Adolescentul dispărut de acasă a fost găsit în trenul spre Viena
La data de 10 Ianuarie a.c, minorul a fost depistat în P.T.F. Episcopia Bihor, la controlul Poliției de Frontieră, ca pasager în trenul de pe ruta Cluj Napoca-Viena. Tânărul a fost preluat de polițiștii Inspectoratului de Poliție Județean Bihor și internat intr-o unitate din cadrul D.G.A.S.P.C Bihor.
Știrea inițială:
Poliţiştii au fost sesizaţi cu privire la dispariţia lui TOMOZEI CONSTANTIN de 16 ani, din municipiul Bacău, județul Bacău.
În seara zilei de 02 ianuarie a.c., tânărul ar fi plecat voluntar de la adresa de domiciliu, însă nu a revenit până în prezent.
SEMNALMENTE
Înălţime 1,80 m, greutate 70 de kilograme, ochi căprui, ten deschis, păr șaten.
ÎMBRĂCĂMINTE
pantaloni de culoare închisă, hanorac de culoare albastru, având asupra sa un ghiozdan albastru.
Cetăţenii care pot furniza orice informaţii în legătură cu această persoană sunt rugaţi să contacteze Poliția Municipiului Bacău, tel. 0234.202056, Dispeceratul IPJ Bacău, tel.0234202000 sau să apeleze 112.
Cronica de teatru: Cerere în căsătorie cu final neașteptat
Despre piesa lui Nikolai V. Gogol, „Căsătoria”, mai toți comentatorii țin să precizeze că nu este de valoarea celebrei comedii satirice „Revizorul”, o capodoperă a genului. E cât se poate de adevărat, dar asta nu înseamnă că o comedie mai ușoară, mai apropiată de farsă, având însă și accente tragicomice, frizând absurdul, cum este „Căsătoria” (scrisă în 18 33), nu s-a bucurat întotdeauna de o foarte bună primire din partea publicului. Care s-a amuzat copios privind întreaga tevatură stârnită de pețirea unei fete cam trecute (considerată așa la cea vreme, deși ea nu are decât 27 de ani), dar cu avere, pentru cucerirea căreia patru pretendenți intră în competiție. Și la premiera de la Teatrul „Bacovia”, spectacolul pus în scenă de regizorul Slava Sambriș (din Republica Moldova), a avut succesul scontat. Un bun cunoscător al teatrului lui Gogol, regizorul a mai montat „Căsătoria” și chiar „Revizorul” (la finalul studiilor de masterat), semnând de această dată o adaptare a textului. El renunță astfel la un pretendent și, în schimb, inventează un personaj colectiv, un sfat, un cor de babe, care comentează acțiunea. Slava Sambriș își structurează atent, profesionist, spectacolul, asigurându-i cursivitatea, ritmul, pune în valoare toate sursele de comic, de situație, de limbaj, și lucrează bine cu actorii, care-și individualizează cu precizie și cu nuanțe personajele, urmându-i indicațiile.
Florina Găzdaru face un rol foarte bun în Agafia Tihonovna, fata de măritat (prezentată, de pețitoare, ca o „delicatesă”), având câteva scene savuroase, când, șocată de dispariția subită a mirelui, afișează o încremenită expresie plină de stupoare, care cere compătimire. Mătușica ei, Arina Panteleimonovna, o femeie de treabă, cu un bun- simț sănătos, este întruchipată de Simona Nica, actrița găsind potrivite modalități de a se face vizibilă. Pețitoarea cea versată, unsă cu toate alifiile, vicleană, mincinoasă, Fiokla Ivanovna, este adusă în scenă de Firuța Apetrei, expresiv, convingător, ca o cumătră înfiptă, chiar agresivă, și cu gura mare, șfichiuind cu replici tari pe cei care o înfruntă. Podkolesin, îndărătnicul burlac, greu de convins că i-a venit rândul la însurătoare, este credibil în lentoarea, deruta, abulia lui, grație interpretării nuanțate a lui Ștefan Ionescu. Cel care-l tot împinge din spate este amicul lui, Kocikariov, un îndrăcit personaj, care-și descoperă veleități de pețitor, făcându-i concurență Fioklei (împotriva căreia, de mai multă vreme, are el un dinte) spre turbarea acesteia. Bogdan Buzdugan își construiește laborios rolul, scoțând maximum de efecte comice din tenacitatea cu care-și urmărește scopul, căpătuirea nehotărâtului său amic. Izbutite portrete caricaturale fac și Valentin Braniște, un Omletă hilar, agitat, cu un pântec proeminent, și Dumitru Rusu, care compune cu finețe, în filigran, personajul lui Anucikin, timid, efeminat, un prețios ridicol. Locotenentul de marină în rezervă Jevakin, țeapăn, grav, pătruns de propria-i importanță, este jucat, cu ținuta adecvată și tușe exacte, de Ion Goranda.
Nu trec neobservați nici tinerii Alina Simionescu (Duniașka) și Tudor Hurmuz (Stepan), în două roluri de servitori între care se ivește o mică scânteie de amor instant. Sfatul babelor, compus din Ștefan Huluba (un travesti de un haz nebun), Bianca Babașa, Minodora Broscoi, Vlad Nicolici, Alexandru Gușă, este foarte prezent, cântă și face tot felul de comentarii, pe toate tonurile (ca pe rețelele sociale acum), dar și „fizicalități”, tumbe, șpagate, în scene de un umor burlesc.
Cu o scenografie simplă, dar adecvată și sugestivă, semnată de Răzvan Bordoș, în costumele plăcute ochiului, respectând epoca, ale lui Szőke Zsuzsanna Dalma, spectacolul „Căsătoria” (designer de lumini, Cristi Baciu), vorbind despre năravuri vechi de când lumea (căci natura umană nu se schimbă), interese mercantile, meschinărie, ipocrizie, adică lipsa sentimentelor adevărate, dar și despre un vid interior, o spaimă fără nume, gogoliană, este o reușită a întregii echipe de realizatori.
Mama lor, la toți!
