic. „În loc de a fi o expresie a realului, gândurilor și simțirii, un mijloc de transmitere a cunoștințelor, cugetării și emoției, e mai ales un sistem de minciuni, o rețea de capcane și un zgomot de fond”, după cum exact definește Nicolae Steinhardt strategia șmecherilor. Supărător este însă că, la noi, acest tip uman se bucură de simpatie, vezi „miticismul”, atât de bine surprins de Caragiale. În cultura noastră, șmecherii sunt acceptați, tolerați, sunt acei descurcăreți priviți adesea cu admirație. Șmecherule, hoțomane, te-ai scos, ce bine te-ai descurcat!, auzim asta adeseori, spus la modul laudativ. Și ne-am obișnuit cu „fenomenul”. Mai ales că, de obicei, șmecherul pozează în tip simpatic, glumeț, băiat de viață, de comitet. Dincolo de masca aceasta se află, de fapt, lipsa de scrupule, nesocotirea bunului-simț și al oricărei morale. Șmecherul nu urmărește decât să ne înșele, luându-ne drept proști. Se ține numai de învârteli, se folosește de o mulțime de trucuri, de abureli, combinaţii, aranjamente, obținând, în final, cam tot ce vrea.
      Şmecherii, descurcăreţii îmi sunt categoric nesuferiţi. Pentru că eu pun mare preț pe onestitate şi pe lucrul făcut temeinic, cu ştiinţă, dedicație, cu pasiune. Și pentru că am fost mai degrabă ceea ce se cheamă o fraieră, pierzând mult de-a lungul timpului, și material, dar și în investițiile mele de suflet. Ceea ce a durut cel mai mult. M-am lăsat ușor înșelată de oameni fără scrupule, meschini, calculaţi, josnici. Am știut să pierd însă cu demnitate, și să-mi păstrez echilibrul, făcând lucruri care mă interesează cu adevărat și mă împlinesc. Apoi, gândindu-mă la etimologia cuvântului fraier, care vine din germanul „freiherr”, adică „domn liber”, chiar mă declar, cu mare plăcere, fraieră. Și mă întorc tot la N. Steinhardt: „Omului liber (în cavalerism se confundă cu nobilul) îi pasă prea puțin dacă a fost șmecherit de un mișel”. Chiar așa m-am simțit întotdeauna, un om liber, căruia nu-i pot fi luate gândurile, sentimentele, trăirile, credințele. Nu mi-a fost niciodată teamă că voi fi păcălită, înșelată, și nu mi-am luat precauții în acest sens. Am mers prin viață fără garda ridicată, înfruntând totul deschis. Am oroare de viclenie (care e opusul spiritului, ținând mai curând de zona animalicului), ca și de așa-zisele viclenii, șmecherii femeiești. Detest tertipurile de orice fel, și mi se pare obositor să stai mereu cu frica de a fi înșelat, e degradant chiar, iar eu țin mult la demnitate. Apoi, nu e mai puțin adevărat că hoțul de hoț se teme, iar obsesia șmecherului este tocmai „groaza de fraiereală”. Neavând genul acesta de obsesii, eu rămân ce-am fost .. fraieră. Îi las pe alţii să fie deştepţi, vânând mereu oportunităţi. Descurcăreţi, nu însă şi oameni liberi.

      Trofee cu povești și muncă. Delia Maria Sava, vocea îngerilor

        de
        Florin Ștefănescu
        -

        La sfârșitul săptămânii trecute a avut loc la Piatra Neamț ediția 2019 a prestigiosului Concurs Internațional de Muzică pentru Copii „Volare”. Cu un juriu de excepție, cu membri din Italia, Ucraina și Republica Moldova, Marele Trofeu al categoriei 8 ani a fost adjudecat de Delia Maria Sava din Bacău. Reușita Deliei a fost cu atât mai spectaculoasă și importantă întrucât, cântecul interpretat, „Stea printre stele, mama mea”, compoziție a lui Costel Bulete, este unul greu, pretabil pentru o voce mult mai matură, de peste 16 ani.

        În urma succesului repurtat la Piatra Neamț, am obținut o „audiență” la proaspăta câștigătoare a Concursului Internațional „Volare” în încercarea de a afla cât mai multe despre ea. În ciuda faptului că pe scenă este foarte dezinvoltă, la vederea microfonului de reporter micuța Delia a devenit sfioasă și emotivă. Cu o voce ștrengărească ne spune că are aproape 9 ani (pe care îi împlinește în decembrie-n.r.) și că este elevă în clasa a II-a la Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Bacău. Îi place la școală și dintre materiile ei preferate, pe lângă „mate”, cel mai mult îi place „engleza”. Pentru că Delia are experiența scenei de ceva vreme am întrebat-o de câți ani cântă. „Cânt de la vârsta de 4 ani și chiar nu-mi mai amintesc cum am început.

