Este singurul campion european de seniori la lupte greco-romane din istoria Bacăului. Și, fire altruistă, speră să nu fie și ultimul. „Sportul băcăuan are multiple resurse, contează pe antrenori cu mare experiență competițională și de viață, care pot asigura schimbul de mâine. Am încredere că Bacăul va continua să scoată performeri, ridicând în continuare ștacheta”, mărturisește Eusebiu Diaconu. Cu 12 medalii europene și mondiale la activ (împărțite, în mod egal, între seniori și juniori), Sebi este el însuși unul dintre cei mai de seamă performeri din istoria sportivă a Bacăului. Pe scurt, un model. „Adevărul este că noi toți avem nevoie de modele. Iar în aceste vremuri teribile ale noului Coronavirus trebuie să fim cu toții modele demne de urmat. Modele pline de responsabilitate. Să respectăm cu toții regulile și reglementările, având convingerea că doar așa vom putea trece cu bine peste această pandemie”, punctează campionul european in 2007.
Data și locul nașterii: 16 martie 1981, Bacău.
Stare civilă: Căsătorit cu Mona, au împreună două fete, Teodora și Ariana.
Principala realizare profesională: „În plan profesional, nimic nu se poate compara cu bucuria și mândria pe care le simți atunci când ți se intonează imnul țării. Titlul european cucerit la seniori rămâne cea mai mare satisfacție profesională. A fost momentul în care mi-am simțit cu adevărat împlinită cariera. O altă mare realizare o reprezintă longevitatea competițională: aproape două decenii petrecute pe saltea. Mi-am început activitatea la 12 ani, sub îndrumarea lui Gheorghe Mocanu, în urma unei selecții la Școala nr. 20, unde învățam, iar de la 17 la 32 de ani cariera mea s-a derulat la nivel de înaltă performanță, avându-l alături pe maestrul Ion Butucaru”.
Principalul regret profesional: „Ar fi două. Primul e că, deși de-a lungul anilor am avut numeroase oferte de la cluburi importante din țară- în primul rând, Dinamo-sau din străinătate- grecii au fost cei mai insistenți- am rămas la Bacău. Și, o spun cu regret, acest lucru nu a fost apreciat, dovadă fiind multiplele șicane pe care le-am avut de îndurat. Al doilea regret se leagă de faptul că nu am mai încercat să lupt după Olimpiada de la Londra”. Surprinde faptul că Sebi nu pomenește nimic de nedreptatea care i s-a făcut la Olimpiada de la Beijing, din 2008, atunci când deciziile de arbitraj l-au scos din cursa pentru medalii. „Medalia olimpică este singura care-mi lipsește din palmares. Totuși, când vorbesc despre regrete, mă refer la lucruri care-mi stăteau în puteri și nu le-am făcut. La Beijing, a fost altfel. Acolo am făcut tot ce ținea de mine. Eram pregătit sută la sută și toată lumea mă vedea pe podiumul olimpic. Din păcate, drumul mi-a fost barat de arbitri, care l-au dat câștigător pe sportivul din Azerbaidjan, în ciuda faptului că acesta folosise un procedeu din luptele libere. Ulterior s-a descoperit că acesta fusese dopat. Prin urmare, a fost o dublă nedreptate”.
Sportivul preferat: „Mă voi raporta, cum este și firesc, la lupte: rusul Aleksandr Karelin și azerul Armen Nazarian”.
Hobby: „Îmi plac foarte mult caii. De mic i-am îndrăgit, după cum de mic am îndrăgit călăria. Se pare că fetele mele îmi calcă pe urme, dorindu-și foarte mult un ponei. Alte hobby-uri sunt familia și plimbările”.
Mâncarea preferată: „Ciorba. Mai ales ciorba de pasăre. E și explicabil având în vedere că atâția ani i-am dus dorul. Ca sportiv trebuia să am grijă să nu iau în greutate, iar ciorba figura în meniu o dată, cel mult de două ori pe lună”.
Muzica preferată: „Cea din anii 60. Mă liniștește”.
Actori favoriți: „Mel Gibson. Este un actor foarte bun, foarte credibil. Ca să nu mai spun, sub formă de glumă, evident, că are și ochi albaștri, ca mine”.
Nu poate trăi fără…: „Dacă ar trebui să răspund punctual, aș spune că fără aer și fără apă. Dar pentru că, din câte înțeleg, întrebarea presupune un cadru mai larg, zic familia. Pentru mine, cele mai frumoase zile din viață au fost când m-am însurat și când mi s-au născut fetele”.
Vacanța perfectă: „La mare, în Grecia sau în Turcia, alături de familie și de două-trei perechi de prieteni”.
Oraș de suflet: „Nu pot spune un oraș, dar pot indica o țară: Germania. Admir Germania pentru curățenia , disciplina, ordinea și respectul care o caracterizează”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Ar fi lucruri necesare supraviețuirii: cuțit, undiță, sursă de foc” .
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu că eu și familia mea avem tot ce ne trebuie. Trăind însă aceste vremuri ale noului Coronavirus, singura dorință ar fi ca pandemia să se sfârșească nu doar cât mai repede, ci și cât mai bine, astfel încât să revenim cu toții la normalitate”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Simona Halep”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar fi dispus să o facă: „Fiind o persoană echlibrată și responsabilă, nici nu am făcut și nici nu aș dori să fac nebunii. Dacă este să caut neapărat o nebunie, probabil că datează din copilărie când, aflându-mă la țară și fiind, așa cum spuneam, pasionat de cai, fugăream toată ziua caii oamenilor pentru a-i călări”.
Activități cu care-și umple timpul în această pandemie creată de COVID-19: „Având în vedere atribuțiile mele în cadrul Primăriei, am un programul încărcat. Fac tot posibilul pentru a mă achita de sarcini deoarece chiar și pe durata unei pandemii, anumite lucruri, cum ar fi, ca să dau un singur exemplu, colectarea gunoiului din oraș, pentru a evita un alt focar de infecție, trebuie rezolvate. În puținul timp rămas liber, stau cu fetele mele și cu soția”.
Sfaturi pe timp de Coronavirus: „Oamenii trebuie să fie calmi, echilibrați și să respecte reglementările deoarece timpul le va rezolva pe toate. Depinde însă de noi dacă durata va fi mai scurtă sau mai lungă. Cum am mai spus, e nevoie absolută de responsabilitate”.
Ascultă sau spune bancuri? „Mai degrabă ascult. N-am avut niciodată harul acesta, de a spune bancuri”.
Cum se vede la 70 de ani: „Ca un bătrânel activ, de mână cu…bătrânica mea și având grijă ca nepoților noștri să nu le lipsească absolut nimic”.