Nu văd nicio diferență între ce a fost și ce este în prezent. Oricât de mult mi-aș fi dorit ca lucrurile să se schimbe și oricâte beculețe colorate pe firmament au strălucit, în încercarea de a se ascunde realitatea. Dorința de schimbare a fost singurul motiv care ne-a mai atras (pe unii dintre noi) la urnele de vot. Doar că roata care s-a învârtit, în toți acești ani, ca un perpetuum mobile, n-a făcut decât să confirme celebra vorbă „vin ai noștri, pleacă ai noștri”. Nu o dată, i-am auzit pe unii dintre compatrioți spunând că s-au săturat și ar pleca oricând din țară, pentru că nimic nu pare să funcționeze cum trebuie, mai ales la vârf, dar și în restul ramificației care se întinde aproape de bază.
Și asta, în primul rând, pentru că infractorii din politică au dat tunuri, tunulețe, „tunișoare” pe bandă rulantă, fără ca vreunul să dea socoteală cuiva. Cei mai mulți au ieșit curați din povești de milioane de euro scurse de pe la ministere, alții (mult mai mici) au respirat nițel aerul „beciului domnesc”, în niciun caz peștii cei grași, rechinii adevărați care s-au îndestulat din banii publici cât să-și asigure confortul financiar pentru… generații. De altfel, cam asta au făcut toți care au ajuns să ne reprezinte (cică) interesele, cocoțându-se în funcții publice foarte bine plătite.
Și-au asigurat prezentul și … mai ales viitorul. Chiar și la dimeniuni relativ mai mici, cum ar fi, de exemplu, fostul șef de la şef la Informaţii Secrete şi Spălarea Banilor, înalt demnitar al statului, profesor universitar ajuns la un salariu baban, fără ca măcar să fi absolvit liceul. Sau individul de la Transelectrica, un electrician sadea care se pretindea inginer, ocupând o funcție de top. Despre nefericita chelneriță care aproape se angajase ca inginer la „Apele Române”, nu mai vorbește nimeni. Cine știe pe unde a reușit să se aciueze, sprijinită de proptelele de partid?! Or, cazurile astea mie îmi amintesc de cum ajungeau generali plugarii sau fochiștii, pe vremea cizmarului de tristă amintire. Sunt sigur că exemple, mii și mii, sunt peste tot, în țară, mai mici sau mai mari, chiar și la primăria din urbea noastră am vazut câteva, posibil și în multe alte posturi la fel de bine plătite, de prin județ. Cine să-i caute?
Chiar și așa! Păi, cine? Când vajnicii apărători ai țării n-au fost în stare să oprească un irlandez, mort de beat și mustind a droguri, să intre în, poate, singura clădire faimoasă din țară, sub aspectul dimensiunii. Nu că am fi singurii din lume care s-au făcut de râs. Să ne amintim ce-au făcut mai anu’, susținătorii lui Trump. La ce să mă aștept? La nimic bun. Cert e că, după toate aceste povești tragi-comice, noi rămânem, vorba poetului, „tot ca proștii”, într-o bună țară, dar cu rea croială. Ceea ce te face să închei, tot ca talentatul stihar: Mama lor, la toți!
Vești bune pentru angajați. Cum vor putea primi o nouă zi liberă
Un nou proiect de lege, depus în dezbatere la Senat, prevede ca angajații care merg să voteze vor putea primi o zi liberă plătită. Propunerea legislativă se va aplica indiferent de tipul de alegeri.
Astfel, angajații cu drept de vot ar putea beneficia, la cerere, „de o zi liberă plătită pentru fiecare tip de alegeri la care își exprimă votul, indiferent că este vorba de alegeri locale, alegeri parlamentare, alegeri europarlamentare sau alegeri prezidențiale”, după cum este stipulat în acest proiect. De această zi liberă ar urma să beneficieze și angajații care își exprimă dreptul de vot prin corespondență, precum angajații din România, dar se află temporar în afara granițelor țării. De o zi liberă vor beneficia angajații și în cazul organizării unui tur doi al alegerilor.
Absența de la oricare dintre cele două tururi înseamnă pierderea dreptului de a solicita zi liberă.
Termenul până la care se va putea cere liberul pentru participarea la vot este de „18 luni începând cu anul următor celui în care s-a născut dreptul”, fiind, de fapt, cel stabilit de Codul muncii pentru efectuarea concediului de odihnă. Asta înseamnă că liberul se va putea lua și la peste un an și jumătate de la alegeri. Costul zilelor libere plătite pentru participarea salariaților la vot va fi suportat de către fiecare angajator.
„Prin prezenta propunere legislativă se urmărește creșterea numărului de cetățeni români cu drept de vot care se prezintă la vot, indiferent că este vorba de alegeri locale, alegeri parlamentare, alegeri europarlamentare sau alegeri prezidențiale”, apreciază inițiatorii propunerii. Pentru ca această propunere legislativă să intre în vigoare trebuie să treacă de Parlament, să fie promulgată de șeful statului și să fie publicată în Monitorul Oficial.
Ultrascurte
* Cică un studiu zice că două pahare de vin sau bere pe zi sunt mai sănătoase decât sportul. Dacă-i pe-așa, atunci ne vedem la Olimpiadă!
* Zice Guvernul că nu vor mai fi admise decât măștile medicale. Cum dovedește organul competent că masca pe care o porți nu este medicală?
* Dacă femeile ar urma indicațiile primite, dacă ar merge pe unde trebuie și dacă n-ar mai face invers lucrurile doar pentru nu vor să facă ce li s-a spus, s-ar duce naibii toate filmele de acțiune, spionaj și nici filmele de război nu s-ar simți prea bine… Iar filmele cu mafioți chiar n-ar mai avea sens… Sopranos ori Goodfellas sau Nasul ar fi niște filme plictisitoare cu bărbați care-și văd de afaceri liniștiți…
* Zice la o gazetă centrală cum că aproape jumătate din cei confirmați cu Omicron în România sunt nevaccinati. Eu înțeleg că e ordin de zi pe unitate… dar chiar să crezi că poți să zici că negrul e alb?! Aproape jumătate fiind nevaccinati rezultă, în mod logic, că peste jumătate sunt vaccinați. Oricum ai lua problema de coadă, nu se pupă cu nimic din vreun manual de jurnalism. Nu poți să inversezi datele problemei doar că să-ți iasă povestea așa cum vrei…
* Dionisie răsfoiește preocupat Google Maps.
– Ce faci, oaie?
– No, bine, fac niște scenarii…
– La ce?
