Biblioteca Județeană „C Sturdza” din Bacău a fost gazda lansării primului roman semnat de jurnalistul și poetul Sebastian Șufariu „Cazul Zapata. Umbra cartierului cu fântână”. Evenimentul a avut loc vineri, 17 decembrie, în cadrul primitor al instituției de cultură de pe Aleea Parcului, beneficiind de o prezență restrânsă, dictată de regulile impuse de contextul pandemic, în fapt, o infimă parte a prietenilor și apropiaților autorului. „Este un roman complex, nu a unui singur gen literar. Sebi folosește și umor, și limbaj colocvial … Dar, în primul rând, pentru că primul său volum, cel de poezie, se numește «Sebi Șufariu, cel nebun de poezie», romanul are foarte mult lirism. (…) Fântâna și umbra, în cartea aceasta, vă vor urmări de la început până la sfârșit, ca simboluri ale întregii acțiuni. Este, într-adevăr, o anchetă care începe literar, cu niște caiete găsite … și care devine, de fapt, o anchetă polițienească … Însă, «îmbrăcămintea» acestei acțiuni, pe mine m-a uimit, pentru că, în general, prozatorii merg pe un gen, merg pe o direcție, au un vector… Or, aici, fiecare gust literar găsește ceea ce dorește. De aceea l-am recomandat, înainte de a fi apărut .. și îl susțin în continuare”, a arătat, în debutul evenimentului, Cristina Ștefan, președinta filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România.
„O carte supriză. Pentru că nu m-am așteptat ca jurnalistul Sebi Șufariu pe care-l știu … de foarte mulți ani, să scoată un roman … atât de sofisticat, de migălos construit, cu mare, mare atenție. Se simte efortul autorului de a asimila o serie de tehnici narative, de modele consacrate atât în literatura română, cât și în cea universală. E limpede că Sebi Șufariu știe ce face și că și-a luat rolul foarte în serios, scriind o asemenea carte. O carte pe care mi-o imaginez ca un dulăpior cu mai multe sertare. Pentru că sunt foarte multe paliere care se deschid la lectură. Primul strat pare o poveste misterioasă – dovadă «Cazul Zapata» din titlu, cu trimitere la celebrul revoluționar mexican mort în urma unei trădări. De fapt, acesta este și unul dintre motivele cheie ale cărții: trădarea. Avem de-a face cu o trădare care se prelungește și în conștiința autorului, dar și în cea a personajelor pe care le creează, printre care, iată!, și un colonel de securitate care anchetează un elev ce, la rândul lui, este discipolul acestui Zapata … un tip misterios, un fel de guru, cu puteri tainice, atunci când este dus de securiști pe malul Bistriței, unde se întâmplă fenomene suspecte, aproape paranormale”, a dezvăluit prof. univ. Adrian Jicu, prezent la eveniment, un crâmpei din romanul care promite să te țină cu sufletul la gură, de la început până la pagina cu numărul … 442.
„Pot să vi-l recomand cu toată încrederea. Mai ales că suntem băcăuani aici, și în el veți regăsi foarte multe lucruri legate de Bacău, de noi, de personaje, personalități, personulități băcăuane. «Oameni și locuri», cum spune un clișeu. Toate acestea în „Cazul Zapata. Umbra cartierului cu fântână, de Sebastian Șufariu”, a fost tușa de final trasă de prof. Adrian Jicu. A mai vorbit despre autor și despre cartea sa președintele filialei locale a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Cornel Cepariu. Acesta a evocat perioada de început a cronicarului sportiv Sebi Șufariu „care după ce și-a dus sportul acasă, în familie, s-a gândit să facă și altceva”.
