joi, 1 ianuarie 2026
type here...
Acasă Blog Pagina 1831

Teleşcoala noastră (XIII)

de
Ioan Dănilă
-

Fără superstiţii!

Ca să demonstrăm că a XIII-a ediţie a „Teleşcolii noastre” se vrea a fi norocoasă, venim mai aproape de atmosfera unei zile de evaluare la limba română pentru absolvenţii clasei a VIII-a şi încercăm să le fim de ajutor cu câteva poveţe didactice. Ne bizuim pe experienţa noastră, dar şi pe aceea acumulată în calitate de telespectator al emisiunii „Teleşcoala”, de la TVR 2, girată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării începând cu data de 16 martie a.c.

Fonetică sintetizată

Am sesizat că se cere să extrageţi dintr-un text dat exemple de diftongi, triftongi sau de vocale în hiat. Capcanele vi le întind cuvintele care au grupurile de litere ce, ci, ge, gi; che, chi, ghe, ghi. Ideal ar fi să ştiţi că într-un cuvânt precum „ceapă” nu avem diftong, iar într-un cuvânt ca „picioare”, nu avem triftong. Dacă nu sunteţi siguri pe regula care stă la baza identificării precise a diftongilor şi triftongilor, evitaţi cuvintele care conţin grupurile de litere de mai sus. Ba chiar aţi putea reţine un enunţ în care sigur aveţi cele două grupe de sunete: „După aşa ploi, sunt ud leoarcă”. Despărţiţi în silabe cuvintele subliniate, care fac parte din aceeaşi arie semantică: „ploi” (o silabă, cu vocala o şi semivocala i, formând un diftong descendent) şi „leoarcă” (două silabe; în prima, „leoar-”, se află semivocalele e şi o, urmate de vocala a, alcătuind un triftong). Pentru a reţine modelul de hiat, aveţi la îndemână chiar cuvântul tematic, în care cele două vocale, i şi a, fac parte din silabe diferite: hi-at.

Vocabular focalizat

Pentru a nu cădea în capcana descoperirii vreunui cuvânt-fantomă ca punct de plecare în numirea derivatelor prin sufixare ori prefixare, aveţi grijă să raportaţi cuvântul respectiv la contextul din care a fost extras. De exemplu, derivatul „dureros” nu provine de la adjectivul „dur”, pentru că enunţul din care face parte descrie o stare sufletească dominată de tristeţe maximă, adică de durere. Fiindcă cuvântul de bază se termină cu o vocală, radicalul pierde acea vocală: durer-. Adăugând sufixul –os, se ajunge la adjectivul „dureros”.

Nu confundaţi câmpul lexical cu familia lexicală! Enumerând cuvinte raportate la aceeaşi temă (ploaia, de exemplu), alcătuim câmpul lexical sau aria semantică a acesteia: apă, fulger, trăsnet, potop etc. Dacă ataşăm sufixe şi prefixe la cuvântul de bază, vom avea familia lexicală a cuvântului ploaie: ploios, ploiţă, a ploua, plouat, ploişoară etc. De reţinut că „părinţii” unui cuvânt derivat sunt cuvântul de bază (durere, ca în exemplul de mai sus; „tatăl”) şi radicalul (durer-; „mama”). Împreună cu derivatele, care sunt „copiii” „părinţilor” numiţi mai sus, formează familia lexicală numită „Ploaie” sau „Durere”. Se înţelege că formele flexionare „dureri”, „durerea”, „durerii”, „durerilor” nu sunt alte derivate (adică alţi „copii”), ci reprezintă „vârstele” unuia şi aceluiaşi cuvânt.

 

Viața în „zigzaguri” a scriitorului și criticului Constantin Călin

de
Gheorghe Bălțătescu
-

Sunt sigur, însă, că pentru unii – și cunosc mulți – nici nu au fost întrerupte, ba, din contra, au continuat și cu mai mare intensitate, mai ales că timp a fost berechet. Și, să nu uităm: obișnuința este a doua natură, iar cititul cu creionul în mână sau lectura de plăcere sunt, pentru unii, meserie, iar pentru alții (se spune că din ce în ce mi puțini [!] un mod de a-și ține mintea și curiozitatea în priză, cum se spune, treze, ar zice poetul. Chiar dacă librăriile și bibliotecile publice au fost închise, poate una dintre măsurile idioate din această perioadă, amatorii de literatură, romancierii, poeții, criticii și istoricii literari au avut „marfă” din belșug: fișe, bibliografii, cărți prin biblioteci, reviste, imaginație și talent. „Am ziare, reviste, cărți, n-am uitat să citesc…”, afirmă și criticul Constantin Călin în „De gustibus…”, din volumul „În plină lumină”, pag. 224, Editura BABEL, 2019. La acestea nu a atentat nimeni, virus sau…ordonanțe. Așa se explică că, în continuare, pe masa ziaristului s-au adunat cărți, cărți tipărite în ultimele luni marcate de atacul brutal și tragic – letal al Covid-19.

M-am bucurat când profesorul Constantin Călin m-a anunțat că ar vrea să ne întâlnim și cum locurile tradiționale (bibliotecă, redacție, colț cu Arhivele) ieșeau din calcul, pentru prima dată ne-am văzut în fața/spatele imobilului unde locuiește dom‘ profesor, undeva pe la Orizontul („vis-a-vis de Farmacia din cartier – o știe toată lumea”). Am schimbat câteva impresii din timpul începutului de pandemie, despre sănătate („nu m-am mai dus la doctor, cu toate că am simțit uneori că trebuie”, „nici eu”, am replicat, „în rest, bine, sănătos?”, am reținut că toți prietenii și cunoscuții sunt în viață, așteptăm împreună să ne reluăm activitatea din plin, după „marea relaxare”), mersul treburilor pe la redacție, prin oraș și prin lume, ne-am despărțit, eu cu o carte (promisă), dom‘ profesor cu asigurarea că o voi citi cu interes și cu plăcere, așa cum am făcut de fiecare dată când a avut amabilitatea să-mi dăruiască din cărțile semnate de Domnia Sa. Și, în ultimii ani, nu au fost puține.

Pentru prima dată, redau și autograful autorului, mica însemnare care, de fiecare dată, îmi face o bucurie aparte, scrisă cu litere mici, frumos caligrafiate, scris pe care îl cunosc de peste 30 de ani: „Domnului Gheorghe Bălțătescu – mereu ca «primă instanță» – cu speranța că-l găsesc în dispoziția cunoscută înainte de covid. Bacău, 23 mai 2020. Const. Călin.” Cu doar două zile după marea sărbătoare creștină „Sfinții Constantin și Elena”. N-am apucat să-i urez toate cele bune, m-am luat cu „tinerețea” (acuși trec și eu de 70 de ani), dar, pentru mine este o bucurie să-l văd și să-l ascult în fiecare zi din an.

Ce sunt zigzagurile?

Volumul „ZIGZAGURI. Accente. Jurnal”, Editura BABEL, Bacău 2020 (căci despre el este vorba), „lucrat” înainte de decretarea pandemiei cu coronavirus, a fost tipărit în timpul când lumea s-a oprit să se gândească ce-i de făcut, mergem înainte cum a fost sau mai schimbăm câte ceva! Încă mai căutăm, însă situația în plan internațional s-a strâns ca un arici…

„Zigzagurile” profesorului, criticului și istoricului literar Constantin Călin sunt o constantă în alcătuirea volumelor anterioare (vezi Despre șapcă și alte lucruri demodate, Gustul vieții, Stăpânirea de sine, Cărțile din ziar (III), dar și În plină lumină), unde se constituie în capitole distincte, aici, ZIGZAGURI dă titlul cărții. „«Zigzaguri» – text scurt, miniaturi încrustate cu exemple istorice și culturale, al căror sens polemic e prea evident ca să-l mai subliniez”, găsim în „Miza și restul”, din „În plină lumină”, explicitat obiectiv, dar și sentimental în Cuvânt înainte – Viață în zigzaguri, din prezentul volum: „Ce m-a determinat să dau unei rubrici, după ce am ajuns, în ianuarie 1990, la ziarul «Deșteptarea», titlul de «Zigzag», iar ulterior să-l reiau, la plural, în Acolada (Revistă lunară de literatură și artă, apare sub egida USR, la Satu Mare – s.m.) și în volume? La început a fost ideea de dinamism, de încadrare în graficul epocii, de cuprindere a cât mai multor chestiuni diferite. Treptat, mi-am dat seama că «zigzagul» mă definește, la fel, sau poate mai clar, decât recenzia și cronica literară. Intelectualicește sunt un ins curios, iar ca meșteșug – un miniaturist. […] Abia mai târziu încoace, reflectând mai adânc la ce se întâmplă cu scrisul meu, am dedus că «zigzagurile» corespund în mare măsură și cu felul de a fi trăit și de a fi muncit. Viața mi-a fost marcată de numeroase discontinuități, de abandonuri silite ori din inițiativă proprie, de încercări noi și de reluări. […] Concluzia e simplă: o viață în zigzag, măruntă, nu se poate exprima decît printr-un scris în zigzaguri, comprimat, cu respirație redusă, în ritm grăbit.”

