La 76 de ani de la ultimul zbor al celor mai strălucitoare aripi care au apărat cerul patriei, colectivul Bazei 95 Aeriană a organizat un ceremonial militar şi religios în semn de recunoştinţă faţă de cavalerul cerului şi asul aşilor.
Cu o inimă cât să cuprindă cerul ţării, astăzi, suntem mai mândri ca niciodată pentru onoarea de a purta numele de legendă al şoimului din Coloneşti, erou căpitan aviator Alexandru Şerbănescu, un apărător al prestigiului aviaţiei naţionale pentru care zborul reprezenta sublimul absolut.
Alexandru Şerbănescu a căzut la datorie la Ruşavăţu-Vipereşti, Buzău, la 18 august 1944. As al aviaţiei române, a avut 590 de misiuni de luptă, 237 de lupte aeriene şi 53 de victorii, postament de nezdruncinat care l-a situat în vârful piramidei zburătorilor români.
Alexandru Șerbănescu s-a născut la 16 mai 1912, în satul Vlaici, comuna Coloneşti, judeţul Olt. A făcut şcoala primară în satul natal, gimnaziul la Iaşi şi Liceul Militar “Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, în fiecare an de studii clasându-se printre primii. A urmat apoi Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie, Sibiu. În 1931 a fost avansat sublocotenent şi încadrat la Batalionul 3 Vânători de Munte din Braşov. Timp de trei ani s-a numărat printre studenţii Institutului Militar de Educaţie Fizică.
Adevărata sa chemare era însă aviaţia. Şi n-a pregetat să-i răspundă cu patos, cu har, cu devotament. După ce a absolvit Şcoala de observatori aerieni s-a înscris la Şcoala de pilotaj de la Ghimbav, faza I, pe avionul Fleet-10 G, pe care a terminat-o în 1940. În aprilie 1941, a continuat cursurile Şcolii de pilotaj faza a II-a, pe avioane IAR-27. Deşi şi-a început cariera de pilot la 28 de ani, când alţii erau deja în plină afirmare, în decurs de numai patru ani a atins strălucirea zburând avioanele cele mai performante din acea vreme.
După intrarea României în război, la 22 iunie 1941, a făcut specializarea pe Nardi-305, apoi pe avionul de vânătoare IAR-80 şi, ulterior, pe Me-109E.
Brevetat pilot de război, Şerbănescu a cerut să plece pe front. Calităţile sale de excepţie în domeniul organizării, ca şi în arta pilotajului, unde era un neîntrecut acrobat, spritul de vitejie l-au impus ca un veritabil comandant. Mai întâi comandant al unei escadrile şi, după aceea, al unui grup de aviaţie de vânătoare, şi-a condus cu măiestrie subordonaţii.
Din septembrie 1941, până la fatidica zi de 18 august 1944, a participat la peste 600 de misiuni, obţinând 53 de victorii aeriene omologate.
Deşi i s-a propus de către conducătorul statului să fie numit comandantul Şcolii Militare de Aviaţie, Şerbănescu nu a acceptat, cerând să rămână pe front. Se avânta în luptă cu un curaj nemaipomenit, angajând bătălia aeriană cu mai multe avioane inamice deodată.
S-a remarcat atât în luptele de pe Frontul de Est avându-i adversari pe aviatorii sovietici, cât şi în luptele din ţară împotriva celei mai puternice aviaţii din lume, cea americană.
Pe 18 august 1944, într-o confruntare inegală, angajând lupta cu mai multe avioane Mustang ce însoţeau puternicele bombardiere americane, Şerbănescu a fost doborât în zona muntoasă a judeţului Buzău. I s-au făcut funeralii naţionale.
Pentru faptele sale de vitejie, Alexandru Şerbănescu a fost decorat cu ordinele “Virtutea Aeronautică”, “Steaua României”, “Crucea de Fier”, “Coroana României”, şi cu cea mai înaltă distincţie – Ordinul Militar “Mihai Viteazul”.



















„Mare mi-a fost bucuria, dar și mirarea, când am primit invitația de a fi membră a juriului la un concurs născut în vremuri destul de tulburi, din dragostea pentru comoara de netăgăduit a neamului românesc, muzica populară! Și cine alta putea să facă acest lucru, decât draga noastră Maria Șalaru, «mama» Bobocelului de la Bacău, pe care l-a crescut frumos până la adolescență și care a rodit frumos, venind acum pe lume un «Mugur de Fluier» care să sperăm că va avea lăstare frumoase și trainice. Concursul, organizat online, este cu atât mai merituos cu cât efortul organizatoric, cel de susținere cât și de jurizare sunt amplificate. Concurenții s-au prezentat mai mult decât onorabil, m-au impresionat prin dorința de a transmite, prin port și interpretare, frumosul și autenticitatea folclorului nostru. Un mare atu al acestui concurs este participarea diasporei și mă refer aici la Denisa Benchea din Irlanda, care a câștigat locul al II-lea, și la Adăscăliței Alesia din Italia, care este născută acolo însă cântă românește și chiar moldovenește, încurajată fiind de mama ei, născută pe meleaguri băcăuane. Ea a câștigat Trofeul diasporei. S-au dat mai multe trofee, deoarece au fost mai mulți concurenți cu aceeași medie și nu am avut cum să-i departajăm: Iulia Ioana Vlad din Maramureș – Marele Trofeu; Alesia Adăscăliței – Trofeul pentru diaspora. Trofeul la categoria de vârstă 10-14 ani a fost câștigat de Denis Lupescu din Orbeni. Vlad Amariei – trofeul la categoria de vârstă 15-18 ani, grupul «Boboceii»din Bacău, «Muguri de Stejari» din Deleni județul Iași și Marele Trofeu la categoria «grupuri vocale», grupul «Spic de grâu» din Orbeni. Alexandra Bejan – din Parincea – Marele Trofeu. Am fost onorată să fiu parte a acestui minunat concurs și doresc, din toată inima, ca el să continue, să sperăm și live, nu numai online, pentru a bucura cât mai mulți oameni. Avem nevoie de frumos ca de aer, iar Maria Șalaru este conștientă de acest lucru și se străduiește, cu eforturi doar de ea știute, să ne înfrumusețeze viața cu acest tezaur de cânt și simțire autentică românească. Mulțumim, Maria și îți doresc puterea de a continua, măcar tot 16 ediții, cât Bobocelul.”
