marți, 23 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 1721

Ziua Armatei, 25 octombrie. Când oamenii nu mai vor să fie ținte

    1983, „Pieptul de oraș”

    Haina militară, de la ținuta de gală și disciplina cazonă, până la jertfa celui care o poartă în tranșee, impune respect. De la militarul de carieră, școlit și instruit să comande, până la ultimul recrut care a depus jurământul de credință, pentru apărarea patriei, chiar și cu prețul vieții. Respectul uniformei s-a impus de-a lungul istoriei, drept dovadă de mândrie, vitejie și curaj, pentru cel ce o purta. O istorie rescrisă însă pentru fiecare generație.

    Fotbaliștii au mai mult succes astăzi decât bărbații în uniformă, vânați de domnișoare în urmă cu 30 de ani. Cariera militară presupune seriozitate! Rigoare! Mult mai mult decât pe durata unui cantonament sportiv, unde indisciplina se penalizează cu o amendă. Drepți! Pe loc repaos! Ordonați! Să trăiți, am înțeles! Executarea! Ordinele nu se discută. Marile războaie au început din orgolii politice sau religioase. Să iertăm când cosițele și-au vârât și ele coada. Elena din Troia sau Cleopatra din Egipt au îngenunchiat mii de viteji.

    Cătănia sau luatul cu arcanul. Armata obligatorie

    Turcii luau robi copiii din teritoriile țărilor cucerite, pe care apoi îi „educau” să devină soldați de elită ai Imperiului Otoman. Cu principii nou înrădăcinate, își dădeau viața pe nimic, pentru a apăra Gloria sultanului. Care o fi fost el. În schimb, orice personaj cu stare și ceva poziție socială avea nevoie de „bodyguard”-zii lui.

    1967: Depunere coroane la monumentul ostașilor sovietici, Cimitirul Central

    O gardă de corp bine plătită și de încredere, care să-i apere viața. Că se numeau Arnăuți, Panduri, Răzeși, Gardă elvețiană sau Legiune de Onoare, când interesul patriei o impunea, făceau front comun în fața nepoftiților. La nivel de stat suveran era nevoie însă de o armată permanentă, alcătuită din cetățenii țării, instruiți și încartiruiți în zone strategice, pentru o mai mare perioadă de timp. Să poată interveni rapid la orice alarmă.

    Amatori contra mercenari

    Câți comandanți, care și-au plătit din averi gradele, cu ceva educație dar fără pic de strategie, nu au oferit drept carne de tun inamicului, uniforme nu soldați? Oameni luați de la plug, care nici măcar nu știau pentru ce luptă, conduși de unii mai răsăriți dintre ei, făcuți gradați la apelul bocancilor. Strategiile lor greșite, ca militari de carieră, sunt date ca exemplu în școlile militare, „că așa nu!” Pentru că războiul se purta cu demnitate și soldații „disciplinați” erau plini de adrenalină și alcool. Curaj răsplătit, pentru cei betegi rămași în viață, cu decorații având valoare simbolică astăzi, și pentru colecționari. S-au jucat cu viața lor, la un trabuc, ceai, cafea sau votcă, la masa tratativelor, șefi de state. Și-au dat mâna. Și-au aruncat mănușa și lumea a intrat în haos. A fost un mic pas de la arcuri și săgeți, până la mășile de gaze și bombele atomice. Degeaba fumau indienii pipa păcii și îngropau, păcăliți, securea războiului.

    1968: Parada militară, armata și gărzile patriotice mobilizate după invadarea Cehoslovaciei

    Armata disciplinată este o forță! Soldat! Pieptul de oraș, la atac înainte! Să plângă mama lor, nu a ta! În a doua conflagrație care a învrăjbit națiile, am tras cu pușca. Dimineața spre Est, noaptea spre Vest. Ostași, de bună credință, au devenit din eroi, dușmani ai poporului. Prizonieri prin lagăre, fie fasciste, fie comuniste.

    N-ai făcut armata, nu-mi pupi fata!

    2004: Hai liberare…la încorporare. Serviciul militar nu mai este obligatoriu de la 1 ianuarie 2007

    Jale mare la centrele de recrutare. Mame care apelau la cunoștințe, să le mai amâne băiatul de la încorporare. Că este prea fraged. Justificări cu adeverințe false de studii sau medicale. Mulți aveau deodată platfus sau deveneau întreținători de famile. Rar ținea vrăjeala. Așa că baza devenea valiza. Pleacă tată și ai grijă de ea! Din lemn, rezistentă, să poți ședea pe ea în tren, pe culoarul vagonului supraaglomerat. Ținea loc de masă, dar și de o șeptică când schimbai garnitura. Strategia încorporării consta tocmai în a trimite tinerii la o unitate militară cât mai îndepărtată de confortul de acasă. Nașul nici nu-ți mai verifica actele. Te consola cu o țigară. Dacă îi spuneai că nu fumezi, zâmbea. Ai s-o faci! Țigările în armată erau marfă de schimb.

    1970: orchestra armatei
    1970. Orchestra Armatei

    Cultul eroilor

    Col. Corneliu Chirieș în 1985

    „Ce știți voi? Sunteți tineri! Nu ați făcut războiul!” Era locotenent colonel când l-am cunoscut pe Corneliu Chirieș, în 1985. Nu întâlnisem pe nimeni până atunci care să vorbească despre haina militară cu atât respect. Și am făcut armata la Garda Națională, de care fugeau toți.

    Preda cursuri de istorie la Școala de ghizi. S-a născut în Bacău, în 1928 și ne-a părăsit în 2009. După absovirea Școlii Militare, în 1957, Corneliu Chirieș a fost detașat la Garnizoana Bacău, la Centrul de Instrucție Echipaje Tancuri și Autotunuri, unde a fost numit șef de Stat Major. Profesor și publicist de istorie militară, a fost unul dintre cei care au pus bazele învățământului militar băcăuan, ca lector la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă nr. 2 din Bacău. Știa să răspundă, mai pe șoptite, și întrebărilor incomode. Pentru generația „decrețeilor”, istoria reală a rămas interzisă.

    1983: Defilare trei generații

    Trunchiată și cu pagini lipsă, în cărțile studiate la școală. Știam doar de Greva muncitorilor din 1933, Vasile Roaită cu sirena, 23 august victorios și RPR transformat în RSR, când a fost ales Nicolae Ceaușescu. Despre invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia și mobilizarea decretată, vorbeau părinții în șoaptă. Mult mai interesante erau poveștile bunicilor, care au rezistat și războiului, și foametei din 1946-‘47, naționalizării și colectivizării forțate. După 1990, colonelul în rezervă Corneliu Chirieș s-a dedicat scoaterii la lumină a adevărului, îngropat odată cu eroii veterani de război.

    2006: armata altfel

    A cercetat fiecare cimitir din Bacău și județele învecinate, unde afla că le sunt mormintele, uitate în paragină, publicând mai multe monografii. A fost președintele Asociației băcăuane Cultului Eroilor, pe care a reînființat-o în anul 1991.Oameni dedicați, asemeni lui, au înființat Asociația Națională a Veteranilor de Război, M.Ap.N , Oficiul Național „Cultul Eroilor ”. Li s-a alăturat apoi, Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria”. Prin activitățile desfășurate, membrii acestora militează pentru a nu ne uita trecutul și a nu repeta greșelile făcute.

    Hai liberare!!!

    Războiul rece a accentuat cursa înarmărilor. Tinerii uteciști învățau, în tabere școlare, să tragă cu pușca cu aer comprimat. Studentele făceau și ele, în uniforme, instrucție militară. Rezerviștii intrau în gărzile patriotice. Intrarea României în structurile NATO a impus îndeplinirea unor condiții obligatorii. Prima dintre ele, crearea unei armate de profesioniști. Militari angajați sub contract, cu sarcini și specializări clare. S-a renunțat la încorporarea obligatorie. Unitățile de elită ne reprezintă cu onoare țara, conform obligațiilor asumate, în locuri unde niciun militar român, nu credea în urmă cu 30 de ani că vom ajunge. În memoria tuturor celor care s-au jertfit pentru întregirea și apărarea suveranității statului Român, un pios omagiu, și flori.

    Aeroportul Bacău. Vine tata din misiune

    Istoric

    Bazele moderne ale armatei române au fost puse de către Domnitorul Alexandru – Ioan Cuza, după Unirea principatelor Moldova și Muntenia. Prin Înaltul Ordin de Zi, nr. 83, din data de 12/24 noiembrie 1885, s-a înființat Statul Major General al Armatei Române. Anul acesta sărbătorim această zi, în contextul aniversării celor 102 ani de la Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Să nu uităm să omagiem jertfele și eroismul ostașilor noștri, în luptele purtate în 1917, la Oituz, Mărăști, Mărășești, Soveja, Adjud. În ziua de 25 octombrie 1944, au fost puse la locul lor bornele de hotar, pe graniţa de nord-vest a Transilvaniei.