        Dar am vechime de acum”, spune Delia zâmbind. Și ca să întărească faptul că nu este o cântareață oarecare ne spune și că are un videoclip. Este vorba de „Scrisoare către Dumnezeu”, muzică și text Viorela Filip, un cântec care a fost foarte apreciat, din nenumăratele piese pe care ea le interpretează. Este vorba de un cântec cu mesaj și cu o încărcătură emoțională deosebită, remarcat de Marius Fundulea, cel care a realizat videoclipul.

        Delia Maria Sava a câștigat foarte multe trofee și distincții, cu toate acestea, este greu să spună care au fost cele mai importante dintre ele. Având în vedere aceste lucruri, totuși nu poate uita primul trofeu pe care l-a câștigat la un concurs la Ateneu, „Vis de stea”, când a câștigat trofeul categoriei și avea doar 5 ani și jumătate. Pe atunci era elevă a Palatului Copiilor Bacău și prima reușită a înregistrat-o cu piesa „Sunt chic”. La Palatul Copiilor, acolo unde a activat la început, aproape trei ani, a studiat cu prof. Claudiu Filip.

        Apoi, drumurile Deliei s-au intersectat cu cele ale profesoarei Maria Tanasă de la Fundația Teatrală Neghiniță și a început să studieze în privat, colaborare în urma căreia au apărut și rezultatele.
        Astfel, în cei câțiva ani de activitate, Delia Maria a adunat foarte multe trofee, medalii și diplome, având acasă un loc dedicat pentru toate acestea. În aceste condiții, micuța cântăreață nu a făcut eforturi susținute și nu s-a gândit serios la o carieră în acest domeniu. Evlouția ei a fost cât se poate de naturală și cei din jurul ei nu au pus presiune preferând ca Delia să aibă o copilărie normală și să facă totul din plăcere.

        Mama Deliei își aminteste că micuța a început să cânte și să danseze încă de când a făcut primii pași: „Prima dată a început pocnind din degete. Nu se uita la desene când era foarte mică. Prefera să asculte muzică”, a povestit Sorina Sava, mama Deliei. După ce a crescut și a început să pronunțe mai clar cuvintele, Delia a trecut la imitat personaje. Era clar că avea înclinații artistice, așa că a fost îndrumată către canto. Piesele pe care le interpretează sunt din muzica ușoară, alte genuri nefiind cele mai recomandate pentru ea, în sensul că Delia transmite foarte bine emoțiile și sentimentele din acest gen. Asta nu înseamnă că în viitor nu va aborda și cântece din alte genuri, cum ar fi disco sau pop.
        În cei câțiva ani de carieră muzicală Delia a participat la multe concursuri și festivaluri naționale și internaționale, dar niciodată în străinătate, punând bine în balanță avantajele și dezavantajele unor astfel de deplasări.

        Cu toate acestea, participările din țară au fost la evenimente care au avut un nivel ridicat de preselecție, concursuri și festivaluri de prestigiu cu cei mai buni dintre cei buni. La un astfel de concurs, un loc III poate fi mult mai prețios decât un mare trofeu la un simplu eveniment la care sunt oferite șanse mari copiilor începători. Atunci când era începătoare, Delia își dorea cu ardoare să ia locul I la orice concurs și nu de puține ori era supărată că nu a câștigat. Timpul și experiența au maturizat-o și astăzi altfel vede lucrurile, realizând cât de importantă este evoluția în încercarea de autodepășire. Așa că acceptă orice premiu și își dorește să fie jurizată obiectiv. Acum, în funcție de concurența care există în concurs și de evoluția fiecărui participant, coroborat cu prestația ei pe scenă, Delia poate estima locul pe care îl va ocupa la final.

        Dincolo de ideea de concurs, în acest „domeniu” sunt cam aceiași participanți. Astfel s-au creat mai multe prietenii cu copii din toate colțurile țării, iar sentimentul de rivalitate a fost dizolvat. Copiii nu fac competiție. Ei plâng împreună în culise, se susțin unii pe alții, se încurajează atunci când evoluează pe scenă și învață unii de la alții. Astfel, fenomenul devine un câștig enorm pentru fiecare copil pentru că ei sunt pregătiți cel mai frumos și cel mai bine pentru viață.

        Delia cântă din pasiune, iar pentru ea școala este foarte importantă. De aceea se pregătește, învață și în particular. Pe parte artistică, pe lângă canto, micuța cântăreață face și pian. Așa că,doar pentru canto se rezumă la doar trei-patru ședințe de câte o oră pe săptămână. Doar în preajma concursurilor pregătirile se intensifică, ore zilnic la care se adaugă pregătirile de acasă, pentru că Delia are acasă dotările unui studiou, cu microfon, boxe, pian… „Este o muncă titanică și dacă nu o iubești nu poți să o faci. Probabil că de asta nu o face oricine. Dacă nu ai starea necesară, nu poți transmite emoție”, a precizat Sorina Sava, mama Deliei.