„L-am cunoscut pe Sebastian Șufariu, și printr-un text uluitor, în care descria, stând pe un scaun, la tribunal, tot ce vedea pe holuri. Mi-am zis, inițial, că este investigatorul care încearcă să aducă la televizor actualitatea în rândul concetățenilor săi, cronicarul sportiv… Dar, nu, el este omul care vede dincolo de aparențe, dincolo de ceea ce credem noi că ar putea fi. Fără nicio exagerare, Sebi Șufariu este scriitorul care, iată!, se apleacă nu numai asupra verbului, ci vede și restul părților propoziției, într-o așezare care să ne încânte, dar să ne și incite… Pentru că, în continuare, această carte este și … o sămânță de jurnalist. Este supriza anului, o carte absolut de citit, cu reverberații în sufletele noastre, pentru că ne regăsim în multe dintre locurile, nu numai fizice, ale Bacăului, ci și în cele sufletești, ale personajelor care sunt acolo, în roman”, a arătat Cornel Cepariu, președintele UZPR Bacău. I-a urmat prozatorul Dan Perșa, cel care și semnează prefața romanului, în care vorbește despre „băcăuanul Sebi”, jurnalistul cu o memorie formidabilă, un adevărat maestul al suspansului, care a adunat o mulțime de povești, la care a adăugat și câteva invenții perfecte pentru a îmbogăți narațiunea, momind astfel „spectatorul” la o lectură pe nerăsuflate.
„Mai citisem din poeziile lui Sebi, dar și fragmente din roman, înainte de a-l parcurge integral, în forma sa tipărită. De atunci, am constatat că Sebi are vână de prozator. La începutul romanului, în text, mi s-a părut că îl recunoșteam pe «Sebi cel de zi cu zi», exact așa cum vorbește el, cum se întreține cu ceilalți … Ulterior, schimbă naratorul, reușește performanța extraordinară de a face să nu mai fie recunoscut acel Sebi de dinainte, apare un narator care este sensibil, transmițând și emoție. Proza devine și ea extraordinar de expresivă, amintind de prozatorul Florin Șlapac. (…) M-a frapat, în roman, pasiunea investigatorului care dorea să rezolve acest caz, dar și simbolistica fântânii, care iradiază în tot romanul. Istoric, locul pe care s-a întemeiat orașul, la întretăierea de drumuri, unde se întâlneau negustorii, un loc de popas, pe lângă care au apărut, ulterior, casele. Fântâna funcționează, aici, ca un simbol, un izvor al tămăduirii, al nemuririi și al tinereții veșnice”, a expus prozatorul Dan Perșa.
La final, reținem că volumul de carte a apărut la Editura Rovimed, fondată de Roxana și Viorel Medvețki, curioșii dar și admiratorii acestui gen literar putând să intre în posesia cărții comandându-l direct la autor și online, pe pagina sa de facebook – Sebi Șufariu.
„Am rămas suprins de cheile interpretării pe care le-au găsit antevorbitorii mei, aș spune antevorbitori cu greutate. Aș spune că este o carte muncită, nu este un roman autobiografic, ci unul ficțional, cu elemente din realitatea mea, a familiei mele, a locurilor în care am trăit, a unor persoane pe care putem, ușor-ușor, să le recunoaștem, care și-au pus amprenta asupra acestor locuri, sau a unor prototipuri de persoane. Sunt patru ani, de Crăciun, de când m-am apucat să scriu primul capitol care, acum, e cam pe la jumatea romanului. Dacă v-aș spune de câte ori am tăiat sau de câte ori am zis că renunț … Este de-a dreptul fascinantă călătoria asta cu spiritul, în primul rând pentru că nici nu știi, latent, ce descoperi în tine. Apoi, ai relația asta cu personajele tale despre care nu știi unde ajung, dacă mor, dacă se vindecă, dacă se purifică sau dacă ajung la un catharsis odată cu autorul, eu fiind unul dintre naratorii pe care i-am folosit în această carte (…)”, a fost mesajul de final adresat de autorul romanului, jurnalistul Sebi Șufariu.
„Dedic această carte tatălui meu, de la a cărui moarte a trecut un număr de ani. M-am gândit că nu poți să dai de pomană numai sarmale, vin și colaci. Mai trebuie să dăm și vocale, și energia aceasta din cuvânt. Pentru că, ne-am cam săturat de lumea asta din ce în ce mai hâdă și, până la urmă, cuvântul este cel care poate construi o lume mai bună, prin cărțile noastre”
– Sebi Șufariu