– Păi, având în vedere că s-a afișat întreținerea cu noul preț al gazelor, încerc să-mi fac traseul astfel încât să-i evit pe cât posibil pe toți imbecilii care erau cu liberalizarea în gură și care zbierau că nu e bine cu ordonanța vieții care limita creșterile de tarife…
– Și de ce să-i eviți?
– Să nu cumva să rămân fără frâne când îi văd pe stradă…
* Zice la o gazeta englezească cum că „Un submarin rusesc s-a ciocnit cu o navă de război Royal Navy în Atlanticul de Nord”. Doar că nu s-a ciocnit cu nava, ci, cel mult, dacă s-a întâmplat, cu sonda sonar, care era tractată la sute de metri în spatele navei. Doar că s-a întâmplat acum doi ani. Doar că s-a întâmplat pe la Cercul Polar. Doar că s-a dus naibii jurnalismul și la casele mari…
* L-am revăzut pe Belmondo în „Polițist sau delincvent” (Flic ou voyou), cu pistolul sau Colț Python cu țeava de 6 inci… Dacă nu l-ați văzut la cinema pe vremea lui Ceaușescu (sau chiar dacă l-ați văzut), o să va placă!
În atenția celor care vor să susțină examenul de admitere la „medicină” la Iași
Media de la Bacalaureat a fost eliminată din concursul de admitere la facultățile Universității de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” din Iași, anunță instituția de învățământ superior. Din acest an, admiterea la Medicină și Farmacie, în Iași, se va realiza doar prin examen: test grilă cu subiecte pe care candidații au la dispoziție 3 ore pentru a le rezolva, potrivit metodologiei adoptate de către Senatul Universității de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” din Iași, informează instituția de învățământ.
Până acum, în calculul notei de admitere media de la bacalaureat reprezenta 10%.
Rectorul UMF Iași, Viorel Scripcariu, a declarat că „am eliminat media de la bacalaureat din calculul mediei finale la concursul de admitere pentru că ponderea era oricum nesemnificativă, de doar 10%. Considerăm că testul grilă rămâne cea mai obiectivă și relevantă cale de verificare a cunoștințelor candidaților”.
Concursul de admitere la sesiunea Iulie constă în susținerea unei probe scrise (test grilă) pentru ocuparea locurilor subvenționate de la bugetul de stat și a locurilor cu taxă în lei. Universitatea acordă cel puțin 10 locuri bugetate, în cadrul cifrei de școlarizare aprobate, din categoria locuri repartizate statistic, absolvenților cu diplomă de bacalaureat proveniți din sistemul de protecție socială, conform instituției de învățământ. În cazul în care locurile nu se ocupă, Universitatea le distribuie către ceilalți candidați. Durata tezei este de 3 ore.
Potrivit anunțului, selectarea candidaților ține cont numai de nivelul pregătirii profesionale a acestora și se realizează prin două modalități:
-Susținerea unui probe scrise (test grilă), în limba română, pentru ocuparea locurilor subvenționate de la bugetul de stat și a locurilor cu taxă în lei.
-Evaluarea performanțelor școlare și, eventual, universitare ale candidaților, pe baza dosarului personal depus, pentru locuri cu taxă în valută și locuri cu taxă în lei pentru a doua facultate.
Candidații se vor înscrie la concursul de admitere exclusiv online, prin completarea unui formular tip, accesând platforma dedicată concursului de admitere, de pe portalul www.umfiasi.ro, conform calendarului Concursului de admitere, după cum se arată în anunț. Documentele care vor constitui dosarul de concurs vor fi depuse online (scanate), în secțiuni specifice din platforma dedicată concursului de admitere.
Handbal masculin/ Liga Zimbrilor: Ionuț Rotaru: „Suntem o echipă cu inimă mare și vom continua să demonstrăm asta”
CSM Bacău își reia pregătirile astăzi, iar căpitanul „CSMeilor” sună adunarea, vorbind despre cum poți avea un parcurs onorabil chiar și în condițiile unui efectiv redus
După o lună de vacanță, prim divizionara de handbal masculin CSM Bacău își reîncepe antrenamentele. O face de pe locul 9, „unul decent în condițiile date”, așa cum îl caracterizează liderul echipei, Ionuț Rotaru, dar unul care, pentru a-l cita tot pe căpitanul „CSMeilor”, „nu ne poate mulțumi pe noi, cei care ne-am dorit întotdeauna mai mult”. În interviul care prefațează reluarea pregătirilor de către echipa băcăuană, „John” Rotaru vorbește despre avantajele și, mai ales, dezavantajele unui lot restrâns, despre șansele referitoare la îndeplinirea obiectivului, despre public și despre COVID-19. Și nu numai.
-John, la mulți ani! Cum ai petrecut de Sărbători?
-Crăciunul și Revelionul le-am petrecut într-un cerc restrâns, acasă, cu familia. A fost frumos, odihnă, voie-bună, așa cum este plăcut de Sărbători. Totul a fost sub control.
-Moș Crăciun a venit?
-A venit, în special pentru cei mici, dar nu pot da foarte multe detalii.
-Măcar ne poți spune ce i-ai scris tu Moșului ce să-ți aducă?
-Sănătate. Știm cu toții că, mai ales în astfel de vremuri, este foarte importantă.
-Ziua onomastică nu te-a găsit însă acasă.
-Așa e, m-a găsit în Italia, la Roma, sau mai bine spus, în apropierea Romei, la cumnata mea. Am decis să fie un Sfântul Ion ceva mai special.
-Un San Giovanni…
-Exact, un fel de San Giovanni. A fost așa, ca un remembe. Am revenit la Roma după zece ani și am făcut-o cu plăcere, cu atât mai mult cu cât doream ca și copiii mei să vadă câte ceva din frumusețile capitalei Italiei. Chiar dacă este vorba de numai câteva zile, vorbim despre o excursie plăcută. O excursie care nu ar fi fost posibilă dacă – și asta apropo de Moș- Primăria nu ar fi aprobat achitarea restanțelor financiare pe 2021. A fost exact așa cum ne-a dat asigurări și conducerea clubului, încheiind anul cu drepturile la zi. Un semnal bun pentru 2022, pe care-l dorim mai bun din toate punctele de vedere, începând, evident, cu latura sportivă.
-Până la 2022, hai să ne întoarcem puțin privirea spre 2021. Cum l-ai caracteriza?