Accente

Prima secțiune a volumului – Accente – cuprinde note de la începutul anilor ‘90, publicate, după afirmația autorului în ziare și reviste, fără o anume cronologie și fără precizarea datei, a anului și a publicației, „materialele” fiind alese tematic, nu ca să deruteze cititorul, ci, mai ales, „să incit”. Care-i profilul acestora? Variate teme și varii interpretări, de la presă („sunt un devorator de presă. Călătoresc pe valuri de hîrtie tipărită”), la emisiuni tv, radio, presă străină, evenimente culturale, mai ales, apariții editoriale, întâmplări dulci sau amare, atitudini, comportamente, ironii, autoironii, sport, mult sport, pentru cine nu știe, profesorul Constantin Călin este un mare amator de sporturi, nu numai fotbal (ligile spaniole, germane și italiene), dar și gimnastică, patinaj artistic etc. Este o plăcere acum, după 30 de ani, să citești, să retrăiești acele evenimente, acea perioadă, de data aceasta prin ochii și pixul unui mare cronicar, a unui exigent critic, adunate în volum. Îmi aduc aminte că multe „accente” și „zigzaguri” le-am citit la prima mână, eram corector și apoi secretar de redacție, redactor, „cap limpede” la ziarul Deșteptarea, când avem obligația să citesc, cu urmăritor, tot ce intra în ziar. Citeam însă cu ochii mai mult, nu aveam timp de reflecții, de pauze…, se întâmpla rar, important era să urmărim manuscrisul (atunci toți autorii de texte băteau la mașina de scris, iar alteori le predau scrise de mână…Atunci chin!), să nu fie sărite litere, rânduri, virgule pe unde nu trebuia, în final să rămână un text curat, care mergea la tipar. A doua zi, la prima oră, „analiza muncii”, telefoane de la cititori, iar la prânz venea dom‘ Călin! Sunt întâmplări hazlii care mi-au rămas în memorie, dar și adevărate drame, când un cuvânt plecat cu un sens de la autor, ajungea stâlcit sau cu un alt sens în ziar. Vai de corectori!

ZIGZAGURI (peste 130 numai în acest volum) sunt o lectură agreabilă, tonifiantă, au multă informație, stil, da, stilul inconfundabil al omului de litere, informat, critic, șfichiuitor pe alocuri, se vede și se simte mâna gazetarului, a „istoricului clipei”, care nu iartă nimic, însă lasă loc și de întrebări, mai și laudă, însă cu parcimonie, în fapt, pe ziarist îl interesează trenul care întârzie, nu cel care vine la timp! De acelea se ocupă mecanicii și acarii. Este, după cum mărturisește, un „spicuitor”, care „caută, de regulă, spicul bogat, dar nu scapă din vedere nici buruiana. În bibliotecă, spicuirile se petrec, adesea, ca și pe câmp. Spicul ales din cărți și ziare e o informație frapantă, un paragraf suculent, o expreie evocatoare; buruiana e afirmația care scandalizează sau aberația stilistică. […] A spicui e o meserie, una din cele mai vechi meserii gazetărești.” (Meseria mea, Zigzaguri, pag. 13).

Premiul Academiei Române pentru „Sfințirea” lui Bacovia

Profesorul Constantin Călin mi-a precizat de la început: cartea este, în idee, construcție și conținut, un jurnal! Dacă-i citești cărțile (a publicat până acum peste 20), cu excepția excepționalului „Dosar Bacovia. I. II. III”, cititorul intră în lumea și istoria Bacăului din trei secole, redată punctual, cu bune și rele, cu legende, obiceiuri, oameni, fapte, cu literatura, poeții și scriitorii, cu teatrul și muzica lui. „Cronicarul” nu a stat departe nici de politică, nici de administrație, a cunoscut oameni, de la „opincă la vlădică”, genii și „cascadori ai râsului”…oameni de pus în frază, în pagină și în volume, o lume fabuloasă în care rege și împărat a fost Bacovia, George Bacovia, căruia Constantin Călin i-a dedicat peste 50 de ani din viață. De altfel, opera de căpătâi a criticului și istoricului literar, a intelectualului născut acum 80 de ani, la Udești, în Suceava, este „Dosarul Bacovia”. Trei volume, viața, opera și receptarea, care vor rămâne în istoria literaturii și criticii românești ca repere incontestabile de profesionalism, dăruire și sacrificiu, pentru repunerea în drepturi a unui mare poet, inconfundabil, dificil, ca om și ca scriitor. Constantin Călin nu a fost în grațiile criticilor și criticii, nu a făcut parte din nicio grupare, nici de dreapta și nici de stânga, nu a obișnuit să folosească tămâia și nici prea des adjectivul, armele lui fiind verbul și adevărul, împletite în mii de pagini de o rară frumusețe stilistică, iar opera lui, munca lui, sacrificiul lui, frumusețea exprimării au fost răsplătite. Constantin Călin a avut timpul și decența să aștepte. Pe lângă alte multe premii valoroase, acordate de instituții prestigioase (Premiul Uniunii Scriitorilor, al Revistei ATENEU, Marele Premiu „George Apostu etc.), anul 2019 i-a adus marea consacrare: Premiul „Lucian Blaga”, al Academiei Române, la Secţiunea I, Filologie şi Literatură, pentru volumul “Dosar Bacovia III. Triumful unui marginal” (Editura BABEL, Bacău, 2017). Argumentul? – „Sfințirea” lui Bacovia și așezarea lui de-a dreapta Poeziei Române.

La această sărbătoare a spiritului, părtaș scriitorului i-a fost și un editor de un mare rafinament artistic, un om de cultură discret, pasionat de marea literatură, cu respect față de creatorii locali – Ionel Rusei, director și patron al Editurii BABEL și Tipografiei Docuprint. Între acești doi oameni s-a statornicit o mare poveste de dragoste, de dragoste pentru literatură, pentru cultură, astfel că, din 2011, Constantin Călin își publică cărțile la Editura BABEL. Numai la editura BABEL din Bacău, cu toate că a avut oferte și de la altele, cu nume și renume.

Un jurnal neterminat

Am vrut să spun aceste cuvinte acum, când fostul meu coleg de redacție, mentorul și, îndăznesc să spun, fără a-i cere permisiunea, prietenul din ultimii ani ai amândurora, se apropie de o vârstă la care mulți, foarte mulți se mulțumesc să aștepte cuponul și pensia pe card sau, fericit caz, mai trag o raită, dimineața, prin piață. Să vadă lumea. Lumea pe care nu o înțeleg, dar o acceptă așa cum e ea. Constantin Călin continuă să citească, să scrie, să lase „ceva” în urma lui, Bacăului, literaturii locale și naționale. Da, peste câteva zile, profesorul, criticul și istoricul literar, dascălul, pedagogul, cetățeanul, Omul Constantin Călin va împlini 80 de ani. Când l-ați văzut ultima dată? Dați-i întâlnire și bucurați-vă de prezența lui, chiar dacă și de la 2 metri distanță. Invitați-l, dacă nu ați făcut-o până acum, să vă vorbească, să vă povestească, să vă spună, doar așa cum numai el știe, despre oameni, epoci, mai ales despre oameni, perioade, zile anume, cărți, scriitori, teatru, actori, școală, profesori, mari profesori și dascăli, și iar despre cărți, și dacă nu-i suficient, citiți-i cărțile! Dumnealui le-a dat viață în 50 de ani, voi aveți tot atâta timp să le parcurgeți.

Să nu uit, Secțiunea a doua a volumului „ZIGZAGURI. Accente. Jurnal”, carte de la care am pornit la începutul acestei cronici, se intitulează „Început de deceniu”, și e un „experiment”, este un jurnal, ținut zilnic, mai bine de…șase luni. „N-a fost an să nu încerc așa ceva, dar mereu am eșuat, fie după câteva săptămâni, fie după o lună, fie după două. Acaparat de treburi, mă întrerupeam o zi, zece. La reluare, determinarea și reflexele de a înregistra nu mai erau de aceeași intensitate. […] În ciuda unor atari rateuri, am rămas în continuare (vorba lui Montaigne) «înfometat de a mă da pe față»”.

