duminică, 21 decembrie 2025
Acasă Blog Pagina 1432

De ce Doinița…

…M-am născut a -IV- a fată din părinți – țărani răzeși – de pe Valea Trotușului. Îmi amintesc satul în care am copilărit; vecinii, verișorii, tovarășii de joacă; poznele pe care le făceam de dimineață până seara cutreierând lunca Trotușului și pădurea din coasta dealului fără să ne fie frică de nimeni și de nimic. Mâncam gorgoazele de cum ieșeau din floare fructele pe care le găseam pe jos fără să ne treacă prin minte să le spălăm; ne ștergeam nasul cu dosul palmei, sau cu mâneca; băteam ulițele satului mergând desculți cât era vara de lungă șchiopătând deseori ferind câte o trântitură din călcâi, sau de aiurea undeva pe talpa piciorului; ne întreceam în fluierat cu păsările cerului și cântam din frunză; oamenii lângă care am crescut; tradițiile și obiceiurile strămoșești care au stat la baza devenirii mele, ca Om!

De copil mi se spunea Doina. Doar mama mă striga Doinuța. De ce Doinuța și nu Doinița, n-am întrebat-o, dar, peste ani, am înțeles că așa înțelegea ea să mă alinte, sau, poate, ea știa ceva ce eu, încă, nu știam.

Apoi n-am mai întrebat de ce la catalog mă striga Doinița, dar tovarășa învățătoare continua să mă cheme Doina, ca toată lumea, până nu de mult, când am devenit conștientă că, de fapt, eu trăiam o altă Karmă și un alt Destin, ce părea a fi al altuia și nu al meu.
Mai întâi am remarcat că tot ceea ce făceam, îmi reușea a doua oară; toate demersurile mele se rezolvau la a doua încercare; drumurile mi se întrerupeau și reîncepeau; prieteniile se reînchegau după o primă dispută zdravănă; toate raporturile interumane erau zădărnicite; părea că nimeni nu mă înțelege și nu reușeam să înțeleg pe nimeni; că sunt pedepsită și pentru faptul că respir, dar mai ales pentru că reușeam să înaintez rupând toate bețele care mi se puneau în roate: întreaga viață devenise pentru mine o continuă luptă. Dorințele nu mi se îndeplineau tocmai fiindcă nu mi le puteam exprima cu claritate, decât a doua oară, dar și atunci cu mare greutate.

Toate astea m-au condus la o concluzie: că sunt altfel, diferită de ceilalți, cu alte cuvinte. Singurul lucru pe care îl mai puteam face era să mă adaptez și am început să fiu atentă la privirile celor cu care vorbeam. În scurt timp am învățat că ochii lor îmi comunicau altceva decât cuvintele rostite; că zâmbetul lor îmi dezvăluia umbrele ascunse ale gândurilor intime. Așa a reușit să tac, sa fac și am putut să merg mai departe, mereu mai sus și mai departe, ceea ce pe cei mai mulți i-a îndreptățit să mă considere ca fiind „un mister”.
Până într-o noapte când mă trezesc în crucea nopții și, între somn și veghe, aud că mă strigă cineva: „Doinița…Eu sunt Doina. Tu ești Doinița. Dă-mi drumul! Trăiește viața ta!”
Deși nu sunt „slabă de înger”, am rămas trează până dimineață. Credeam și nu credeam în mesaje dintr-o altă lume așa că încercam să găsesc o explicație rezonabilă la ceea ce auzisem. Mă tot întrebam: de ce Doinița, și nu Doina. Cine era de fapt Doina, dacă nu eu?! Pe cine auzisem între somn și veghe? Nu cumva vorbise o parte din mine ascunsă în subconștientul meu?

Am lăsat să treacă un timp, apoi am început să caut, să întreb și am tot căutat până în ziua în care am întrebat-o pe mama de ce-mi spunea Doinuța și nu Doina. Desigur, nu-i puteam spune ce anume auzisem în crucea nopții, între somn și veghe.
„ Tu ai avut o surioară. Era atât de frumoasă, că mereu m-am temut că am s-o pierd. De câte ori o priveam, mă uitam la ea ca la un înger. Era străvezie: pielea albă ca marmora, ochii albaștri ca seninul cerului, iar când zâmbea părea făcută din lumină. Nu împlinise un an când deja te grăbeai să vii pe lume și tare am fi vrut cu toții ca tu să fi fost băiat. Într-o dimineață de iarnă mă trezesc înspăimântată: în ferestre bătea Crivățul de la Răsărit. Din leagăn aud un scâncet slab. Când o iau în brațe o simt arzând ca un cărbune. Fetele (adică surorile mele mai mari) dormeau cu mama în casa bătrânească, în aceeași curte, dar mai sus, înspre livadă și acolo au rămas până după înmormântare ei, fiindcă meningita era o boală contagioasă.

Când s-au întors acasă și au întrebat unde este Doina, așa o chemase pe surioara ta, eu le spuneam că a plecat la „Doamne-Doamne”, că acum este un îngeraș și că le privește de acolo, din cer. Erau prea mici să le fi spus că surioara lor murise de meningită și că plecase pentru totdeauna. La scurt timp ai venit pe lume și când fetele au intrat în casă și te-au văzut la pieptul meu au început să strige: „Doina, Doina, uite că s-a întors Doina…” L-am privit pe tatăl tău și am tăcut. El a fost de părere că, până vor mai crește, surioarele tale puteau crede că s-a întors Doina, și că singurul lucru care se mai putea face era să fii botezată cu numele de Doinița. Eu ți-am spus mereu Doinuța, dar ceilalți toți au continuat să-ți spună Doina…”
După povestirea mamei n-am mai pus întrebări. Am rămas pe gânduri încercând să înțeleg.

Și să cred!
Să cred că eu, Doinița, trăisem Karma Doinei, care mă avertizase.
Dar nu am luat atitudine imediat. Mult timp am oscilat între a cere să mi se spună Doinița, sau să las să mi se spună Doina. Îmi repugnă să dau explicații și de aceea de câte ori mă prezentam cu numele adevărat priveam atent în ochii oamenilor și nu-mi plăcea ceea ce vedeam.

Apoi am decis să ignor zâmbetele malițioase.
Sunt Doinița Ioneț, mă prezint, dar nici o dată nu mi-a trecut prin minte să spun că i-am redat surioarei mele, Doina, liniștea eternă.
Acum îmi trăiesc viața. Mi-am luat Karma și Destinul înapoi. Am o atitudine pozitivă față de evenimentele care se petrec în jurul meu. Înțeleg și descifrez imediat mesajele subliminale; acord o importanță deosebită semnelor și simbolurilor.
Trăiesc la o vibrație înaltă și dorințele mi se împlinesc tocmai fiindcă mi le exprim clar: sunt ale mele!
Mi-a dispărut timiditatea; m-am vindecat de suspiciune și de îndoieli; am încredere în mine și în oameni.
Istoria e ciclică: roata se învârte în jurul aceluiași butuc: important este doar, să mergi înainte!
Eu sunt Doinița!

Doinița Ioneț

Fotbal/ Liga a III-a: Aerostar învinge lidera, FC Dinamo Bacău sparge gheața

„Aviatorii” au învins cu 1-0 pe Sporting Liești, în timp ce trupa lui Andrei Întuneric a obținut primele puncte, câștigând cu 2-0 derby-ul suferinței de la Chișcani. Doar CSM Bacău nu a câștigat în această rundă, remizând acasă, 1-1, cu Sporting Juniorul Vaslui

Etapa a șaptea din Liga a III-a a fost deschisă vineri, de cel mai important meci programat în Seria 2: Aerostar Bacău- Sporting Liești. Un meci dominat autoritar de „aviatorii” lui Mișu Ionescu, care au făcut spectacol.

Și au administrat prima înfrângere liderei. Partida a fost decisă de reușita lui Gavrilă, din minutul 65, dar scorul putea fi mult mai mare. Danale (min. 9), Burlacu (min. 22), Sevastian (min. 40) și H. Ilie (min. 55) și-au trecut în cont ocazii clare dar niciuna dintre acestea nu a egalat-o pe cea irosită de marcatorul golului în min. 55, la 0-0. La o centrare excelentă a lui Vișinar din dreapta, Gavrilă (inspirat introdus de Mișu Ionescu la pauză, în locul lui Sevastian), în loc să finalizeze cu un procedeu simplu din șase metri, a ales să reia din foarfecă laterală, trimițând balonul peste transversală.