-Făcând referire la sezonul 2020-2021, am convingerea că dacă nu ar fi fost acele meciuri pierdute la masa verde pe motiv de COVID-19, am fi terminat mult mai sus în clasament și, implicit, n-ar mai fi fost nevoie de prezența noastră la baraj. Este suficient, în acest sens, să luăm drept reper, meciurile jucate efectiv pe teren și care, nu de puține ori, ne-au adus satisfacții.
-Cu ce gânduri reluați pregătirile?
-Cu dorința de a depăși bariera locului 9. În condițiile date- și aici mă refer la lotul restrâns- e un loc decent. Nu este îmbucurător, dar nici trist. Clar că noi ne dorim mai mult: întotdeauna ne-am dorit. Și vom lupta până la capăt pentru a ridica ștacheta, antrenorul nostru, Sandu Iacob implementându-ne mereu această dorință de auto-depășire. Un alt gând cu care începem pregătirile este de a forma, și pe viitor, același grup unit.
-Îmi aduc aminte că, după victoria din noiembrie, de la Buzău…-
-O victorie mare, aproape miraculoasă, contra unui adversar care nu prea pierde puncte acasă, se impune precizarea.
-Exact, contra unui adversar care pierde greu, foarte greu, puncte acasă, ai spus că ați câștigat pentru că sunteți o echipă cu inimă mare.
-Suntem o echipă cu inimă mare și vom continua să demonstrăm asta. La asta mă refeream când spuneam despre faptul că formăm un grup unit. Când te bazezi doar pe 7-8 jucători ai și anumite avantaje, nu doar dezavantajele inerente legate de lipsa soluțiilor, de uzură, de oboseala acumulată din cauza faptului că ești nevoit să faci ambele faze sau de erorile tehnice care apar pe fondul acestei stări de oboseală. De exemplu, îmi amintesc și acum de acea greșeală din finalul meciului cu Constanța care, în condiții normale, nu ar fi apărut și care ar fi dus, probabil, către un alt rezultat. Vorbesc despre meciul cu Constanța pentru că orgoliul meu și-a dorit enorm o victorie.
-Ei bine, putem considera acel egal drept o victorie. Dar care ar fi avantajele oferite de o bancă scurtă?
-Omogenitatea și coeziunea. De la un meci la altul se consolidează unele automatisme. Sigur, dispărând una sau chiar mai multe rotițe, mecanismul se gripează, iar lucrurile se complică. Prin urmare, e de preferat să ai mereu soluții la îndemână…
-Poate le veți avea în 2022. Poate că bugetul va permite, în sfârșit, ca la această echipă starea de normalitate să fie la ea acasă. Cu atît mai mult cu cât vorbim despre o echipă foarte iubită de public.
-Mă bucur că ați adus vorba de public. În actuala stagiune, ne-am bucurat că am putut avea, din nou, sprijinul fanilor, care a contat și contează foarte mult pentru noi. Evident, ne-am fi dorit să le oferim mai multe satisfcații, dar faptul că ei ne-au aplaudat la final chiar și după meciurile pierdute, ne-a confirmat că au înțeles că noi am dat și dăm totul.
-Emoții legate de îndeplinirea obiectivulu, evitarea ede la retrogradare?
-Nu, 99 la sută îl vom îndeplini fără probleme. Să nu se înțeleagă că vom avea o misiune ușoară! Dar având aceeași determinare și aceeași abordare, nu se poate să nu ne îndeplinim obiectivul. O spun cu toată inima.
Dan Sion
Casetă
Primul meci, cu Minaur. Sau cu Dinamo?
Campionatul Ligii Zimbrilor se va relua cu etapa a 16-a, a treia a returului, în care, pe data de 3 februariie, CSM Bacău va primi vizita Minaurului Baia Mare. Primul joc oficial al anului pentru „CSMei” ar putea fi însă restanța din etapa a 15-a, cu campioana Dinamo, programată inițial pe 12 decembrie și amânată. Băcăuanii și-ar dori să joace meciul de la București, cu Dinamo, înainte de partida cu Minaur, așteptând în acest sens undă verde din partea FRH.
De ce stricăm ce am construit deja ?
Locatarii de pe strada Bicaz nr.152 au amenajat, în fața blocului, de mai bine de 40 de ani, o grădină superbă, cu tuia, bucsuși și trandafiri. Grădina este îngrijită din banii lor în fiecare anotimp, pentru a avea parte de puțin spațiu verde într-o aglomerație de betoane.
Locatarii spun că Primăria dorește, acum, să le taie gardul de metal, gard pe care se sprijină gardul viu. Oamenii se tem că, o dată făcută această operațiune, gardul viu nu va mai avea aceeași stabilitate și același aspect.
Ei se întreabă pe cine deranjează gardul de metal, care nici măcar nu se vede, fiind camuflat perfect de gardul viu.
„De ce trebuie să stricăm iar ceea ce am construit deja?”, se întreabă locatarii.
Alte măști, aceeași piesă
Ce început primăvăratic de an, cu temperaturi incredibile, mă simt de parcă aș fi undeva departe, pe un țărm al Mediteranei. Dar e doar o iluzie, pentru că sunt tot aici, la noi, în pestrițul iarmaroc balcanic, unde vezi același spectacol, doar cu alte măști, cum zice Eminescu în „Glossă”. Îmi păstrez ritualul de a reciti câteva pagini din Eminescu și Caragiale, la fiecare intrare într-un nou an. Și, în același timp, mă uit la ce se mai citește, ce se mai publică pe la noi, știut fiind că suntem la coada barometrului de consum cultural din Europa. Se scrie mult, și uneori chiar bine, sunt cărți remarcabile, dar nu acestea au și vizibilitate, aici având un mare rol marketingul. Iar lucrurile serioase, bine, profesionist făcute, pe scurt, valoarea, interesează doar pe foarte, foarte puțini. În schimb, Scandalul, sexul, asta da, se vinde, și, mai nou, biografiile de interlopi. Mai nou la noi, că în America e o modă de mult timp, în cultura populară. Și nu altundeva decât la Miami se afla junele teribilist, ahtiat după popularitate, bolnav de vedetism, Codin Maticiuc, când i-ai venit ideea să facă un personaj de carte din Nuțu Cămătaru, ieșit atunci din închisoare. Omul nostru e băiat de bani gata, milionar, fost crai de Dorobanți, țuțer de vedete adevărate, ajuns și el actor (după niscaiva cursuri), producător, dar și filantrop, a scris, așadar, „Viața lui Nuțu Cămătaru. Dresor de lei și de fraieri”. Cartea apărută la sfârșitul anului (bazată pe o aprofundată documentare a autorului, care și-a însoțit pe parcursul a 5 ani eroul, cu diverse ocazii) a avut un formidabil succes (s-a rulat un tiraj de 15 000 exemplare), fiind ceea ce se numește un bestseller. Obiectiv vorbind, e un semn că literatura non-ficțională capătă din ce în ce mai mult teren, oamenii fiind foarte curioși să afle lucruri care se întâmplă în realitate, în comunitățile lor. Interesează biografiile, autobiografiile, jurnalele, memoriile unor personalități, a unor figuri reprezentative din anumite domenii ale vieții publice, cărțile de dialog cu acestea. Și asta e de înțeles când este vorba despre niște vieți exemplare, ieșite din comun, a unor oameni cu destin, care au creat valori. Sunt cărți pe care, citindu-le, te simți îmbogățit, capeți un spor de cunoaștere, pătrunzi niște sensuri importante, ți se revelă adevăruri care te construiesc, te fortifică spiritual, sufletește. De ce și-ar pierde însă timpul cineva ca să citească mizerii despre și cu un interlop, un tip primitiv, care a făcut o mulțime de ticăloșii? Sigur că există și o fascinație a răului, a forței brute, a „eroismului” băieților răi, duri, care înfruntă sistemul, dar asta ține de subcultură, de imaturitate intelectuală, de lipsa simțului critic.