Din păcate, în acest volum, avem un jurnal care începe pe 1 ianuarie 2011, ora 9,30 și se încheie miercuri, 1 iunie 2011, ora 8. Doar atât, dar este suficient pentru a vedea și înțelege ce înseamnă și ce presupune viața unui om, cu bucuriile, cu satisfacțiile și insatisfacțiile lui, cu problemele lui de familie, cu viața socială, literară, de cercetător prin arhivele orașului și prin vechile cărți aflate în bibliotecile publice sau private. Invariabil, jurnalul fiecărei zile se deschide cu vremea, autorul, de la primele ore deschide fereastra și face o fotografie a vremii, a timpului, a vieții străzii. Celelalte urmează după cum e…vremea. Un jurnal aproape vesel, pigmentat cu tot felul de întâmplări domestice sau literare. Ai crede că acest om își petrece timpul doar vorbind la telefon, redactând scrisori, cu drumuri la poștă sau la diferite manifestări culturale. Însă zilnic, o să observați, Constantin Călin merge la Arhivele Statului ori la Bibiliotecă, la Ateneu sau la Teatru, la Filarmonică, într-un liceu sau, pur și simplu citește, fișează, „moșmodește” prin dezordinea ordonată a cărților și revistelor sale, din imensa colecție. Mereu mi-am dorit, dorință nemărturisită, de a-i vedea biblioteca, camerele, să văd unde și cum ține „la vedere” o arhivă, îmi imaginez, de dimensiuni…cosmice.

O lucrare de scriitor conștiincios și etic

În acest capitol al recentei cărți tipărită în timpul când lumea nu reușește să-i dea de capăt…lumii, ne întâlnim cu un om despre care credeam că este supraom, care a ieșit din tipare străine nouă, dar vom vedea un om normal, care, în fiecare duminică deschide anume cărți și anume autori, se duce după pâine și timbre, zăbovește cu prietenii la colț de stradă, primește musafiri și merge în vizită, îi place vinul alb sec, chiar dulciurile, își iubește copiii și nepoții, își sondează permanent memoria intactă, este lovit de orgoliu, de nechef de citit sau de scris, preferând să discute cu Ani, cu Doamna Anișoara, soția dumnealui, care i-a fost și îi este sprijin de nădejde și sfetnic. Este dependent de telefon, zilnic, câte 4-5 convorbiri, cu prieteni, colegi, critici, rude. N-are „mobil”, de aceea convorbirile au loc seara, uneori noaptea. Lunar, contribuie binișor la profitul Poștei Române, poartă o vie corespondență cu reviste, critici și scriitori. Primește și trimite, este un ritual. Totul este consemnat, de la zborul porumbeilor până la asasinarea lui bin Laden, necazul unui prieten sau frigul de la Arhive.

„Teoretic, un jurnal e o lucrare de scriitor conștiincios și etic. Credibilitatea «însemnărilor» depinde de corespondența dintre «discursul» și comportamentul celui ce le face. Nu-i admisibil ca pe hârie autorul să se prezinte (narcisit) ca ins impecabil, bun de înfățișat la judecata de apoi, fără nici o «stricăciune», țeapăn și rigorist, iar în viața curentă – concesiv cu sine, oportunist, fariseic. Pe mine, jurnalul (cel de față și cele fără dată, întrerupte prematur, cu diferite hiatusuri) m-a ajutat nu numai să-mi developez propriile probleme și stări, ci și să mă corectez într-o multitudine de privințe, în special al consecvenței și fermității.” (Viață în zigzaguri. Cuvânt înainte, pag. 9).

Gheorghe Bălțătescu

 

Când se deschid bibliotecile și librăriile, de același autor:

. Dosarul Bacovia, I, Eseuri despre om și epocă, Ed. Agora, 1999.

. Despre șapcă și alte lucruri demodate //Două drumuri la Malmo, Ed. Agora, 2001.

. Dosarul Bacovia, II, O descriere a operei, Ed. Agora, 2004.

. Gustul vieții. Varietăți critice, Ed. Agora, 2007.

. Stăpânirea de sine, Miscelaneu, Ed. Ateneul Scriitorilor, 2010.

. În jurul lui Bacovia, Glose și Jurnal, Ed. Babel, 2011.

. G. Bacovia, Opere, Poezie și Proză, alte scrieri, Ed. Babel, 2011.

. Provinciale, Ed. Babel, 2012.

. Cărțile din ziar, I, Interviurile, Ed. Babel, 2013.

. Scrisori către un redactor, I, Ed. Babel, 2014.

. Cărțile din ziar, II, Pagini de critică literară, Ed. Babel, 2015.

. Cărțile din ziar, III, Acorduri și conflicte locale, Ed. Babel, 2015.

. Dosarul Bacovia, III, Triumful unui „marginal”, Ed. Babel, 2017.

. În plină lumină, Breviar, Ed. Babel, 2019.

. Centenarul, Lecturi particulare, Ed. Babel, 2019.

Antologii, ediții

. Eusebiu Camilar, Călărețul orb, Poezii, Ed. Minerva, 1975.

. Barbu Delavrancea, Discursuri, Ed. Minerva, col. Arcade, 1977.

. Eusebiu Camilar, Cartea de piatră, Ed. Dacia, seria Restituiri, 1981.

PSD consolidează proprietatea națională asupra terenurilor agricole

de
Comunicat de presa
-

În calitate de for decizional, Camera Deputaților a actualizat prin vot prevederile legale privind dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole din România. Este vorba de un proiect de lege extrem de important pentru viitorul României, care reglementează consolidarea pieţei funciare româneşti.

Între măsurile urmărite de acest demers legislativ, inițiat de parlamentarii PSD, se numără stabilirea ordinii de exercitare a dreptului de preempţiune, astfel: coproprietari şi rude până la gradul I, arendaşi, statul român, prin Agenţia Domeniilor Statului, proprietari de terenuri agricole vecini. De asemenea, în ceea ce privește condiţiile cumulative pentru cumpărători persoane fizice acestea vor trebui să aibă reşedinţa/domiciliul pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află terenul oferit spre vânzare. Desfăşurarea activităţii agricole pe raza unităţii administrativ-teritoriale, unde se află terenul oferit spre vânzare, mai este condiționat și de stabilirea în zona respectivă cu minim cinci ani anteriori anului de publicare a ofertei de vânzare a terenului.

În ceea ce privește cumpărătorii persoane juridice, sediul social şi/sau secundar trebuie să fie înregistrat pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află terenul oferit spre vânzare. Firmele trebuie să mai probeze că au avut activităţi agricole pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află terenul oferit spre vânzare cu minim cinci ani anteriori anului de publicare a ofertei de vânzare a terenului. Tot pentru persoanele juridice, ele trebuie să facă dovada că veniturile obţinute din activităţi agricole reprezintă minim 75% din totalul veniturilor pe ultimii trei ani. Totodată, se reglementează obligativitatea utilizării stricte a terenurilor agricole, de către proprietarii acestor terenuri, fie în regim de exploatare directă, fie prin încheierea unor contracte de arendare.

Consider că legea votată zilele trecute este o reparație a actelor normative de până acum referitoare la tranzacțiile agricole, deoarece este firesc ca întâietate la cumpărare să aibă coproprietarii, familia și rudele. Legea mai prevede că entitățile străine pot face achiziții de teren agricol abia după ce s-au epuizat dreptul de preemțiune al tuturor celorlalte categorii de cumpărători.

Nu în ultimul rând, prin consolidarea proprietății naționale asupra terenurilor agricole sunt încurajați și susținuți tinerii fermieri, mai ales cei care vor să inițieze și dezvolte o exploatație agricolă.

PSD a susținut și a determinat adoptarea acestui proiect de lege, care va elimina specula din domeniu și va asigura dezvoltarea durabilă a agriculturii românești și îmi exprim speranța să fie promulgat în cel mai scurt timp.

Senator PSD Bacău,
Miron SMARANDACHE

Auzi sau asculți?

de
Răzvan Bibire
-

1984, Elysium, Equilibrium, Fahrenheit 451, Freejack, The Hunger Games, Idiocracy, Matrix, Minority Report, They Live. Sunt doar câteva filme care ar fi trebuit să ne pregătească pentru această realitate. Sau măcar să ne facă să gândim.

Pentru generația mea, născută în ultimii ani ai regimului comunist, nu a fost și nu este o problema să interpreteze faptele. Avem baza teoretică necesară. Putem face extrapolări. Ne-am dat seama că viitorul evoluează spre una din distopiile descrise de aceste filme. Că viitorul va fi unul totalitar.

Ce nu am prevăzut a fost că dictatura nu va fi impusă cu forța, ci va fi rezultatul prostiei milioanelor de oameni deveniți prea comozi ca să mai gândească. Că nu armatele lumii, forțele de poliție, trupele paramilitare ne vor pune jugul, ci, pur și simplu, chiar cetățenii își vor băga capul de bună voie în laț și-și vor îndesa botnițele pe gură.

Din acest punct de vedere sunt perfect de acord cu cei care susțin că Idiocracy a devenit deja documentar. Știți filmul: doi din cei mai proști oameni de pe Pământ sunt uitați într-o unitate de criogenizare și, 500 de ani mai târziu, când se trezesc, descoperă că sunt cele mai inteligente persoane de pe planetă.

Revenind la discuție, marele tsunami care a cuprins Pamântul, în care se demolează statui, se spală și se sărută picioare, albii își cer iertare pentru că s-au născut albi nu a apărut așa, din spuma marii. Să nu avem discuții! Face parte din aceeași specie care a mai nășit acea mișcare „metoo” în care bărbații bogați sunt acuzați că, în urmă cu decenii, ar fi pus mâna pe genunchiul unor femei sau le-ar fi făcut propuneri.