Din fericire, după ce s-a revanșat parțial printr-o pasă foarte bună către Horia Ilie, la șutul acestuia în portar în min. 59, Andrei Gavrilă a rezolvat meciul în min. 65, atunci când, la o fază prelungită de atac a gazdelor, a reluat precis, din interiorul careului, în dreapta portarului Brăneț. În ciuda poziției din clasament și a numelor din lot (Bârlădeanu, Cucu), Lieștiul nu a putut ține pasul cu Aerostarul, creîndu-și o singură situație importantă de marca, în min. 19, când Vișinar a salvat de pe linia porții.

Foarte bună evoluția întregii linii defensive băcăuane, cu improvizația numită Bobârnac în dreapta, cu perechea, deja sudată, de stoperi Ardei- Vișinar și cu puștiul Bacalu (care crește de la un joc la altul), ca fundaș stânga. Omul meciului a fost însă Ionuț Chirilă, care a tras, practic, echipa după el.

În sfârșit, victorie și pentru FC Dinamo Bacău, care s-a impus sâmbătă în derby-ul suferinței din Seria 2. Elevii lui Andrei Întuneric au câștigat cu 2-0 pe terenul „lanternei” Sportul Chișcani, grație autogolului înscris de Sima, în min. 26, la reluarea lui Matei și a reușitei din final semnată de Gabi Boghian. Joi, comisille FRF vor judeca recursul înaintat de FC Dinamo Bacău în speța confruntării cu CSM Râmnicu-Sărat (prima instanță a decis reprogramarea partidei), iar dacă, măcar de data aceasta regulamentul va fi aplicat, atunci băcăuanii și-ar putea dubla punctele.

Din păcate, în Seria 1, CSM Bacău nu a reușit decât un egal acasă, 1-1, cu Sporting Juniorul Vaslui, în ciuda faptului că a avut ocazii mai clare decât adversara, prin Antal, în două rânduri și Furtună. Oaspeții au deschis scorul prin super-golul (șut în vinclu de la 25 m) marcat de Oblesniuc în min. 58, băcăuanii restabilnd egalitatea opt minute mai târziu, prin Preda. De notat, tot în Seria 1, marea surpriză produsă de CSM Pașcan (viitoarea adversară a CSM-ului), care a obținut primul punct stagional remizând, 1-1, în fieful liderei Dante Botoșani.

 Seria 1
Rezultatele etapei a șaptea: Știința Miroslava- Ceahlăul 1-0, Foresta Suceava- Șomuz Fălticeni 0-2, Hușana Huși- Bucovina Rădăuți 0-0, Dante Botoșani- CSM Pașcani 1-1, CSM Bacău- Sporting Juniorul Vaslui 1-1.

CSM Bacău- Sporting Juniorul Vaslui 1-1 (au marcat: Preda-min. 66/ Oblesniuc- min. 58). CSM Bacău: Dogaru- Nicodim, Adăscăliței, Manta, Prențu- Preda, Strat- Gârniață, Lp. Popa, Antal- B. Ungureanu. Au mai jucat: R. Vasile, Gherasim, Cr. Mindirigiu, Istrate și Furtună. Antrenor: Codrin Mindirigiu.

Clasament

1 Dante Botoșani     7        5        2        0        10-3   17p.

2 Bucovina Rădăuți  7        4        3        0        9-3     15p.

3 Șomuz Fălticeni    7        4        2        1        9-5     14p.

4 Foresta Suceava   7        3        1        3        8-9     10p.

5 Știința Miroslava   7        2        3        2        5-5     9p.

6 Ceahlăul P. Nt.     7        2        2        3        7-5     8p.

7 Hușana Huși        6        2        2        2        4-8     8p.

8 Sporting Juniorul  7        1        3        3        5-9     6p.

9 CSM Bacău           7        0        3        4        5-9     3p.

10 CSM Pașcani       6        0        1        5        8-14   1p.

Programul etapei viitoare (16 octombrie): Ceahlăul- Sporting Juniorul Vaslui, CSM Pașcani- CSM Bacău, Bucovina Rădăuți- Dante Botoșani, Șomuz Fălticeni- Hușana Huși, Știința Miroslava- Foresta Suceava.

 Seria 2

Rezultatele etapei a șaptea: Aerostar- Sporting Liești 1-0, Sportul Chișcani- FC Dinamo Bacău 0-2, Viitorul Ianca- CSM Râmnicu-Sărat 2-7, CSM Focșani 2007-Metalul Buzău 1-1. Partida SC Oțelul Galați- CS Făurei a fost reprogramată deoarece mai mulți jucători ai oaspeților au Covid-19.

Aerostar- Sporting Liești 1-0 (a marcat: Gavrilă- min. 65). Aerostar: Dinu- Boârnac, Vișinar, Ardei, Bacalu- H. Ilie, Chirilă, Izmană, Sevastian- Danale, Burlacu. Au mai jucat: Gavrilă și Zaharia. Antrenor: Mihai Ionescu.

Sportul Chișcani- FC Dinamo Bacău 0-2 (au marcat: Sima- autogol, min.26, Boghian- min. 90). FC Dinamo Bacău: Dascălu- Fodor, Iorga, Grigore, Luncanu- Matei, Furmuzache, Pușcașu, Hodorogea- Tofan, Butnariuc. Au mai jucat: Lupu, Boghian, Senteș, Brăescu și Peșiți. Antrenor: Andrei Întuneric.

Clasament

1 Sporting Liești      7        5        1        1        14-7   16p.

2 CSM Focșani        7        4        2        1        14-7   14p.

3 Metalul Buzău       7        4        1        2        20-7   13p.

4 SC Oțelul Galați    6        4        0        2        18-5   12p.

5 Aerostar Bacău     7        3        3        1        8-7     12p.

6 CSM Rm. Sărat     6        3        2        1        17-8   11p.

7 Viitorul Ianca       7        3        0        4        11-19 9p.

8 CS Făurei             6        1        1        4        10-15 4p.

9 FC Dinamo Bacău 6        1        0        5        6-15   3p.

10 Sportul Chișcani 7        0        0        7        4-32   0p.

Programul etapei viitoare (16 octombrie): FC Dinamo Bacău- CS Făurei, , Metalul Buzău- SC Oțelul Galați, CSM Rîmnicu-Sărat- CSM Focșani 2007, Sporting Liești- Viitorul Ianca, Sportul Chișcani- Aerostar.

Volei feminin/ Divizia A1: Studentele, debut cu stângul

Sâmbătă, în prima etapă de campionat a Diviziei A1 la volei feminin, Știința Bacău a fost învinsă cu 3-0 (15, 19, 11) în deplasare de Dacia Mioveni. Gazdele, cu slovaca Romana Kriskova în postură de principală realizatoare (16 puncte) au controlat întâlnirea cu o formație băcăuană în al cărei lot se regăsesc doar patru voleibaliste cu experiență: Faleș, Lupa, Cojocaru și Ciucu.

În rest, jucătoare cu vârste cuprinse între 17 și 20 de ani. În aceste condiții, așa cum anticipa și antrenorul Florin Grapă, se anunță un campionat foarte greu pentru Știința, care, la Mioveni, a mizat pe următoarea garnitură: Cojocaru 1 punct (Tvrdisic 1), Lupa 9, Airoaie 9, Faleș 2, Dițu 3, Bordea 1, Ciucu- libero.

Etapa viitoare, programată pe 16 octombrie, băcăuancele vor primi vizita Universității Cluj. Celelalte rezultate înregistrate în runda de debut: Volei Alba Blaj- CSM Lugoj 3-0, ACS Volei Cristina Pîrv Turda- CSM Târgoviște 0-3, CS Medgidia- SCM Craiova 3-0, U NTT Data Cluj- Rapid București 0-3, CSO Voluntari- Dinamo București 3-0.

 

Interviuri exclusive și articole inedite în revista ,,Sportul Băcăuan”

    Așa cum ne-a obișnuit, revista Sportul Băcăuan, publicație lunară de cultură sportivă care apare sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), nu se dezice de la politica sa editorială, nici în numărul recent apărut (nr. 121/2021): interviuri cu mari sportivi, reportaje și nalize din actualitatea dar și din arhivele sportului băcăuan, seriale semnate de sportivi, jurnaliști și publiciști băcăuani, pagini de caricatură, recenzii de carte sportivă, coperți arătoase. Pe scurt, o revistă atractivă, cu un conținut bogat și divers în cele 32 de pagini ale sale.