Mă întorc la Eminescu și la vorbele lui: „Iubesc poporul românesc fără a iubi pe semidocți și superficialitățile sale”. Și la următorul citat, din păcate, atât de actual, care ne dă mult de gândit: „Pretutindeni, în administrație, în finanțe, în universități, la Academie, în Corpurile de selfgovernment, pe jețurile de miniștri, nu întâlnim în mare majoritate decât iarăși și iarăși acele fatale fizionomii nespecializate, aceeași protoplasmă de postulanți, de reputații uzurpate, care se grămădește înainte în toate și care tratează c-o egală suficiență toate ramurile administrației publice. (…) Continuăm a perpetua rămânerea la putere a unei clase de paraziți sociali oameni fără știință de carte și fără caractere, slugi ai oricărui guvern și ai oricărui sistem, dar dușmanii meritului și adevărului sub orice guvern și în orice sistem”. Alte măști, aceeași piesă.
65 de ani de Palatul Copiilor Bacău
Pe 26 decembrie 1956 a luat ființă Casa Pionierilor Bacău, o atestă monografia publicată, în anul 2006, la Editura Casei Corpului Didactic Bacău. Altfel spus, pe 26 decembrie 2021, de Crăciun, Palatul Copiilor Bacău, a împlinit 65 de ani de existență. Pentru unii, este doar o instituție sau o clădire destinată educației non-formale, însă pentru generațiile de copii care și-au descoperit aici pasiunile și și-au construit personalitatea, și pentru profesorii care îi îndrumă sau i-au îndrumat, locul acesta este unul cu adevărat special.
În anul 2018, atunci când m-am hotărât să mă înscriu pentru prima dată la unul dintre cercurile Palatului Copiilor Bacău, mai exact la Cercul de Jurnalism, nici măcar nu mi-am putut imagina cât de mult urma să mă schimbe faptul că aveam să merg săptămânal într-o clădire în care nu mai intrasem niciodată, să-mi petrec aproape două ore cu străini, învățând despre ceva absolut necunoscut mie. Acum, trei ani mai târziu, Palatul Copiilor Bacău împlinește 65 de ani, iar eu sunt o persoană cu mult diferită față de copilul timid de 10 ani care eram (nu total diferită totuși, încă sunt puțin timidă).
Frecventarea cursurilor de jurnalism a contribuit la dezvoltarea mea și la descoperirea pasiunilor mele, dar și la deconectarea mea de la tot stresul provocat de școală, reprezentând o parte foarte mare din viața mea. Doamna profesoară Laura Huiban m-a susținut mereu, iar sfaturile sale au avut un impact foarte mare asupra mea, ajutându-mă să devin cea mai bună versiune a mea, să îmi găsesc motivația pentru a continua munca pe care am început-o și să nu mă tem de eșec sau de neștiință.
Nu aș putea exprima niciodată prin cuvinte cât de mult înseamnă această instituție pentru mine și nu știu dacă am reușit măcar pe jumătate să explic acest lucru prin acest text, însă așa cum mi-a spus doamna profesoară Laura Huiban, „Și cel mai slab text este o capodoperă, dacă vă aparține, pentru că face parte din devenirea voastră.”
Mara – Ioana Lazăr, elevă, în clasa a VII-a, la Școala Gimnazială „Dr. Al. Șafran” Bacău și la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Monstrul din noi: alienarea
Este pilduitor/ tulburător ceea ce spunea J. J. Rousseau, în 1754, („Discurs asupra inegalităţii dintre oameni”): „Asemenea statuii lui Glaucos, pe care timpul, marea şi furtunile o desfiguraseră într-atâta, încât seamănă mai mult cu o fiară decât cu un zeu, sufletul omenesc, modificat în sânul societăţii datorită unor nenumărate cauze ce se repetau mereu […] şi-a schimbat, ca să zicem aşa, astfel înfăţişarea încât a devenit aproape de nerecunoscut”. Cred că Rousseau n-ar schimba nici astăzi vreo vorbă din acest fragment al discursului susținut la Academia din Dijon. Firește, poate că astăzi l-am trage puțin de mânecă, reproșându-i funciarul pesimism atunci când sesizează caracterul contradictoriu al progresului social – „…au fost tot atâția pași în aparență spre perfecționarea individului, în realitate, însă, spre decăderea speciei” – dar cred că, privind către statutul omului contemporan, nici cu virtuțile unui debate modern nu l-am putea clinti din credințele sale.