    Cimitirul Eroilor de pe Str. Constanței, 2007

    Prin Decretul nr. 381, din 1 octombrie 1959, Guvernul României a stabilit data de 25 octombrie, ca zi de sărbătoare pentru Armata României, onorată și cinstită de poporul român. An de an, și în Bacău această zi este marcată prin ceremoniale militare și religioase de depuneri de coroane, jerbe și buchete de flori la Cimitirul Eroilor, de pe strada Constanței, și la Monumentul Eroilor Neamului din Cimitirul Central.

    Defilare Generația de aur, 1983
    Muzeul militar
    1986
    Parașutiști, 2018
    Porți deschise
    Ziua Armatei în Parcul Libertății, 1970

     

    S-a redeschis bariera de la Gherăiești. Traficul a revenit la normal pe această rută

      Se circulă normal pe DN 15, Bacău- Hemeiuș, Buhuși, spre și dinspre Piatra Neamț. Lucrările din dreptul barierei de la Gherăiești s-au finalizat, iar de ieri tronsonul de drum a fost redat traficului.

      Din 19 octombrie, circulaţia rutieră pe DN 15 a fost închisă, pentru realizarea unor lucrări de reparaţii la magistrala 500 Ploieşti-Vicşani, între staţiile CF Bacău-Iteşti, judeţul Bacău, la kilometrul feroviar 368+673 de metri, la trecerea la nivel cu calea ferată situată pe DN 15, intrare în municipiul Bacău. În tot acest timp, traficul rutier între Bacău şi Piatra Neamţ a fost deviat pe ruta DJ 119B (Hemeiuş-Mărgineni) – Calea Moineşti (municipiul Bacău) – Strada Arcadie Şeptilici (municipiul Bacău) – DN11 – DN 2T (centura municipiului Bacău) – DN2.

      Ceremonie militară de Ziua Armatei, la Monumentul Eroilor de la Cimitirul Central

        Ziua Armatei României, marcată în fiecare an pe 25 octombrie, a fost sărbătorită în municipiul Bacău cu un ceremonial militar la care au participat, restrâns, în condițiile impuse de combaterea pandemiei de Covid-19, reprezentanți ai autorităților locale, ai Garnizoanei Militare Bacău, militari din unitățile băcăuane și membri ai Filialei Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor.

        Între participanți s-au aflat Mircea Fechet – secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prefectul Sorin-Gabriel Ailenei, primarul Bacăului, Lucian Daniel Viziteu, subprefectul Dragoș Emil Dragu, reprezentanți ai Consiliului local și ai Consiliului Județean Bacău și comandantul Garnizoanei Bacău, gen. de flotilă aeriană Leonard Baraboi, comandant al Bazei Aeriene 95 Bacău. Câteva zeci de băcăuani civili au asistat de la marginea perimetrului în care a avut loc evenimentul la ceremonialul militar.

        La deschiderea ceremonialului, Garda militară a dat onorul prefectului Sorin-Gabriel Ailenei și comandantului Garnizoanei Bacău, gen. de flotilă aeriană Leonard Baraboi. Președintele Asociației tradiții Militare Românești, din Bacău, col. (rtr.) Stelian Cojocaru, a venit costumat cu o uniformă specifică perioadei celui de Al Doilea Război Mondial.

        Serviciul religios a fost susținut de preoți ai bisericilor ortodoxe și romano-catolice din Bacău și a fost urmat de alocuțiunea comandantului Garnizoanei Bacău, care a transmis mesajul de Ziua Armatei României al șefului Statului Major al Apărării. „Ziua de 25 Octombrie – s-a spus în mesaj – este plină de încărcătură simbolică, în care cinstim faptele de vitejie și sacrificiile înaintașilor, dar și o zi de bilanț pentru misiunile de peste an. Gândurile noastre se îndreaptă către eroii neamului românesc căzuți pe câmpurile de luptă pentru libertate și dreptate, pentru apărarea și reîntregirea țării”.

        La final a avut loc depunerea, la monumentul eroilor, de coroane și de jerbe de flori din partea autorităților publice, a organizațiilor și asociațiilor publice, nonguvernamentale și politice și a unităților militare băcăuane. Din partea Guvernului României au depus o coroană de flori secretarul de stat Mircea Fechet și prefectul Sorin Ailenei, iar în delegația Filialei Bacău a Asociației Cultul Eroilor s-au aflat președintele și vicepreședintele acesteia, col. (rtr.) Paul-Valerian Timofte și Dănuț Voicu.

        25 Octombrie 1944 a fost ziua eliberării ultimei palme de pământ românesc de sub ocupația străină. „Armata Română – a scris Sorin Ailenei pe pagina de Facebook a Instituției Prefectului – a ajuns, în mod absolut firesc, să fie garanta securității și a unității naționale și, chiar dacă trăim vremuri de pace, prezența ei este mai necesară ca oricând! Datorită vouă, bravi ostași, putem spune, oricui și oricând că noi, românii, suntem aici să rămânem pe teritoriul moștenit de la strămoșii noștri”.

        Iar dintre civilii care au asista la eveniment am consemnat o apreciere și din partea unei femei de afaceri din Bacău, Carmen Szabo: „A fost o Ceremonie frumoasă, fără apăsarea și gâlceava partidelor politice. Sunt fiică de ofițer, copil orfan de război și am simțit că Onorul militar a fost și pentru tatăl meu”.

        Băcăuanul Mircea Fechet, secretar de stat, reprezentantul României la Consiliul de Mediu de la Luxemburg

        Mircea Fechet, Secretar de stat în Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a reprezentat România la Consiliul Miniștrilor Mediului din Uniunea Europeană, întrunit la Luxemburg, unde s-a discutat despre Legea europeană a climei și concluziile privind biodiversitatea, iar deciziile luate vor sta la baza aplicării Strategiei UE privind biodiversitatea, pentru 2030.

         „Legea europeană a climei va reprezenta cadrul de reglementare pentru următorii 30 de ani și este important să se ajungă la un acord care să fie susținut de toate statele membre și care să ia în calcul liniile majore stabilite la nivelul Consiliului European. Am prezentat poziția României, pentru completarea textului Legii privind obiectivele de reducere a emisiilor, ideea că tranziția la neutralitatea climatică trebuie să se facă într-o manieră echilibrată și echitabilă pentru toți cetățenii UE. Romania, susținută de statele grupului de la Vișegrad, a propus un amendament, care a și fost acceptat, prin care Comisia Europeană să pună la dispoziția statelor membre instrumente adecvate, astfel încât să se realizeze investițiile necesare și să se poată atinge ținta de reducere a emisiilor în 2030 și neutralitatea climatică, în 2050”, a explicat secretarul de stat Mircea Fechet.

        Consiliul de Mediu a dezbătut și tema „Biodiversitatea – nevoia unei acțiuni urgente”, unde România, prin vocea lui Mircea Fechet, s-a poziționat, printre altele, pe teme privind protejarea și restaurarea biodiversității și refacerea ecosistemelor, ca măsuri esențiale pentru prevenirea răspândirii bolilor infecțioase, mai ales în contextul pandemiei de COVID 19, precum și pe marginea alocării unui procent semnificativ din bugetul UE pentru domeniul biodiversității.

        Biroul de presă al PNL

         

        Câteva adevăruri despre minciună (II)

        Îl iau ca ajutor pe amicul Dostoievski, expert în disecția minciunii, în încercarea de a vă ghida prin subteranele gingașei problematicii…

        De ce şi cum mint ruşii? Şi aici, ne sugerează scriitorul rus, concetăţenii săi au un specific elevat: „… în sânul clasei intelectuale, e imposibilă existenţa unui om care nu minte. Asta tocmai pentru că la noi sunt în stare să mintă chiar oamenii cu desăvârşire cinstiţi. Sunt convins că la alte naţiuni, în marea lor majoritate, mint doar ticăloşii; mint dintr-un interes practic, adică în scopuri de-a dreptul criminale.