Aceeași specie care a mai creat doctrina corectitudinii politice, pe cea a epurării cărților din biblioteci, sau teoria identității de gen care susține că genul unei persoane este doar un construct social, fără nici o legătură cu biologia.

Teze care au bulversat societatea contemporană pe fondul unei prăbușiri educaționale care a transformat oamenii în simpli roboți, incapabili să gândească în afara programării primite.

Unii ar spune că asta înseamnă pur și simplu decadență. O decadență care a cuprins Occidentul, precum, acum 1500 de ani, cuprinsese Imperiul Roman de Apus. Iar decadența este, se știe, unul din semnele sfârșitului unui imperiu. Occidentul, așa cum se comportă, astăzi, pare să-și fi atins limitele și să regreseze, in ciuda faptului că pare mai puternic ca niciodată. Dar bogăția unei țări nu este dată de aurul pe care-l deține, ci de resursa umană.

Dacă oamenii săi nu reușesc să înțeleagă consecințele acțiunilor lor, țara respectivă nu mai are nici un viitor.

Poate ați auzit vuietul. Dar ați ascultat ce spune?

De luni se distribuie tichetele pentru pensionari

    de
    Deșteptarea
    -

    Primăria Municipiului Bacău anunță că persoanele cu pensie de până în 1380 de lei, vor primi tichetele sociale, începând cu data de 15 iunie.

    Tichetele vor fi distribuite la domiciliul beneficiarilor, prin intermediul Poștei Române.

    Vă aducem la cunoștință faptul că procedura de achiziție publică pentru servicii poștale a fost demarată după expirarea stării de urgență, la nivel national.

    Copii puși să vândă droguri. Două persoane au fost reținute

    de
    Comunicat de presa
    -

    La data de 10.06.2020, procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Galaţi au dispus reținerea pentru o perioadă de 24 ore a inculpaților C.B.A. și M.B.G. și măsura controlului judiciară față de inculpata T.Z., pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operaţiuni neautorizate cu substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată şi cu circumstanţe agravante.

    În cauză s-a stabilit faptul că, în perioada octombrie 2018 – iunie 2020, cei trei inculpați au comercializat aproximativ un kilogram de substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive pe raza judeţelor Galaţi, Vrancea, Bacău, folosind şi minori pentru realizarea propriu – zisă a tranzacţiilor şi încasarea sumelor de bani de la consumatori.

    Consecinţele faptelor inculpaţilor au fost relevate de numărul mare de persoane care au ajuns să fie internate de urgenţă la spital din cauza efectelor consumului de substanţe psihoactive achiziţionate de la aceștia.

    La data de 10.06.2020, procurorii DIICOT – Serviciul Teritorial Galați împreună cu ofițeri de poliție judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Galaţi au efectuat un număr de 3 percheziții domiciliare în urma cărora au fost ridicate documente și medii de stocare, precum și fragmente de substanță vegetală mărunțită, conținând cannabinoid sintetic.

    În cursul zilei de astăzi, inculpaţii C.B.A. și M.B.G. vor fi prezentaţi Tribunalului Galaţi cu propunere de arestare preventivă pentru o perioadă de 30 de zile.

    Activităţile de urmărire penală au fost efectuate împreună cu ofițeri de poliţie judiciară din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Vrancea, Serviciului de Combatere a Criminalităţii Organizate Brăila, Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Bacău, Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Braşov.
    Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcţia Operaţiuni Speciale.

    Acţiunea a fost efectuată cu sprijinul jandarmilor din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Galaţi, Grupării de Jandarmi Mobile Bacău „Alexandru cel Bun” şi al lucrătorilor de poliție din cadrul Inspectorului de Poliţie al Judeţului Bacău.

    Facem precizarea că pe parcursul întregului proces penal persoanele cercetate beneficiază de drepturile şi garanţiile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, precum şi de prezumţia de nevinovăţie.

    Cod roșu de furtuni

      de
      Comunicat de presa
      -

      Meteorologii au emis, joi, noi avertizări nowcasting Cod roşu de furtună, ce vizează zone din judeţele Vaslui şi Bacău, în următoarea oră.

      Conform Administraţiei Naţionale de Meteorologie (ANM), până la ora ora 17:00, în județul Bacău (în: Răchitoasa, Stănişeşti, Motoşeni, Dealu Morii şi Vultureni) va fi grindină de mari dimensiuni, aversă torenţială care va cumula 50 – 60 l/mp, vijelie şi frecvente descărcări electrice.

      Avertizările de fenomene periculoase imediate (nowcasting) se emit pentru o perioadă de maximum şase ore, menţionează sursa citată.

      Dispută sângeroasă între deputatul Ionel Palăr și europarlamentarul Dragoș Benea

        de
        Răzvan Bibire
        -

        Deputatul PNL Ionel Palăr și-a amintit că acum doua luni și jumătate a vrut să doneze sânge dar nu a fost primit la Centrul de Transfuzii și afirmă că angajații de acolo s-ar fi temut să recolteze de sânge de la liberali pe motiv de PSD și Dragoș Benea. Acesta din urmă îl consideră pe Palăr „bufon” și-i reamintește că Centrul de Transfuzii e în subordinea directă a Ministerului Sănătății din guvernul PNL.

        Deputatul Palăr (foto stânga) susține că în data de 30 martie a fost împreună cu mai multe persoane să doneze sânge, însă toți ar fi fost refuzați.

        «Pentru că cineva și-a dat seama că suntem de la PNL, a început agitația și penibilul. Atât de frică le-a fost celor de la Centrul de Transfuzii Bacău de Dragoș Benea și de cei de la PSD, că au refuzat, pur și simplu, să recolteze și de la noi. Motivele invocate au fost dintre cele mai ridicole și au culminat cu ”nu mai este nevoie, avem suficient sânge!”, spune Ionel Palăr.

        În replică, europarlamentarul Dragoș Benea (foto dreapta) spune că, dacă situația ar fi fost reală, deputatul PNL putea semnala cazul Ministerului Sănătății, de care aparține direct Centrul de Transfuzii.

        «Ionele, știam că ești baronul sănătății și că ai monetizat bolile băcăuanilor obținând zeci de mii de euro în plină pandemie (chiar și cu clinica închisă), dar nu știam că ești și bufonul sănătății: ți-au trebuit taman 3 luni pentru a coace această minciună sfruntată, infantilă!?», a replicat Dragoș Benea, care solicită Centrului de Transfuzii să clarifice problema.

        „Reamintesc că, în virtutea relațiilor personale, m-am implicat și am reușit să atrag la Consiliul Județean Bacău donația echipamentului de plasmafereză pe care cei de la Centrul de transfuzii l-au pus foarte târziu în funcțiune: asta deoarece pentru Palăr și PNL sănătatea băcăuanilor a fost și este pe planul doi”.
        Dragoș Benea
        europarlamentar

        Ziua patronului spiritual al Spitalului din Onești

          de
          Petru Done
          -

          Spitalul Municipal „Sf. Ierarh dr. Luca” din Onești își sărbătorește astăzi, 11 iunie, în condițiile impuse de pandemia de Covid-19, patronul spiritual, pe Sf. Luca al Crimeii.

          Luka Voino-Iasenețki, cunoscut și ca Sfântul Luca al Crimeii, a fost un chirurg rus, fondator al chirurgiei septice, dar și scriitor religios, episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse și arhiepiscop de Simferopol și Crimeea începând din mai 1946. S-a născut în 27 aprilie 1877 în Gubernia Taurida, pe numele de mirean Valentin Feliksovici Voino-Iasenețki, și a trecut la Domnul pe 11 iunie 1961, la Simferopol.

          „Se cuvine să ne îndreptăm gândurile către cei care, în această perioadă dificilă, s-au aflat în prima linia a luptei de combatere a infecțiilor cu noul coronavirus – spune, cu această ocazie, primarul municipiului Onești, Nicolae Gnatiuc. La mulți ani tuturor angajaților Spitalului Municipal Onești, multă sănătate și putere de muncă în slujba semenilor!”

          După ce a avariat autoturismul, l-a reparat fără autorizaţie de reparaţie

            de
            Comunicat de presa
            -
            permis

            La data de 15 mai a.c., un tânăr de 26 de ani, din comuna Gârleni a sesizat poliţiştii cu privire la faptul că autoturismul i-a fost avariat, în timp ce era parcat pe strada Bucegi din mun.Bacău.

            Conducătorul autoturismului vinovat de producerea evenimentului nu s-a prezentat la unitatea de poliţie în termenul prevăzut de lege. Poliţiştii l-au identificat şi au stabilit că este vorba de un bărbat de 51 de ani, din Bacău.

            Ca urmare a examinării autoturismului, poliţiştii au stabilit că acesta fusese reparat fără autorizaţie de reparaţie.