        Din experiența acumulată la concursuri Delia a tras foarte multe concluzii, ceea ce cu siguranță o va ajuta în viață. Curiozitatea ne-a îndemnat să aflăm mai multe despre cum se desfășoară aceste concursuri și festivaluri. Cert este că nu este ușor, mai ales la evenimentele cu foarte mulți participanți și nu este de ajuns o singură zi. Drept exemplu este dat „Volare”, de la Piatra Neamț, care se derulează de obicei de joi până duminică. Au fost situații când la unul dintre concursuri s-a cântat până la ora 1.00 noaptea. Prezent în juriu, Aurel Temișan a declarat că dacă acel festival nu se împarte pe mai multe zile el nu-l va mai onora cu prezența. Pentru că nu se poate să le ceri copiilor să dea randament maxim la ore târzii, obosiți și infometați.

        Revenind cu atenția pe proaspăta câstigătoare a Marelui Trofeu de la Concursul Internațional „Volare” de la Piatra Neamț, am fost curioși să aflăm ce își dorește să facă în viață. Fără a fi surprinși, pe jumătate, Delia a declarat: „Când voi fi mare vreau să mă fac cântăreață, și… medic oftalmolog”, precizând că modelele ei sunt Irina Rimes, Delia și Inna. În ciuda timpului dedicat pregătirilor, Deliei îi place să se joace, mai ales pe telefon sau tabletă. Încă nu deține o tabletă personală, dar dacă își va îndeplini promisiunea, să citească cinci cărți a câte 200 de pagini, va primi una cadou. Și pentru că am atins acest subiect, foarte sensibil pentru ea, micuța cântăreață și-a văzut de ale ei, a deschis cartea și a dat zor la citit.

        În concluzie, Delia face performanță. Meritul primordial este al ei, pentru că a muncit. Și a muncit pentru că i-a plăcut. Iar munca nu rămâne fără răsplată, cea mai importantă lecție de viață pentru un copil. Sigur că i-au fost aproape toți cei care au călăuzit-o pe acest drum, Delia arătând mare respect pentru profesorii ei.

        Dacă v-am făcut deja curioși, vă invităm să-i urmăriți și videoclipul. Iar eu sunt gata să facem un rămâșag. Că despre Delia Maria Sava vom mai auzi în anii ce vin…

        Festivalul Antic TAMASIDAVA, marcă înregistrată a Bacăului

        de
        Gheorghe Bălțătescu
        -

        O nouă atracţie turistică tinde să devină, începând de anul acesta, Festivalul Antic „Tamasidava”, organizat şi finanţat de Consiliului Judeţean Bacău. Aflat deja la a III-a ediţie, această manifestare cultural-istorică, care are drept pornire celebra cetate dacică de pe malul stâng al Siretului – Tamasidava, care a jucat, alături de Sargidava (de lângă Negri), un rol extrem de important în perioada de maximă extindere a Imperiului Roman, ţinând piept intenţiei de cucerire a acestor teritorii de către romani.

        Festivalul „Tamasidava” a început sâmbătă, în ziua când se sărbătoreşe Limba română, de la ora 10.00, în Parcul Gherăieşti, unde, băcăuanii au avut ocazia să vadă şi să participe la diferite activităţi ale trupelor de daci şi de romani încartiruiţi aici: atelierele meşteşugăreşti, activităţile zilnice dintr-o tabără militară, iar după amiază au avut ocazia să participe la luptele de gladiatori, la târgul de sclavi.

        De la ora 20.00, sutele de băcăuani au fost martorii unui asediu al romanilor asupra Cetăţii Tamasidava, construită special, pe malul Siretului, apărată de vitejii daci, o luptă a cărui deznodământ, după mai multe încercări, nu a fost tranşat, bătălia finală urmând să aibă loc duminică, de la ora 17.00.

        Până atunci, trupele de daci şi de romani, aproximativ 200 de combatanţi, cu tot echipamentul şi însemnele de identificare, din Bulgaria, Cluj, Argeş, Alba Iulia şi Baia Mare, denumite sugestiv Terra Dacica Aeterna, Garda Apulum, Historia Renascita, Omnis Barbaria, Legia Italica, au ţinut să salute gazdele şi pe băcăuani, printr-o paradă cu torţe, pe traseul Catedrala „Înălţarea Domnului” – Piaţa Tricolorului.