        Ei bine, la noi pot minţi absolut de pomană oamenii cei mai respectabili şi cu scopurile cele mai onorabile. La noi, cei mai mulţi mint din ospitalitate. Vor să-i producă o impresie estetică ascultătorului”. („Jurnal de scriitor”, vol. I, Iași, Editura Polirom, 1998, p. 146) Spectacolul minciunii este atât de seducător, încât rusul chiar începe să creadă că minciunile sale sunt adevăruri. Asistăm la o veritabilă beţie a minciunii: „… de-abia se apucă omul să mintă, ba încă şi cu succes, că aşa de tare începe să-i placă, încât strecoară imediat anecdote printre faptele indubitabile ale propriei vieţi; şi pro-cedează astfel cu absolută bună credinţă, deoarece el însuşi crede pe de-a-ntregul în ceea ce spune; de fapt, nici nu ar fi firesc uneori să nu crezi”. (ibidem, p. 148) Minciuna devine contagioasă. Spiritul rus are o poftă cu accente pantagruelice, atunci când este curtat de ea: „Delicata reciprocitate a minciunii este aproape prima condiţie a societăţii ruse, a tuturor adunărilor, seratelor, cluburilor, societăţilor ştiinţifice şi a altor asemenea”. (ibidem, p. 148)

        Adevărul a ajuns pentru rus un fel de poveste locuită de fantastic: „…la noi s-a pierdut cu totul axioma că adevărul e mai poetic decât orice pe lumea aceasta, mai ales în starea sa cea mai pură; mai mult, este chiar mai fantastic decât orice fabulaţie şi imaginaţie a nărăvitei minţi omeneşti. În Rusia, aproape întotdeauna, adevărul are un caracter complet fantastic”. (ibidem, p. 149) Uneori, atitudinea rusu-lui faţă de adevăr cochetează cu absurdul: „Adevărul stă pe masă, în faţa oamenilor, câte o sută de ani şi ei nu-l iau, ci aleargă după o născocire tocmai pentru că iau adevărul drept ceva fantastic şi utopic”. (ibidem) De ce minte rusul, în mod esenţial? Explicaţia lui Dostoievski cochetează şi cu umorul: „Este vorba despre minte, de dorinţa de a părea mai inteligent decât în realitate şi, ceea ce este semnificativ, rusul nu ţine câtuşi de puţin să pară mai inteligent decât toată lumea ori decât cineva anume; nu, el vrea doar să nu fie mai prost ca alţii ”. (ibidem, p. 150)

        „Minciuna este necesară pentru adevăr. Din două minciuni puse una peste alta rezultă adevărul. Aşa să fie?”… Acesta este subtitlul unui capitol din volumul al III-lea al „Jurnalului de scriitor”. Dostoievski face trimitere la „tribunalele de la noi”, „unde oamenii se adună cu sutele”, „stau şi văd că aici, la temelie, este un fel de minciună”, din cauză că, de pildă, procurorul, „un om deosebit de inteligent şi bun la inimă […] a minţit, şi a ştiut că minte”. (op. cit., p. 206-207) Apoi, „un avocat talentat minte excelent chiar împotriva conştiinţei sale”, în vreme ce publicul este în extaz: „Ce bine […] minte omul!” Evident, cultivarea adevărului simplu, renunţarea la ideea aproape oficializată potrivit căreia „din două minciuni puse una peste alta rezultă adevărul” ar fi de dorit. Zice Dostoievski, recomandând această perspectivă şi cultivând din nou umorul: „E drept că avocaţii vor fi plătiţi cu mult mai puţin. Dar toate aceste utopii vor fi posibile doar atunci când ne vor creşte aripi şi toţi se vor transforma în îngeri. Însă atunci nu vor mai exista nici tribunale”. (ibidem, p. 2008) Seamănă cu universul juridic mioritic, nu-i așa?

        Se poate salva adevărul prin minciună? Este posibilă o asemenea situaţie în literatura autentică. Minciuna are însă aici chipul himerei estetice; e o convenţie, un „complot” admis de către creator şi cititor. Exemplul lui Don Quijote este pilduitor. Pentru salvarea adevărului, eroul lui Cervantes „mai inventează un vis, care-i de două, de trei ori mai fantastic, mai grotesc şi mai ridicol decât primul, inventează sute de mii de năluci cu corpuri de moluşte, dar prin care sabia ascuţită a cavalerului poate trece mai uşor decât prin oameni”. (F.M. Dostoievski, „Jurnal de scriitor”, vol. al III-lea, Iași, Editura Polirom, p. 170.) Dar ruşii nu sunt personaje de roman ficţional, ci nişte fiinţe concrete pentru care satisfacţia supremă a fiinţării pare a fi acel „Eh, ce-am mai minţit!” (F.M. Dostoievski, „Jurnal de scriitor”, vol. I, Iași, Editura Polirom, p. 147) Există, totuşi, o excepţie de la regulă, deşi Dostoievski întreabă fără drept de replică „De ce la noi mint toţi, toţi până la unul?” (ibidem, p. 146), o excepţie care ar putea fundamenta temelia unui optimism profund care vizează renunţa-rea la minciună: „La femeia noastră se poate observa din ce în ce mai mult sinceritatea, perseverenţa, seriozitatea şi cinstea, căutarea adevărului şi sacrificiului […], în privinţa acestor calităţi, femeia rusă i-a fost superioară bărbatului. […] Femeia minte mai puţin, multe dintre ele nu mint deloc, însă aproape că nu există bărbaţi care nu mint. […] Femeia este mai tenace, mai răbdătoare în acţiune; este mai serioasă decât bărbatul, vrea acţiune pentru acţiunea însăşi şi nu doar ca să pară. Oare nu de aici putem într-adevăr să ne aşteptăm la un mare ajutor?” (ibidem, p. 156)

        „Câteva adevăruri despre minciună”?… De vreme ce adevărul este relativ, nu credem că v-am mințit…

        Mesajul preotului dr. Adrian Alexandrescu în aceste vremuri grele: „Să fim oameni!”

          Preot doctor Adrian Alexandrescu. S-a născut la Podu Turcului, în 1979, într-o familie care a iubit și a fost aproape de Biserică. Bunicul patern a fost dascăl la biserica din sat, străbunicul a fost preot, iar dragostea pentru Dumnezeu și chemarea către El a simțit-o încă de când era în clasa a VII-a. Până atunci nu a știut ce o să împlinească în viitor. Însă bunica din partea tatălui a fost cea care și-a adus un aport important în viața lui, în alegerea căii către Iisus, în îndrumarea pașilor spre cele sfinte. Ea a fost cea care a aprins lumina pentru el, iar acea lumină nu s-a mai stins niciodată. Și iată că acum vorbim de copilul ajuns preot, care s-a școlit la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț, apoi la Facultatea de Teologie din Sibiu, în paralel a urmat și Facultatea de Istorie-Arheologie, apoi master și doctorat, început în țară, continuat în Israel și susținut la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, cu tema „Cartea Ecclesiastului. Introducere, traducere din limba ebraică, comentariu și analiză critică”. A fost hirotonit la 30 de ani, în anul 2009. Mai întâi a slujit într-un sat din zona Podu Turcului, în Parohia Lehancea, apoi la Dealu Morii, unde a refăcut și a înălțat două biserici, sfințite în 2016, iar în urmă cu trei ani a primit o nouă provocare: aceea de a fi preot slujitor la Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Bacău, din Parcul Cancicov. Din 2017 este numit și inspector școlar de Religie la Inspectoratul Școlar Județean.

          – Părinte, trăim vremuri grele, cu această pandemie. Ne confruntăm cu o situație care nu ne aparține, dar care trebuie tratată cu foarte multă seriozitate. Întreaga lume este îngenuncheată astăzi de boală. Este momentul să fim mai uniți decât oricând, să sperăm și să avem convingerea că există viață și după acest coronavirus. Depinde numai de noi cum vom traversa această perioadă dificilă. În acest context, se tot vorbește, parcă mai mult ca de obicei, despre dialogul între Biserică și autorități, între Biserică și Stat. Cât de importantă este această relație, mai ales acum?
          – Relația Stat-Biserică urmează principiul bizantin al simfoniei, adică al armoniei, al înțelegerii și cooperării dintre două instituții distincte, care sunt unite de viața socială comună a oamenilor în dubla lor calitate de cetățeni ai Statului și de credincioși ai Bisericii. Omul este o ființă dihotomică, iar trăinicia și valoarea lui este dată de ambele aspecte; ale acestei lumi fizice și ale lumii sufletești, spirituale. Dumnezeu ne-a îngăduit să fim contemporani cu această provocare. Iar sărbătoarea Învierii Domnului din acest an, de exemplu, a adus cu sine noutatea unui post dublat de pandemie. Un fel de schimnicie a noastră și a celor pe care-i iubim și care ne sunt familie a Bisericii. Personal, sunt convins că este vorba și despre o restartare a responsabilității noastre. Un alt fel de asumare a familiei Bisericii. Inclusiv prin responsabilitatea distanțării fizice, pentru a-i proteja pe cei mai în vârstă. Însă, ceea ce știm este faptul că Învierea și din acest an a fost despre Hristos și despre familie.

