Ai simțit vreodată dragostea ca pe o cădere în gol? Did you ever fall in love? Miercuri, 30 octombrie, și joi, 7 noiembrie, puteți vedea la Teatrul Municipal ”Bacovia”, de la ora 18.00, în Sala Studio Experiment ”Petru Valter”, spectacolul „Iulia, biata de ea”, de Gabriel Sandu, o poveste despre dragoste și acceptare, adresată publiculului 16+. O veți descoperi, cu încântare, în rolul Iuliei, în universul scenografic creat de Cristian Marin, pe Bianca Babașa, tânără actriță, care debutează cu acest spectacol ca actor angajat al Teatrului Municipal ”Bacovia”. Regia și ilustrația muzicală sunt semnate de Irina Crăiță Mândră, originară din Bacău, reprezentantă a noii generații de regizori români, câștigătoare a unor importante concursuri de proiecte în urma cărora a montat spectacole pe scene importante din țară, precum Teatrul de Comedie, București, Teatrul Național “Marin Sorescu”, Craiova, Teatrul Național “I. L Caragiale”, București, Opera Comică pentru Copii București s.a.m.d. Spectacolele sale au devenit prezențe constante pe scenele festivalurilor de teatru din România.
-Cum ”s-au întâlnit” în acest proiect de spectacol regizoarea Irina Crăiță-Mândră, autorul Gabriel Sandu, actrița Banca Babașa și scenograful Cristian Marin? De ce ai dorit să faci acest spectacol?
Prima mea intâlnire cu acest text s-a întâmplat în 2018 când am fost invitată de catre Teatrul Municipal Bacovia să pregătesc spectacolele lectură ale pieselor finaliste din cadrul concursului de dramaturgie organizat de către festivalul Bacău Fest Monodrame. Piesa mi-a stârnit interesul încă de atunci, povestea personajului Iulia răscolindu-mă mult în primă fază. Am avut câteva discuții cu Gabriel Sandu pe marginea ei și apoi curiozitatea și propriile întrebari legate de temele și universul personajului au devenit treptat o miză. Ulterior, a apărut propunerea din partea teatrului de a o monta fiindcă piesa câștigase concursul de dramaturgie. Mi-am dorit să lucrez această piesă pentru că mă interesau atât temele abordate, cât și felul în care acestea vor fi recepționate de către publicul băcăuan prin prisma spectacolului.
Am ales să lucrez cu Cristian Marin pentru că mi-au plăcut propunerile scenografice din proiectele în care fusese implicat. Apoi am descoperit și apreciat intuiția lui artistică, felul matur, sensibil și creativ prin care se apropie de o piesă, interpretând și construind un univers vizual cu o teatralitate foarte proaspătă și ludică.
Povestea întâlnirii cu Bianca Babașa a fost una total neprevăzută care s-a întamplat într-un moment critic al proiectului, cînd mă confruntam cu o situație destul de dificilă. Practic, cu doar câteva zile înainte de data stabilită inițial pentru premieră, am decis să o distribui pe Bianca în spectacol și apoi ea și-a asumat cu mult curaj, disponibilitate si profesionalism lucrul la un personaj complicat într-un interval de timp extrem de scurt. Însă felul în care au decurs repetițiile în aceste zile a fost unul neașteptat de creativ, eficient și în mod contrar așteptărilor, foarte relaxat. Personal, am înteles încă o dată cât de deschis și prezent trebuie să fii pe tot parcursul unui proces de lucru la un spectacol și faptul că unele “întâlniri” se întâmplă într-un final dacă tu continui să crezi în ceea ce faci.
-Ce te interesează, ca regizor, atunci când îți alegi proiectele în care să te implici?
Atunci când îmi aleg proiectele, mă interesează în primă fază tema sau piesa pe care urmează să o abordez, respectiv montez. Mereu caut texte ale căror lumi, povești, structuri dramatice mă provoacă sau intrigă – artistic sau personal – sau teme pe care vreau să le explorez pentru ca mă interesează în mod special în acel moment. Simt că așa mă pot cunoaște, dezvolta și implicit, aborda lucrul la spectacol într-un mod autentic. Cred că mai mult sau mai puțin conștient, acesta este ”strategia” pe care am ales să o urmez pentru a mă cunoaște și a mă defini artistic. Echipa și contextul proiectului sunt aspecte importante care mă interesează din ce în ce mai mult în ultimul timp. Orice proces de lucru la un spectacol este o călătorie imprevizibilă, însă cu o destinație comună pentru toți cei implicați și prin urmare trebuie să fii însoțit de oameni care să te inspire și în care să ai încredere – mai ales în momentele dificile.
-Cum ți s-a părut textul, povestea lui Gabriel Sandu din ”Iulia, biata de era” ca suport pentru spectacol, în comparație cu textele pe care le-ai mai lucrat? A fost dificil sau ușor de pus în scenă?