        Salutul de bun venit a fost rostit de Sorin Braşoveanu, preşedintele Consiliului Judeţean: „Vă salut pe toţi de aici, din Piaţa Tricolorului, în această zi frumoasă, când sărbătorim şi Ziua Limbii Române. (Romanii au strigat AVE! AVE! AVE!) Bine aţi venit în Bacău, suntem pentru a treia oară la acest important festival, un festival istoric, care doreşte să rememoreze momente importante, cruciale din istoria acestor locuri. Vrem, în acelaşi timp, să arătăm, cu sprijinul dumneavoatră, tinerilor, copiilor, momente din viaţa civilă şi militară a dacilor liberi care au trăit pe aceste meleaguri, dar şi ale romanilor. Mulţumim tuturor trupelor din ţară şi din străinătate care au venit în Bacău, vă mulţumim pentru dragostea dumneavoastră pentru istorie, în special pentru istoria veche, antică şi, începând de la anul, cu siguranţă şi Bacăul va avea o asemenea trupă, de daci şi de romani. Iar băcăuanilor le mulţumnesc pentru că sunt alături de noi şi le recomand să meargă la Gherăieşti pentru a-i vedea pe aceşti vrednici luptători şi patrioţi în mediul lor, pe «câmpul de luptă», să vadă meşteşugurile, armele şi uniformele dacilor şi romanilor. Vă doresc o seară plăcută.”

        De buna organizare a festivalului s-a ocupat Serviciul Public Judeţean pentru Promovarea Turismului şi Coordonarea Activităţii de Salvamont, coordonator fiind Horia Olinic.

        Mihnea Baran şi caii lui coloraţi

        de
        Gheorghe Bălțătescu
        -

        Artistul plastic Mihnea Baran, membru al Uniunii Artistilor Plastici, Filiala Bacău, nu a avut vacanţă, fapt dovedit de numeroasele lucrări realizate în 2019 şi expuse, vineri, de la ora 17.00, la Galeriile „Frunzetti”, din Bacău.

        Chiar dacă nu a fost deschis oficial sezonul expoziţional, Mihnea a „furat” startul şi a pornit în galop spre publicul fidel, cu o serie impresionantă de opere de artă, în care subiectul, de altfel singurul, sunt caii…coloraţi. De ce caii?, ne spune după vernisaj autorul: „Expoziţia am dedicat-o lui Armin, nepotul meu din Anglia. Eu am fost în Anglia, la fratele meu şi de două ori pe săptămână îl duceam pe Armin la hipism, la o sală de antrenament.

        Lui îi plăceau foarte mult caii şi acolo m-am îndrăgostit şi eu de cai. În timp ce el călărea eu urmăream mişcările, comportamentul, anatomia calului, bucuria lor de a alerga, frumuseţea trapului sau a galopului. Am început să fac schiţe, multe desene, am citit apoi, după care, acasă am lăsat imaginaţia să zboare. Ce a ieşit, vedeţi pe simeze.”

        Şi ai ce vedea. Cai singuratici, cai melancolici, cai coloraţi, cai…maro, cai năzdrăvani cu copitele în vânt, cai nărăvaşi, sălbatici, un singur cal negru, cai…De după fiecare colţ, un cal îţi iese în cale, sforăind şi aruncând din picioare sau care vin să-ţi mănânce din palmă.

        Despre expoziţia lui Mihnea Baran, pe care şi-a intitulat-o „La botul calului…colorat”, a vorbit, surprinsă şi ea, ca de altfel tot publicul, Carmen Poenaru, preşedinte al Filialei Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici: „Mihnea Baran nu a mai fost de mult pe simezele de la „Frunzetti”, iar astăzi ne surprinde cu aceşti cai, cai coloraţi, de ce coloraţi, l-am întrebat, însă eu am înţeles, calul colorat este chiar el, calul este un motiv, un animal sensibil, aşa cum este şi Mihnea, chiar timid uneori.

        În exterior este un om destul de retras, însă în inima şi sufletul lui se confruntă tot felul de stări, care se identifică cu cele ale cailor din tablorurile lui. Fiecare cal este autoportretul lui, nu culoarea contează, ci starea lui. Vedem toate subtilităţile lui, dorinţele, visurile, modul de exprimare, conştientul şi inconştientul. Toate acestea au fost inspirat dublate de versurile, cuvintele, care însoţesc fiecare lucrare. Să le citiţi, privind în acelaşi timp lucrarea şi o să vedeţi un Mihnea complex, pictor, poet, om normal, care, printre altele, iubeşte şi caii şi vrea ca noi să vedem acest lucru”, a spus Carmen Poenaru.

        La un popas, tot la botul…calului, i-am ascultat pe cei de la Cvartetul „Consonanţe”, care au ţinut să fie alături de Mihnea, la această impresionantă expoziţie, deschisă toată luna septembrie.
        „La botul calului…colorat” vă puteţi opri nu doar să-l priviţi ci, împreună să visaţi, la cai lei-paralei, cai care mănâncă jăratec sau la caii înaripaţi din poveste, calul fiind, alături de câine, cei mai apropiaţi şi de nădejde prieteni ai omului.