    Ca de obicei, revista se deschide cu prezentarea principalelor activități derulate de UZPR, printre acestea numărându-se și Seratele ,,Eminescu Jurnalistul”, cu ediția inaugurală a acestei noi stagiuni culturale, moderată cu mult tâlc și inspirație de către Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR.

    Interesante pozițiile abordate și în cele două editoriale pe care le semnează Mihai Buznea (,,Elixirul de viață lungă”) și Dan Sion (,,O dilemă cu aromă de șampanie”), urmate de un interviu-eveniment acordat lui Leonard Popa de Ana-Maria Brânză, dublu vice-campioană olimpică și multiplă campioană mondială. Și, tot Leonard Popa ne readuce în prim plan momente istorice din arhivele sportului băcăuan, cu sezonul fotbalistic 1969-1970, în care echipa Dinamo Bacău va juca din a opta etapă (25 octombrie 1969), sub noua denumire de Sport Club și iarăși, cu victorii la echipe tari precum Petrolul Ploiești (5-0!), FC Argeș (3-0, cu Dobrin în echipă!), cu goluri date de Dembrovschi și Rugiubei, dar și cu o înfrângere umilitoare, la UTA Arad (0-6!).

    Urmează un fragment din cartea ,,Nadia-Miss Perfect” a lui Ștefan Olteanu, un (S)Portret al antrenorului de lupte Ion Butucaru creionat de Dan Sion, dar și un alt interviu, semnat de Costin Alexandrescu și luat unuia dintre cei mai mari antrenori de handbal ai lumii, spaniolul Xavier Pascual Fuertes, care a bifat în CV-ul său, 3 Ligi ale Campionilor, 5 titluri la Campionatul mondial al cluburilor și 11 titluri de campion al Spaniei, cu Barcelona.
    Ce mai putem citi în paginile revistei: ,,La Taifas” (cu Ion Gherhard), ,,Dribling” (cu George Viscreanu), ,,Bacăul Turistic” (RDBusnea), ,,Caietul Albastru” (Cornel Galben), ,,Pagina lui VEM” (serial caricaturistic), ,,Un eveniment editorial: `Nadia Miss Perfect`” (recenzie de Leonard Popa), articole din actualitatea sportivă băcăuană și nu numai.

    Romulus-Dan BUSNEA

    Proiect internațional la „Vrănceanu”

      Reprezentanți ai echipei proiectului Erasmus+ „2BSafe”, coordonat de colegiul „Gheorghe Vrănceanu”, au participat în săptămâna 26.09-01.10.2021 la mobilitatea din Kratovo, Macedonia de Nord. Parteneri din Luxemburg, Spania, România, Macedonia de Nord și Finlanda au dezbătut despre comunicare în siguranță, fake news și bullying. Pe lângă workshopurile foarte interesante și rezultatele de proiect, un mare câștig au fost momentele petrecute împreună și prieteniile create, schimburile culturale și relațiile, care nu țin cont de granițe.

      „Cu toate regulile impuse de pandemie am descoperit sub măștile tuturor participanților din proiect zâmbete calde gata sa însenineze cele câteva zile ce se anunțau a fi ploioase în Macedonia. Timizi am început să facem cunoștință unii cu alții, iar până la finalul primei zile prietenii ce vor dăinui poate pentru totdeauna au fost legate între elevii țărilor participante. Am văzut o țară minunată cu oameni frumoși, am descoperit diferite culturi și am văzut orașe cu o mare încărcătură istorică pentru țara gazdă, fiecare mică excursie încheindu-se seara târziu cu noi povestind lucruri unice legate de țările din care proveneam. Când am plecat din Bacău alături de profesorii noștri nu ne cunoaștem prea bine, dar la întoarcerea noastra în țară pot spune cu siguranță că această experiență ne-a unit in prietenii ce vor rezista la proba timpului, ne-a dezvoltat ca persoane si ne-a deschis orizonturile.”
      Juverdeanu George, cls. A 12-a

      „Ne-am revăzut cu mare bucurie după un an în care toate deplasările au fost imposibile, am reluat munca la proiect împreună, dar mai ales ne-am conectat la energia care apare doar la întâlnirile față în față.”
      Cristina Andrei, profesor

      Ultrascurte

      * După ce că prețul gazelor s-a dublat, băieții au făcut nu știu ce de au reușit să bage aer în instalații. În Buhuși a fost întrerupt de tot gazul, în Bacău, Mărgineni, Măgură, Hemeiuș, Traian și Letea Veche au fost zone întregi rămase fără gaze. Dacă FB mergea cu gaz, bacauanii erau acum în sevraj…

      * – Unde mergi, mă, Janos?
      – La bulgari, bre.
      – Ce să faci acolo?
      – Să negociez tratatul de bună vecinătate.
      – Da’ voi nu vă învecinați cu Bulgaria…
      – Noi nu. Dar ei… ar putea. N-ai văzut că în două războaie mondiale și în două războaie balcanice au încercat să ne devină vecini?!

      * O să auziți știri despre cum zeci de avioane chinezeșți au zburat peste Zona de identificare a apărării aeriene a Taiwanului. Evident, o anumită parte a mass-media se va declara iritată de o astfel de „provocare”. „Zona de identificare a apărării aeriene” e un concept care nu are acoperire în tratatele internaționale. E o invenție a unora pentru a declara interesul asupra unor anumite zone asupra cărora nu au nici un drept. Nu se confundă cu spațiul aerian al unui stat nici cu apele teritoriale. Desigur, mulți nu știu acest lucru și pe asta se bazează manipulările media. În fapt, Zona de identificare a apărării aeriene a Taiwanului se extinde inclusiv asupra teritoriului național al Chinei. Chiar dacă avioanele chinezești nu pararesc teritoriul național, Taiwanul spune că i s-a încălcat zona de identificare a apărării aeriene (Air defense identification zone).

      * De iei bere cu vaccin
      Totul ți se pare-un chin
      Dar vaccinul luat cu bere
      Îți va provoca plăcere!

      * Rog băieții de la Pandora Papers să-mi spună unde-s milioanele mele de euro, că eu nu mai țin minte unde le-am pus…

      * – Domnu’ Cărtărescu, aveți un colet…
      – De unde?
      – Din Suedia!
      – Aoleo, ăștia mi-au dat Premiul Nobel!
      – Nu cred, domnu’, că e un colet mic, pare să fie doar o plăcuță…

      * Două distinse doamne intelectuale, la magazin, mai aveau puțin și-i săreau în cap unui bărbat căruia POS-ul nu-i citea cardul. Ăla îi spunea vânzătoarei să cheme pe cineva de la IT să vadă care e problema, alea două care așteptau la coadă să-și ia de doi lei bomboane au sărit cu gura să lase coșul și să meargă un kilometru mai la vale să scoată bani de la bancomat ca să plătească, că nu e de vina magazinul că nu-i merge lui cardul. S-a dovedit că de vină era magazinul, l-au luat pe bărbat la altă casă și acolo i-au încasat banii fără probleme. Ce a fost mai mișto e că distinsele intelectuale, după ce au început să fie contrate de alți cumpărători, s-au gândit să țipe în gură mare că ăia care nu-s de acord cu ele sunt „spălați pe creier”.

      Chipuri ale fericirii

      Într-una din serile trecute am dat peste un mic roman care mi-a plăcut mult cândva, Bătrânul care citea romane de dragoste de Luis Sepúlveda. Personajul, Antonio José Bolivar, care trăise o tragică poveste de iubire, avea un obicei ciudat pentru un simplu vânător, obișnuit cu un trai dur, legat de primele nevoi ale omului, de supraviețuire. Era un cititor înrăit de romane, pe care i le aducea o cunoștință, un dentist, acesta luându-le de la o femeie, Josefina, locatară a unui bordel. Și, primul lucru pe care-l făcea bătrânul, când primea cărțile, era să întrebe: „Sunt triste ?” „Să plângi cu sughiţuri, nu alta”, îi răspundea dentistul. „Cu oameni care se iubesc de-adevăratelea?”, își continua Antonio José, tirul întrebărilor. Și era asigurat că personajele se iubeau cum nimeni altcineva n-a mai iubit vreodată, și că au suferit mult, la limita suportabilului. Erau romane din calea-afară de triste, dar cu final fericit.