Povestea mi s-a părut foarte puternică și ofertantă scenic, însă mi-a fost dificil să-i găsesc formula de spectacol ”potrivită”. Universul piesei, personajul imaginat de Gabriel Sandu, actualitatea temelor abordate, stilul în care era scrisă – în toate intuiam un potențial dramatic pe care îmi doream să îl explorez, să îi găsesc sensul și expresia scenică. Pentru a concretiza direcția și forma spectacolului, a trebuit să chestionez, să analizez si sa filtrez constant universul piesei și personajul ei, consolidându-mi astfel propria poveste. Astfel, structura spectacolului s-a definit gradat în procesul de lucru, devenind un cadru scenic simplu care propune și susține continua oscilare între multitudinea de trăiri ale Iuliei. A fost dificil să orchestrez această călătorie în complexa lume de gânduri și sentimente ale personajului; pe parcurs m-am confruntat cu multe întrebări și dileme.
-Cum ai lucrat cu scenograful Cristian Marin? Ați ”negociat” structura decorului și a costumelor sau și-a impus fiecare un punct de vedere? Ce ai vrut de la scenografie?
În ciuda faptului că a fost prima dată când am lucrat cu Cristian Marin, încă de la primele discuții despre piesă, am realizat că amândoi am receptat anumite momente în același mod și prin urmare, a fost ușor să ne setăm câteva direcții de căutare comune. Ulterior, ne-am pus de acord asupra nevoii de a crea o relație specială între spectatori și actrită, între Iulia și restul lumii, de a amprenta într-un fel această relație destul de importantă în ecuația spectacolului. Lucrurile s-au separat, concretizat și fixat natural, ajungând la o propunere scenografică care reușea să încorporeze ceea ce nouă – mai mult sau mai puțin intuitiv – ni s-a părut esențial pentru acest spectacol încă de la început. Unul dintre lucrurile care setează o perspectivă aparte asupra poveștii este faptul că spațiul scenic oferă actriței intimitate, dar această senzație de pătrundere în spațiul intim al cuiva se răsfrânge asupra spectatorilor, intrigându-i să urmărească și să recepteze povestea dintr-o altă perspectivă parcă.
Intimitatea de care ”se bucură” actrita și senzația publicului față de acest spațiu al ei – creează un anumit raport cu ceea ce se întâmplă pe scenă, dar nu numai. Scenografia spectacolului este un alt mod de a-i confrunta pe spectatori cu unele întrebări.
-Cum a fost să lucrezi cu actrița Bianca Babașa? Ce o individualizează, în opinia, ta în această lume a teatrului?
Parcursul acestui proiect a fost marcat de multe provocări încă de la început. De multe ori a trebuit să schimb și să regândesc o serie de lucruri pentru că ori am constatat ca nu funcționau așa cum mi le imaginam, ori am fost pusă în situația de a o lua pur și simplu de la capăt. Deși contextul în care a decurs colaborarea cu Bianca Babașa a fost unul mai puțin obișnuit pentru că a trebuit să construim aproape tot spectacolul într-un interval de timp foarte scurt, procesul de lucru a fost foarte productiv și intens. Fără a avea prea mult timp la dispoziție pentru căutări, am valorificat și încurajat noua perspectivă și energia pe care Bianca le aducea personajului. ”Iulia” este o provocare pentru orice actriță, dar Bianca s-a apropiat de ea cu sinceritate și a construit-o cu pasiune și curaj. Au fost câteva repetiții minunate care mi-au adus aminte din nou de ce am ales să fac această meserie, ceea ce este un mare lucru.
Bianca este o actriță extrem de disponibilă și de muncitoare. În același timp, are prospețime, forță de a transmite, sensibilitate, curiozitate si curaj – calități care sigur o vor ajuta să-și urmeze traseul artistic pe care și-l dorește.
-Ce te-a interesat în mod deosebit când ai realizat proiectul de regie pentru ”Iulia, biata de ea”, ce ai urmărit în principal să transmiți prin acest spectacol?
M-a interesat să construiesc o poveste credibilă plasată la limita dintre real și imaginar care să emoționeze și să nască întrebări. Spectacolul aduce în prim plan un eveniment foarte puternic din viața personajului Iulia care este povestit și filtrat printr-o paletă complexă de stări, sentimente, senzații și ironii. Am urmărit să se creeze atmosfera acestei lumi interioare ”misterioase” care este chestionată și urmărită în permanență din afară, dar pe fondul căreia se conturează probleme umane și sociale extrem de actuale.
-Cui se adresează în opinia ta spectacolul ”Iulia, biata de ea”? De ce crezi tu că este bine ca acest titlu să existe în repertoriul unui teatru?
