Ilie Bîrzu, actual consilier județean, fost consilier local în mai multe mandate si primar interimar pentru câteva luni, își sărbătorește, astăzi, patronul spiritual.

Cât de mult s-a schimbat Bacăul față de anii ’90? Și politic și administrativ?

La începutul anilor 90, după momentul decembrie 1989, municipiul Bacău a avut o administrație provizorie, având în vedere perioada de tranziție și lipsa legislației. Primarii de atunci au fost desemnați de către Consiliul local al FSN, în persoana domnilor Onofrei Ioan și Chițac Vasile. Odată cu apariția legii nr 69/1991, în febr 1992  s-au organizat primele alegeri locale libere și a fost ales primar Iosif Ioan Liciu, precum și un Consiliu local format din 25  de consilieri locali. În acea perioadă, taxele și impozitele se colectau  la nivel național și alocarea fondurilor pt localități era insuficientă. Așadar, nu s-au realizat mari investiții, reușindu-se doar  finalizarea  blocurilor  începute înainte de 1990 și modernizarea Pieței Centrale. Făcând comparație cu anii 90, Bacăul de acum s-a schimbat mult, având în vedere și adoptarea legislației privind finanțele publice locale, legea descentralizării, legea dezvoltării regionale și posibilitatea atragerii fondurilor europene. Astfel, s-au realizat investiții de modernizare a infrastructurii rutiere, modernizarea podurilor de la Mărgineni, Șerbănești și Narcisa, realizarea Pasajului subteran către Cartierul CFR, asfaltarea a peste 100 de străzi în cartierele municipiului Bacău, construirea Centrului de afaceri și expoziții, construirea Spitalului municipal, modernizarea sistemului termic, reabilitarea termică a blocurilor de locuințe, realizarea Cartierelor de locuințe ANL Bucegi, Făgăraș, Letea, Depoului, realizarea de noi parcuri: parcul Catedralei, parcul Nord, parcul sportiv, modernizarea unitarilor de învățământ și a bazelor sportive. Aceste investiții s-au realizat începând cu anul 2004.

Care este cel mai mare avantaj al Bacăului în raport cu celelalte orașe din regiune?

Consider că Bacăul s ar bucura de mai multe avantaje: așezarea strategică în centrul Moldovei, forță de muncă tânără și calificată, expertiza companiilor care activează în domeniile cele mai dezvoltate din industria aeronautică (Aerostar), din industria alimentară, a construcțiilor (UMB Spedition), Dedeman.

 Care a fost cea mai mare satisfacție a vieții dvs de politician? Dar cea mai mare dezamagire?

Personal, mă consider mai mult un om de administrație, mereu în mijlocul oamenilor, încercând să le fiu alături, sprijinindu-i în demersurile lor. Când am reușit să-i ajut am simțit că mi-am îndeplinit misiunea, iar atunci când, din diferite motive, nu am putut să fiu de ajutor, am simțit cea mai mare dezamăgire.

Dacă ar fi posibil, ce ați schimba în alegerile făcute în viață? Ați merge pe același drum?

Întotdeauna am făcut ceea ce a fost posibil într un anumit moment, într-o anumită conjunctură, în așa fel încât să nu mă dezic de calitatea de OM, care mi se pare a fi „funcția supremă”  în viață. Desigur, întotdeauna este loc de mai bine, de acel „altfel” care ne dă târcoale, însă cred că am făcut ceea ce am crezut că este mai bine la momentul respectiv. Dacă ar fi posibil, aș vrea să fi fost mai mult alături de familie, însă drumul cred că tot acesta ar fi.

Carne de de vită sau friptură de lacuste? Ce ați alege?

În orice moment, mâncarea tradițională românească și plăcintele făcute de soția mea. Cu siguranță, friptura de vită, lăcustele le las celor cu gusturi mai rafinate!

În ce perioada ați ramas blocat din punct de vedere muzical? Anii 70, 80, 90 sau alt deceniu?

Am rămas cu nostalgia discotecilor în care dansam cu soția mea, pe ritmurile atât de frumoase ale formațiilor ABBA, BONEY M, BZN.

Prenumele Ilie v-a pricinuit vreodată necazuri?

Numele pe care îl porți este, de fapt, cadoul pe care ți-l fac părinții, fără să fi fost întrebat dacă îți place sau nu! Port cu drag numele dat de părinții mei, încercând să fiu la înălțimea simbolului pe care îl reprezintă.

Doresc să transmit astăzi, în zi de frumoasă sărbătoare creștină, un mesaj de suflet tuturor sărbătoriților și în special cele mai alese urări de sănătate și multe împliniri creatorului de Frumos,  pictorului Ilie Boca!