            Bărbatul este cercetat penal sub aspectul comiterii infracţiunii de reparare a autovehiculelor având urme de accident.

            Este interzis oricărei persoane să schimbe poziţia vehiculului implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane, să modifice starea locului sau să şteargă urmele accidentului fără încuviinţarea poliţiei care cercetează accidentul. De asemenea repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la doi ani sau cu amendă.

            A circulat cu plăcuţe de înmatriculare false

              de
              Deșteptarea
              -

              La data 10 iunie a.c., în jurul orei 18.30, polițiștii din cadrul Serviciului Rutier Bacău au identificat un bărbat, de 48 de ani, din comuna Gârleni care a condus un autoturism, în localitate, cu număr fals de înmatriculare.

              În urma verificărilor, polițiștii au stabilit că numărul de înmatriculare fusese atribuit unui alt autovehicul, iar vehiculul în cauză avea montate plăcuțe cu numere de înmatriculare false.

              În cauză a fost întocmit dosar penal sub aspectul comiterii infracţiunilor de punerea în circulaţie sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat şi conducerea unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

              A prezentat poliţiştilor un permis de conducere fals

                de
                Deșteptarea
                -
                Poliția în acțiune

                Un bărbat de 54 de ani, din comuna Ghimeş-Făget a fost depistat de poliţişti pe raza comunei Palanca, în timp ce conducea un autoturism, având asupra sa un permis de conducere, aparent eliberat de autoritățile din Slovacia.

                Date fiind suspiciunile că permisul de conducere prezentat de conducătorul auto nu avea toate elementele de siguranţă, poliţiştii au procedat la verificarea acestuia în bazele de date, situaţie în care au constatat că persoana în cauză nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere.

                Având în vedere aceste aspecte, în cauză s-a întocmit dosar penal pentru conducere fără permis, fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals.

                Poliția în acțiune

                  de
                  Comunicat de presa
                  -

                  Poliţiştii băcăuani sunt prezenţi în stradă în permanenţă, atât în mediul urban, cât şi rural, unde continuă activitățile destinate menținerii unui climat optim de ordine şi siguranță publică.

                  La data de 10 iunie a.c., polițiștii din Comăneşti au acționat pentru menținerea unui climat de ordine și siguranță publică, pe raza localităţii.Astfel, poliţiştii au legitimat 98 de persoane şi au verificat 22 de operatori economici şi 53 de persoane aflate în izolare.

                  Pentru abaterile de la normele contravenționale, polițiștii au aplicat 7 sancțiuni contravenționale.

                  Valoarea totală a sancțiunilor contravenționale se ridică la 2.500 de lei.

                  Un bărbat din judeţul Mureş a fost depistat de poliţişti în timp ce efectua acte de comerţ, respective veselă, fără a respecta condiţiile legale. Acesta a fost sancţionat cu amendă în valoare de 500 de lei şi s-a dispus ridicarea în vederea confiscării a bunurilor în valoare de 1100 de lei.

                  Poliţiştii din cadrul Secţiei 5 Poliţie Rurală Răcăciuni au actionat pe raza comunelor aflate în arondare pentru prevenirea şi combaterea faptelor ilicite. În acest context, poliţiştii au legitimat 58 de persoane şi au controlat 44 de autovehicule. De asemenea, poliţiştii au verificat 129 de persoane aflate în izolare la domiciliu.

                  Pentru faptele contravenţionale constatate, au fost aplicate 39 de sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 15.600 de lei, din care 6 la Legea 61 din 1991 pentru încălcarea normelor de conviețuire socială, 3 sancțiuni contravenționale la Legea 12 din 1990 pentru efectuarea unor acte de comerț ilicit şi 12 pentru abateri de la normele rutiere.

                  Schelete umane descoperite la Tătărăști

                    de
                    Florin Ștefănescu
                    -

                    În timpul lucrărilor de renovare la școala din satul Cornii de Sus, comuna Tătărăști, județul Bacău, constructorii au descoperit mai multe oase de proveniență umană. Din păcate, nimeni nu a sesizat instituțiile abilitate, așa cum prevede legea patrimoniului. Localnicii sunt cei care au anunțat ceea ce s-a întâmplat pe cei de la Asociația Culturală „Vasile Pârvan”, care are sediul în capitală.

                    „Constructorul, în loc să anunțe Direcția Județeană pentru Cultură Bacău (sau specialiștii din cadrul Muzeului Judetean de Istorie Bacău) și să sisteze lucrările, a continuat, distrugând multe probe de mare importanță istorică. Multe oseminte pot fi văzute în stradă, împreună cu resturile de materiale. S-au descoperit, de asemenea (din sursele localnicilor), și două schelete, probabil părinte și copil. Osemintele, din spusele localnicilor, au fost reîngropate lângă școală”, au precizat reprezentanții asociației într-o postare pe rețelele de socializare.

                    Din cercetările inteprinse de către specialiștii Asociației Culturale „Vasile Pârvan”, reiese faptul că acolo a fost o biserică ortodoxă, prima mențiune despre aceasta fiind din 1798, informațiile arătând că locașul a fost construit de „unguri”- români transilvăneni, și localnici. Demolarea bisericii s-a făcut în anul 1952 de către autoritățile comuniste, pe locul acesteia construindu-se un teren de sport și o școală.

                    „Noi ne-am deplasat la fața locului, știind că zona aceasta este bogată în material arheologice, pentru că aici s-a descoperit un tezaur monetar roman, cu cea mai veche monedă care datează din secolul IV înainte de Cristos. Chiar dacă biserica de care s-a făcut vorbire, se spune că este de la 1798, din datele noastre justificate cu documente, aceasta este mult mai veche și a fost incendiată de tătari în 1761. Acolo există un sit arheologic cel puțin din perioada medievală”, a declarant Cătălin Crimu, fiu al satului și președintele Asociației Culturale „Vasile Pârvan”, care a precizat că miercuri, 10 iunie, la fața locului s-au deplasat specialiști din cadrul Direcției Județene de Cultură Bacău.

                    „A fost anunțat și Biroul de Criminalistică, pentru că, tot din datele localnicilor, avem informații că în zona în care s-a construit școala au avut loc câteva înhumări în perioada celui de-al doilea Război Mondial, pe acolo trecând multe trupe rusești și germane, și trebuie anchetat și din acest punct de vedere”, a mai povestit Cătălin Crimu, care a promis că ne va ține la curent cu cercetările intreprinse de specialiștii Direcției Județene de Cultură.

                    Ratele la bancă, achitate și la poștaș

                    de
                    Florentin Radu
                    -

                    De la o zi la alta, poșta Română se reinventează. Astfel, din această lună, pe lângă clasicele servicii de poștă, băcăuanii cu rate la bănci pot achita datoriile eșalonate prin intermediul oficiilor poştale sau direct de acasă, cu ajutorul factorului poştal.

                    Serviciul se numește Total Collect Home și pare a fi atractiv mai ales în mediul rural, unde localnicii nu au la dispoziție un sediu de bancă pentru a-și achita ratele la credit.

                    Astfel, este de ajuns să prezinte poştașului înştiinţarea de plată primită de la bancă, prevăzută cu acel cod de bare, sau să-i ceară acestuia un formular tipizat de depunere numerar.

                    Documentul trebuie completat cu toate informaţiile de identificare a operaţiunii (nume, prenume, cont, sumă depusă), clientul băncii primind în schimb de la poștaș o chitanţă care să dovedească achitarea ratei.

                    Amatorii

                    de
                    Florentin Radu
                    -

                    Amatorismul, în politică, nu e admis, acolo nu te poți juca, viețile oamenilor nu sunt o glumă. Din păcate, cam asta am observat la cei care se ocupă, acum, de România. E limpede că nu au o experiență în a conduce o țară, dovadă stând deciziile stângace pe care le-au luat.Pare că tot ce au decis (inclusiv, ordonanțele date „noaptea ca hoții”) sunt trăirile, convingerile, ambițiile unui singur om: președintele „ghinion”. Neșansa lor a fost să ajungă la cârmă, neinvitați de nimeni, într-o perioadă de criză.

                    „Blestemul PSD-ului”, ar zice der präsident. Dincolo de prudența pe care ți-o impune o criză din sănătate, de dimensiunea unei pandemii, nu cred atât de necesară trei luni de restricții, ci mai curând o testare în masă. Mă uit la țările unde, culmea!, virusul a lăsat în urmă sute de mii de morți. Ele au luat măsuri de relaxare cu o lună mai devreme decât noi. Bun, să zicem că sunt diletanți ăștia care dau interviuri în chiloți sau care sfidează poporul petrecând cu trabucuri și whisky în palat. Dar, ce facem cu opinia publică, strada, hashtag-urile de tot felul.