„Sunt bucuroasă de acest concurs. Eu am participat în grup și sunt fericită că am contribuit și eu la câștigarea unuia dintre trofee. Sunt elevă a Școlii Populare de Arte anul III , clasa canto popular d-na profesor Maria Șalaru, dar în grup sunt de când aveam 5 ani, așa că am devenit cea mai veche membră a grupului. Pentru mine, dar și pentru grup, acest concurs înseamnă foarte mult, iar acest lucru ne-a dat un motiv să cântăm și mai bine, să studiem și mai mult. Ne-am fi plictisit, dacă nu ne ținea doamna în priză cu lecțiile pe Zoom. A fost și amuzant, și distractiv, dar și educativ. Îi felicit și pe colegii mei și ce să zic? Mai vrem să se întâmple asemenea evenimente chiar și așa, online, dacă altfel nu se poate.”
„A fost o activitate foarte interesantă și captivantă. Acest concurs ne-a determinat pe fiecare în parte să dăm tot ce e mai bun din noi, chiar și în mediul online. Mi-a plăcut foarte mult jurizarea, mi-au plăcut criteriile după care copiii au fost notați. Am văzut note corecte, în funcție de calitățile vocale ale concurenților. Am fost impresionată de faptul că au participat copii și din diaspora, care poartă cu ei cântecul popular de acasă. Am privit fiecare concurent în parte și mi-am spus opinia cu alți colegi. Am rămas plăcut surprinsă de numărul mare de participanți. Nu mă așteptam să primesc notele pe care le-am obținut, mai ales că, fiind concurs online, a fost mai greu pentru faptul că mulți nu avem telefoane performante. Mare mi-a fost uimirea când am aflat rezultatul! Nu mă așteptam pentru că au fost mulți copii foarte talentați. Eu m-am format în Școala Populară de Arte și Meserii din Bacău, care a însemnat răsărirea mea ca interpretă de muzică populară. Din prima zi în care am pășit emoționată pe coridorul școlii, am simțit că îmi pot lăsa toate grijile și neplăcerile la ușă și că, atât timp cât eram la curs, mă simțeam fericită. Fără Școala Populară nu aș fii atins standardele la care am ajuns. Am cunoscut oameni minunați, profesori înțelegători, plini de blândețe care mi-au insuflat optimism. Nu am cuvinte să-i mulțumesc profesoarei mele, doamna Maria Șalaru, pentru toată munca. La început a fost greu, încet-încet am progresat și iată-mă acum câștigatoarea unuia dintre trofeele concursului «Mugur de Fluier». Fără pregătire intensă și fără sfaturile dânsei, nu as fi reușit. Felicitări tuturor concurenților, pentru prestația din concurs, mulțumesc juriului pentru corectitudine, domnișoarei Ioana Munteanu pentru munca depusă și, mai ales, doamnei Maria Șalaru pentru toată munca depusă pentru ca totul să fie exemplar, de la primele rânduri scrise în regulament, până la organizarea premierii.”
„Concursul «Mugur de fluier» a fost o experiență nouă și, în același timp, un adevărat succes având în vedere timpurile negre pe care le trăim acum. În calitate de absolvent al Școlii Populare de Arte și Meserii, elev al doamnei Maria Șalaru, consider că acest concurs a fost o rampă de lansare pentru noi, cei care studiem folclorul și muzica populară, asta datorită doamnei noastre profesoare care a fost «creierul» acestui proiect. A fost interesant și, în același timp, inedit să folosim internetul pentru a participa la un concurs. «Mugur de fluier» m-a ajutat să mai urc o treaptă spre succes. Ca absolvent al clasei canto-popular, pot spune că în cei trei ani de studiu, am învățat că munca și perseverența îți asigură un drum sigur spre succes. Țin să mulțumesc persoanei care a fost alături de mine și m-a purtat de mânuță pe drumul cântecului încă de când aveam 4 anișori, cea care în acești ani mi-a devenit o a doua mamă, doamna mea dragă, profesoara Maria Șalaru.”








„Fermierii mici și mijlocii își duc greu activitatea. Dacă, însă, ar face agricultură ecologică, productivitatea fermelor lor s-ar dubla, ca și cum ar avea teren dublu față de cât au acum. Pentru că și subvenția acordată și prețul produselor sunt la nivel dublu. Obții același câștig la o suprafață cultivată de două ori mai mică, pentru care și cheltuielile de întreținere sunt de două ori mai mici. Câștigul e mai mare decât în agricultura convențională.Iar dacă ei ni se alătură vor avea mult de câștigat prin consultanța pe care o putem acorda, prin urmărirea practică a activității lor.” Marius Cașiș, vicepreședinte al Asociației Române pentru Agricultura Durabilă (ARAD)