În 23 de zile încep primele lucrări pe A7 (Autostrada Moldova), a anunțat directorul General al CNAIR, Cristian Pistol.

A fost emis astăzi Ordinul de Începere pentru cei 28,35 de km ai lotului 2 (Mizil-Pietroasele) al Autostrăzii Ploiești – Buzău (secțiunea din Muntenia a A7).

Începând din data de 11 august, Asocierea CONI SRL-Trace Group HOLD are la dispoziție 20 de luni pentru a construi acest lot care cuprinde și 20 de poduri.

Valoarea lucrărilor finanțate prin PNRR depășește 1,24 miliarde de lei (fără TVA).

Co-președintele Alianței pentru Unirea Românilor, Claudiu Richard Târziu, după un lung periplu a ajuns luni seara și în Bacău. Întâlnirea cu cetățenii băcăuani, de diferite profesii și simpatzanții, a avut loc în sala de conferințe de la Centrul de Afaceri și Expoziții, începând cu ora 17.00.

Întâmpinat de organizatori conform tradiției, cu pâine și sare, staful AUR, după o scurtă prezentare, a răspuns întrebărilor puse de o parte dintre cei prezenți.

„Mă bucur să ne revedem, că v-ați făcut timp să să fiți prezenți la această întâlnire, care se încadrează într-un turneu, o caravană, sau mai bine spus o campanie de consultare publică, pe care am inițiat-o. Am pornit pe 11 iulie de la Vaslui, am fost la Iași, la Vaslui, la Suceava, Piatra Neamț, și iată că astăzi ne aflăm în Bacău, alături de lideri ai partidului nostru și de parlamentari ai AUR.

Ideea este de a vedea dacă ce credem noi că vor românii este exact ce vor românii, și de a completa lista cu dorințele românilor, pentru că știm cu toții că politica influențează tot, indiferent că mergem la vot sau nu mergem la vot, suntem animați de anumite valori sau nu, că simpatizăm o formațiune politică sau nu.

Dacă într-o primă campanie a noastră, făcută în stradă, am văzut cu ce se confruntă românul obișnuit, astăzi, prin această campanie de consultare, sondăm societatea civilă la alt nivel.

Mediul de afaceri, mediul intelectual, mediul dacă vreți, de familism civic. Bacăul este bogat, mai ales în resurse umane, dar și naturale, și mă doare când revin aici, mai rar decât îmi doresc, să văd că nu s-a schimbat nimic în bine”, a vorbit în deschidere co-președintele Claudiu Târziu.

La întrebările și propunerile făcute de participanții la dezbatere, care au abordat aproape toate problemele majore cu care se confruntă comunitatea băcăuană astăzi, au răspuns deputatul Dumitrina Mitrea și vicepreședintele Antonio Andrusceac.

Discuțiile au durat mai bine de două ore și jumătate, propunerile ajungând pe agenda de lucru a aleșilor AUR.

Prefectul de Bacău, Lucian Bogdănel, a participat alături de cadrele din conducerea structurilor MAI cu atribuții pe linia asigurării ordinii și siguranței publice la discuțiile privind planul de măsuri şi constituirea dispozitivului integrat de ordine publică cu prilejul festivalului „Young Island – Evolution”, ce va avea loc în municipiul Bacău, în perioada 22 – 24 iulie.

„Planul de măsuri, dar mai ales natura activităților preventive pe linia asigurării ordinii publice au un caracter confidențial, însă vreau să evidențiez public consensul deplin al instituțiilor Ministerului Afacerilor Interne în privința combaterii consumului, deținerii sau distribuirii de substanțe interzise. Am decretat toleranță zero față de flagelul stupefiantelor şi mă aştept ca organizatorul evenimentului, în acord cu angajamentele pe care şi le-a asumat în şedința de pregătire, să manifeste o atitudine similară”, a declarat prefectul județului.

„Instituțiile MAI sunt parteneri loiali ai comunității pe care o servesc, inclusiv atunci când sunt organizate evenimente de acest tip, siguranța participanților la festival şi a băcăuanilor în ansamblu fiind prioritară. Lucrătorii Jandarmeriei, IPJ, ISUJ Bacău, precum şi ai altor structuri cu atribuții în astfel de evenimente vor fi la treabă 24 din 24 pentru a asigura atingerea dezideratului enunțat mai sus”, a mai declarat prefectul Lucian Bogdănel.