          – Se dorește acest dialog pentru a educa, pentru a sfătui oamenii, pentru a-i învăța. Iar Biserica are această putere…
          – Educația este o componentă importantă a misiunii Bisericii în societate. După fiecare slujbă, urmează predica în care preotul își învață enoriașii și despre cele ale Împărăției lui Dumnezeu, dar și despre cele ale acestei lumi în care trăim cu toții. Iar acum poate, mai mult decât oricând, aceste predici vizează atenția omului de a nu fi distant, de a fi în continuare aproape de semeni, de a nu se îndepărta de Biserică și de Dumnezeu, de a fi aproape, chiar dacă sunt… departe fizic unii de alții, pentru a se proteja. Putem fi alături de toți prin iubire și credință. Chiar dacă nu a fost permisă prezența fizică a credincioșilor în lăcașele de cult, Biserica i-a avut mereu alături în suflet, prin credință. Iar acum ne întâlnim iar, dar în vremurile mai grele ne-am folosit și noi de mijloacele tehnice moderne pentru a transmite în direct slujbele noastre. Iar credincioșii ne-au arătat faptul că au înțeles timpurile pe care le parcurgem.

          – Este acum cea mai mare provocare pentru un preot, pentru Biserică în general, de a ține aproape oamenii de credință, de Dumnezeu, de a nu se îndepărta de cele sfinte?
          – Este datoria preotului, nu o provocare. Datoria de a-i ține aproape și de a-i face să conștientizeze că Biserica și Dumnezeu sunt aproape de ei și în afara lăcașului de cult. Starea de pandemie ne-a cheamat să transformăm suferința în speranță și izolarea în dorință de comuniune mai multă. Să știți că reîntâlnirea fizică cu enoriașii, la început de lună iunie, după starea de urgență, a fost izvor de bucurie. Acum, de când slujim în afara bisericii, pe o scenă amenajată în curte, avem sentimentul că mult mai mulți credincioși participă efectiv la rugăciunile noastre. Învățăm să ne bucurăm, prețuindu-ne cu adevărat cât ne este dat să ne avem.

          – Cum înțeleg credincioșii că „a fi aproape și a-ți iubi aproapele” în aceste vremuri înseamnă de fapt a fi departe de el, fizic. Pentru că prin iubire toți înțeleg a le fi celor dragi și în nevoie… aproape. Numai că anul 2020 a venit pentru toți cu îndemnul de a fi departe față de cei dragi, pentru a-i proteja.
          – Ne place să credem că avem de a face cu un test sau o verificare a stării noastre spirituale, mai ales a intensității iubirii față de semeni și față de Dumnezeu. Încercăm să fim acum mai atenți. Prin rugăciune, prin dorința de a fructifica acel timp pe care îl petrecem cu ei mult mai intens, mai profund, mai frumos. Pe de altă parte, în relația credincioșilor cu aproapele, cu cei pe care îi iubesc, cu ființele dragi lor, îi sfătuim să le ofere această iubire, în totalitatea ei și cu tot ce înseamnă ea, prin prudență și atenție, iar asta nu este altceva decât iubire și mai mare.

          – Vorbim acum cu preotul doctor Adrian Alexandrescu, inspectorul școlar, dar și profesor de Religie. Vă întreb direct, pentru că și aici au fost discuții, păreri contradictorii: cât de important este că Religia se predă și în școli? Că este un obiect de studiu obligatoriu în planul cadru, dar opțional pentru elevi? Religia se învață, se impune sau trebuie ca totul să fie firesc, natural, voit?
          – Ca inspector școlar, reprezint Religia Ortodoxă, Religia Catolică, dar și cultele vechi și neoprotestante, iar ca profesor, predau Religia Ortodoxă, fiind titular la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău. Religia este o disciplină extrem de pozitivă și potrivită în orarul elevilor pentru că ea nu doar educă, ci oferă și relaxarea, regăsirea de sine. Religia este o altfel de oră, o întâlnire de suflet, care se desfășoară sub semnul harului, într-un fel special față de alte discipline, un timp în care înțelegi că esențialul nu este numai acela de a învăța, de a calcula, scrie, socoti, analiza, ci și de a primi răspunsuri la întrebările pe care le ai. În altă ordine de idei, Religia are prin conținutul ei disponibilitatea să fie atractivă și vrednică de iubit. Simt la ore apropierea copiilor, a tinerilor. Chiar de când am trecut, tot din cauza vremurilor, și noi în online cu predarea acestei discipline, simt că temele abordate devin pretexte pentru ample dezbateri, care, de cele mai multe ori, se concretizează în abordări interdisciplinare și transdisciplinare. Îi simt mai aproape pe copii. Iar acest lucru mă bucură, normal, foarte mult. În aceste timpuri ei, tinerii, au nevoie să fie protejați. Dar și să li se spună să aibă grijă, că fără școală nu pot ajunge oameni compleți. Ce am putut eu învăța de la cei mici și de la cei mari în ultima vreme? Că termenul „dor” există, că este acum întrupat în privirile și în manifestările lor de viață. Să încercați a căuta, cu atenție, la gingășia expresiei feței unui copil atunci când își întâlnește dascălul pe stradă.

          – Tot ca inspector și profesor de Religie v-ați implicat foarte mult și în alte activități, extracurriculare, organizați și participați la diverse simpozioane și întâlniri în școli, premiați elevii meritoși. Ce proiecte mai aveți în plan?
          – Este o realitate faptul că, în judeţul Bacău, două instituții, Şcoala și Biserica, își dau mâna când este vorba de a-i forma pe tineri. Biserica sprijină excelența educațională, deoarece educaţia este rod al creativității și străduinței omului, în colaborare cu harul dumnezeiesc, spre mai binele pământesc și mântuirea ființei umane. Buna colaborare dintre instituțiile de învățământ băcăuane și Arhiepiscopia Romanului și Bacăului devine vizibilă în mod deosebit atunci când Biserica se implică și susține elevii şi profesorii cu rezultate meritorii, dar și la fiecare început de an școlar, când elevii, în special cei aflați în situații de risc, sunt binecuvântați și susținuți material pentru a-și continua studiile, în cadrul proiectul eparhial „Lăsați copiii să vină la mine și nu-i opriți”.
          Biserica încurajează tinerii cu rezultate deosebite la etapele naționale și internaționale ale olimpiadelor școlare, dar își arată prețuirea și față de șefii de promoție, care muncesc de-a lungul tuturor anilor de studiu, atât la liceu, cât și la universitate. Parteneriatul dintre Arhiepiscopia Romanului și Bacăului și Inspectoratul Școlar Județean Bacău a făcut din aceste premieri o tradiție, expresie a respectului și prețuirii valorilor din învățământul băcăuan. Sunt premieri efectuate cu ajutorul în egală măsură și a Bisericii Ortodoxe, dar și a Bisericii Catolice.
          Am derulat, de asemenea, concursuri de creație, literare, proiecte, iar câteva exemple sunt Concursul județean de creație plastică și literar religioasă „Lumina din călimară”, Concursul județean de creație „Cuvânt și culoare din suflet de copil” sau proiectul social- filantropic „Fă Rai din ce ai”, în parteneriat cu toate colegiile și liceele din municipiul Bacău.
          Mai avem multe proiecte derulate și prin Asociația Profesorilor de Religie „Sfânta Paraschiva” din județul Bacău, în toate școlile băcăuane, care în cursul unui an școlar organizează conferințe, activități cultural-educative și simpozioane în care invitați sunt oameni de cultură, oameni de litere, personalități marcante ale Bacăului și nu numai, care au excelat întru trăirile cuvântului Evangheliei, dacă îmi permiteți să mă exprim și așa.
          Sunt și festivalurile de folclor „Și noi suntem fii ai satului”, în parteneriat cu Ateneul Bacău, sau „Satul românesc, vatră a Bisericii”, precum și Marșul pentru Viață.
          Suntem prezenți mereu printre elevi și încercăm să marcăm de câte ori se poate și evenimentele speciale din unitățile de învățământ.

          – De ceva vreme ați primit și de la Deșteptarea o altă provocare, aceea de a scrie la rubrica săptămânală „Cuvânt pentru suflet”.
          – Da. O nouă întâmplare frumoasă și interesantă. Deși inițial au fost ușoare temeri, datorate timpului, ulterior am înțeles că și prin gândurile scrise pot aduce învățătură. Prin cuvânt, pentru că, nu-i așa, biblic se spune că „La început a fost Cuvântul”, iar într-un mod teologic, Cuvântul este reprezentat de către persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar noi trebuie să folosim Cuvântul pentru a ajunge la sufletul fiecăruia. Mesajul meu este cel împărtășit lumii de 2000 de ani încoace, de către Biserică. Eu doar că încerc să-l îmbrac în alte veșminte, potrivite anului 2020, și să mă identific mereu cu cel care mă ascultă.