      Fericirea are o mulțime de chipuri, nu e una și aceeași pentru toată lumea, și obsesia ei a fost dintotdeauna în mintea oamenilor. Marele filosof al antichității, Aristotel, a scris despre idealul fericirii în „Etica nicomahică”, numind și câteva dintre felurile în care ea poate fi obținută. Contemplația, sudiul, de exemplu, aduce plăcere, dar și trebuințele corpului, apoi practicarea virtuților care perfecționează viața. Treburile nu sunt deloc simple, dimpotrivă, sunt profunde, din citirea Eticii lui Aristotel desprinzându-se clar ideea că adevărata fericire este atinsă oamenii înțelepți care au o existență morală și sunt dedicați unor activități elevate spiritual. Frumos, dar astea sunt chestii atât de vechi, și atât de greu de practicat, încât nu știu pe cine mai interesează în zilele noastre grăbite și lipsite de ideal, când tot auzim că doar lucrurile simple ne pot aduce fericirea.

      Dar aici intră în joc și un nivel satisfăcător al stării materiale, într-o lume civilizată, normală, pentru că nu cred că poți fi sărac și fericit, trăind în lipsuri. În fine, studii recente despre acest subiect, mereu actual și fierbinte, relevă importanța relațiilor dintre oameni, esențiale pentru ceea ce se numește, în genere, o viață împlinită. Care nu poate fi concepută în afara apropierii afective, manifestată prin prietenie și dragoste. Singurătatea este considerată un veritabil killer psihologic, aducând anxietate și depresie. Trebuie stat departe de ea, refuzată, alungată definitiv, investiția în relații afective fiind cea mai rentabilă, în plus, garantându-ne și sănătatea. Să mânânci echilibrat, și ăsta e un sfat bun, pe care-l auzim mereu, ca și recomandarea de a face sport, desigur. Golf, cum am auzit mai nou, asta ar aduce măcar o bucățică de fericire pentru o nație atât de încercată, cum este a noastră. E un sport mult mai elegant, desigur, decât cel de anduranță, cum e sărăcia, sport de nevoie, pe care-l facem pentru că nu avem încotro.

      În fine, pentru că oamenii sunt foarte diferiți, fericirea are multe chipuri, unele ciudate, de-a dreptul masochiste. Cei care o trăiesc din plin sunt, fără nicio îndoială, cei cu sănătate de fier, ignoranții și indolenții, nesimțiții adică, specie care proliferează astăzi.

      Când evadăm din copilărie?

      O fostă elevă mă întreabă: ,,Când ați evadat din copilărie?” Dintr-un univers mirific, adică… Are nevoie de mărturisirile astea pentru un portofoliu, la masterat. Îi spun că nu pot răspunde decât… terestru, la o asemenea provocare, întrucât este o întrebare cu țintă… personalizată. Aș fi preferat o abordare metafizică, dar…

      Da, m-am întrebat și eu, de multe ori, când evadăm din copilărie… Chiar, când?… Atunci când încetăm să ne mai temem de albine, de șerpi, de câinii turbați, dar începem să fim locuiți de teama de oameni? Atunci când, înainte de culcare, nu ne mai mângâie mama pe creștet? Atunci când prima ninsoare nu ne mai bucură, ci ne îngrijorează că a venit prea repede? După ce ne mor părinții? După otrava dulce a primului sărut? În prima zi în care n-am mai avut timp de jucării? Când am realizat că jucăriile au devenit doar niște obiecte? În clipa aceea nenorocită în care am priceput ce valoare au banii? În secunda în care am înțeles că pentru a fi puternici trebuie să fim, de regulă, singuri, pe cont propriu? Atunci când bobul de rouă nu ne mai invită în lumea miracolelor și ne hăituiește cu senzația de frig? Sau atunci când, pentru prima oară, simțim că suntem priviți ca un obiect, nu ca un scop, că fraternitatea linșorilor e regula, nu excepția…

      Paradoxal, i-am spus fostei eleve, povestea cu evadarea din copilărie am aflat-o, preadolescent fiind, de la Maxim Gorki, cel care zicea că, gândindu-se la copilăria sa, se asemuia cu un stup de albine în care tot soiul de oameni au adus întruna, ca albinele, mierea cunoștințelor și gândurilor lor despre viață, îmbogățindu-i sufletul; fiecare cu ce se învrednicea. Rămas orfan, pruncul, aflat în grija unui bunic ursuz care-l bătea adeseori, a auzit într-o zi ultimele vorbe ale acestuia: ,,Ei, Lexei. Nu ești medalie să te port la gât. Du-te și tu de-ți găsește un stăpân!” (,,Copilăria”, Maxim Gorki, București,  Editura Ion Creangă, 1988, p. 205). Și a plecat la stăpân… Atunci a simțit că a fost nevoit să evadeze din copilărie. După ce-am citit ,,Copilăria”, brusc, am priceput când evadasem și eu din ea…

      De copilărie cred că ne despărțim atunci când, pentru prima oară, suntem nevoiți să ne oblojim singuri rănile sufletului. Constatăm că nu mai există niciun felcer în jur, că trebuie să căutăm, în regim de mare singurătate, bandajele necesare. Începem să ne evaluăm rănile, să le plasăm în muzeul memoriei ca pe trofee sau, dimpotrivă, cioranian (,,Nu există decât o ratare: a nu mai fi copil”), ca pe niște blesteme. M-am despărțit de copilărie când, prunc fiind, reușisem, cu o medie foarte bună, la un liceu băcăuan de prestigiu, dar, în prima zi de școală, când m-am prezentat pentru a fi repartizat la internatul instituției, mi s-a spus, ca unui etcetera al ființării, că pentru elevii din primul an nu sunt locuri, deși cu două luni înainte primisem asigurări că vor fi. Am dormit câteva nopți la o gazdă care, Dumnezeu știe de ce, mi-a înțeles restriștea. Apoi am fost primit la internat. Eram vreo șaizeci de colegi, cel puțin, într-un dormitor. Câte doi în pat. Seara, înainte de stingere, ni se făcea foame. Aproape invariabil, veseli, toți mâncau șuncă și ceapă. Numai eu nu puteam mânca.

      Acasă, unde eram un terorist mofturos al bucatelor, nu mâncasem niciodată șuncă. După o lună de internat, de urlete ale unui pedagog isteric, de univers didactico-afectiv deșertic la unele ore de curs, am venit acasă, cu învoire. Îmi era tare dor de ai mei. Cred că atunci am înțeles pentru prima oară ce înseamnă dorul. Călcându-mi pe orgolii, am întrebat-o pe mama, în șoaptă: ,,Nu-mi poți da la internat niște șuncă și ceapă?” Era seara târziu când, printre uși, l-am auzit pe tata spunându-i mamei: ,,Ha, ha, ha! Șuncă și ceapă? Gata! A ieșit din copilărie!” Dimineața, m-am sculat cu noaptea în cap. Trebuia să ajung, cale de vreo opt kilometri, pe jos, la gară. După vreo jumătate de oră, am ajuns, singur-cuc, într-o jdogină; o văgăună. Cât am mers prin întunericul acelei văgăuni, am tot plâns… A fost clar atunci pentru mine că am părăsit o lume în care eram înconjurat numai de afecțiune și am intrat în alta-n care indiferența, armonizată uneori cu agresiunea, te reducea la statutul de simplu obiect de inventar; un număr matricol. Atunci, printre acele hohote de plâns, am evadat din copilărie… Nu poți evada de acolo decât în urma unei mari rupturi. O fi coincis această întâmplare și cu vremea în care Mark Twain (,,Un yankeu la curtea regelui Arthur”) mi-a spus că ,,oamenii sunt o veşnică problemă”? Posibil…

       

       

      Dino, jurnalistul 007

      Nu cunoașteți ițele ascunse ale acestei conspirații. Lucrări pe tăcute. Chetă! Mână de la mână să nu mai ai cu ce să-ți speli fața. Câtă corupție la doi obraji  nerași, fără nicio palmă? Mi-e teamă să și tușesc acum. Să vorbesc? Am avut un spion printre noi. Bine, au fost și mai sunt, dar ăsta a fost deosebit.

