Publicam în Deşteptarea din 11 septembrie anul trecut, că prin OUG Nr. 62 din 27 august 2019, s-a mai făcut un pas în ceea ce priveşte controlul asupra populaţiei. Spuneam atunci, că; “Pe fondul emoţiei generate de cazul fetelor ucise la Caracal, moment considerat prielnic, a fost emisă această ordonanţă, care ….. introduce brutal prevederi obligatorii de identificare a beneficiarilor cartelelor preplătite. O tentativă oarecum similară a existat cu ceva ani în urmă, sub pretextul subsidiar a combaterii terorismului, dar a fost respinsă considerată fiind o intruziune nejustificată care încalcă drepturile omului. Norma a fost declarată neconstituţională. Şi… nu am avut o recrudescenţă a terorismului.”
Conform OUG sus amintit, “Furnizarea serviciilor de telefonie destinate publicului la puncte mobile, pentru care plata se face în avans, se realizează, începând cu data de 1 ianuarie 2020, numai după ce furnizorul acestor servicii a colectat, prin intermediul unui formular în format fizic sau electronic, inclusiv prin mijloace electronice de comunicare la distanţă, datele de identificare ale utilizatorului final al cartelei SIM…”
Concluzia materialului publicat atunci era că, nu vom avea un sistem mai performant de destructurare a mafiei când tentaculele acesteia se insinuează în mediul politic şi structurile de forţă ce pot controla la rândul lor identitatea potenţialelor victime? Dimpotrivă, li se acordă un supliment de informaţie pe bani publici. Şi, instituţiile de loby politic vor folosi în interes propriu datele care ar trebui să fie confidenţiale. (A se vedea mesajele/solicitările firmelor ce vând, ori oferă diverse servicii care sună la numere pe care teoretic ar trebui să nu le cunoască.)
Apreciam tot atunci, că nu va fi o lume mai sigură pentru cetăţeanul simplu. Acesta din urmă , paradoxal, va deveni mai vulnerabil. Deşi, pretextul îngrădirii drepturilor sale e presupusa sa siguranţa. Ei bine, se pare că am avut dreptate în aprecieri, întrucât Avocatul Poporului Renate Weber a atacat la CCR Ordonanţa de Urgenţă Nr. 62/2019 reclamând că OUG-ul „afectează drepturile, libertăţile şi îndatoririle cetăţeneşti” susţinând că “…Argumentele utilizate în preambulul actului normativ nu sunt de natură să justifice situația extraordinară și nici urgența unui act normativ care, reglementând obligativitatea colectării datelor cu caracter personal și a stocării pe un termen nedefinit a acestora, limitează drastic exercitarea dreptului la viață intimă, familială și privată.
Cât privește argumentul legat de necesitatea stringentă privind localizarea celor care apelează la 112, aceasta era posibilă și prin reglementarea anterioară.” De asemenea, în motivarea sa privind neconstituţionalitatea normei, Avocatul Poporului a avut acelaşi dubiu cu cel publicată şi exprimat de noi, privind utilizarea datelor personale, şi anume că; “…din examinarea dispozițiilor legale nu rezultă scopul colectării datelor de identificare și nici asigurarea garanțiilor că acestea vor fi folosite exclusiv în scopul declarat în preambul. …” Avocatul Poporului a motivat faptul că O.U.G. nr. 62/2019 încalcă art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin afectarea dreptului la viață intimă, familială și privată, prevăzut de art. 26 din Legea fundamentală și art. 11 și art. 20 prin raportare la art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Şi că, actul normativ criticat este în contradicție cu dreptul și jurisprudența europeană în materia comunicațiilor electronice și nu asigură un cadru adecvat și suficient de protecție a datelor cu caracter personal de la dispoziția administratorului, conform legislației europene în materie, măsura colectării însăși fiind neadcvată în sensul depășirii scopului propus – acela de sancționare a apelanților abuzivi la Serviciul de urgență.
Analizând sesizarea, Curtea Constituțională a admis, la jumatatea acestei luni, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate formulată de Avocatul Poporului pe ordonanța de urgență care modifică funcționarea sistemului național 112 și care prevede vânzarea cartelelor prepay doar cu buletinul.
Urmare a acestor încercări succesive de acces la datele personale care şi la o analiza sumară, nespecializată, se observă că ceva nu e în regulă, coroborat cu opinia specializată a instituţiei Avocatului Poporului dar şi a concluziilor CCR, nu putem să nu ne întrebăm CINE SUNT INIŢIATORII ACESTOR PREVEDERI? Ce specializări au şi ce interese reprezintă din moment ce propunerile de acest tip au fost deja respinse ca neconstituţionale în mai multe rânduri? Nici un partid politic nu îşi asumă prin program controlul populaţiei. Atunci promotorii acestor propuneri, oameni politici, interesele cui le reprezintă? Ei pot fi identificaţi cu uşurinţă de partidul ce i-a propus şi ar trebui să ofere alegătorilor cîteva explicaţii dincolo de alegaţiile formale ce justifică în preambul norma. Pentru că norma a fost respinsă de mai multe ori iar motivele formale de reintroducere a aceesteia ,de fiecare dată au fost altele.
Jr. Adrian M. Ionescu
