Sunt un mare consumator de televiziune şi presă scrisă. Dimineaţa îmi împrospătez informaţiile de ultimă oră din ziare şi de pe internet, seara frecventez programele de ştiri şi talk-show-uri, după care caut filme şi emisiuni cu teme ştiinţifice. Acum, peste tot regină este politica şi politicienii, confruntările electorale, atacuri la persoane şi partide. Vin alegerile locale, mai sunt doar trei săptămâni până poporul va merge sau nu la urne, pentru a-şi alege primarii şi consilierii.
Este o luptă, cu accente de bătălii pe viaţă şi pe moarte, cu toate armele, legale şi, mai ales, ilegale, de care, m-am gândit că nu vom mai avea parte, au mai trecut anii, s-au deschis porţile spre civilizaţiile europene, lumea circulă, citeşte, observă şi, normal ar fi fost să şi învăţat câte ceva. Din păcate, campania electorală este dominată tot de păruială în public, atacuri josnice, vocabular de mahala, acuzaţii neacoperite de probe. Ca pe maidan, unde, se zice, nu funcţionează nicio regulă, ai noştri candidaţi, înregimentaţi sau nu politic, nu au depăşit faza cu ghioaga, fiindu-le departe, necunoscute turnirurile cu floreta, precedate de plecăciunile, ca semn de respect faţă de adversar.
Onoarea era mai presus de rezultatul duelului cavaleresc! Fiecare mai vrea un vot, aruncând aupra contracandidaţilor toată troaca cu lături, însoţite de invective, jicniri, acuzaţii de furt, – hoţii!, hoţii! – acesta este argumentul, fără dovezi, fără să fie vreo acuzaţie oficială, a unei instituţii de drept. Nimeni nu le întrerupe tiradele murdare, nimeni nu le cere probe, nimeni, mă repet, nu-i somează să aducă pe teren programe economice şi sociale, de educaţie şi cultură. Lipsesc eleganţa şi frumuseţea discursului drapat cu adevăr şi onoare, a unui om educat şi civilizat. Voi continua să ţin televizorul deschis, voi citi în continuare presa, poate, poate voi vedea şi auzi verbul, atributul şi complementul din galeria frumoasei limbi române.