        Bunuri recuperate de poliţiştii din Moineşti în urma a două percheziţii domiciliare

          de
          Comunicat de presa
          -

          Poliţiştii din Moineşti au efectuat două percheziţii domiciliare şi au pus în aplicare trei mandate de aducere la persoane bănuite de comiterea infracţiunii de furt calificat.

          La data de 30 august a.c., poliţiştii din Moineşti au efectuat două percheziţii domiciliare la persoane bănuite de săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

          Astfel, în urma cercetărilor specifice efectuate de poliţişti, s-a stabilit că trei tineri, cu vârste cuprinse între 16 şi 26 de ani, în noaptea de 27/28 august a.c., s-ar fi deplasat cu un autoturism pe raza comunei Ghimeş-Făget şi ar fi pătruns fără drept într-un vagon metalic, de unde ar fi sustras două motofierăstraie şi o pompă submersibilă cauzând un prejudiciu în valoare totală de aproximativ 3000 de lei.

          Ca urmare a percheziţiilor efectuate, poliţiştii au recuperat 70 % din prejudiciu.

          Cei trei bărbaţi au fost conduşi la sediul poliţiei pentru audieri.

          Cercetările sunt continuate în vederea documentării întregii activităţi infracţionale a celor în cauză, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat.

          Acţiune de amploare a poliţiştilor băcăuani pentru combaterea traficului cu arme de foc

          de
          Comunicat de presa
          -

          2 arme, alice, cartuşe şi proiectile ridicate de polițiști, în urma a 4 percheziții domiciliare . Este bilanțul unei acțiuni de amploare desfășurată de polițiștii băcăuani pe raza comunei Coţofăneşti, pentru combaterea traficului săvârşit cu arme de foc.

          La data de 30 august a.c., polițiștii din cadrul Serviciului Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, cu sprijinul luptătorilor de acțiuni speciale, au desfășurat o acţiune pe raza comunei Coţofăneşti, în cadrul căreia au fost efectuate 4 percheziții domiciliare pe linia nerespectării regimului armelor și muniției.

          În urma descinderilor, polițiștii au ridicat de la domiciliul unui bărbat de 53 de ani, o armă de vânătoare, confecţionată artizanal, 69 de cartuşe, 24 de tuburi cu capsă percutată, 16 proiectile, 100 de grame de alice şi 20 de grame pulbere.

          De la locuinţa unui bărbat de 49 de ani, poliţiştii au ridicat în vederea confiscării 7 cartuşe, o ţeavă metalică, un pat din lemn, aproximativ 600 de grame de alice, precum şi alte piese specifice unui dispozitiv artizanal.

          De asemenea, la locuinţa unui bărbat de 51 de ani, poliţiştii au identificat un pistol neletal modificat artizanal și o arbaletă.

          Faţă de bărbatul de 49 de ani, poliţiştii au luat măsura reţinerii pentru o perioadă de 24 de ore.

          Poliţiştii continuă cercetările pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectare a regimului armelor și munițiilor şi braconaj cinegetic.

          S-a sfințit casa praznicală din Mărăști-Filipeni

            de
            Florin Ștefănescu
            -

            Sărbătoare mare în comunitatea din comuna Filipeni, odată cu sfințirea casei praznicale din satul Mărăști, un obiectiv realizat prin forțe proprii de oamenii din localitate.

            La eveniment au participat locuitorii din cele trei sate ale comunei dar și o parte din cei plecați să-și facă rostul în viață prin alte locuri.

            Slujba religioasă a fost susținută de un sobor consistent de preoți, veniți din respect pentru efortul depus de localnici sub îndrumarea preotului paroh din localitate, pr. Ionuț Avram.

            Remarcabilă a fost prezența primarului comunei, Rodica Ambrosie, care a îmbrăcat straie populare de sărbătoare.

            Detalii de la acest eveniment aflați din ediția de luni, 2 septembrie, a cotidianului Deșteptarea.

            Acţiune a poliţiştilor băcăuani în mediul urban şi rural

              de
              Comunicat de presa
              -

              În perioada 29-30 august a.c., un efectiv de 96 de poliţişti din mediul urban şi rural au acţionat, pe diferite intervale orare, în municipiul Bacău şi pe raza celor 46 de comune din competenţa secţiilor de poliţie rurală, pe linia prevenirii şi combaterii faptelor antisociale.

              Poliţiştii au instituit 19 filtre, au efectuat controale în trei pieţe şi 45 de unităţi economice şi au legitimat 1034 de persoane.

              Cu ocazia desfăşurării acţiunii, poliţiştii au constatat 10 infracţiuni, din care 6 la regimul rutier şi 4 judiciare, fiind cercetate penal 8 persoane.

              Poliţiştii au aplicat 248 de sancţiuni contravenţionale în valoare de 89.720 de lei, din care 143 de contravenţii au fost constatate la regimul rutier, 69 pentru încălcarea normelor de convieţuire socială, 10 pentru efectuarea unor acte de comerţ ilicit, iar restul pentru alte abateri, fiind reţinute, totodată, 14 permise de conducere şi retrase 16 certificate de înmatriculare.