      Conspirația

      E bine că e pe scris și nu se aude… Alo? E-n regulă! Cred că și faptele s-au prescris. Dau declarație olograf, caracter italic, caligrafic, nebolduit, în Georgia cum este recomandat, și doar dacă sunt obligat să nu semnez. Insist puțin. Greșelile, la tipar tot apar. Primul contact? Determinarea unui grup cu dorințe, reminescențe native, nu mă gândeam la ceva rău, de a mă readuce pe calea cea bună. N-am înțeles ideea din punct de vedere al preferințelor. Eram deja corupt. Daltonismul nu este o scuză dacă vrei să vezi flacăra patriotic. În penele unui papagal, în gestica unei maimuțici sau urangutan, în torsul elegant sau miorlăitul carnal, de după miezul nopții al unui motan. Pe el îl doare. Ea se laudă. De câini ce să mai zic? Unii latră, alții mușcă, se țin scai de tine, te ceartă… dar îți rămân loiali, pe viață. Pierdusem unul.

       

      Provocarea

      Într-un ceremonial cu sorginți de castă jurnalistică, de ziariști bine documentați, când ești chemat la a da cu presupusul, te gândești la pionezele puse de colegii binevoitori, când te așezai în bancă, în școala primară. Nu dau idei. Promiți să nu mai pârăști? Îhî…! O fac acum. Puși pe luat decizii (colegii), prin intermediul secretarului de redacției de atunci, Viorel Roman, m-au somat să fiu prezent la sediu, ora fix paisprezece. Asomarea e un deliciu față de un supliciu pe care trebuie să-l asumi… asumat. Asta înseamnă să scoți limba de bucurie?  Să te guduri, mimând că ești sufocat de emoții? Și promoroaca bacoviană… aia de pe clanță, s-a dezghețat după ce am împins, la plecare, cu piciorul ușa. Nu am alergat. Mi-am dat ca fraierul, cu presupusul, un novice care nu prea respecta reguliileeee, voit am mai pus și trei de eee, la ceva benefic? Tot respectul! Cum să-ți treacă prin cap, dacă mai ai un singur neuron, că și răul îți poate face bine? Apropo de vacin.

      Mita

      Era prin două mii, cam cincizeci de euro acum, că Marca a ieșit la pensie. Sughiț! Da! Cine mă pomenește? Colegii de breaslă, Oameni cu „O” majuscule citiți, educați în măiestria condeiului lor, absolvenți de școli diferite. Întruniți în consiliu, m-au chemat la apel.  Rău cu rău… dar mai bine fărrră rrrău. Rău, rățușcă rămurică rândunică, nu intuiam ce mă așteaptă, într-o cutie frumos împachetată cu fundiță roșie. Prima dată m-am întrebat… de ce? Cui, căruia, și când i-am greșit? Au fost mai mulți? Ce naiba – să îl lăsăm pe cel numit în cuvinte păcătoase „ducă-se pe pustii”- că tot cu D începe și nu i-am aflat locația, strădanie s-ă aflu din ce pricină se întâmplă tot ce s-a întâmplat?. Glumind-vorbind dar sunt întrebări la care trebuie să răspundă orice jurnalist care se respectă. Adică…cine?

      Na belea!

      Sub fundiță, după ce am tras de ea, un ghemotoc de blană cu ochi aproape verzi a făcut haț-haț! Colegii au desfăcut o șampanie, crezând că mă bucur. Cine a pierdut un animăluț știe ce greu este să o iei de la capăt. Am ciocnit și eu un pahar. Căsca ăla mic o gură! Am băgat degetul în pahar și i-am dat să guste, poate nu mă mai mușcă. A scos o limbă…! Al meu ești, mi-am zis! Șaptesprezece ani a făcut reportaje. La munte, la mare, numai cu avionul n-a zburat. Mergea singur cu autobuzul, două trei stații, venea cu o Eugenie în botic după ce își făcea damblaua. Odată a greșit autobuzul și a ajuns la Bălcescu. La schit, tot reportaj, cu Jan și Lili Adochiței, la Mânăstirea Cașin. Călugării  aflați la „ascultare”, aveau o oră în plus duminica, să mai doarmă. Ăsta i-a trezit de la cinci. I s-a pus pata pe un cocoș care nu avea somn, și chițcăia. La fugărit de i-au ieșit fulgii. Ne-am trezit toți. La Cugir, după o viitură zdravănă, a luat-o la înot după un cârd de gâște. Credea că prinde una. Ne era cam foame… La Valea Budului, foc de tabără, a sărit pe cărbuni. O săptămână și-a lins lăbuțele. Aveam un limbaj, voce și semene, de peste trei sute de cuvinte. La concursuri de pescuit îi făceam semn din ochi. Când arunca vecinul momeala, sărea în apă și-i aducea omului pluta înapoi. Am realizat multe reportaje împreună cu el, de aceea i-am zis Dino 007. Se odihnește acum, undeva în pădurea cu susur de izvor, acolo unde i-a plăcut mai mult. La poalele Nemirei. Au trecut atâția ani și mă bucur că ziarul a ajuns la a noua mie ediție.

      † DUMINICA a 28-a de peste an

      Întreaga activitate desfăşurată de Isus Cristos în mijlocul oamenilor a avut ca ultim scop să vestească sosirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, şi deci începutul mântuirii. Isus însuşi a spus clar că împărăţia cerurilor nu poate fi descrisă prin cuvinte omeneşti. De aceea, pentru a ne transmite mesajul său de mântuire, El s-a folosit de pilde şi asemănări. O astfel de imagine la care a apelat Isus în cuvântările sale, este aceea a ospăţului de nuntă, a banchetului, imagine care apare şi în liturgia cuvântului din duminica a 28-a de peste an.

      La invitaţia lui Dumnezeu, omul trebuie să răspundă nu atât printr-o credinţă interioară, ascunsă, cât mai ales prin exteriorizarea acestei credinţe în fapte concrete. Tocmai acest lucru îl subliniază Isus în evanghelie. Este greu să admitem că oamenii pot refuza o invitaţie la nuntă, mai ales când invitaţia este făcută de un rege şi nu de un om obişnuit. Şi apoi nu există nimic de pierdut. Totul este pregătit, iar invitaţia este pusă sub semnul gratuităţii totale. Se cere doar prezenţa, chiar cu mâna goală, şitotuşi mulţi refuză să vină. Invitaţia la acest banchet de nuntă este invitaţia la mântuire, invitaţie pe care Dumnezeu a adresat-o mai întâi poporului ales, predilect, Israelului.Invitaţie care apoi a fost făcută tuturor popoarelor, tuturor oamenilor, deci şi fiecăruia dintre noi. Mântuirea anunţată de Dumnezeu este universală. Ea nu exclude pe nimeni, dar toate popoarele şi toate naţiunile se vor aduna pe muntele cel sfânt al Domnului, muntele Sion, locul întâlnirii cu adevăratul Dumnezeu.

      Mântuirea va consta în comuniunea cu Dumnezeu, comuniune care va fi definitivă şi eternă. Idealul creştin nu e o morală oprimantă, apăsătoare, plină de interdicţii, dar o libertate fericită care trebuie înţeleasă corect. Credinciosul nu este un sclav aplecat sub jugul unor legi grele, dar o persoană liberă. Existenţa creştină e o sărbătoare şi nu o condamnare. La celebrarea euharistică ar trebui să se vadă speranţa veselă care cuprinde inima celui care crede în Cristos, pentru că Euharistia „prefigurează şi anticipă ospăţul escatologic al împărăţiei Tatălui”. Trebuie să trăim pe acest pământ încât la sfârşitul vieţii, îmbrăcaţi fiind cu haina de nuntă, să putem repeta şi noi cu psalmistul, plini de încredere şi de bucurie: „Voi locui de-a pururi în casa Domnului!”

      Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Catolică „Sf.Nicolae” Bacău

       

      Tu nu ești pentru toți

      Știu că va suna a clișeu, dar de astăzi nu va mai trebui să îți mai pese de părerile altora. Acum, nu îți zic să încalci legile și să jefuiești un magazin pentru că nu îți pasă ce va spune poliția și/sau judecătorul. Atenție, nu zic asta! Să ne înțelegem de la început! Mă refer la faptul că nu trebuie să te schimbi pe tine pentru părerile altora și din cauza prejudecăților celorlalți despre cum arăți, cum te îmbraci, ce îți place să faci ș.a.m.d.. Este una dintre lecțiile pe care le-am învățat în pandemie.