          – Care este misiunea unui preot în comunitatea în care trăiește, în care împărtășește credință, dar și pentru semenii din acea comunitate?
          – Misiunea preotului înseamnă lucrarea sfântă de împărtășire a luminii și a bucuriei într-o lume care are nevoie de comuniune, bucurie și pace interioară. Trăim într-un timp agitat și fragmentat în care parcă nu mai avem cum să ne bucurăm de noi, de cei de lângă noi. Să ne facem timp să ne mai și oprim. Spre a ne întreba: „Ce am făcut astăzi pentru mine? Ce am făcut pentru cel de lângă mine? Ce m-a împlinit astăzi?” Și atunci vine acea lumină, pentru cel care crede în ea. Și preotul, dar și credinciosul, trebuie să aducă acea lumină, în egală măsură. Fiecare dintre noi e lumină. De aceea ni se spune „Să fim lumină!”

          – Ce ne transmiteți acum, ca de final, nouă tuturor? Acum, când poate, mai mult decât altădată, avem nevoie de credință, de ajutor, de întărire și mângâiere în această perioadă foarte grea pentru noi şi pentru întreaga lume.
          – Să fim înțelepți. Să avem credință, nădejde și dragoste. Sunt cele trei virtuți, despre care ne vorbește și Sfântul Apostol Pavel, care ne dau aripi și ne înalță întru liniște și pace spre Dumnezeu. Să nu uităm să iubim, să nu ne depărtăm de cel de lângă noi. Avem datoria de a fi alături de cei în nevoi, de a ne bucura cu cel care este în bucurie, de a-l ridica pe cel căzut, de a fi sprijin pentru cel care are probleme, de a iubi tot ce ne este dat. Avem datoria de a fi oameni!

          Nu mă pricep

          În ultima zi de școală, prin martie, când puțini erau cei care știau că în această toamnă tot cu măști vom sta, i-am spus Andreei Ne vedem după Coronavirus. În capul meu, în luna mai aș fi fost iar lângă ea, la ora de desen, mâncând pufuleți pe sub bancă, scriindu-ne pe spatele caietului Vii la santa în pauza mare?. În teoria mea nerealistă din luna martie, începutul de an școlar trebuia să fie unul normal, la patru luni de la ultimul caz de Coronavirus de pe tot globul.

          Mulți morți, dar mai mulți vindecați, vaccinul este gata din aprilie deja, iar viața și-a reluat cursul firesc. Amuzant, zic, pentru că acum douăzeci de minute am vrut să-i cer Dimitriei o ceașcă de cafea și m-am oprit după po-. Poți să-mi pui și mie cafea?, îmi spun mie însămi. Da, Miruna. M-am ridicat să-mi pun cafea singură, după care m-am dezinfectat. Mulțumesc, Miruna! Cu plăcere, Miruna! Distanța, Miruna! Am trecut prea aproape de Dimitria. Scuze, nu mă pricep!

          Nu mă pricep la păstrat distanța și urăsc să nu mă pricep la lucruri. Ieri m-am plâns Dariei, cum fac de obicei când mă frământă ceva. După ce mi-a dat sfatul, am îmbrățișat-o. La naiba! M-am panicat. Nu mă pricep la păstrat distanța. Mă doare că trebuie să o păstrez și în special că nu știu cum. Nu mă pricep la păstrat distanța, iar online nu mă mai simt ca un pericol sanitar pentru grupa mea.

          Masca nu mă sufocă, iar nimeni nu mă ceartă dacă stau cu ceaiul și cu biscuiții pe birou (în afara razei camerei web, nu te da de gol, de parcă aș folosi camera web, arăt oribil dimineața). Păcat că mie îmi place să port mască, exact ca idolii kpop pe care-i ascultam în clasa a V-a. Purtam mască primăvara fără niciun rost (nu aveam alergie la polen, era doar o scuză). Cine ar fi știut că în toamna lui 2020 va trebui să o purtăm obligatoriu?

          Dacă m-aș trezi mâine și Coronavirus ar fi dispărut de patru luni (dacă teoria mea neadevărată s-ar adeveri), aș suna-o pe Andreea și i-aș zice Hai să mâncăm pufuleți la desen mâine și hai la cafenea în pauza mare. Îmi place să fac lucruri la care mă pricep, iar pandemia m-a învățat ce și ce nu știu să fac. Nu mă pricep la păstrat distanța, dar la viață normală, da. Îmi vreau viața înapoi!

          Miruna Trofor, clasa a X-a, elevă la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

          Strălucire de divinitate elementară și sănătate de rechini cu spini

          Am scris despre presă în ultima vreme și despre unul dintre profesioniștii ei de primă line, amintindu-mi, nu chiar din senin, pentru că este Anul Fellini, de ziaristul jucat de Marcello Mastroianni în „La dolce vita”. Un tip cu umori foarte schimbătoare, cu o privire când sclipind de viață, când înnegurată de melancolie. Marcello e acolo un ziarist monden, plimbându-se de la o petrecere la alta, toate cu aer decadent, desfășurate în decoruri uimitoare, baroce, flamboaiante, populate de personaje bizare, extravagante. Când Federico Fellini i-a dat să citească scenariul pentru „La dolce vita”, Mastroianni a fost izbit de asemănarea personajului său cu Platonov al lui Cehov.

          Aceeași fragilitate psihică și disperare în încercarea de a găsi un sens, o rațiune vieții, de a-și justifica existența, aceeași goană după senzații și aventuri amoroase, totul pentru a-și acoperi golul interior. Despre filmul amintit, care a provocat un imens scandal, Fellini spune că l-a făcut din dorința de a se elibera de poveștile care zăceau în el și nu-i dădeau pace, împresurându-l, somându-l să le scoată la vedere. Nu l-a interesat, nu a urmărit să facă o satiră, nu a avut nicio intenție moralizatoare, defăimătoare. A vrut doar să surprindă viața care, în pofida a orice, are „o desfătare proprie, de netăgăduit”. Mă delectez citind mărturisirile făcute de marele regizor criticului de film Giovanni Grazzini, oprindu-mă la paginile în care el descrie întâlnirea cu actrița suedeză Anita Ekberg, recunoscând că titlul filmului „La dolce vita”, imaginea acestuia sunt inseparabile de superba blondă. Prima oară a văzut-o într-o fotografie format mare dintr-o revistă americană, și i s-a părut o puternică, magnifică panteră. Fascinat și aproape speriat, a exclamat:

          „Dumenzeule, fă să n-o întâlnesc niciodată !” Dar întâlnirea, devenită legendară, s-a petrecut, și Fellini istorisește ce încântare, ce stupoare fermecată a trăit atunci. O senzație de incredibil „pe care o încerci în fața creaturilor excepționale ca girafa, elefantul, baobabul”. Cei care se aflau în preajma ei dispăreau ca „niște umbre în fața haloului unui izvor de lumină, pentru că ea era chiar fosforescentă”. A urmat o scurtă conversație în decursul căreia Anita Ekberg l-a întrebat despre scenariu, despre personajul ei (voia să știe dacă e pozitiv), fiind interesată și despre ceilalți actori din distribuție. Totul la modul foarte dezinvolt, sorbind dintr-un pahar cu un cockteil colorat și susurând cu vocea unei fetițe „guturăite”, ceea ce o făcea și mai seducătoare în ochii regizorului, total pierit în fața voluptoasei suedeze. Fellini declara, cu multă autoironie că, în acele momente, avea impresia că a descoperit ideile platonice ale faptelor, elementelor, într-o stare de îndobitocire absolută.

          Amuzant este că, în aceeași seară, ducându-se repede la Marcello Mastroianni, acesta l-a ascultat oarecum tuburat, dar neîncrezător, condescendent, ridicând o sprânceană à la Clark Gable. Și mai amuzant este ce urmează. Când actriței i-a fost prezentat Marcello, aceasta, cunoscând bine bărbații, l-a tratat cu absolută indiferență, ceea ce a lezat profund orgoliul starului italian, care a răbufnit zicând că suedeza nu era atât de nemaipomenită. Concluzia lui Fellini: „Poate s-a simțit vexat, disprețuit: această strălucire de divinitate elementară, această sănătate de rechin cu spini, reflexul zorilor tropicali, în loc să-l exalte îl agasase pe bătrânul Snaporaz”.