Firescul orașului a fost din nou tulburat de zgomot de fluiere și vuvuzele, marți, 19 iulie, imediat după prima oră. Și asta pentru că, promoția 2019 – 2022 a Școlii de Asistenți Medicali din cadrul Colegiului „Mihai Eminescu” a defilat în stradă, strigând bucuria unui sfârșit de episod din viața lor și așteptările mari pentru viitor. Promoția 2022 Asistenți Medicali Generaliști a numărat aproape 100 de absolvenți grupați în patru clase.

Parada a luat startul de la statuia lui Ștefan cel Mare, a străbătut centrul orașului cu două opriri în fața Palatului Administrativ și la Primărie, și a continuat până la Universitatea „Vasile Alecsandri”, acolo unde a avut loc cursul festiv dar și un program artistic realizat de elevii colegiului băcăuan. Șefa de promoție 2022 este David Roxana (Ungureanu) care a încheiat anii de studii cu media 10. „Au fost ani grei, în care a trebuit să am grijă și de familie și să învăț.

În perioada asta am pierdut și câteva persoane dragi, dar nimic nu m-a împiedicat să mă pregătesc foarte bine. Acum bucuria este imensă și vreau să o împărtășesc cu colegii, profesorii și familia mea”, a declarat Roxana David, șefă de promoție. În cadrul ceremoniei de curs festiv a fost înmânată „Cheia Succesului” unei eleve din promoția următoare. Absolvenții 2022 de Asistenți Medicali Generaliști își vor lua „La revedere” unii de la ceilalți și de la profesori la banchetul ce va avea loc joi, 21 iulie.

Interviu cu scriitorul Culiță Ioan UȘURELU, directorul Festivalului Internațional de Creație „Vrancea literară” 

– Ce valoare are pentru dumneavoastră cuvântul  pe care-l sculptați  în operă?

– După Evanghelia lui Ioan, „la început era  Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu”. În fond, care-i rolul cuvântului? Să bucure Spiritul nostru, să îmbogățească Universul  nostru  Cultural și Uman. Fără cuvânt nu există Comunicare, nu există Nimic. În funcție de cuvânt poți fi, ca Om, Fericit sau nu, iar ca Țară, dacă folosești defectuos cuvintele, poți decădea, poți dispărea… Sigur că eu, ca vechi trăitor pe acest pământ, am insistat întotdeauna pe Valoarea, pe Puterea persuasivă a Cuvântului, pe Onorabilitatea Cuvântului. Am trăit vremuri când Cuvântul de Onoare însemna mai mult decât actele notariale, ștampila, martorii  etc. Din  fericire, eu am rămas și astăzi un fanatic al cuvântului dat, al „cuvântului care spune adevărul”. Iar acest cuvânt este sfânt pentru scriitor. Știind că „verba volant, scripta manent”, am folosit cu atenție mărită, cu dragoste și cu mare corectitudine Cuvântul. Prin urmare, amintindu-ne mereu că, în totalitate, „cuvântul era D-zeu”, aș spune, cu siguranța că nu greșesc: când Cuvântul nu există, Nimic nu există”.

–  Cine vă este lipit de suflet: Fiul Risipitor sau Fratele său?

– Omenește vorbind, un timp am crezut că Fratele mai mare al Fiului Risipitor a fost nedreptățit. De obicei, la nivelul concret al vieții  noastre pământești, cei loiali, harnici sunt răsplătiți. Dar trebuie să ceară ei această răsplată? În cazul nostru, Fratele cel Mare este un Creștin Adevărat, de Suflet?  Cer Creștinii răsplată pentru Credința lor? Nu este el un Creștin de Paradă? Mai mult chiar, văd în el o Tristețe iremediabilă produsă de credința (eronată, bineînțeles) că n-a greșit și nu va greși. L-a mistificat pe Dumnezeu până L-a  pierdut din vedere și a rămas doar la concepțiile și visele sale aberante. Și atunci ne întrebăm: Cine păcătuiește cu adevărat, acela care a depășit Păcatul sau acela care amintește mereu Păcatul pentru a-l Doborî, Coborî pe fratele său? Putem fi atât  de Mici  chiar având credință, dacă nu-l înțelegem pe Păcătosul care a revenit pe drumul bun…