                    Unde sunt? Nu spun să chemăm minerii, nici să se repete episodul ´89. Nici măcar să iasă în stradă. Mă întreb, doar: unde a atitudinea cetățenească de pe vremea „ciumei roșii”? Acum, când economia a stagnat, afacerile-s în faliment, sute de mii de șomeri, iar profesioniștii, la limită cu „finanțele”. De exemplu, unde-s cei din zona spectacolelor (nu că ar fi cei mai importanți), actorii, dar și cei din sport, știind că puțini au trăit, în astea trei luni, din „osânza” adunată (sau nu). Nu i-am văzut o secundă în „piețele” online, strigând de foame.

                    Ca, mai anul, când zbierau și se tăvăleau (cu jandarmii în cârcă) de numa´ – numa´. Amatori și ei. Pe actorul ăla slab care făcea pe jalnicul, plângând că se ciuntește Justiția, acum, nu-l văd frăsuidu-se că nu are unde să-și joace rolurile. Or, astea mă fac să cred că au fost cumva uneltele politicienilor care au ținut morțiș s-ajungă la borcanul cu miere. Aceiași care, la orice nereușită de-a lor, scot pe tarabă ciorba reîncălzită: „ciuma roșie”.

                    Participare selectă la Concursul Internațional de Flaut „Dorel Baicu” 2020, ediția a II-a

                    de
                    Gheorghe Bălțătescu
                    -

                    „Premiul Dorel Baicu” 2020 a fost iniţiat cu dorinţa de a păstra vie memoria marelui flautist român Dorel Baicu, personalitate complexă cu calităţi artistice, didactice şi umane deosebite, plecat prematur dintre noi. Peste 35 de ani prim flautist al orchestrei filarmonice „Mihail Jora“ Bacău, membru fondator al Trioului „Syrinx” şi al festivalului de muzică contemporană „Zilele muzicii contemporane“ , profesor la catedra de flaut a Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu“ , Iaşi, Dorel Baicu a contribuit în mod semnificativ la dezvoltarea şcolii flautistice din România.

                    La ediția a II-a 2020, au participat, în conformitate cu Regulamentul concursului, tineri, indiferent de naționalitate, care, la data de 22 mai 2020 (22 mai fiind data de naștere a maestrului Dorel Baicu) nu au împlinit 31 de ani.

                    Organizator, Asociaţia de concerte „Syrinx“, Bacău – România, director artistic, dirijor Ovidiu Bălan – România/USA.
                    Juriul a fost format din Antonio Amenduni – Italia, ex prim flautist la Teatrul de Operă din Roma, profesor de flaut la Conservatorul de Muzică „Umberto Giordano” – Foggia; Matei Corvin – Africa de Sud, ex prim flautist al Orchestrei Simfonice din Cape Town, Africa de Sud, profesor de flaut şi orchestră la Conservatorul din Stellenbosch, Africa de Sud; Cătălin Oprițoiu – România, ex prim flautist al Filarmonicii „George Enescu“ din Bucureşti, profesor de flaut la Universitatea de muzică din Bucureşti.

                    Secretariatul artistic: Pavel Ionescu Ambrosie – România, manager al Filarmonicii „Mihail Jora“ , Bacău; prof. Simona Baicu – România, Colegiul Naţional de artă „George Apostu“ Bacău.

                    Au participat, elevi, studenți, tineri interpreți din Bacău, București, Iași, Roma (Italia), Sibiu, Cluj-Napoca, Ploiești, Mondovi (Italia), Lausane (Elveția), Puglia (Italia).

                    Din cauza interdicțiilor cauzate de pandemia cu coronavirus, din întreaga lume, jurizarea s-a făcut după un procedeu tehnic destul de complicat, cunoscut din timp de toți concurenții, astfel că fiecare a pornit cu șanse egale.

                    „Concursul din acest an s-a desfășurat în condiții de excepție, însă avem bucuria că s-a finalizat cu bine. El crește și se dezvoltă de la o ediție la alta și va deveni foarte important pentru tinerii interpreți din întreaga lume, așa cum merită personalitatea unui artist ca Dorel Baicu, unul din flautiștii cu care România s-a făcut cunoscută în lumea artistică internațională.”

                    Pavel Ionescu Ambrosie, manager al Filarmonicii „Mihail Jora” Bacău

                    Juriul, în unanimitate, a decis să acorde „Premiul Dorel Baicu 2020”, flautistului italian Alberto Navarra, câștigător al unei burse de studiu în valoare de 1.500 euro și a unui concert în calitate de solist cu orchestra Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, care va fi stabilit în viitoarea stagiune concertistică 2020/2021. Fiind de valori apropiate, concurenții de pe locurile 2,3,4 (Georgiana Mihăilă, Ioana Bălașa – România și Cludio Comito – Italia) vor beneficia de un recital/concert în stagiunea 2020/2021.

                    Alte isprăvi de-ale lui Dionisie

                    de
                    Răzvan Bibire
                    -

                    * Vine Dionisie:
                    – Ba, îl mai știi pe polițaiul ăla cu care te-ai contrazis acu’ ceva vreme?
                    – Da, ce-i cu el?
                    – E în spital.
                    – A avut vreun accident?
                    – Nu, bă. A avut o idee. Să meargă toți de la secție să îngenuncheze în fața romilor și să-și ceară iertare, ca-n America.
                    – Și?!
                    – Și de aici discuții…

                    * Dionisie citește din Cartea Apocalipsei: „Și a făcut ca toți, mici și mari, bogați și săraci, slobozi și robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, și nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta”. Pe urmă îmi zice: Știi, multă vreme s-a speculat că semnul acela prevestit în Apocalipsa lui Ioan ar fi cardul sau cip-ul implantat sub piele. Nu, bre, era vorba de mască. Că fără mască nu poți cumpără nimic în ziua de azi. Nu ai mască, nu intri în magazin, în benzinărie, în chioșcul de la colț. Și, vorba cuiva, fără mască nu poți nici intra în farmacie să-ți iei mască.

                    * Ducându-se vestea că Dionisie ar fi foarte înțelept și știe a explica problemele încurcate ale politicii, veni la el, să-i ceară sfatul, delegația unui important partid politic.
                    – Deci, am dori să știm cum să procedăm pentru că, iată, trebuie să dăm 2% din PIB pe armele americanilor și alți 2% pe contribuția la bugetul Uniunii Europene.
                    – Și de ce vă deranjează că trebuie să plătiți banii ăștia?, vru să știe Dionisie.
                    – Păi, armele alea sunt bune de aruncat la fier vechi iar cu bugetul UE era vorba că, până ne ridicăm și noi cât de cât la nivelul lor, plătim mai puțin și încasăm mai mult, ca să avem finanțare pentru dezvoltare.
                    Gândindu-se puțin, Dionisie zise:
                    – Când a fost întrebat de farisei dacă să plătească sau nu taxele cerute de romani, Isus a zis: „Dați Cezarului ce e al Cezarului”. Dar asta nu l-a împiedicat, mai apoi, să alunge cu biciul zarafii de la Templu…
                    Oamenii ceia se încruntară, nepricepând nimica.
                    – Cum, dară, trebuie să deslușim vorbele acestea?, întrebară ei.
                    Iară Dionisie îi lămuri:
                    – Purtați întâi luptele în care puteți învinge. După aceea, ori dușmanul se va speria și vă va propune pace, ori vestea victoriilor va aduce șuvoaie de luptători în tabăra voastră, sporindu-va șansele de izbândă…

                    * Vine Dionisie cu o moacă serioasă:
                    – Ba, știi ce trebuie să facă polițaii din SUA ca să oprească jafurile?
                    – Ce?
                    – Să pună imnul la difuzoarele mașinilor de poliție.
                    – Imnul SUA?
                    – Nu, bă, imnul României!

                    Sorin Trofin: „Penalty-ul cu Rapid și «barajul» cu Farul, polii carierei mele”

                    de
                    Dan Sion
                    -

                    Și-a pus ghetele în cui în 2019. La 43 de ani: „Mai puteam juca, dar am considerat că a venit vremea să las locul copiilor”. Iar cuiul l-a bătut chiar în vestiarul în care a încălțat pentru prima oară ghetele de fotbal. În vestiarul Moineștiului: „Într-adevăr, aici am început, aici am pus punct. Deși, la drept vorbind, retragerea mi-am făcut-o încă de la 32 de ani, din cauza unei pubalgii. Mă refer la retragerea în fotbalul de performanță”. În fotbalul de performanță, Sorin Trofin a jucat 174 de meciuri pentru FCM Bacău. Deloc rău pentru cineva care refuzase, inițial, să îmbrace tricoul „galben-albaștrilor”. „E o poveste pe care nu o știu mulți. La 14 ani, am fost respins la examenul de admitere la Liceul Sportiv din Bacău. Atunci, mi-am zis că nu voi juca niciodată la Bacău”, rememorează „Chelul”, așa cum este strigat Trofin de apropiați. Și totuși…

                    -Și totuși, Chelule, în toamna lui 1997, ai ajuns la FCM Bacău, împreună cu un alt jucător al Petrolului Moinești, Cristi Axinte. Cine te-a convins?