          Juristul lexicograf

          Părinte al dreptului roman

          Așa a fost numit Vladimir Hanga (21 oct. 1920, satul Cucova, com. Valea Seacă, jud. Bacău – 16 iun. 2013, Arad, jud. Arad) de comunitatea academică din cadrul Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, în laudatio rostită cu prilejul acordării titlului de doctor honoris causa al acestei instituții de învățământ superior (22 oct. 2010). Generații întregi de juriști (studenți la București, dar îndeosebi la Cluj-Napoca și Arad) s-au pregătit după cursurile sale de drept privat roman (primele, în anii ’70, iar cele mai multe în anii de după 2000). Interesant este că una dintre lucrările sale este plasată la granița dintre două discipline: „Dreptul și calculatoarele” (1995).

          Limba latină, religia sa

          Totul a început în 1931, când a intrat ca elev la Colegiul Național „Ferdinand I” din Bacău, și a culminat cu anul absolvirii, 1939. Ca șef de promoție și premiant de onoare, a alcătuit în limba latină discursul de la festivitatea promoției. A fost prima oară – și, foarte probabil, ultima – „când un absolvent se adresa într-un cadru oficial profesorilor și colegilor în limba lui Caesar” (Ioan Mitrea). În vremea aceea limbile clasice (latina și greaca veche) erau la mare cinste și asigurau fundamentul însușirii multor discipline școlare. Cu siguranță de la Gheorghe Gavrilescu a deprins toate tainele limbii-mamă a românei, fiindcă Colegiul „Ferdinand I” l-a avut profesor între 1906 și 1938. Nici ceilalți dascăli de latină din liceu nu credem că erau mai prejos: Haralambie Ionescu (1911-1933), Constantin Neculce (1935-1945), Dana Gavrilescu (1934-1935).

          Vocea absolventului

          Peste ani, Vladimir Hanga a adresat o scrisoare liceului care l-a propulsat în viață (a absolvit în 1943 Facultatea de Drept din București cu magna cum laude, ca șef de promoție), mărturisind că acesta i-a „dat certitudinea propriei ființe, ce-și trage obârșia din spiritualitatea geto-dacă”. Aceasta „ne leagă de glie”, iar „geniul roman ne obligă la înțelegerea omului și a menirii sale într-o societate mondială”.

          Lexicograful

          Înzestrat cu o reală vocație pedagogică, Vladimir Hanga a trecut dincolo de litera unui curs universitar și le-a pus la dispoziție studenților câteva instrumente de lucru deosebit de utile în înțelegerea de către aceștia a noțiunilor științifice. Ca atare, a alcătuit un „Mic dicționar juridic”, însoțit de altele complexe: „Dicționar juridic englez-român şi român-englez”, „Dicționar juridic latin-român” și chiar un curs de limba latină. (În 2018, fiica savantului, Rodica Hanga, a donat Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad mai multe lucrări și distincții acordate tatălui său, „în amintirea și respectul memoriei” celui care a slujit catedra academică arădeană.

          Duminica a XXIII a d. Rusalii

          În Evanghelia Duminicii acesteia îl întâlnim pe Mântuitorul trecând din Galileea, cu luntrea, în ţinutul Gherghesenilor spre cetatea Gadara. Aici de mult timp îşi ducea veacul „un demonizat care sălăşluia prin morminte”, umblând gol şi înfricoşând oamenii (Luca 8,26). A ieşit în întâmpinarea Domnului şi cu teamă a cerut să îngăduie ca demonii să intre într-o turmă de porci din apropiere. Şi au ieşit demonii din el, au intrat în turma porcilor iar aceștia s-au aruncat în mare. Uimire şi spaimă i-a cuprins pe locuitorii cetăţii încât atunci când Domnul s-a apropiat de ea, oamenii L-au întâmpinat şi L-au rugat să plece de la ei.

          Singur cel vindecat Îl ruga să rămână cu dânsul, dar Domnul i-a zis: „întoarce-te în cetate şi spune tuturor cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu!”(Luca 8,38-39). Putem să ne întrebăm cum stăpâneşte diavolul pe om, iar răspunsul ni-l dau Sfinţii Părinţi: „diavolul stăpâneşte pe om prin răutăţile pe care i le aduce în suflet, începuturile sunt întotdeauna mici, neînsemnate, de multe ori nici nu le băgăm în seamă; în parabola cu semănătorul se spune că cei de lângă cale sunt aceia care primesc cuvântul, dar vine diavolul şi ia cuvântul din sufletul lor, ca nu cumva crezând, să se mântuiască.

          Aceasta este o lucrare a vrăjmaşului, ca să ne facă să pierdem cuvântul cel bun, cel sfânt, prin lucrarea sa”. Motivele pentru care unii oameni cad victime posesiunii demonice rămân ascunse celor mulți. Totuși nimic nu este întâmplător, diavolul neavând putere și voie să acapareze un suflet uman, decât dacă omul încalcă anumite legi divine.

          Cu alte cuvinte, în mare măsură, posesiunile au loc prin intermediul păcatelor săvârșite de victime. Sfântul Marcu Ascetul spune că „dintre cele opt gânduri ale răutăţii, dintre căpeteniile gândurilor rele şi a patimilor rele, trei sunt mai întărite şi pricină de alte păcate şi patimi, şi anume: iubirea de plăcere, iubirea de avere şi iubirea de slavă (de cinste, de putere).

          Din acestea îşi au pricina şi celelalte rele pe care le face omul”. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne lămureşte şi mai frumos când zice: „Omul creşte în ce porneşte“. Dacă faci lucruri rele, faci şi mai uşor lucruri rele, şi dacă faci lucruri bune, faci şi mai uşor lucruri bune. De aceea ne este cunoscut şi cuvântul pe care-l spun părinţii, că tot ce se naşte începe de la ceva mic şi pe măsură ce-i hrănit creşte, deci şi binele şi răul încep de la ceva, de la un fapt pe care noi îl socotim neînsemnat.

          Pr.Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” Bacău

          Mai sunt bani pentru ajutoarele date firmelor fără angajați

            Termenul de înscriere la Măsura 1 a ajutoarelor de stat acordate IMM-urilor afectate de COVID-19 s-a încheiat miercuri, seara, la ora 20.00. Până la acel moment, cei interesați puteau să se înscrie pentru a primi microgranturi de câte 2.000 de euro. Puteau să solicite acest ajutor firmele fără angajați, PFA-urile, ONG-urile și cabinetele medicale individuale, bani ce sunt destianți exclusiv redresării afacerilor afectate de panedmie.

            Inițial, termenul era 12 – 16 octombrie 2020, dar acesta a fost prelungit până miercuri, 21 octombrie, întrucât nu se consumaseră fondurile. La final de termen, circa 30.000 de potențiali beneficiari din toată țara s-au înscris online pe site-ul Ministerului Economiei. Prin urmare, pentru că nu a fost atins plafonul alocat, de 100 de milioane de euro, pentru diferența de 1,5 milioane de euro, se mai pot face înscrieri, pe portalul dedicat: https://granturi.imm.gov.ro

            † DUMINICA a 30-a de peste an

            Dumnezeu a dat o singură poruncă: „Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și din tot cugetul tău!” Toate celelalte porunci au apărut spre a indica concret cum poate fi iubit Dumnezeu în orice moment și în orice împrejurare a vieții. Cine nu crede în iubirea lui Dumnezeu, nu va respecta nici codul moral față de aproapele. Legea nu are numai un caracter moral în Cristos, ci un caracter plenar, divin. Prin aceasta ni se arată că el este autorul legii și toate celelalte gravitează în jurul lui, așa cum spunem noi că planetele gravitează în jurul soarelui și acest adevăr este veșnic.

            „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Adăugând cuvintele „ca pe tine însuți”, Isus ne-a pus în fața unei oglinzi pe care nu o putem minți; ne-a oferit o măsură infailibilă pentru a ne da seama dacă îl iubim sau nu pe aproapele. Știm foarte bine, în fiecare circumstanță, ce înseamnă să ne iubim pe noi înșine și ce dorim ca ceilalți să facă pentru noi. Să ne fie clar, Isus nu spune: „Ceea ce altul îți face ție, fă-i și tu lui”.

            Aceasta ar fi legea talionului: „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”. Ci spune: ceea ce ai vrea ca altul să-ți facă ție, fă-i tu lui (cf. Mt7,12), ceea ce este cu totul altceva.
            Omul, pentru a fi creștin autentic, nu poate să nu iubească și să nu subscrie la acest plan divin, asemenea lui P. Ricoeur care zice: „Viața mea interioară este izvorul relațiilor vieții externe. În opoziție cu înțelepciunea provenită din meditația și contemplația de la sfârșitul păgânismului grec și oriental, dincolo de cel indian, predicarea Evangheliei nu a mai pus în opoziție existența și faptele, internul față de extern, teoria față de practică, rugăciunea față de viață, credința față de fapte, Dumnezeu față de aproapele.

