În poveștile din îndepărtata copilărie, Zmeul-zmeilor arunca buzduganul hăăt-departe, dărâmând totul în jur. În poveștile din actuala pandemie, CSM-eul peste CSMei, Adrian Gavriliu își ține aproape pixul, punând pe hârtie tot felul de variante menite să recompună, în limite normale, activitatea clubului pe care-l conduce, CSM Bacău. „Pandemia declanșată de noul Coronavirus a afectat din plin- logistic, financiar și competițional- CSM Bacău. Cu răbdare, înțelegere și bună-voință, am convingerea că vom reveni pe o linie a normalității. Și – de ce nu?- că vom ieși mai puterici din această încercare”, spune Adi Gavriliu, protagonistul din această săptămână a rubricii noastre”.
Data și locul nașterii: 20 februarie 1979, Constanța.
Stare civilă: căsătorit cu Monica, un fiu, Rareș, care va împlini în această vară 12 ani. „Fluturașul”, așa cum este alintat de tatăl său, Rareș nu stă nici el departe de sport, practicând handbalul.
Principala realizare profesională: „Ca antrenor, cele două medalii cucerite la Europenele de juniori de sărituri în apă cu Alin Ronțu și finala de Seniori de la Berlin, alături de Cătălin Cozma. Ca director al CSM Bacău, vreau să amintesc la capitolul realizări transferul unor sportivi de mare calibru precum Daniel Martin, Alex Soare și Mircea Croitoru, promovarea și menținerea în Liga Zimbrilor cu CSM Bacău, care, anul acesta, a reușit și accederea în Final Four-ul Cupei României, promovarea echipei de fotbal în eșalonul al treilea și dezvoltarea clubului atât ca număr de secții, cât și ca număr de copii băcăuani legitimați”.
Principalul regret profesional: „Regretele majore vizează nerealizarea a două transferuri. Este vorba de campionul mondial de cliff-diving Constantin Popovici, care ar fi dat o notă de spectaculozitate și de exotism clubului nostru și de atleta Georgiana Aniței care, din fericire, a rămas legată de Bacău prin apartenența la SCM”.
Sportivul preferat: „Usain Bolt, fără doar și poate. Și, dacă-mi este permis, voi mai alege unul, de data aceasta din natație: Michael Phelps, la rândul său un fenomen”.

Hobby: „Un hobby mai nou: politica. Unul ceva mai vechi: blogging-ul”.
Mâncarea preferată: „Fructele de mare. Și mâncărurile tradițional românești pe care îmi place să le gătesc atunci când timpul îmi permite: fac ciorbe de tot felul, sărmăluțe…”.
Muzica preferată: „Muzica anilor 80, pe care, în opinia mea, o poți asculta în orice stare sufletească te-ai afla”.
Actori favoriți: „ Horațiu Mălăele. În <Dineu cu proști>”, în care apare alături de Caramitru, Mălăele e formidabil. De departe, actorul meu preferat”. Pasiunea pentru Mălăele este certificată și de un alt aspect. Astfel, pe vremea când era activ, blog-ul lui Adi Gavriliu avea ca motto o maximă aparținând lui Mălăele: „M-am născut în România ca să fiu mai aproape de mama mea”.
Nu poate trăi fără…: „fiul meu, Rareș”.
Vacanța perfectă: „alături de familie, fără o dată precisă în care ar trebui să mă întorc, fără grija banilor și, neapărat, în Queenstown din Noua Zeelandă, orașul cu cele mai multe posibilități de a te distra pe metru pătrat”.
Oraș de suflet: „Bacăul, normal. Iar un al doilea oraș care mi-a intrat în suflet este Christchurch, tot în Noua Zeelandă, ca și Queenstown. Am stat trei luni în Christchurch și pot să spun că m-a cucerit cu liniștea, parcurile, plajele, mentalitatea locuitorilor, lipsa de poluare, curățenia și temperatura sa”.
Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Înainte de toate, telefonul; sunt dependent de rețelele de socializare. Apoi, un cuțit și, în cele din urmă, o cutie cu fiole de Sargenor” .
Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Sănătate pentru mine și familia mea, să am capacitatea de a lua în viață cele mai înțelepte decizii și un miliard de euro pe care să-l folosesc integral pentru a ajuta oamenii săraci și câinii fără stăpân”.
Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Horațiu Mălăele”.
O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar fi dispus să o facă: „Am făcut mai multe nebunii la viața mea, dar, ca să glumim puțin, două mi se par semnificative. Ambele au același nivel de adrenalină. Prima: în Noua Zeelandă, făcând bungee-jumping, am sărit de la 42 de metri cu capul în jos într-un râu. A doua: acum ceva vreme m-am certat cu primarul Bacăului. Repet, ambele nebunii îți oferă aceeași senzație de hău, cu precizarea că, în a doua situație, nu am avut parte de o centură de siguranță!”.
Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Cât de ușor poți pierde totul și cât de important este să fii sănătos și în siguranță, alături de familie și de toți cei dragi ție. Și cred că această pandemie ne-a mai învățat ceva pe toți: că nu are niciun rost să trăiești în dușmănie și în neînțelegeri”.
Ascultă sau spune bancuri? „Mai mult ascult decât spun. Dar, deși nu e banc, aș relata o întîmplare adevărată, care m-a amuzat teribil când am auzit-o. Așadar, fostul fotbalist al Stelei, Bănel Nicoliță a mers împreună cu colegii săi la teatru, unde, după spectacol, s-a întâlnit cu actorul George Mihăiță. Acesta l-a salutat pe Bănel: „Ooo, hai noroc, Bănele, eu sunt Mihăiță”. La care, Bănel, i-a spus: „Să trăiți, nea Mihai! Că eu vă respect, și nu-mi permit să vă zic Mihăiță”.
Cum se vede la 70 de ani: „Fiind în continuare foarte bun prieten cu fiul meu, Rareș, înconjurat de nepoți, mult mai înțelept decât acum și la fel de activ ca și acum”.