              Poliţiştii vor continua organizarea de astfel de acţiuni preventiv- reactive pentru asigurarea unui climat de ordine şi siguranţă publică.

              Un bărbat din comuna Faraoani a fost depistat de poliţişti în timp ce conducea un autoturism pe raza localităţii, sub influenţa alcoolului.

              Acesta a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o concentrație de 0,88 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

              În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenţa alcoolului.

              Transport agabaritic pe ruta Săvineşti – Intersecţia (DN1A cu DJ139), Ploieşti

                de
                Comunicat de presa
                -

                În perioada 31.08.2019 – 03.09.2019, se va desfăşura un transport cu depăşiri pe traseul:

                SĂVINEŞTI – DN15 – BACĂU – DN2 – DN1B – DN1A – INTERSECŢIA (DN1A cu DJ139), PLOIEŞTI

                Vehiculul transportă un utilaj industrial.

                Lăţimea maximă a vehiculului este 3,10 m, viteza de deplasare urmând a fi adaptată condiţiilor de trafic. Menţionăm că în conformitate OUG 195/ 2002 privind circulaţia pe drumurile publice viteza maximă de deplasare a vehiculelor cu depăşiri este de 70 km /oră.

                Etapele de desfăşurare ale transportului sunt stabilite de poliţia rutieră, care asigură însoţirea vehiculului cu depăşiri. Transportul nu se va desfăşura în perioadele şi pe sectoarele de drum pe care sunt semnalate fenomene meteorologice periculoase, prin codurile galben, portocaliu sau roşu.

                Șoferi prinși cu alcoolemie de peste 1,3

                  de
                  Comunicat de presa
                  -

                  La data de 29 august a.c., patrula mixtă formată din poliţist şi jandarm au depistat în flagrant un bărbat de 43 de ani, din comuna Pânceşti, în timp ce conducea un autoturism, sub influenţa alcoolului.

                  În urma testării conducătorului auto cu aparatul etilotest a rezultat o concentrație de 1,38 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
                  În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

                  Un bărbat din Oneşti a fost depistat de poliţişti în timp ce conducea un autoturism pe raza localităţii, sub influenţa alcoolului şi fără permis de conducere valabil.
                  Acesta a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o concentrație de 1,37 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital şi i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

                  În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracţiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis şi sub influenţa alcoolului.


                  Stimaţi conducători auto, șofatul şi alcoolul sunt incompatibile!
                  Legea prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 1 la 5 ani pentru conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (0,40 mg./l. în etilotest). De asemenea, pe timpul cercetării, permisul este reţinut fără drept de circulaţie.

                  Cinci persoane reținute la Buhuși

                    de
                    Deșteptarea
                    -

                    La data de 29 august a.c., poliţiştii băcăuani au luat măsura reţinerii pentru 24 de ore a cinci persoane, din Buhuşi, bănuite de comiterea infracţiunilor de furt calificat şi favorizarea făptuitorului.Ulterior,4 dintre acestea au fost arestate preventiv pentru o perioadă de 30 de zile.

                    Poliţiştii din Buhuşi, împreună cu cei din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale Bacău şi luptătorii pentru acţiuni speciale,au pus în executare 5 mandate de aducere emise pe numele a patru bărbaţi şi o femeie, toţi din oraşul Buhuşi, bănuiţi de comiterea infracţiunilor de furt calificat şi favorizarea infractorului.

                    Cele 5 persoane au fost conduse la sediul poliţiei pentru audieri. În urma probatoriului administrat, poliţiştii au luat măsura reţinerii acestora pentru 24 de ore.

                    Ulterior, bănuiţii au fost prezentaţi instanţei care a dispus arestarea preventivă a patru dintre aceştia, trei bărbaţi cu vârste cuprinse între 36 şi 61 de ani şi o femeie de 36 de ani, iar faţă de un tânăr, de 29 de ani s-a luat măsura controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile.

                    Poliţiştii oneşteni continuă activităţile pentru creşterea gradului de siguranţă rutieră

                      de
                      Comunicat de presa
                      -

                      La data de 29 august a.c., în intervalul orar 08.30-10.30, polițiștii oneşteni au acționat, pe raza municipiului, pentru combaterea accidentelor rutiere și creșterea gradului de siguranță rutieră , îndeosebi respectarea de către participanţii la traficul rutier a culorii roşii a semaforului instalat la podul peste râul Trotuş de pe strada Mărăşeşti.

                      Cu ocazia activităţilor desfăşurate, poliţiştii au aplicat 21 de sancțiuni contravenționale, în cuantum de 8.410 lei, dintre care 14 pentru nerespectarea culorii roșii a semaforului și 7 pentru alte abateri.