            Întotdeauna când comunitatea creștină se fărâmițează sau credința decade, acest lucru se întâmplă când se părăsește lumea și responsabilitățile sale și se reconstruiește un mit al interiorizării. Atunci Cristos nu mai este recunoscut în persoana săracului, a exilatului, a prizonierului” (cf. Messaledell’Assemblea Cristiana, p. 790).

            Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf.Nicolae” Bacău

            S-a deschis salina artificială de la Lilieci-Hemeiuș

              În această dimineață a avut loc inaugurarea celei mai mari saline artificiale din România. Aceasta s-a deschis în comuna Hemeiuș-Lilieci, vizavi de Parcul Dendrologic. Suprafața salinei este de 280 de metri pătrați, iar înălțimea de 4 metri. Aici s-au adus 70 de tone de sare, bulgări de sare fixați pe pereți cu adeziv puternic, cărămizi de sare de praid, sare fină pentru piscina copiilor și sare de Himalaya pentru decor.

              Salinoterapia este o metodă alternativă și complementară de prevenire și tratament pentru diverse afecțiuni respiratorii, având, în același timp, beneficii demonstrate asupra întregului organism: crește imunitatea, susține detoxifierea organismului, îmbunătățește funcționarea aparatului digestiv, susține regenerarea pielii etc. Sarea este cunoscută ca fiind un puternic bactericid și dezinfectant iar, prin compoziția sa, sprijină numeroase procese fiziologice și buna funcționare a organismului în ansamblul său.

              Salina Hemeiuș este o metodă 100% naturală, deoarece nu folosește generator de aerosoli, sare procesată sau lianți între cărămizile de sare. Costul unei ședințe de o oră este de 20 de lei pentru adulți, 10 lei pentru copii, iar copiii sub 7 ani au accesul gratuit. Programul este de luni până vineri, între orele 10.00 și 18.00. La cerere, se deschide și în zilele de weekend.

              Ședința de învestire a președintelui și de constituire a Consiliului Județean – VIDEO

                La Centrul de Afaceri și Expoziții s-a desfășurat sâmbătă, 24 octombrie, de la ora 13.00, ședința de învestire a noului Consiliu Județean Bacău rezultat în urma alegerilor din data de 27 septembrie.

                Executivul care va lua deciziile importante pentru întreg județul, în următorii patru ani, este format din 36 de consilieri județeni. Dintre aceștia, 17 sunt din partea PSD, 11 ai Alianței PNL-USR-PLUS, 3 de la Pro România, 3 PMP și 2 de la ALDE.

                În total, au îndeplinit această formalitate 35 din totalul de 36 de consilieri județeni, întrucât Florentin Iftime, de la Alianța PNL-USR-PLUS, a absentat motivat, fiind în concediu medical. Depunerea jurământului de credință a debutat, în ordine alfabetică, cu  Ionuț Andrieș – PSD, șirul fiind încheiat de Valerian Vreme – PMP. După îndeplinirea procedurilor, subprefectul Narcis Jitaru, cel care a condus ședința de sâmbătă, a declarat că au fost îndeplinite condițiile legale de constituire a noului Consiliu Județean, urându-le succes tuturor membrilor care compun acest for.

                Ultima intervenție, care a determinat și încheierea întâlnirii, i-a revenit  lui Valentin Ivancea, noul președinte ales al CJ Bacău. Acesta, după ce a depus, la rându-i, jurământul de credință, le-a mulțumit alegătorilor care i-au acordat încredere, prin votul de la alegerile de luna trecută, precum și „echipei social – democrate, pentru strategie, viziune și curajul de a mă susține la președinția Consiliului Județean Bacău”, subliniind, totodată, că „angajamentele asumate în campania electorală vor deveni, de luni (26 octombrie n.r.), obiective pe care le voi urmări pentru finalizarea lor”. Ivancea a amintit despre prioritățile pe care le va avea în vedere, în perioada imediat următoare, printre care, se va număra și atragerea de fonduri europene, „pentru dezvoltarea județului Bacău, pentru implementarea proiectelor”, precizând că „nu putem aduce dezvoltare, decât dacă avem o resursă financiară asumată, așa cum o va face autostrada A13”.

                „Am să fiu un partener loial, transparent față de mediul de afaceri. Îmi doresc foarte mult ca oamenii de afaceri să regăsească în mine un sprijin care să aducă plus valoare dezvoltării economiei județului. În acest sens, vreau ca administrația pe care am să o conduc să fie eficientă, bazată pe criterii de performanță, pe indicatori de rezultat, dovedind, totodată, că poate fi un partener loial cetățeanului”, a declarat președintele CJ, Valentin Ivancea.

                „Să facem o alianță pentru sănătate”

                Valentin Ivancea și-a mai exprimat speranța unei colaborări, bazate pe principii, atât cu Primăria municipiului Bacău, cât și cu Instituția Prefectului. „Să facem o alianță pentru sănătate, o alianță anti-covid, astfel încât să reușim să trecem peste această perioadă dificilă. Cred, cu convingere, că împreună cu toți factorii decizionali, indiferent de culoarea politică, vom putea să facem un front comun pentru combaterea pandemiei”, a precizat Ivancea.

                În acest sens, noul președinte al Consiliului Județean Bacău a anunțat că prima decizie pe care o va lua este desemnarea în Consiliul de Administrație al Spitalului Județean de Urgență Bacău a dr. Oana Mihaela Secară, fost manager al Spitalului Municipal Onești. Măsura a fost justificată de faptul că dr. Oana Secară „este medic epidemiolog, o specialitate care, astăzi, este în prima linie în lupta împotriva pandemiei, alături de ATI și de medicii infecționiști”.

                Aleșii județeni se vor întâlni, pentru prima dată în noua formulă, în cadrul ședinței anunțate pentru data de miercuri, 28 octombrie, începând cu ora 9.00.

                Lista consilierilor județeni băcăuani

                Consilierii PSD: Panfil Gelu-Ionuț, Pravăț Silviu Ionel, Hîrțescu Roxana-Elena, Budacă Vasile, Gavriliu Adrian, Nistor Adrian, Enea Pavel-Iulian, Isvoran Vasile, Cucerescu Ion, Cosma Elena, Droiman Alexandru-Norbert, Patriche Emilian, Munteanu George-Daniel, Filip Daniela, Andrieș Ionuț, Pleșca George Bogdan, Egarmin Ana Maria.

                Consilierii Alianței PNL-USR-PLUS: Țarălungă Gabriela, Ichim Cristian-Paul, Olteanu Petre-Cezar, Boca Laurențiu, Mititelu Mihai, Grițcu Gabriel, Cristea Tina-Oana, Iftime Florentin, Șova Sorin, Pîslaru Marius, Nechita Neculai.

                Consilierii Pro România: Necula Cosmin, Țaga Aurelia, Pădureanu Stelian-Leonard.

                Consilierii PMP: Vreme Valerian, Melinte Ion, Poșa Irina Diana.

                Consilierii ALDE: Coșa Maricica-Luminița, Scripăț Constantin.

                Un inventator oneștean dă viață nouă bidoanelor de plastic

                  Curtea și casa cunoscutului inventatorului oneștean Vasile Lupu s-a umplut, în ultimele săptămâni, de ingenioase și originale obiecte practice și de divertisment, închipuite exclusiv din banale bidoane de plastic. Inventatorul vrea să demonstreze că celebrele pet-uri, aruncate de obicei pe albiile râurilor, prin diferitele zone urbane sau rurale pe care le poluează, pot face oamenilor viața mai frumoasă.

                  Din mâinile lui Vasile Lupu au ieșit diferite modele de vaze și suporturi pentru flori, o originală moară de vânt, o turbină eoliană, o măsuță supraetajată pentru medicamente, dar și un arlechin și chiar un tanc din care apare militarul care îl conduce, „Cabana lupilor”, un model de adăpost sau de căsuță de vacanță, iar în curte se află cel mai complex model gândit și realizat de inventator, o veritabilă cascadă în care apa curge la nesfârșit și pune în mișcare câte o morișcă sau câte o rozetă și chiar mici figurine prinse fie înăuntrul bidoanelor de plastic, fie atașate de ele. În cascadă apa este în circuit, împinsă de o pompă mică prin tot sistemul, silențions, astfel încât poate fi montat și în casă. Lângă cascada care seamănă cu un fel de perpetuum mobile, se află și o coloană fără sfârșit, tot din pet-uri înălțată, pentru care inventatorul caută, încă, un nume potrivit.