      Acest text despre asta va fi. Dacă nu te interesează acest subiect, poți pleca liniștit sau liniștită. Nimeni nu se va supăra.

      Chiar dacă pare că ieri era 2019, suntem în 2021, iar din toată povestea asta cu pandemia am învățat multe. De exemplu, faptul că trebuie să fiu cum îmi place mie. E drept că, pentru mine, a fost cumva mai ușor – decât poate fi pentru voi dacă abia începeți această aventură cu sine – având în vedere că o parte din timpul meu eram chiar eu, făcând tot ce mă reprezintă. Doar că la școală încercam să fiu în toate felurile, mai puțin eu, ca să mă placă restul și să fac parte dintr-o gașcă, acea gașcă la care visăm cu toții la vârsta asta. Dar am realizat în ultima vreme că asta e complet greșit. Poate mi se pare că încă e uneori 2019, cum era când am intrat în clasa a V-a, dar eu clar nu mai sunt aceeași. Atunci aveam mulți prieteni (îi consideram pe toți colegii prietenii mei), treceam de la o gașcă la alta, dar acum chiar nu mai simt așa, poate mai am doar o prietenă între atâția colegi. Poate sună cumva ciudat. însă acesta este adevărul.

      Nu pot spune că anul 2020 mi-a plăcut, pentru că m-a scos din minți neavând cum să ies din casă, dar m-a forțat să realizez cine sunt, cum sunt, ce îmi place să fac, m-a făcut să ies din zona de confort și să îmi descopăr pasiuni noi, să îmi dau seama că nu e atât de grav ca unii oameni din jurul tău să te critice, că nu e un capăt de lume, pentru că toată viața vor exista astfel de oameni, și că, uneori, din eșec sau critică ai de învățat. Și asta a fost o lecție extrem de bună. Anul acesta m-a făcut să înțeleg că nu trebuia să mă schimb, ca să am prieteni, ci să fiu doar eu însămi.

      Odată această lecție învățată, m-am trezit înconjurată iar de prieteni, și prin ”prieteni” înțeleg acum nu o ”gașcă”, din care să fac parte cu prețul de a renunța la mine, ci oameni cu care pot vorbi despre lucruri care chiar mă interesează și pe mine, chiar dacă ei se află în același oraș sau în alte colțuri ale țării, în aceeași clasă cu mine ori în altă clasă sau școală. Și am înțeles că persoanele potrivite apar la momentul potrivit. E legea atracției. Când tu ești pregătit cu adevărat pentru viață, persoanele la care nu te gândeai apar. Sau poate erau, de fapt, acolo, doar că până atunci nu le-ai observat. Practic, primești ceea ce oferi. Mai știu că treaba asta e grea, e mult prea grea, însă eu am fost ajutată de faptul că îmi petreceam și îmi petrec altfel timpul liber pe care îl am, ducându-mă la Palatul Copiilor Bacău, pentru că simt că doar acolo sunt eu, chiar dacă unii oameni nu înțeleg asta. Fără să aștept părerile altora despre ceea ce ar trebui să fac sau unde să merg, ascult părerea oamenilor de care îmi pasă cu adevărat, acei oameni în care am încredere, cărora le pot vorbi despre pasiunile mele (pentru scris, pentru fotografie s.a.m.d.), pentru că le înțeleg și le împărtășesc.

      În prezența acestor oameni te simți încrezător să vorbești deschis și înveți cum să faci lucrurile mai bine. Pe când, atunci când te prefaci pentru a fi pe placul altora, nu înveți și nu câștigi nimic. Pentru că nu poți reuși să te integrezi acolo unde nu îți este locul, unde nu există oameni cu aceleași hobby-uri și interese, unde nu toți vor să crească, să evolueze tot mai mult, să se dezvolte armonios.

      Zilele trecute, vorbind cu prieteni de vârsta mea, am realizat că nu sunt singura care nu reușește mereu să se integreze, care a încercat schimbarea, evoluția. Asta m-a făcut să mă întreb câte persoane mai sunt în locul meu, încercând să se schimbe și să devină ce nu sunt cu adevărat, să pună o mască pe chipul lor, pentru a fi integrați în societate. Răspunsul e de fapt cea mai ușoară parte pentru o persoană cu această problemă și anume să găsească hobby-ul care o face fericită, să vadă ce îi place să facă, unde se regăsește cu adevărat, unde se simte împlinită. Apoi, lucrurile vin de la sine. Când realizezi că nu trebuie să fii tu cu mască, atunci când faci un anumit lucru, și trebuie să fii tu cu adevărat, peste tot, chiar și când ești criticat la greu, atunci ajungi să fii în echilibru cu tine. Asta ia un timp iar partea cea mai grea e să continui să respecți regula asta și când începe să dea rezultate. În timpul liber e mai ușor să fii cine ești tu cu adevărat, pentru că asta te reprezintă și nu trebuie să te ascunzi. Dar când ești în preajma celorlalți, e greu să fii tu și știu acest lucru, pentru că am încercat să-l fac pentru mult, prea mult timp, și, sinceră să fiu, nu mi-a ieșit niciodată, iar criticile celor din jur tot au venit.

      Mai știu că e ușor de zis și e greu de făcut. Iar când habar nu ai cine mai ești și ce vrei, pentru că e firesc să ne punem uneori întrebări, e și mai greu, parcă nu mai reușești să te conectezi cu tine, cu interiorul tău, cu dorințele tale. Însă concluzia la care am ajuns, după mai multe povești auzite de la diferite persoane și după cercetarea propriei ființe, este că TU NU POȚI FI PENTRU TOȚI. Nu toți te pot înțelege și nu toți pot să își petreacă timpul cu tine, așa cum ești cu adevărat. Apoi, unii nici nu vor, existând așa numiții „prieteni” pe care toți îi știu. Cu multe fețe, ca un cub sau poate ca o piramidă.

      Așa că tu, dragul meu cititor sau draga mea cititoare, nu ești pentru toți! Și nici eu nu sunt pentru toți! Iar eu am început să mă împac deja cu ideea asta. Eu sunt pentru mine!
      Tu o accepți? Sau cel puțin vrei să o accepți? Îți dai o șansă?

      Maria-Alexandra Vaman, 13 ANI
      Clasa a VII-a A, Școala Gimnazială „Dr.Alexandru Șafran”
      Membră a Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor din Bacău

      Coordonator: prof. Laura Huiban

       

      A înțelege mai întâi viața…

      Dintre toate temerile care profund freamătă ființa umană în ultima vreme, frica de moarte pare a fi cea mai înfricoșătoare. Au intrat din plin, în viața noastră, durerile apocaliptice și adiacentele lor: boala, neîncrederea, răutatea, minciuna, neputința de a iubi și de a fi iubit. Știri mistuite de construcții negative par a fi parte integrantă din peisajul nostru zilnic. Trăim într-o amețeală de gânduri și sentimente, asemeni locuitorilor din Nainul pământesc al Mântuitorului, sat fără de istorie. Și aceasta până când neliniștea și moartea Îl cheamă pe Domnul… și El se ivește, în mijlocul durerii fără margini, așa cum se arată zorile după o noapte cruntă. Într-o situație parcă fără de ieșire. El vine nu acuzând, nu certând, nu judecând circumstanțe. Doar biruind și liniștind.

      Evanghelia duminicii acestei săptămâni (Luca 7, 11-17) ne este pusă înainte pentru a ne reaminti de fundamentul tainic al creștinismului: Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Acolo, în țărâna Nainului, Domnul privește cu milă, iar Cerul refuză a reda pământului tânărul trup al fiului unei maici singure. Din milă omenirea pregustă Învierea. O simplitate uluitoare de cuvânt și gest. Pentru noi, o lecție despre viață și veșnicie. Lecția că Iisus, Fiul, este Mesia, și încredințarea că Dumnezeu, Milostivul, refuză a sta cu spatele la noi, că El vede toate dramele noastre, și-Și arată Fața peste noi, ne binecuvintează, mântuindu-ne. Există nemurire! Și înviere! Înviindu-l pe tânărul din Nain, Domnul a probat existența personală de după moarte.