Prin cugetători ca Platon și Rousseau, Hegel, Marx şi Marcuse, Erich Fromm, C. W. Mills sau J. Habermas, individul uman a fost trimis într-o grilă a supraviețuirii alienate. Fardând estetic alienarea, și literatura a brodat seducător, dar tragic, pe această temă a îndepărtării subiectului nu doar față de comunitatea sa, ci și față de sine însuși. O sinteză subiectivă ar putea decela cel puțin următoarele zvârcoliri zămislitoare de înstrăinare: neputința izvorâtă din sentimentul că destinul nu se află sub propriul control, ci este determinat de agenți externi (soartă, noroc sau manipulări instituționale); dificultatea sesizării un sens al ființării; îndepărtarea de valorile culturale și morale clasice; accentuarea sentimentelor de izolare socială și singurătate, excluziunile în relațiile sociale; auto-înstrăinarea (pierderea legăturilor insului cu el însuși).
Suntem obișnuiți să privim alienarea mai ales ca subiect al metafizicii, psihologiei, sociologiei, literaturii. Încercăm să ne amăgim, să nu vedem că alienarea nu ființează doar în teoriile sofisticate, ci locuiește chiar în noi. Este monstrul din noi. Am privit în zilele din urmă către o fotografie cu pretinsă tematică… veselă care se zbenguia pe net… Copiii și nepoții, sosiți la părinți/ bunici, stăteau în living, pe canapele, în jurul gazdelor. Mama/ bunica îndrăznește să înfiripe un discurs emoționant, mulțumindu-le pentru rara vizită. Dar musafirii nu puteau îndeplini rolul receptorului de mesaj: erau, sută la sută, în lumea lor: telefon, laptop, tabletă… Cruntă alienare… Am ascultat și vocile multora dintre compatrioții noștri alungați de sărăcia și haosul mioritic în străinătate. Cei mai mulți dintre ei, deși recunosc faptul că sunt răvășiți de dor, n-au revenit acasă, ca de obicei, pentru Crăciun și Anul Nou. Pandemia, scârba față de autorități, sistemul concentraționar confuz au accentuat alienarea acestora. Au rămas întâlnirile virtuale, îmbrățișările virtuale… Surogate de uman. Am ajuns aproape de alienarea alienării, de simularea informatică a unui mediu imaginar sau real, restituită printr-un ansamblu de mijloace hardware sub formă de imagini în trei dimensiuni, de senzații tactile și de sunete care dau impresia de realitate… O simulare pe care o percepem ca fiind viață autentică. Monstrul din noi își face datoria.
Ion Fercu
† BOTEZUL DOMNULUI
Faptul că Isus a fost botezat de Ioan a creat probleme destul de serioase primei comunităţi creştine. Avea Isus trebuinţă de botezul pocăinţei pentru iertarea păcatelor? Ioan Botezătorul vrea să-l oprească pe Isus, socotind o cinste pentru sine de a fi botezat de Isus şi acceptă să-l boteze numai după ce Mântuitorul îl lămureşte că acest lucru este necesar „ca să se împlinească toată dreptatea”. Expresia biblică de „împlinire a dreptăţii” echivalează cu în a se conforma cu ceea ce Dumnezeu vrea, în a accepta planul său. Şi Dumnezeu vrea ca Mesia, Regele divin, să fie slujitorul său prin excelenţă, care să se jertfească pentru toţi în umilinţă şi taină (cf. Is 53). În al doilea rând, botezul, pe care Isus îl primeşte, nu este numai un botez de pocăinţă, fiindcă el nu avea nici umbră de păcat, ci un act de profundă smerenie şi suferinţă, menit să pună în evidenţă misterul de iubire al Preasfintei Treimi, glasul Tatălui care spune: „Acesta este Fiul meu iubit”. Prezenţa Duhului Sfânt care coboară din nou pe pământ, ca la începutul creaţiei, când plutea deasupra apelor, arată începutul unei noi creaţii.
Evenimentele naşterii erau departe, trecute în uitare. Treizeci de ani de tăcere făcuseră din viaţa lui Isus un om ca toţi ceilalţi. Anii dinaintea Botezului ne arată omenitatea lui Isus, deşi la doisprezece ani rămas în templu, îi uimeşte pe învăţători prin răspunsurile şi priceperea lui. Botezul încheie această etapă a vieţii lui Isus. Aflat în mijlocul celor care veneau să se boteze, Isus vrea să împlinească întru-totul voinţa Tatălui.
Scena botezului culminează cu o teofanie: Cerul se deschide, ceea ce înseamnă că lumea divină erupe în lumea umană a lui Isus şi prin el asupra întregii istorii, că prin el se inaugurează împărăţia Tatălui. Pentru acest motiv Tatăl îşi găseşte în Fiul toată bucuria, fiindcă prin el ne găseşte pe noi, ca să ni-l împartă pe Duhul Sfânt.
În primele zile ale existenţei noastre am fost aduşi la Biserică şi în momentul în care preotul a turnat pe fruntea noastră apa botezului, s-a petrecut cu noi ceea ce s-a petrecut cu Isus în momentul în care Ioan l-a botezat în apa Iordanului. Să ne deschidem inima, cerul sufletului nostru, spre a da mărturie despre iubirea divină a Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh în care am fost botezaţi.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Nicolae” Bacău
Văz şi auz
URARE-SALUT. „Să te binecuvânteze Cel de Sus!” e în loc de „Bună ziua!”, la austrieci. Am aflat de la comentatoarea Concertului de Anul Nou transmis de Radio-România şi am lăudat-o în gând pentru [î] de la [binecuvînteze].
RRA, ÎN FRUNTE. „Semne bune anul are, fie că e vorba de semne de circulaţie, fie că avem de grijit semne de punctuaţie” (Dan Creţa, 3 ianuarie, ca „Între prieteni”, insistând să ne ferim de anulare). Cu o zi înainte, Viorela Pănculescu şi Mirela Băzăvan rostesc corect [două] ianuarie („Calendarul zilei”), iar peste două ore, Anca Şurian-Caproş înalţă solemn un „La mulţi ani!” limbii române.
TREAZĂ, „DEŞTEPTAREA”. Citim un titlu banal: „Depistat în trafic de poliţişti, sub influenţa alcoolului” şi ne întrebăm ce înţeles ar fi avut dacă ar fi lipsit virgula: ameţiţi ar fi fost poliţiştii, şi nu şoferul. (Au ajuns până la Bacău vorbele lui Liviu Franga din „Observator cultural”: „Somnul gramaticii naşte absurdul”.) În alte cazuri, acest important semn de punctuaţie devine criteriul eficienţei muncii: „Fiecare virgulă din P.N.R.R. este verificată” (Digi 24, 3 ian.).