                  „Am vrut să demonstrez – spune Vasile Lupu – că pet-urile care sunt aruncate și se găsesc mai ales pe albiile râurilor, dar și prin multe zone urbane sau oriunde în natură, pot fi recuperate și refolosite în scopuri practice. Vreau să atrag atenția mai ales tinerilor, copiilor asupra lor. Am vrut să demonstrez că putem face multe lucruri folositoare numai din bidoanele de plastic. Am pus în joc toată fantezia mea.”

                  Vasile Lupu este cunoscut cititorilor noștri ca un prodigios autor de invenții și inovații medaliat în mai multe rânduri inclusiv cu aur la expozițiile și târgurile de inventică din țară și din lume, cu zeci de invenții la activ. Ne amintim de invenții precum Aero Parasolarul – care înlătură efectul aerului cald în interiorul habitatelor, Căruciorul cu bandă de rulare – care traversează denivelări și rulează pe scări, Dispozitivul pentru electromasaj și aerosoli parfumați, dar și Dispozitivul care parfumează aerul în interiorul cavității bucale. Alături de acestea sunt Dușul cu perie rotativă – pentru spălarea, șamponarea și masarea corpului, Recipientul minisalină clasică relaxo portabilă – pentru terapia pe bază de sare și Recipientul pentru aplicarea chitului de rosturi la plăcile de gresie și faianță. Nu sunt lipsite de interes nici Roata cu spumă fără aer – care înlocuiește aerul din anvelope -, dar nici Scaunul oscilant și deplasabil – care se deplasează prin balansare.

                  Primarul Moineștiului este învestit – VIDEO

                    La Moinești are loc ceremonia de învestire a primarului ales Valentin Vieru și a consiliului local

                    Ziua Armatei, sărbătorită de patrioții români la Valea Uzului

                    În acest an, „Ziua Armatei” va fi marcată într-un mod special de reprezentanții societății civile. Astfel, pentru data de 25 octombrie, începând cu ora 16.00, Asociația „Calea Neamului” îi invită pe băcăuani și nu numai să participe la o întâlnire, la Cimitirul Internațional al Eroilor Valea Uzului, pentru a marca timpul trecut de când Armata Română, în 25 octombrie 1944, a eliberat, de sub ocupația horthystă, Transilvania de Nord, în urma Bătăliei de la Carei.

                    „Ne vom alătura celor din Dărmănești, Comănești, Dofteana, localități unde avem nenumărați prieteni. Unii dintre ei sunt prieteni de-ai mei din copilărie, pentru că eu am stat un timp la Comănești. Va fi o procesiune religioasă, practic, parastasul tuturor eroilor români care au căzut în luptele de la Valea Uzului. Am ales ora 16,00, tocmai pentru că, se știe, lumea merge, duminică, la slujba de la biserică și vrem să fim prezenți câți mai mulți, chiar dacă ne va prinde noaptea; vom fi acolo cu torțe, așa cum face și armata română când defilează în diferite ocazii”, ne-a declarat Mihai Târnoveanu, reprezentantul Asociației „Calea Neamului”.

                    Cimitirul din Valea Uzului a devenit cimitir militar după Războiul de Reîntregire a Neamului. Aici, își dorm somnul de veci 1.143 de militari de diverse naționalități: români, ruși, italieni, sârbi, unguri, austrieci și germani.

                    „Doamne ajută, frați și surori! Și noi, asemenea lor, celor plecați la Cer din Neamul nostru, lângă Iisus Hristos Mântuitorul, suntem chemați să mărturisim același lucru la Valea Uzului. Suntem Aici pentru România, pentru 52 de Cruci! Le ținem în picioare. Împreună!”, este mesajul transmis de Mihai Târnoveanu.

                    De ce s-a amânat constituirea Consiliului Județean Bacău?

                      Constituirea noului Consiliu Județean, care trebuia să aibă loc vineri, 23 octombrie, a fost amânată pentru ziua de sâmbătă, 24 octombrie.

                      „Ca urmare a modificării datei de către Prefectură, vă invităm să participați mâine, sâmbătă 24 octombrie, cu începere de la ora 13.00 la ședința de constituire a Consiliului Județean Bacău ca urmare a alegerilor locale din data de 27 septembrie 2020. Evenimentul va avea loc la Centrul de Afaceri și Expozitii Bacău”, se arată într-un comunicat al CJ Bacău.

                      Deșteptarea a solicitat Instituției Prefectului o explicație pentru amânarea ședinței de constituire a noului Consiliu Județean.

                      În răspunsul primit, ni se transmite că schimbarea datei a fost necesară deoarece încheierea privind validarea mandatelor nu era definitivă și trebuia să treacă termenul legal de la primire pentru depunerea posibilelor contestații pentru a fi definitivă.

                      Activele sistemului de pensii private au depășit 14 miliarde de euro

                      Dan Armeanu, vicepresedinte ASF

                      Valoarea activelor totale, aflate în administrare la nivelul întregului sistem de pensii private, a ajuns la 30 septembrie 2020, la 72,58 miliarde de lei, în creștere cu 17,96% față de septembrie 2019, depășind astfel pragul de 14 miliarde de euro.

                       

                      Această evoluție a avut la bază doi factori importanți: creșterea contribuțiilor cu 5,61% și obținerea unui profit de 1,35  miliarde de lei, la nivelul întregului sistem de pensii private.

                       

                      În primele nouă luni ale anului 2020 au fost virate către fondurile de pensii private contribuții în valoare de 6,95 miliarde de lei, în creștere cu 5,61% față de contribuțiile din primele nouă luni din anul 2019 (6,58 miliarde de lei).

                       

                      Totodată, creșterea activelor peste nivelul contribuțiilor, în intervalul ianuarie – septembrie 2020,  a fost de 1,17 miliarde de lei. Fondurile de pensii private au reușit nu doar să acopere impactul negativ asupra piețelor financiare cauzat de declanșarea pandemiei COVID-19, ci au obținut și un profit pentru cei 8,10 milioane de participanți. Adăugând și plățile de activ net efectuate către participanții care au ieșit din sistem, ca urmare a pensionării sau invalidității în primele nouă luni ale anului, în valoare de 181 milioane lei, rezultă un profit la nouă luni de 1,35 miliarde de lei.

                       

                      În acest context, trebuie menționat faptul că în perioada martie – septembrie 2020 indicele BET a avut o evoluție pozitivă de 18,35%, iar indicele EUROSTOXX600 a crescut cu 16,83%. În același timp, randamentul titlurilor de stat a coborât de la 4,56% la 3,7% (randament mai mic, preț mai mare, deci evaluare mai mare).

                       

                       

                       

                      Evoluția contribuțiilor brute din sistemul pensiilor private

                      sept. 2019 – sept. 2020 (mld. lei)

                       

                      La 30 septembrie 2020, în sistemul pensiilor private erau înregistrați 8,10 milioane de participanți, cu 3% mai mulți față de sfârșitul lunii septembrie 2019 (7,87 milioane de participanți).

                       

                       

                      Evoluția numărului de participanți din sistemul pensiilor private

                      sept. 2019 – sept. 2020 (mil. participanți)

                       

                       

                      Contextul global

                       

                      Pandemia COVID-19 a generat corecții masive pe piețele financiare în primul trimestru al anului 2020. În perioada menționată, piețele au experimentat unul dintre cele mai abrupte declinuri din istoria recentă, cu volatilitate ridicată și contracții de lichiditate. Răspunsul politic masiv atât fiscal, monetar, cât și de reglementare, a ajutat piețele să recupereze mare parte din pierderile din primul trimestru. Pe lângă riscurile economice și sociale asociate celui de al doilea val al pandemiei din toamnă, trebuie avute în vedere și riscurile la nivel global generate de un potențial război comercial dintre SUA și China, cu repercusiuni severe asupra piețelor financiare fragilizate de evoluțiile pandemiei.

                       

                      Posibila decuplare dintre performanța piețelor financiare și economia reală ar putea genera  o volatilitate ridicată, cu afectarea valorii activelor. De asemenea, sprijinul guvernamental, pentru sectoarele afectate de pandemie (fie prin contribuții proprii, fie prin scheme UE) și pentru piața muncii, este vital în vederea susținerii economiei și evitării unei contracții severe a consumului intern.

                      Deși primele două trimestre ale anului 2020 au fost puternic afectate de pandemia COVID-19, programele de sprijin lansate de guverne (fiscale și monetare) și revenirea piețelor financiare au permis ca sistemul de pensii private să revină la valorile de dinainte de pandemie, înregistrând chiar și o creștere a valorii activelor, respectiv a profitului în beneficiul participanților.

                      Conferință de presă PNL – VIDEO

                        La sediul PNL Bacău a avut loc o conferință de presă pe tema salariilor restante către angajații DGASPC Bacău.