      Aceast fapt justifică conștiința care ne arată a fi cetățenii a două lumi: ai celei de aici, pentru o vreme, și ai lumii de dincolo, pentru eternitate, căci suntem nemuritori. În taina Nainului sunt luminate toate fricile și neputințele noastre, care ar rămâne zbuciumuri fără seamăn dacă nu ar fi El, Lumina ce ne vindecă.
      Pentru a folosi timpul care trece și nu se mai întoarce, pentru a răscumpăra clipele, pentru a ne salva din boală, neîncredere, răutate, minciună, din neputința de a iubi și de a fi iubiți, pentru a învia în orice loc al lumii, cu istorie sau fără, este nevoie de Hristos. Să luăm aminte la misterul Nainului! Satul fără istorie. Doar atins de Hristos și de Înviere.

      Inspector scolar,
      pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu

      Bacăul – excurs toponimic (I)

      Cele ştiute

      Cercetători, istorici, studenţi şi elevi curioşi să afle despre primele datări ale numelui de aşezare umană Bacău au avut la îndemână o lucrare apărută acum 30 de ani, la Editura Academiei Române. Se numeşte „Tezaurul toponimic al României. Moldova”, adică „Repertoriul istoric al unităţilor administrativ-teritoriale (1772-1988)” (Bucureşti, 1991), şi este realizată de un colectiv de specialişti de la Institutul de Filologie Română „A. Philippide” Iaşi, coordonat de Dragoş Moldovanu. De aici aflăm că toponimul a fost înregistrat mai întâi în „Recensământul populaţiei Moldovei din anul 1774”. Era numit Târgul Bacăului şi făcea parte din Ocolul Bistriţei de Jos. Un an mai târziu, şi-a redus titulatura la Târgul Bacău (potrivit lui Nicolae Iorga, în ale sale „Studii şi documente cu privire la istoria românilor”, vol. XXII, Bucureşti şi Vălenii de Munte, 1901-1916). Localitatea a cunoscut mai multe ipostaze administrative: târg, politie, comună urbană, oraş, municipiu.

      Înapoi în timp

      Echipa ieşeană nu a cunoscut odihnă. Mircea Ciubotaru, Vlad Cojocaru, Gabriel Istrate şi din nou Dragoş Moldovanu au continuat cercetările şi au elaborat partea a 3-a a aceluiaşi Tezaur toponimic, preocupându-se de această dată de „Toponimia Moldovei în documente scrise în limbi străine (exclusiv slavona)”, pentru intervalul temporal 1332-1850 (Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, 2004; Institutului de Filologie Română „A. Philippide” i s-a alăturat Facultatea de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”; dicţionarul poate fi consultat şi la Biblioteca Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău).

      Varietăţi grafice

      Este impresionantă multitudinea denumirilor pe care le-a primit de-a lungul timpului aşezarea de la confluenţa Bistriţei cu Siretul, iar trimiterile bibliografice atestă o muncă uriaşă depusă de toponimişti. Aşezăm toate numele localităţii în relaţie cu limba în care au fost formulate:

      a) Cuvântul „Bacău”

      latină-polonă: Bachkowya (1409), Baccow (1741);

      latină: Bako (1431), Bakow (1468), Bacco (1476), Bacovia (1481), Baco (1493), Bacho (1537), Bacouia (1588), Bachon (1591), Baccovia (1618), Bacchovia (1631), Baccouia (1640), Bakovia (1645), Bachovia (1650), Backovia (cca 1655), Bascovia (1670), Babo (1717), Bakov (1748);

      germană: Backou (1530), Bakou (1686), Backov (1775), Bakow (1776), Baccow (1782), Baccov (1784), Bakau, Bakeu (1788), Bekeu (1789), Bacau (1794), Baccao, Bakao (1802), Bako (1808), Bakoau (1809), Bacao (1814), Bacou (1816), Baco (1817), Bakaou (1830), Bakéou (1834);

       – maghiară: Bákó (1552), Baka (1653);

      polonă: Bakowa (1554), Bakow (1600);

      turcă: Bakau (1750-1751), Bakof (1823);

      rusă: Bakeu (1794), Bakéo (1808);

      engleză: Bakeou (1848).

       

       

       

      Amendați după ce au descărcat un camion cu deșeuri pe malul Bistriței VIDEO

        Nepăsarea față de mediul înconjurător le-a adus unor bărbați amenzi în valoare totală de 12.000 de lei.

        O sesizare primită de la echipa de monitorizare a Centrului Regional de Ecologie Bacău a direcționat un echipaj de jandarmerie pe malul râului Bistrița, unde a depistat patru bărbați care descărcau o cantitate apreciabilă de deșeuri dintr-un camion, fără să se gândească la poluarea produsă în mod iresponsabil.

        Pentru că gunoiul depozitat ilegal nu putea rămâne lângă malul apei, bărbații l-au încărcat înapoi și il vor transporta, așa cum trebuia de la bun început, într-un loc de depozitare amenajat corespunzător, nu înainte însă de a semna procesele-verbale de constatare a contravenției încheiate de jandarmii băcăuani.

         

        Mons. Petru Sescu va fi consacrat episcop la 11 noiembrie 2021

          În comemorarea Sfântului Martin, episcop de Tours, joi, 11 noiembrie 2021, Mons. Petru Sescu va fi consacrat episcop, prin impunerea mâinilor PS Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne celebrate în Catedrala „Sfânta Fecioară Maria, Regină” din Iaşi, la ora 10.30. PS Petru Gherghel, episcop emerit de Iaşi, şi ÎPS Aurel Percă, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, vor fi co‑consacratori.

          Evenimentul se va desfăşura cu respectarea normelor igienico-sanitare şi a celorlalte norme recomandate de autorităţile civile şi bisericeşti.

          La celebrare vor participa ÎPS Miguel Maury Buendía, nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova, episcopi din ţară şi din străinătate, sute de preoţi, oficialităţi, persoane consacrate şi credincioşi laici.

          Celebrarea va putea fi urmărită prin serviciul de transmisiuni al ERCIS Media şi prin ERCIS FM.

          Mons. Petru Sescu a fost numit la 30 septembrie 2021 episcop auxiliar pentru Dieceza de Iaşi de către Sfântul Părinte Papa Francisc. Între anii 2010 şi 2021 a fost paroh la Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului Isus” din Iaşi, iar de la 1 septembrie 2021 a fost decan al Decanatului de Bacău Centru şi paroh la Parohia „Sfântul Nicolae” din Bacău.

          Dieceza de Iaşi l-a avut episcop auxiliar între anii 1999 şi 2019 pe Mons. Aurel Percă, actualmente arhiepiscop mitropolit de Bucureşti.

          Acțiune pentru combaterea activităţilor ilegale din domeniul silvic

            Polițiștii din cadrul Serviciului de Ordine Publică au acționat în perioada 5-7 octombrie a.c. pentru pentru prevenirea şi combaterea activităţilor ilegale din domeniul silvic.

            Astfel, peste 100 de polițiști, alături de jandarmi, specialiști silvici din cadrul Gărzii Forestiere Suceava și Direcţia Silvică Bacău au efectuat 4 percheziţii domiciliare și 42 de controale. Din acestea, 12 au fost în fondul forestier, 6 în depozite de mase lemnoase și 24 pentru controlul circulaţiei masei lemnoase.

             În cadrul activităților desfășurate au fost constatate 11 infracțiuni și au fost aplicate 94 de sancțiuni contravenționale, în valoare totală de 70.700 lei.De asemenea au fost confiscaţi 102,50 m.c. de masă lemnoasă, în valoare de 31.219 lei.

            Identificați și cercetati pentru furt

              În urma investigaţiilor efectuate şi a vizionării înregistrărilor camerelor de supraveghere amplasate în zona unui complex comercial din Bacău, la data de 8 octombrie a.c., polițiștii au reușit identificarea unei persoane de sex masculin, suspectă de săvârșirea unei infracțiuni de furt.

              Astfel, la data de 4 octombrie a.c., în jurul orei 08.30, în timp ce o femeie din municipiul Bacău se deplasa pe trotuarul din fața unui complex comercial, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, a căzut pe asfalt, unde a rămas inconştientă câteva minute. În acest timp, o persoană necunoscută, s-a apropiat de victimă iar de pe asfalt şi-a însuşit pe nedrept un telefon mobil ce aparţinea persoanei vătămate, după care şi-a continuat deplasarea.

              Polițiștii au reușit identificarea persoanei în cauză, un bărbat de 42 de ani, din municipiu și i-au întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt.