                    -Cel mai mult a stat cu gura pe mine nea Ghiță Poenaru, pe care-l aveam ca antrenor la Moinești și pe care aveam să-l regăsesc ca antrenor la Bacău, după nici doi ani. Lui nea Ghiță îi datorez enorm: „Lasă orgoliile, Sorine, viitorul tău e în A, la FCM Bacău”. Tata, Dumnezeu să-l ierte, insista și el așa că până la urmă, am luat drumul Bacăului. Și nu mi-a părut deloc rău! Țin minte că ultimul meci jucat pentru Petrolul Moinești a fost împotriva Rocarului. Moței era suspendat, iar eu am fost căpitan de echipă. Am bătut, am dat și gol. Președintele FCM-ului, Gheorghe Chivorchian era în tribună. După meci, am semnat, iar luni eram la Bacău.

                    -Și sâmbăta următoare debutai în A, chiar în Giulești, contra Rapidului antrenat de Mircea Lucescu și avându-l ca adversar direct pe Dănuț Lupu. Frumos salt.

                    -Până la meciul cu Rapidul țin minte că am jucat miercuri în Cupă, cu Metrom Brașov. Am bătut, iar eu am dat gol cu stângul de la 20 metri. Ăla a fost debutul meu la FCM. Imediat după joc ni s-a dat și prima de victorie, chiar în vestiar. Apropo de vestiar, la FCM Bacău am găsit un grup extraordinar, atât în plan fotbalistic, cât și în plan uman. Cât privește debutul în A, nu cred că putea exista decor mai potrivit decât vacarmul Giuleștiului.

                    -Deși n-aveai decât 21 de ani, deși te aflai la debut și deși jucai în Giulești, nu te-ai pierdut cu firea.

                    -M-am descurcat în fața lui Lupu, dovadă că eu și cu el am primit cele mai mari note în Pro Sport. Am ziarul acasă. Antrenor la noi era Mihail Marian. „Dacă e nevoie, te ții după Lupu și la toaletă”, mi-a spus. Din păcate, echipa a pierdut cu 2-1. Era pe 9 noiembrie 1997, de Sfinții Mihail și Gavril, iar noi aveam doar opt puncte în clasament. La două zile distanță, echipa a fost preluată de Florin Halagian, Dumnezeu să-l ierte!

                    -Un antrenor care te-a adoptat imediat, deși nu se „topea” după tineri.

                    -La început, am jucat în locul lui Pavel, care era suspendat. Jucând constant bine, l-am convins pe nea Florin, care ne-a găsit loc la amândoi în echipă. Am evoluat neântrerupt ca titular un an și jumătate, până m-a accidentat Botan de la Iași. Erau vremuri în care dacă nu erai fotbalist, n-aveai ce căuta în prima ligă. Îmi aduc aminte că atunci când jucam cu Steaua, dădeam peste Rotariu, când ne confruntam cu Piteștiul, mă trezeam ca adversar direct cu Mutu, iar când o întâlneam pe Dinamo îl aveam în față pe Lupescu. Plus Lupu de la Rapid, Luțu, Trică și Ganea de la Craiova. Adevărul este că și Bacăul avea echipă, nu glumă. Atunci, cu Hala, am terminat pe locul 10, iar anul următor am urcat pe 5, ratând de puțin prezența în finala Cupei României.

                    -Ai avut vreun conflict cu Halagian?

                    -Cu Hala nici nu puteai să ai, că la el totul era monolog, nu aveai posibilitatea să deschizi gura. De altfel, eu nu am avut conflicte cu niciun antrenor. Singurul cu care pot spune că nu m-am înțeles a fost Ilie Dumitrescu. Cu el, totul s-a rezumat la o discuție de un minut jumătate, la Millenium. El mi-a spus că dorește să mă reactiveze, eu, într-o formă mai mucalită, i-am răspuns „Dar ce, sunt rachetă, ca să fiu reactivat?”, iar el a considerat că-l iau la mișto. Atât.

                    -Revenind la primul an cu Hala, atunci ați luat Cupa Ligii, îți amintești?

                    -Cum, Doamne, să uit? A fost primul meu trofeu. Am câștigat în finală cu 3-2 contra Clujului, pe Rocar. Doi ani mai târziu, am ajuns din nou în finală, pe care am pierdut-o însă la penalty-uri, contra Bistriței.

                    -Tu, însă, nu ai jucat.

                    -Păi mie nu mi-a plăcut să joc finale pierdute! Lăsând gluma la o parte, mă aflam cu lotul divizionar în America, alături Bogdan, Petcu și Vlăduț Munteanu, toți patru de la FCM. Revenind la primul an cu Halagian, nu pot trece peste cel mai important moment al carierei mele: meciul de campionat cu Rapidul, din retur, de la Bacău.

                    -Mai important decât cel cu Galatasaray?

                    -Ca notorietate, e Galata. Ca importanță, rămâne jocul cu Rapidul din aprilie 98. Giuleștenii se aflau în luptă directă pentru titlu cu Steaua, noi veneam după o victorie la Craiova, care ne asigura în mare parte salvarea. Înainte de orice partidă, nea Florin Halagian avea obiceiul să întrebe cine își asumă responsabilitatea executării unui penalty în cazul în care vom beneficia de o astfel de lovitură. Deși în vestiar erau nume grele ca Scânteie, Popovici sau Pavel, eu am ridicat mâna. Hala s-a cam schimbat la față, dar nu m-a descurajat: „Bine, tată, dacă te încumeți, bați tu”. Eu, la Moinești, nu ratasem niciun penalty, așa că aveam încredere în mine. Cu Rapidul am avut penalty, eu l-am transformat și am câștigat cu 1-0. Bucurie imensă.

                    -Mai ales că ați avut și o primă pe măsură. Cât?

                    -2000 de dolari! Bani mulți, nu-i vorbă, bani importanți, dar ceea ce prima era orgoliul fotbalistic. Nu-i puțin lucru să bați o echipă antrenată de Lucescu și care-i are în teren pe Rednic, Sabău, Lupu și așa mai departe. Acum, în fotbal, se învârt mulți bani, dar asta nu-i face pe unii să devină mai fotbaliști. Iar reciproca e valabilă. Uite, Artenie, ca să dau un exemplu din anii 80, nu câștiga nici a suta parte din cât se poate câștiga azi, dar asta nu-l împiedica să fie un fundaș extraordinar.

                    -Apropo de contracte, cum erau negocierile cu Chivorchian?

                    -Erau singurele momente în care existau contre. Deh, ca la orice negociere. Am avut însă o relație foarte bună cu dânsul.

                    -Și Seche?

                    -Un om de nota 10, Dumnezeu să-l odihnească în pace! Se aprindea ușor la înfrângeri, dar iubea fotbalul și fotbaliștii. De un nou Sechelariu ar avea nevoie Bacăul astăzi… Când trec pe lângă stadion, plânge sufletul în mine! Îmi aduc aminte și azi cum arăta stadionul la „barajul” cu Farul Constanța, în 2001. Când am ieșit la încălzire am rămas cu gura căscată: erau 30.000 pe stadion și încă vreo 10.000 în jurul stadionului. Bacăul a avut întotdeauna un public fantastic! Revăd și acum pe youtube faze din „barajul” cu Farul: ocaziile noastre, acel moment antologic cu Bolfă încălzindu-se în spatele porții și pătrunzând pe teren să incomodeze un atacant al Farului, penalty-urile… Pierderea acelui meci a fost cea mai mare dezamăgire a carierei mele. Penalty-ul transformat împotriva Rapidului și pierderea „barajului” cu Farul sunt polii carierei mele. Meciul ăla cu Farul mă bântuie și acum.

                    -Asta cu toate că arbitrajul a fost vădit pro-FCM, recunoști?

                    -Posibil. S-a vorbit că s-a dat ușor penalty la Bădoi. Eu spun că mai bine nu ne dădea penalty. Rămânea 1-0 și noi am fi fost mai concrentrați. Așa, a apărut o relaxare care ne-a costat. Bun, într-un fel, acel eșec a însemnat și o cotitură favorabilă pentru FCM Bacău, chiar dacă, pe moment, Sechelariu luase foc în vestiar, dând cu noi de pământ. După zece zile, însă, Seche cumpăra locul în A de la Baia Mare, pe „Municipal” se aprindea nocturna, nouă ni se măreau contractele, veneau Rednic, Iftodi, Pitu…

                    -Chiar, care a fost coechipierul care te-a impresionat cel mai mult la FCM?

                    -Narcis Răducan. Un mingicar extraordinar. Îi spuneam: „Narcis, cât mingea e la tine, eu mă pot odihni liniștit. Știu sigur că nu o poți pierde”. Narcis m-a impresionat și prin seriozitatea sa în pregătire. Făcea sute de abdomene, mai ales că el fusese chinuit în mai multe rânduri de pubalgie. Când am avut și eu probleme cu pubalgia, i-am zis: „Nu voi reuși niciodată să fac atâtea abdomene ca tine”. Asta până am ajuns la Mioveni, unde am dat peste Florin Marin. Într-un cantonament, la Bușteni, am slăbit opt kilograme, de nu m-a recunoscut nevastă-mea.