                      Faţă de 14 conducători de autovehicule, poliţiştii rutieri au luat măsura complementară a reţinerii permisului de conducere pentru nerespectarea culorii roşii a semaforului.

                      Totodată, poliţiştii au verificat 61 de autovehicule şi au legitimat 70 de persoane.

                      Activităţile de acest gen vor continua.

                      Controale efectuate de poliţiştii de la economic, în domeniul turismului, în Staţiunea Slănic Moldova

                        de
                        Comunicat de presa
                        -

                        În perioada 27-28 august a.c., polițiștii Serviciului de Investigare a Criminalității Economice Bacău au acționat pe raza Staţiunii Slănic Moldova, pentru prevenirea şi combaterea faptelor ilicite din domeniul turismului.

                        Cu ocazia efectuării de controale și verificări de specialitate la 10 operatori economici, au fost constatate și aplicate 6 sancțiuni contravenționale, în valoare totală de 24.000 de lei, dintre care 3 conform Legii 12/1990 – privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite şi 3 conform O.U.G 28/1999 – privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

                        Totodată, a fost ridicată în vederea confiscării suma de 839 de lei.

                        De asemenea, poliţiştii au ridicat în vederea confiscării 6 parfumuri susceptibile a fi contrafăcute din cauza calităţii vizibil scăzute în comparaţie cu un produs similar cu originalul, precum şi al costului scăzut comparativ cu un produs original, de la un tânăr de 20 de ani, din Oneşti, care le-ar fi oferit spre vânzare cu suma de 150 de lei fiecare.

                        Tânărul este cercetat penal de poliţişti sub aspectul săvârşirii infracţiunii de punerea în circulație a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similară.

                        Polițiștii de la investigarea criminalității economice vor desfășura și în perioada următoare acțiuni specifice pe raza întregului județ, în vederea prevenirii și combaterii activităților ilicite și încălcării legislației, în toate domeniile, în scopul asigurării unui climat optim de ordine, liniște, siguranță și legalitate a mediului de afaceri.

                        Mandate puse în aplicare de polițiștii băcăuani

                          de
                          Comunicat de presa
                          -
                          Poliția în acțiune

                          La data de 29 august a.c., polițiștii de investigaţii criminale din cadrul Secţiei 2 Poliţie Bacău au depistat un bărbat, în vârstă de 57 de ani, din localitate, pe numele căruia instanţa a emis un mandat de executare a pedepsei închisorii pentru o perioadă de 2 ani şi 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
                          Bărbatul în cauză a fost introdus în Penitenciarul Bacău.

                          La data de 29 august a.c., polițiști din cadrul Secţiei 3 Poliţie Rurală Oneşti au depistat un bărbat, în vârstă de 30 de ani, din comuna Dofteana, pe numele căruia Judecătoria Oneşti a emis un mandat de executare a pedepsei de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie calificată şi vătămare corporală.
                          Bărbatul în cauză a fost escortat și încarcerat în Penitenciarul Bacău.