               

              La data de 8 octombrie a.c., polițiștii din cadrul Poliţiei Târgu-Ocna au fost sesizați de către o femeie de 61 ani, din Slănic-Moldova, despre faptul că în urmă cu o zi, în timp ce se afla în interiorul unui magazin, i-a fost sustras un portofel ce conţinea documente de identitate şi o sumă de bani.

              În urma verificărilor efectuate, polițiștii au stabilit că partea vătămată, după ce a făcut cumpărături la un magazin din Târgu Ocna, la plecare și-a uitat portofelul în coşul de cumpărături. Ulterior, o persoană de sex masculin, care venise la cumpărături, a luat coşul în care se afla portofelul persoanei vătămate, pe care și l-a însușit.

              În baza investigaţiilor efectuate polițiștii au identificat persoana în cauză, un bărbat de 47 ani din Oneşti. Acesta a predat organelor de poliţie portofelul care a fost restituit persoanei vătămate.

              În cauză a fost întocmit dosar penal, în care se efectuează cercetări sub aspectul comiterii infracţunii de furt.

              Polițiștii Postului de Poliţie Stănişeşti au fost sesizaţi de către un bărbat de 53 de ani, despre faptul că în ziua de 5 octombrie a.c., o femeie de 50 de ani, din aceeași localiate, i-a sustras o sumă de bani din locuinţă.

              La faţa locului polițiștii au constatat faptul că, în timp ce partea reclamată se afla împreună cu fiica sa la domiciliul bărbatului pentru a-l ajuta la curățenie, i-a sustras dintr-o borsetă ce se afla într-una din camere, suma de 360 de lire.

              În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt.

              Continuă în forță acțiunile așa-zis „anti-epidemice”: amenzi de aproape 29.000 de lei

              La data de 8 octombrie a.c., polițiștii din cadrul Poliţiei Municipiului Bacău au acţionat pe raza de competenţă atât pentru respectarea prevederilor Legii 55/2020 precum şi pe linia menţinerii ordinii şi liniştii publice.

              Astfel, 24 de polițiști au verificat zonele aglomerate, operatorii economici, centrele comerciale dar și mijloacele de transport în comun, cu privire la respectarea măsurilor impuse în contextul stării de alertă.

              În urma activităților desfășurate, au fost legitimate 317 persoane, au fost verificate 619 persoane aflate în izolare și 392 de persoane aflate în carantină. De asemenea, au fost verificați 47 de operatori economici și controlate 110 mijloace de transport persoane.

              Pentru abaterile constatate au fost aplicate 79 de sancţiuni contravenţionale în valoare de 28.725 de lei. Totodată au fost reținute două premise de conducere și 4 certificate de înmatriculare.

              ”Informarea, o cale spre reintegrare socială”

                Activitățile desfășurate de către polițiștii băcăuani în cadrul Campaniei ”Informarea, o cale spre reintegrare socială” au ca scop principal informarea persoanelor aflate în executarea unor sentinţe penale la Serviciul de Probaţiune Bacău, cu privire la prevenirea violenței în familie, a infracțiunilor contra patrimoniului și persoanelor sau respectarea regulilor de circulaţie.

                 

                Polițiștii din cadrul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității, Serviciului Rutier și Serviciului Investigații Criminale implementează Campania ”Informarea, o cale spre reintegrare socială”.

                Campania are drept scop informarea persoanelor aflate în executarea unor sentinţe penale la Serviciul de Probaţiune Bacău, cu privire la prevenirea violenței în familie, a infracțiunilor contra patrimoniului și persoanei sau respectarea regulilor de circulaţie în traffic.

                Campania de prevenire vine în sprijinul reintegrării persoanelor care au comis infracțiuni, respectiv a persoanelor aflate în evidența Serviciului de Probaţiune Bacău, pentru care instanța de judecată a dispus, fie măsura amânării aplicării pedepsei, fie suspendarea executării pedepsei.

                              Persoanele participante parcurg mai multe ședinte de informare privind legislația, precum și cazuistica în domeniul urmărit, aducând motivare, sensibilizare și responsabilizare, pentru a nu mai săvârși din nou infracțiuni. Întâlnirile se desfășoară lunar iar campania se derulează până la sfârșitul anului 2021.

                              Prin implementarea acestei campanii, în parteneriat cu Serviciul de Probațiune Bacău, polițiștii își propun transmiterea informațiilor unui număr cât mai mare de cetățeni, în vederea prevenirii recidivei și conștientizării consecințelor săvârșirii unor fapte, atât pentru sine cât și pentru familiile și comunitățile din care provin.

                Finanțări de până la 200.000 de euro pentru cabinetele medicilor și afacerile în IT de la țară

                • pot primi finanțare nerambursabilă inclusiv patronii firmelor din agrement și alimentație publică, din zonele cu potențial turistic ridicat

                Băcăuanii interesați să facă afaceri non-agricole în mediul rural pot solicita sprijin financiar de la stat, prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR). Potrivit noului calendar estimativ, publicat de AFIR, cererile de sprijin pot fi depuse cel mai devreme începând cu sfârșitul acestei luni, când noi sesiuni de finanțare vor fi deschise prin submăsurile 6.2 și 6.4.

                Solicitanții pot primi câte 50.000 de euro, respectiv 200.000 de euro pentru proiectele depuse pentru finanțare. Astfel, în cadrul submăsurii 6.2 – Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale, pot obține bani nerambursabili băcăuanii care vor să-și deschidă un cabinet medical la țară, precum și cei care intenționează să pornească afaceri în producție și în IT. Totodată, pe zona de servicii, cu toate că sunt excluse de la finanțare pensiunile noi, vor fi favorizate afacerile în agrement și alimentație publică, în zonele cu potențial turistic ridicat.

                Bani pentru atelierele meșteșugarilor

                La submăsura 6.4, suma care poate fi primită este de până la 200.000 de euro pentru un proiect, cu intensitate de 70 la sută sau de 90 la sută. Diferența de 10 la sută sau 30 la sută din cheltuielile eligibile va trebui asigurată de beneficier, inclusiv toate cheltuielile neeligibile, având un avantaj afacerile în producție. Pot cere acest sprijin micro-întreprinderile şi întreprinderile neagricole mici existente şi nou-înfiinţate (start-ups) din spaţiul rural, precum și fermierii sau membrii unor gospodării agricole (autorizaţi cu statut minim pe PFA) care îşi diversifică activitatea de bază agricolă prin dezvoltarea unei activităţi neagricole în zona rurală în cadrul întreprinderii deja existente, încadrabile în micro-întreprinderi şi întreprinderi mici, cu excepţia persoanelor fizice neautorizate.

                Sunt eligibile activităţile de producţie, serviciile medicale, sanitar‐veterinare, agroturismul, putând solicita sprijin inclusiv fermierii care își diversifică activitatea de bază agricolă prin dezvoltarea unor activităţi neagricole. De exemplu, sumele primite ca ajutor pot fi folosite pentru investițiile în producerea și comercializarea bunurilor neagricole, cum ar fi fabricarea produselor textile, îmbrăcăminte, a articolelor de marochinărie, articole de hârtie și carton, la fabricarea produselor chimice, farmaceutice. Totodată, sunt finanțate și activitățile de prelucrare a produselor lemnoase, a produsele din industria metalurgică, fabricarea de construcții metalice, mașini, utilaje și echipamente, fabricarea produselor electrice, electronice.

                În aceeași categorie intră și activitățile meșteșugărești (activități de artizanat și alte activități tradiționale neagricole – olărit, brodat, prelucrare manuală a fierului, lânii, lemnului, pielii, etc). De un punctaj suplimentar consistent vor beneficia proiectele care includ și acțiuni de protecție a mediului.

                Instalații pentru irigații și energie, cu bani de la UE

                Reamintim că, din această lună, va fi lansată și submăsura 4.1 – Investiții în exploatații agricole, prin care fermierii pot obține fonduri europene nerambursabile de 350.000 de euro până la 1,5 milioane de euro pe proiect. Sumele pot fi utilizate pentru achiziții de utilaje agricole, instalații pentru irigații și energie, amenajări, softuri specifice și altele. Din luna august 2021, fermierii puteau aplica la submăsurile 6.3 – Dezvoltarea fermelor mici, 6.1 – Instalarea tinerilor fermieri și 16.4 sau 16.4a, putând, astfel, primi sume între 15.000 și 250.000 de euro, fonduri nerambursabile.