„Acum ne întoarcem în timp pentru a ne regăsi amintirile…”
Pentru a-şi regăsi amintirile, pentru a se reîntâlni cu copilăria, cu dascălii şi colegii, elevi ai promoţiei 1973 de la Şcoala Gimnazială din Solonţ şi-au dat întâlnire, după mari eforturi ale unul colectiv de iniţiativă, a diriginţilor, nu după 30 de ani, nu după 40 de ani, ci după 46 de ani, de la ultimul curs al clasei a VIII-a.
Am fost invitat ca reporter. De fiecare dată când intru pe poarta şcolii în care am învăţat alfabetul limbii române, dar şi o parte din alfabetul vieţii, memoria îmi reactivează amintirile, iar emoţiile ridică cotele adrenalinei. Mi-am revăzut, şi eu, clădirea mică unde am învăţat primele patru clase, cu Domnul Învăţător Constantin Cucu, acum un mic muzeu, am intrat în sala unde am făcut primele clase de gimnaziu (acum o frumoasă şi modernă bibliotecă), acolo de unde, Domnul Profesor Cicerone Postolescu m-a trimis la Biblioteca comunală, un îndemn care mi-a folosit toată viaţa. Am citit şi am adunat cărţi. În semn de mulţumire, am donat Bibliotecii comunale, peste ani, câteva sute de volume. Amintiri.
Dar astăzi vorbim despre amintirile şi emoţiile celor care au intrat în clasa lor, după 46 de ani. Ce emoţii, ce bucurii, îmbrăţişări, întrebări, mirări nevinovate la cei care nu s-au recunoscut. Au trecut anii peste ei…Au fost primiţi cu bucurie de actualul director al şcolii, Costel Dudău, şi el elev al şcolii din Solonţ, revenit în sat, ca dascăl, apoi, împreună, i-au întâmpinat pe cei doi profesori-diriginţi, artizanii evenimntului: Maria Vârtosu, la clasa a VIII-a A, şi Ion Vârtosu, la a VIII-a B. Alte momente emoţionante.
Eveniment unic în viaţa comunei Solonţ
Punctuali şi cuminţi, cei prezenţi, doar o mică parte din cei peste 50 de elevi absolvenţi, s-au aşezat, nu în băncile de altădată, ci în jurul unei mese ovale elegante. De altfel, toată şcoala a suferit modificări şi modernizări nesperate pe timpul lor.
„Un eveniment unic pentru viaţa Solonţului, pentru şcoala noastră. Este pentru prima dată când se organizează o asemenea revedere, după ce au terminat şcoala. Au plecat copii, au revenit oameni maturi, au bucurii, au realizări, munca lor, şi îmi place să spun că şi a noastră, este încununată de succes. Ce bucurie mai mare poate fi pentru un profesor, pentru un dascăl! Mă bucur foarte mult că ne-am revăzut, sunt trist pentru cei care nu mai sunt, însă, viaţa merge înainte. I-am îmbrăţişat pe toţi, îi iubesc ca pe copilul meu şi sper să ne mai revedem”, ne-a declarat prof. Ion Vârtosu, profesor de matematică, dirigintele de la B.
Pentru început se păstrează un moment de reculegere pentru colegii lor care au părăsit această lume mai devreme. Un moment de reculegere pentru profesorii care nu mai sunt.
Realitatea. Catalogul:
Aron Cornelia – Prezent. Viaţă, copil, nepoţi, cu bune şi cu mai puţin bune. Fericită, acum pensionară. Bîlbîie Florica – Prezent. Toată viaţa a lucrat la Oficiul de cadastru, împreună cu soţul. Se bucură de doi nepoţi. Maria Bostan – Absent. Ion Găluşcă – Decedat. Liviu Pralea – Prezent. Stabilit la Turnu Severin. Unul dintre cei mai înfocaţi organizatori şi sponsor. Militar de carieră. Samd. Au o vârstă, mulţi sunt deja pensionari, alţii se încăpăţânează să reziste. Alţii au luat calea străinătăţii. Poveşti de viaţă, lacrimi, urări pentru colegi şi profesori.
Catalogul de la clasa a VIII-a B. Bălţătescu Victor – Prezent. Militar de carieră, doi copii frumoşi, proaspăt bunic, are o nepoţică de câteva luni, este fericit. Maria Dumitru – Decedată. Bucătaru Maria…Alexandru Apetrei…Pricopie Popa Elena – Prezent.
Dintre profesorii de la catedră au reuşit să răspundă invitaţiei doar Nicu şi Dorela Matei şi Munteanu Ana.