                    -O ultimă întrebare: de ce nu ai ajuns la Dinamo, la începutul anilor 2000?

                    -Fiind jucător aflat în circuitul echipei naționale, Bacăul fixase pentru mine prețul de un milion de dolari, iar Dinamo s-a orientat spre Vali Năstase, care costa doar 400.000.

                     

                    „Sunt mâhnit pentru că unii nu știu ce înseamnă solidaritatea și au încercat să profite electoral de această pandemie”

                      de
                      Deșteptarea
                      -

                      Domnule prefect, ne apropiem de data de 15 iunie, când ne așteptăm la eliminarea altor măsuri restrictive, la o relaxare și mai mare. Putem face o scurtă radiografie a acestei perioade de pandemie?

                      A fost dificil pentru toți, a trebuit să ne schimbăm rapid modul de viață. Ne-am confruntat cu o situație nemaiîntâlnită, amplificată de statisticile din Vestul Europei care anunțau mii de decese pe zi. Așa încât a trebuit să luăm măsuri rapide, ferme, tocmai pentru a limita proporțiile unui posibil dezastru. Au fost și acele prime zile în care, chiar dacă panica nu a pus stăpânire în totalitate peste județ, au existat cazuri în care magazinele au fost golite rapid, oamenii și-au făcut provizii, au început să circule tot felul de știri false. N-au fost multe opțiuni: ne-am organizat rapid, ca să gestionăm situația și să ținem lucrurile sub control.

                      Au existat particularități pentru județul Bacău?

                      Ca o particularitate, nu doar pentru județul Bacău, ci pentru întreaga țară, vă reamintesc de numărul mare de băcăuani, circa 22.042, care s-au întors acasă din Vestul Europei. Pentru toți aceștia a fost nevoie să găsim rapid spații de carantinare, în mai multe puncte ale județului, tocmai pentru a limita deplasările. A fost și perioada în care unii au înțeles că trebuie să stea în izolare, alții au fost mai vocali, dar am trecut cu bine și peste asta. Au urmat apoi măsurile generate de starea de urgență, cu izolarea la domiciliu, cu limitarea deplasărilor, iar aici, din nou, tot ca o particularitate, în județul Bacău am înregistrat puține cazuri de oameni care au încălcat aceste reguli, semn că s-a înțeles că toate acele măsuri impuse au fost luate pentru siguranța fiecăruia dintre noi. Profit de acest prilej pentru a le mulțumi băcăuanilor pentru înțelegere, răbdare, solidaritate.

                      „Solidaritatea este un pic mai mult decât sentimentul care îi determină pe oameni să dea o mână de ajutor semenilor”

                      Ce înseamnă solidaritate, domnule prefect?

                      Din punctul meu de vedere, este mai mult decât ceea ce-i determină pe oameni să se ajute reciproc. Este o stare de spirit, care cred că se capătă și prin educația de acasă și de la școală. Și poate fi și o formă de înțelepciune și de respect față de semeni. Iar când spun asta, mă gândesc inclusiv la comunitățile în care lucrurile funcționează bine, pentru că există solidaritate între oamenii din comunitate, între autorități și mediul de afaceri, între autorități și școală, între oamenii din administrație, care sunt solidari în jurul unor idei, a unor situații, a unor proiecte comune.

                      Ați simțit solidaritate în județul Bacău?

                      Ooo, desigur. De la toate acele mesaje de încurajare pentru medici, pentru personalul de pe ambulanțe, pentru cei de la ISU, până la voluntarii care au venit la Instituţia Prefectului, gata să dea o mână de ajutor. Am simțit solidaritate din partea agenților economici, care au donat alimente și sume de bani pentru dotarea spitalelor sau și-au schimbat liniile de producție și au confecționat măști, combinezoane, tuneluri pentru dezinfecție etc. Da, am simțit o solidaritate aparte în această perioadă.

                      Domnule prefect, sunteți reprezentatul Guvernului în teritoriu și chiar dacă nu faceți politică, totuși, deciziile sunt politice, luate de membrii partidelor politice. Din acest punct de vedere, putem vorbi de solidaritate?

                      Mă tem că nu, mă tem că, spre deosebire de Ardeal, în Moldova a existat o lipsă de solidaritate care a făcut ca marile proiecte să stagneze în ultimii 30 de ani. Nu este întâmplător că astăzi ieșim în stradă și spunem că vrem autostradă, în timp ce ardelenii circulă de la Sibiu la Nădlac sau la Arad, pe autostradă. În Moldova s-au preferat culoarele individuale, nu cauzele comune, așa cum s-a întâmplat la Cluj, și vedem unde se află astăzi Clujul, iar ceea ce s-a întâmplat în perioada pandemiei a fost mai mult decât definitoriu. Nu mi-am imaginat vreodată că un partid, al cărui nume prefer să nu-l dau, pentru a nu fi acuzat că fac politică, iar rolul meu este de arbitru, poate avea atâta încrâncenare, atâta ură, că nu poate exista colaborare între prefect, președintele de consiliu județean, primarul municipiului reședință de județ. Colaborare pentru ce? Pentru o cauză comună, pentru decizii care făceau diferența între viață și moarte. Din acest punct de vedere, sunt mâhnit pentru că unii nu știu ce înseamnă solidaritate și au încercat să profite electoral din această epidemie.

                      „Mă duc pe șantierele din județ, dar nu ca să fac poze, ci să dau o mână de ajutor”

                      Am văzut printre preocupările dumneavoastră, că sunteți interesat și de marile proiecte de investiții ale orașului, ale județului Bacău. Ați vorbit totuși destul de puțin despre aceste preocupări.

                      Epidemia de coronavirus nu poate bloca proiectele de dezvoltare. Viața merge înainte, iar comunitatea trebuie să prospere. De aceea, am fost mereu prezent pe marile șantiere, cum sunt Șoseaua de centură, Spitalul Municipal, în primăriile din județ, indiferent că sunt conduse de primari aflați la putere sau în opoziție. Rolul meu, ca prefect, este să monitorizez și să încerc să deblochez toate acele situații care pot îngreuna derularea acestor proiecte, să caut rapid soluțiile la Guvern, pentru ca lucrurile să meargă înainte. Aceste obiective nu sunt ale mele, sau ale cuiva anume. Vedeți dumneavoastră, sunt diferențe de abordare esențiale. La inaugurarea etajelor 4 și 5 ale Spitalului Municipal, după patru ani în care nu s-a făcut nimic, am văzut o întreagă armată de oameni, culmea, principalii vinovați pentru că la spital nu s-a lucrat, cum se îngrămădeau efectiv să facă fotografii. Despre Șoseaua de centură, aceeași oameni spun că este în ADN-lor. Ridicol! În ADN-ul oricărui om politic ar trebui să fie responsabilitatea, dorința de a face bine, bunele intenții. Restul, sunt trucuri menite să păcălească. Și da, cât voi fi prefect, voi merge pe șantiere și voi da o mână de ajutor dacă va fi nevoie. Și nu am să fac fotografii de fiecare dată, important este să mergem înainte, să dezvoltăm Bacăul.

                      Și o ultimă întrebare. Ați avut sprijin de la Guvern atunci când l-ați cerut?

                      Indiscutabil, da. Am avut în permanență o linie deschisă cu ministrul Sănătății, domnul Nelu Tătaru, cu secretarul de stat Raed Arafat, oameni care au luat deciziile corecte pentru Bacău, atunci când le-am solicitat. Vă reamintesc faptul că astăzi avem trei laboratoare de testare RT – PCR, dintre care unul este privat, și a fost nevoie de aprobări rapide ca celelalte două laboratoare, cel de la Spitalul Județean de Urgență din Bacău și de la Spitalul din Onești, plătite de Ministerul Sănătății, să funcționeze. Același minister care va plăti, din fonduri europene, și lucrările de amenajare ale etajelor 4 și 5 de la Spitalul Municipal. Am primit echipamente de protecție când am avut nevoie, avem și un spital militar de campanie la Baza Letea, spital care poate deveni operațional în câteva zile, dacă situația o va impune. Stimulentele pentru personalul medical au fost decontate imediat ce managerii unităților medicale au întocmit listele corect. Pentru asta, cred că un merit îl au și oamenii alături de care am făcut echipă: doamna dr. Mihaela Arim, directorul D.S.P. Bacău, domnul colonel Ovidiu Cărăşel de la I.S.U., domnul chestor Vasile Oprişan, de la I.P.J., domnul colonel Adrian Luca de la Inspectoratul Județean de Jandarmi şi domnul colonel Ioan Sandu de la Gruparea Mobilă de Jandarmi.

                       

                      1...1.8301.8311.832...5.789Pagina 1.831 din 5.789

                      		 ziare & stiri
                      © Deșteptarea - unicul ziar tipărit din Bacău, neîntrerupt, de 36 de ani.