CU GÂNDUL LA DOOM3. De acord cu Gabriel Stan-Lascu, de la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, că toate administraţiile ar trebui să respecte normele academice în ortografierea numelor de localităţi.
INADECVĂRI. Am notat, iar, nepotriviri în comperajele programelor de la Radio-România Actualităţi: pe 29 nov., când a început săptămâna incluzând ziua de 1 Decembrie, RRA a difuzat aproape exclusiv muzică în limba engleză; Doina Işfănoni, etnolog, a prezentat eforturile de a fi introdus colindul românesc în patrimoniul imaterial UNESCO, dar redactorului de specialitate i-a ieşit în cale o singură melodie, în limba engleză; la „Poveşti muzicale de Crăciun”, din 25 decembrie, Dan Alexandru nu a găsit niciun cântec românesc, în interval de o oră (15-16), încât urarea sa din final e cu efect de bumerang: „Un an mai bun!”; pe 1 Decembrie, acelaşi Dan Alexandru a prezentat cu entuziasmul obişnuit piese în româneşte; deci se poate!
NEVOIA DE CONSECVENŢĂ. Prima ediţie din 2022 a emisiunii duminicale (9,05-9,30) „Pet-club” păstrează dublura de anul trecut: genericul îl aduce pe [clăb], iar realizatoarea, Andreea Marin, zice româneşte, corect adică: „Toate îşi găsesc locul la [pet club]”, chiar şi în parafraze: „Din Oceanul Pacific/ A ieşit un peşte mic/ Şi pe coada lui scria… [pet club], fireşte”.
REMEMBER BULGARA VIE. Corespondentul Radio-România Actualităţi la Sofia, Petio Petkov, a plecat dintre noi pe neaşteptate. De câte ori îi ascultam relatările – dense şi dese –, de atâtea ori remarcam o particularitate fonetică a limbii vecinilor noştri: vocala „ă” era un sunet intermediar faţă de „î”. Am citit biografia regretatului ziarist şi aş zice că a avut ceva din tumultuoasa viaţă a lui Hristo Botev.
Ioan Dănilă
A trece ca prin botez prin apele acestei lumi
Trecut-au praznicele, dar marea Sărbătoare tot înainte ne stă. Căci murmurul Iordanului, tulburat de intrarea Domnului, ne dă de stire că se va apropia Învierea. Avem de a face cu un fel de crăpătură a nădejdii, care ne deschide cerul iubirii. O arătare și o vedere a Domnului. Nu întâmplător, Biserica vede în această cuprindere de celebrări – Nașterea Domnului, Punerea Numelui, Tăierea împrejur și Botezul în Iordan – un singur mare Praznic, numit Epifanie. Trăim pentru el…
Este importantă ziua de astăzi pentru înțelegerea tainică a faptului că pruncul Betleemului, devenit om în plinătatea vârstei, care acum se botează în apele Iordanului, care întotdeauna ne va putea trage de-a dreapta Tatălui, acolo unde ne este locul, are carne și oase. A călcat pământul, a văzut marea, a intrat în ea, a îmbrățișat pe cei ce plângeau, a iertat. Este Unul de-al nostru și Dumnezeu în aceeași vreme. Nu este o nălucă. El este în istorie. Sfinții Evangheliști, pentru a nu exista vreo urmă de îndoială asupra celor care s-au întâmplat, ne aduc înainte și coordonatele istorice ale evenimentului: În anul al XV-lea al domniei Cezarului Tiberius, pe când Ponțiu Pilat era guvernator în Iudeea, Irod era tetrarh în Galileea, Filip, fratele său, era tetrarh în Itureea și ținutul Trahonitidei și Lisanias, tetrarh în Abilena. Pe vremea arhiereilor Ana și Caiafa. (Evanghelia Sf. Luca, cap. 3). Realitatea existenței Sale este la fel de copleșitoare astăzi, ca și atunci. El, Fiul lui Dumnezeu, a venit să ridice păcatele lumii. O exprimă Ioan, numit Botezătorul, teribilul verișor îngeresc al tânărului bărbat ce răzbește istoria, singurul om pictat cu aripi în Biserică, Sfântul aflat la marginea dintre îngeri și oameni, care zărește cerurile deschizându-se, vede porumbelul și aude Glasul, împlinind astfel cuvintele profetului Maleahi (3, 1): „Iată, Eu îl trimit pe îngerul Meu, şi el va pregăti calea înaintea feţei Mele”. De Bobotează, acest lucru se înfăptuiește: un om îngeresc se întâlnește cu Dumnezeu, pentru ca omul să poată deveni ca Dumnezeu. Iar taina Botezului nostru limpezește faptul că toți suntem invitați să primim pe Duhul Sfânt, murind și înviind.
Trecut-au sărbătorile!… dar Sărbătoarea tot înainte ne stă.
Inspector scolar,
pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu
Pregătiri pentru pacienții de COVID în Spitalul Municipal
La etajul 5 al clădirii „Spital Municipal” au fost pregătite facilități suplimentare pentru preluarea şi tratarea pacienților infectați cu Covid19, după ce Consiliul Județean & Spitalul Județean de Urgență au asigurat alimentarea cu oxigen medical, provenit din stocatorul principal al SJU Bacău, a 9 saloane cu 18 paturi.
În conformitate cu Planul de reziliență față de recrudescența Covid19, elaborat de SJU şi aprobat de Direcția de Sănătate Publică, aceste facilități vor deservi combaterea pandemiei în situația ocupării tuturor paturilor & incintelor medicale de suport Covid deja operaționale la nivelul spitalului.
„După un an critic, 2021, în care valul 4 a fost dezastruos gestionat la nivel guvernamental, revenirea crizei epidemiologice ne obligă la măsuri concrete. Şi la acțiune. Astăzi, alături de preşedintele Consiliului Județean, Valentin Ivancea, precum şi de conducerea SJU – manager Adrian Popa, director medical dr. Adina Lupu şi Dr. Bianca Purcărin, medic ATI – am verificat stadiul implementării măsurilor din Planul de reziliență, precum şi pregătirea unității spitaliceşti în perspectiva valului 5 al pandemiei”, a declarat prefectul Lucian Bogdănel.