A fost prezent, şi el la fel de emoţionat, Eusebiu Alexandrescu, primarul comunei Solonţ, care le-a spus foştilor elevi:
„Sunt la fel de emoţionant ca şi voi, pentru că am posibilitatea să particip la un asemenea eveniment frumos. Sigur că aveţi multe să vă spuneţi, noi, cei din administraţie, am spus tot ce am putut în aceşti ani, multe se văd, altele sunt în curs de realizare. La o parte din aceste realizări a contribuit şi profesorul Ion Vârtosu, un mandat a fost viceprimar al comunei, am colaborat foarte bine, drept pentru care îi mulţumesc. Sunt motive să fim mândri că trăim în Solonţ, vă felicit pe toţi şi doresc din toată inima să ne putem întâlni şi peste 20 de ani de la acest frumos eveniment”.
Am visat, am sperat, am învins!
S-au citit mesaje de mulţumire, de felicitare pentru profesori, pentru colegi.
„Acum 46 de ani, copii fiind visam. Visam la viitor. A fost momentul în care mâinile noastre mici şi firave au fost prinse de mâini ferme şi calde – mâinile dascălilor noştri. Şi n-am mai visat. Am început să sperăm. În spatele speranţelor noastre se aflau învăţăturile, sfaturile şi elanul dascălilor noştri. Am devenit învingători.” (Elena Popa –Pricopie, acum Ciocârlan).
„A fi profesor, e pe atât de frumos, pe atât de greu, înseamnă vocaţie, o formă de predestinare, nu este suficient a fi doar un bun specialist cu studii profunde şi competenţe profesionale, pe lângă acestea trebuie să poţi dărui din tine, să înţelegi sensibilitatea şi unicitatea fiecărui elev, nevoile şi aspiraţiile acestora. Vă mulţumim pentru tot şi vă oferim în dar a noastră recunoştinţă” (Florica Bălbîie, acum Bălţătescu).
A urmat un moment care i-a surprins pe toţi. Profesorul Ion Vârtosu a proiectat pe un ecran mai multe fotografii de acum 46 de ani, din care zâmbeau nişte copii. Erau chiar ei, cei de astăzi. Parcă tot ei, parcă alţii.
„Şi pentru noi a fost o surpriză această emoţionantă revedere după 46 de ani. Felicit pe cei care au avut iniţiativa şi pe cei care au reuşit să o realizeze. Ştiu că n-a fost uşor să-i aduni, după atâţia ani, din toate colţurile ţării, din străinătate. Eu, pe majoritatea nu-i cunosc, cei mai mulţi au plecat din sat, fiecare spre orizontul lor, sunt şi mult mai tânăr ca ei, însă mă emoţionează gândul, mă emoţionează să-i văd iar în bănci. Nu credeam că se poate întâmpla, atunci când mi s-a spus. Ceea ce mă bucură este faptul că o parte din elevii care au terminat aici s-au întors, peste ani, şi încearcă să sprijine şcoala, elevii merituoşi, prin programe educaţionale, donaţii, premii. Este un lucru foarte frumos. Cred că această întâlnire poate fi şi un exemplu pentru alte promoţii, pentru promoţiile care urmează. Este important să nu uiţi satul, şcoala, locurile copilăriei, ele sunt legăturile care ne ţin aproape, cu sufletul, cu inima, ne definesc ca oameni.”
Costel Dudău, director actual al Şcolii Gimnaziale Solonţ
Am lăsat la urmă intervenţia profesorului Maria Vârtosu, diriginte la clasa a VIII-a A, care a dat glas unei scrisori adresată foştilor ei elevi (fragmente le puteţi citi în pag. 2), care i-a făcut pe cei preznţi să se ridice în picioare şi să aplaude.
„Astăzi, pentru noi, toţi, de aici, din această clasă, clasă în care au învăţat, a avut loc întâlnirea primei mele promoţii din viaţa de profesor: 46 de ani de când aceşti copii, pentru mine sunt tot copii, au terminat clasa a VIII-a. Este un eveniment emoţionant, foarte emoţionant, pe care mi-l doresc de mult timp, şi, iată, că mi s-a împlinit. Este cea mai mare bucurie pe care o trăiesc, o trăiesc împreună cu ei, cu profesorii lor.”
Maria Vârtosu, profesor de Limba Română, diriginte
La despărţire fiecare a primit un album, catalogul claselor şi o poezie, în care primul vers este: „Mă uit la voi şi-aşa mă întâlnesc cu tinereţea mea de mult uitată…” Semnează, Maria Vârtosu. Iar din parte fostului lor profesor, Vasile Rotaru, absent din motive obiective, au primit în dar o carte, „Monografia comunei Solonţ”, documnetată şi scrisă de fostul lor profesor de Istorie.
Emoţionanta revedere s-a încheiat. Urmează o alta.
„Să ne bucurăm împreună de ceea ce a însemnat viaţa noastră! Să mulţumim împreună pentru privilegiul de a ne reîntâlni! Pentru că este mai mult decât un privilegiu, este un dar de la Dumneazeu.”
Seara târziu, împreună, elevi şi profesori, au ciocnit un pahar de şampanie.
Sănătate şi voie bună!