Spectacolul se adresează publicului băcăuan pe care îl invităm pe acestă cale să ia contact cu dramaturgia românească contemporană – adică cu felul în care aceasta surprinde pulsul lumii de astăzi, să cunoască o actriță care debutează pe scena acestui teatru într-o monodramă și să accepte provocarea unor teme extrem de ancorate în realitate. ”Iulia, biata de ea” este un titlu care își incită spectatorii să se întâlnească cu o altfel de perspectivă asupra unei experiențe umane.
-Ce efect crezi că va avea acest spectacol asupra publicului și ce efect ai dori să aibă?
Mi-aș dori ca publicul să vină cu inima deschisă la teatru și să accepte atât schimbul de energie, cât și povestea pe care o dezvăluie spectacolul. Nu cred că cineva ar avea ceva de pierdut în urma acestui schimb.
-Când faci un nou spectacol, ca tânăr creator, simți că înveți ceva nou despre tine, despre membrii echipei, despre arta pe care ai ales să o dezvolți? Ce simți că ai învățat din procesul de producție al acestui spectacol?
Chiar cred că orice proces de lucru la un spectacol presupune în primul rând o curiozitate față de celălalt și un ”schimb de lumi” pe care ești dispus să îl faci pentru a găsi materialul și instrumentele potrivite acelui spectacol și nu numai. Am învățat enorm de multe lucruri despre mine și despre limitele mele prin prisma întâlnirilor cu ceilalți membri ai echipei din proiectele în care am fost implicată. În procesul de lucru la acest spectacol, am primit confirmări esențiale în direcția asta.
-De ce ai ales să faci regie și nu actorie, scenografie sau… medicină?
Prin teatru am început să mă cunosc, să văd și să înțeleg lumea. Pe măsură ce relația mea cu teatrul devenea din ce în ce mai serioasă, simțeam că aparțin acestei lumi pentru că toate lucrurile ”ciudate”, neînțelese de către ceilalți căpătau un sens acolo.
Poate gândirea mea analitică și organizată, preocupată dintotdeauna de sens; poate căutările mele personale; poate rolul pe care îmi place să mi-l asum într-o echipă; poate jocurile, poveștile și imaginile pe care îmi place să le construiesc în detaliu, poate un tip de curiozitate, asumare și alegere … undeva s-au întâlnit toate astea și zarurile au fost aruncate.
-Majoritatea spectacolelor pe care le-ai regizat până acum sunt rezultate ale unor concursuri de proiecte organizate de teatre sau centre culturale. Care e ”secretul” tău? Ce îi sfătuiești pe tinerii creatori de teatru care aplică pentru un astfel de concurs?
Da, cred ca am aplicat la aproape toate concursurile destinate tinerilor regizori de teatru pentru că într-un fel le-am tratat ca pe niște antrenamente necesare pentru meseria asta. Totodată, aceste concursuri sunt practic cam singurele șanse de a lucra în teatrele de stat după terminarea studiilor, deci nu trebuie ratate de niciun tânăr regizor care își dorește să profeseze. Cred că – oricât de clișeic sună – important este să crezi în tine și în ideile tale, să (te) cauți, să nu renunți, să greșești, să ai răbdare și să te iei în serios – așa cum vrei să te ia și ceilalți.
-Ce rol a avut în devenirea ta profesională Teatrul Municipal ”Bacovia” și ce înseamnă pentru tine să montezi spectacole pe scena sa?
Prima mea colaborare cu Teatrul Municipal ”Bacovia” a apărut într-o perioadă în care aveam mare nevoie să mă reconectez cu teatrul și cu atmosfera de lucru specifică unui spectacol. În anul 2014, eram în concediu de creștere a copilului și am auzit că la teatru urmează să înceapă repetițiile Alexandru Dabija, așa că nu am ratat ocazia să mă implic în acel proiect ca asistentă de regie. Mai departe, primul meu spectacol în calitate de regizoare profesionistă l-am realizat special pentru festivalul de monodrame din Bacău din anul 2015, unde a fost primit foarte bine. Acest lucru mi-a oferit plusul de incredere de care aveam mare nevoie la început de carieră. În urmă cu doi ani mi s-a propus sa montez un spectacol de monodramă – ”Știu ca nu asta vrei să auzi”, de Carmen Dominte. Atunci m-am bucurat de o perioadă de repetiții foarte creativă și de un context propice pentru căutările mele artistice. Pentru că a fost primul spectacol realizat în orașul natal, am avut o senzație specială pe tot parcursul pregătirii spectacolului și mai ales la întâlnirile cu publicul. Spectacolele prezentate sau realizate la Teatrul Municipal ”Bacovia” au însemnat și înseamnă momente foarte importante din drumul meu artistic.
Interviu realizat de Laura Huiban
Foto credits: Chromatique