„Înainte de orice, această criză epidemiologică prelungită este o criză sanitară – tocmai de aceea, mă bizui pe aportul conducerii medicale a SJU Bacău, a cărei expertiză trebuie mai temeinic valorificată. Mai ales că, începând din martie 2020, spitalul a dus greul în lupta cu pandemia, iar în ultimii doi ani personalul medical specializat de aici a acumulat o experiență importantă în tratarea pacienților Covid”, a mai spus acesta.
„Gestionarea eficientă a pandemiei se poate asigura doar prin munca în echipă între factorii decidenți, care generează și implementează măsuri preventive congruente și corelative în domeniul asistenței medicale la nivelul întregului județ.
În acest sens, împreună cu Lucian Bogdanel- prefectul județului, Adrian Popa- managerul SJU Bacău, dna senator- Dr. Bianca Purcărin și directorul medical- dr. Adina Lupu, am verificat stadiul aplicării măsurilor în unitatea spitalicească băcăuană, în vederea pregătirii pentru valul 5 pandemic”, a declarat președintele Consiliului Județean, Valentin Ivancea.
S-a identificat și realizat soluția tehnică necesară pentru asigurarea continuității alimentării cu oxigen cât și crearea condițiilor pentru creșterea debitului la etajele IV și V din clădirea „Spital Municipal” – unde sunt tratați pacienții infectați cu virusul SARS-CoV-2.
De asemenea, s-au comandat – în regim de urgență – toate echipamentele necesare pentru asigurarea suplimentării oxigenului și capacității de stocare, pentru a se evita suprasolicitarea echipamentelor existente.
În urma acestor măsuri, a rezultat creșterea capacității de internare a pacienților în structura unității sanitare și au fost echipate încă 9 saloane pentru tratamentul celor contaminați cu noul Coronavirus. Practic, se suplimentează cu 18 paturi capacitatea de tratare în clădirea „Spital Municipal”. De asemenea, paturile Secției de boli infecțioase adulți/ copii NON-COVID vor fi alocate în totalitate pacienților pozitivi.
Măștile redevin obligatorii în spațiile închise și deschise, începând de azi
Masca de protecție a redevenit obligatorie peste tot, începînd de astăzi, în România. Însă nu orice fel de măști, așa cum era permis până acum. Ci doar cele medicale sau de tip FFP2, care asigură o protecție sporită.
Nu sunt obligați să poarte mască de protecție copiii mai mici de 5 ani, persoanele care sunt singure în birou, care lucrează în condiții fizice solicitante sau cei care fac sport. Nu trebuie să folosească masca nici reprezentanții cultelor religioase sau vorbitorii aflați în spații închise, dacă se află la distanță mai mare de trei metri de alte persoane.
Poliția în acțiune
La data de 07 ianuarie a.c., polițiștii au intervenit la 48 de evenimente, dintre care 41 au fost sesizate prin numărul unic pentru apeluri de urgență 112 şi au organizat 8 acţiuni. Totodată, au fost prinși în flagrant delict 2 autori de infracțiuni.
Pentru abaterile de la normele contravenționale, polițiștii au aplicat 187 de sancțiuni, pentru încălcarea prevederilor privind ordinea și liniștea publică, pentru protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite sau încălcarea normelor rutiere.
Cele mai multe amenzi, au fost aplicate pentru nerespectarea normelor privind circulația pe drumurile publice, potrivit O.U.G nr. 195/2002.
Valoarea totală a sancțiunilor contravenționale se ridică la 47.000 de lei.
De asemenea, au fost reținute 17 permise de conducere și retrase 8 certificate de înmatriculare.
Prinși după ce au furat peste 4.000 de euro de la o bătrână
Polițiștii de investigații criminale din Bacău au desfășurat activități complexe și au recuperat prejudiciul de 4.200 de euro și 200 de dolari, sustrași din locuința unei bătrâne de 80 de ani. Doi bărbați bănuiți de comiterea faptei au fost reținuți.
La data de 06 ianuarie a.c, polițiștii Secţiei 2 Poliţie Bacău au fost sesizați, prin S.N.U.A.U 112, de o bătrână în vârstă de 80 de ani, din localitate, despre faptul că, două persoane necunoscute, i-ar fi sustras suma de 4.200 de euro și 200 de dolari din locuinţă.
Din primele cerecetări, polițiștii au stabilit că, în aceeași zi, în jurul orei 13.00, bătrâna se întorcea de la biserică către casă când a fost abordată de două persoane necunoscute care i-ar fi oferit spre vânzare niște seturi de cuţite şi oale și ar fi convins-o să meargă cu ei la domiciliu să le dea bani. Ajungând în locuinţă bătrâna le-ar fi oferit suma de 2.000 de euro celor două persoane, însă aceștia văzând de unde ar fi scos banii ar fi profitat de neatenţia ei și i-ar fi sustras suma de 4.200 euro şi 200 de dolari.
Cazul a fost preluat de polițiștii de investigații criminale din cadrul Poliției municipiului Bacău, care, în urma unor activități complexe desfășurate, au identificat doi bărbați, de 44 și 19 ani, ambii din județul Mureş care au fost conduşi la sediul poliției pentru audieri.
Din investigații a reieșit faptul că, cei doi ar fi fost ajutați de un bărbat de 38 de ani, din județul Mureş. În autoturismul utilizat de aceștia au fost descoperite şi ridicate bunuri care sunt asemănătoare cu cele folosite la comiterea faptei din locuinţa bătrânei.
Prejudiciul a fost recuperat în totalitate de polițiști.
Faţă de cei doi bănuiți, de 19 și 44 de ani, a fost luată măsura reţinerii pentru o perioadă de 24 de ore, fiind încarceraţi în Arestul I.P.J.Bacău.
Cercetările continuă în acest caz.
Vă recomandăm să nu invitați străini în locuinţă şi să nu vă lăsați amăgiţi de cei care vă oferă chilipiruri. Analizaţi cu atenţie informaţiile primite şi puneţi cât mai multe întrebări pentru a verifica veridicitatea lor. Reţineţi semnalmentele vizitatorilor, precum şi alte aspecte cum ar fi bunurile pe care le vând sau autoturismul cu care se deplasează. În cazul în care aţi fost victima unei astfel de infracţiuni, adresaţi-vă celei mai apropiate unităţi de Poliţie sau apelaţi numarul unic de urgenţă 112 în cel mai scurt timp posibil, pentru a spori şansele ca infractorul să fie identificat şi prejudiciul recuperat.