                          Duminica a XI a după Rusalii

                          de
                          Deșteptarea
                          -

                          Evanghelia din Duminica a XI a după Rusalii ne relatează o întâmplare petrecută cu mult timp în urmă… dar care se petrece în fiecare zi din timpurile noastre. O slugă nemilostivă, spune Iisus, a fost iertată de o datorie de 10.000 de talanţi. Imediat după aceea, această slugă l-a apucat de gât pe un seamăn al sau care îi datora doar câţiva bănuţi. Datoria pe care el o datora stăpânului era nespus mai mare față de a celui ce îi datora lui bani. Diferenţa între datorii este ameţitoare. La rândul său, pusă în fața aceleiași situații – de a ierta o datorie mult mai mică unui apropiat al său, nu poate face același lucru.Auzind acestea stăpânul cheamă la sine pe cel căruia i-a iertat datoria și-l supune ”caznelor până îi va da tot înapoi”. Iisus doreşte să sublinieze prin aceasta faptul că oamenii nu ne pot face nimic care să se compare cu ceea ce i-am făcut noi lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne-a iertat nouă toate păcatele prin jertfa Sa, atunci şi noi trebuie să iertăm greşelile mai mici ale semenilor noştri… altfel nu putem spera la mila lui Dumnezeu. “Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta – fiecare fratelui său – din inimile voastre”, spune Iisus (Matei 18,35).
                          Un băiat a mers odată să facă ceva, fără să aibă binecuvântarea părinţilor lui. Dar a fost victima unui accident şi şi-a pierdut ambele picioare. Când părinţii l-au văzut, el le-a spus: “Mă veţi ierta?” Alergând spre el, amândoi părinţii l-au îmbrăţişat şi i-au spus: “Desigur, deja te-am iertat.” Atunci băiatul a spus: “Atunci pot să trăiesc fără picioare.”Oamenii de multe ori nu sunt în stare să acorde iertare semenilor. De ce se întâmplă acest lucru ? ”Refuzul de a ierta ne face să ne simţim superiori din punct de vedere moral faţă de celelalte persoane. Şi totuşi înverşunarea şi ostilitatea din interior se răspândesc repede ca şi cancerul. Ne face să acuzăm rapid şi să fim uşor iritabili. Iar în scurt timp începem să ne simţim bine în starea aceasta mizeră”(A.Morest). ”Puţini oameni sunt mai mizerabili decât aceia care refuză să ierte”(A.Coniaris).
                          Mântuitorul în rugăciunea ”Tatăl Nostru” ne deslușește deplin Taina iertării : ” Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri ”. Propovăduind iubirea și iertarea, învățătura creștină nu cere credincioșilor să rămână indiferenți față de cei care le periclitează bunurile materiale sau onoarea.
                          Sfântul Apostol Petru Îl întreabă pe Mântuitorul: „Doamne, de câte ori va greși față de mine fratele meu și-i voi ierta lui? Oare până de șapte ori? Nu-ți zic ție, până de șapte ori, ci până de șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18, 21-22. Iertarea trebuie să fie acordată din iubire, însă nu are sensul de îngăduință sau toleranță față de greșelile aproapelui. Sfântul Ioan Gură de Aur explicând acest text conchide: „Trebuie să iertam de mai multe ori.”
                          Iertarea este prima virtute ce izvorăște din iubire. Iubind, căutăm să-l liniștim pe aproapele, să îi acoperim greșelile și să îl îndrumăm cu blândețe. Nu poate fi concepută o iubire adevărată fără iertare. Iertarea este urmarea iubirii curate. Iubirea este esenta creștinismului căci găsim scris: „Să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu” (I Ioan 4, 7-8).

                          Pr. Liviu Burlacu
                          Centrul “Izvorul Tămăduirii”-Bacău

                          „Unde este umilința, acolo este iubirea”

                          de
                          Deșteptarea
                          -

                          Parcurgând Sfintele Evanghelii, deseori îl putem vedea pe Isus cum propune învățăturile sale pornind de la experiența oamenilor. El vede ceea ce se întâmplă în jurul său, comportamentele oamenilor și obiceiurile lor, și se folosește de aceste aspecte pentru a anunța mesajul evanghelic, acela al iubirii lui Dumnezeu față de oameni și al invitației omului de a răspunde la această iubire, iubindu-i pe Dumnezeu și pe aproapele său. Același lucru îl putem remarca și în evanghelia pe care suntem invitați să o medităm astăzi.
                          În indicațiile adresate, fie celor invitați, fie gazdei, Isus nu are intenția de a-i învăța bunele maniere sau cum trebuie să se comporte în astfel de situații. El subliniază însă două atitudini esențiale pentru a trăi porunca iubirii față de aproapele: umilința și generozitatea.
                          Prima indicație, cea adresată invitaților, este îndemnul la umilință sau modestie. Contrar atitudinii atât de des întâlnită și în zilele noastre, aceea de a-și etala superioritatea față de ceilalți sau de a obține admirație și prestigiu, uneori folosind chiar orice mijloc pentru a le obține, Isus ne invită pe drumul umilinței, acel drum unde nu vom alege cel mai bun loc pentru noi dar locul cel mai util pentru binele tuturor. Umilința nu ne îndeamnă la a renunța la stima de sine sau la o înjosire sclavagistă. Dimpotrivă, ea ne îndeamnă să căutăm fericirea, însă nu numai a noastră ci mai ales a celorlalți. „Unde este umilința, acolo este iubirea”, spunea Sfântul Augustin. Atunci când iubim cu adevărat pe cineva, în mod natural îi vom dori ceea ce este cel mai bun, îi vom lăsa locul cel mai bun.
                          A doua indicație, adresată gazdei, este îndemnul la generozitate a cărei caracteristică esențială este gratuitatea, ceea ce înseamnă a iubi și a fi bun fără a aștepta o reciprocitate, o recompensă, sau orice altceva în schimb. Experiența unei generozități gratuite schimbă în mod total modul nostru de a ne situa față de ceilalți, deoarece îi vom privi ca fiind semenii noștri, cu toții iubiți în mod gratuit de către Dumnezeu.
                          Lumea noastră ar fi mult mai bună dacă fiecare dintre noi am renunța la a ne mai lupta pentru cele mai importante onoruri, cu atât mai mult cu cât în general acestea sunt efemere, și am alege să-i iubim pe ceilalți în mod gratuit, căci iubirea ne va aduce fericirea aici pe pământ dar mai ales fericirea cea veșnică.
                          Pr. Florentin Hălănduț AA, Mărgineni

                          1...2.1402.1412.142...5.857Pagina 2.141 din 5.857

                          ULTIMELE ȘTIRI