Fiul Risipitor descrie cu sinceritate și umilință situația în care se află: „Îți mulțumesc, Doamne, că mi-ai dat gustul Voluptății, Setea Orgoliului și Invidia, și Fățărnicia, și Ura. Cu ele nimeni nu e Mare. Dar fără ele nimeni nu e Viu”. El a dovedit că, ajuns la gradul Zero al Iluminării creștine; Conversia Morală este posibilă. Experiența limită prin care a trecut l-a îmbogățit și astfel ar putea deveni, prin marile Suferințe și Dureri suportate, un Creștin Adevărat.  Mai mult de atât, ar putea deveni și un Tată Bun ca Tatăl său.  Iar acest Tată este, de fapt, Personajul central al parabolei. El iartă fără ca Fiul Risipitor să-și exprime Căința (Metanoia). Un Tată  Risipitor de Iubire, care inițiază, fără să-i fost cerută, Iertarea… La el se vede, fără să dorească să ne demonstreze, că „toate ale mele, ale tale sunt”. El este Iubire, Bunătate, Credință, Sinceritate, Suflet…Despre Iubire, au spus/scris Sfinții Părinți, dar și  Einstein. Savantul credea că Iubirea este Gravitație pentru că face oamenii să fie atrași unii de alții, că acest sentiment va stinge egoismul, că pentru Iubire Trăim și Murim și, mai ales, Iubirea este Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire. Când Omul va învăța să dăruiască și să primească această extraordinară energie universală, IUBIREA, care este Forța care le include în ea pe toate celelalte și le guvernează chiar, atunci vom afla că doar ea este CHINTESENȚA VIEȚII. Așa că la întrebarea ta despre cine s-a lipit de sufletul meu, Fiul Risipitor sau Fratele său, îți voi răspunde: TATĂL ESTE CEL MAI FRUMOS ȘI MAI DRAG SUFLETULUI MEU, PENTRU CĂ EL ÎNTRUCHIPEAZĂ IUBIREA TOTALĂ. CA EL AȘ FI DORIT SĂ AM UN TATĂ, CA EL AȘ FI DORIT SĂ FIU, CA TATĂ, PENTRU CEI DOI COPII AI MEI!

– Stați uneori la taclale, la o șuetă cu  Dumnezeu?

–  Oamenii suferă încă din copilărie de boala „DE CE-URILOR”… Om fiind și eu, aș fi avut mereu întrebări pentru Dumnezeu. L-am  întrebat adesea și mi-am răspuns tot eu, ajutat, cred, de Cel Divin, dar și de o documentare  serioasă din Viață și din Cărți.  În aceste zile, mai ales, L-am întrebat  de ce lasă atâta Răutate pe pământ, de ce au pornit iar războaiele, de ce au ajuns în fruntea țărilor indivizi de teapa lui Nero, Stalin, Hitler, Putin?

Chiar și în ceea ce privește persoana mea, l-aș întrebat multe… De ce, spre exemplu, dorind eu să fac Binele, găsesc permanent indivizi care-mi răstălmăcesc intențiile și faptele? Sau de ce mă dedulcesc – adesea – la traiul bun, în timp ce alții nu au nici măcar traiul decent? Iar în domeniul literaturii, mă gândesc la aceia  care scriu fără să spună ceva, „bătând câmpii” (fără grație)… De ce, de ce?

– Raiul și Iadul sunt utopii sau variantele doldora de real ale viitorului dumneavoastră habitat?

– Se spune că Omenirea își apropie Sfârșitul sau îl îndepărtează  în funcție de Starea ei Morală. Ne va întreba oare cineva, Dincolo, câte rugăciuni sau câte Posturi am ținut? Și dacă am ținut Posturi fără carne, dar am „mușcat din carnea vecinului nostru” („Didahii” – Antim Ivireanu)  sau n-am Iubit deloc Omul? Logic, va conta numai și numai Dragostea de Semeni.

Raiul și Iadul sunt aici, pe pământ… Cum îți așterni, așa o să dormi, ne spune folclorul. Când cineva alege să trăiască în contradicție cu Legile Bunului Simț (pe care eu le cred Legile lui Dumnezeu), e clar că nu vrea Pocăința și a ales Răul… Și această alegere,  înseamnă Iadul. De fapt, în lupta dintre Bine și Rău, la mijloc se află Omul. Având minimul de Credință, de Bun Simț, de Bunătate și de Altruism, acest Om va alege, sper, întotdeauna, Binele. Alegând Binele, va alege Raiul.

Îmi place chiar să cred că Dumnezeu, în marea lui Bunătate, mi-a dat puțin din toate cele care m-ar putea face, în primul rând, OM. Și de aici încolo, consider că acest Om trebuie să lupte pentru a face Binele, pentru a Dărui. Bucuria din ochii celui căruia îi Dăruiești înseamnă, pentru mine, Totul. Din acest motiv, pe cât mi-a stat în putință, am Dăruit. Fără ca mărturisirea mea să ducă la Trufie, eu am încercat, am dăruit, am făcut… Am reușit sau nu, la Judecata Oamenilor (întâi) și Cea de Apoi se va vedea…

– Când ați trădat, uneori, ce-ați simțit: satisfacție, ură, eliberare, regrete?

– Ca să trădezi, trebuie să ai în sânge această boală sau obicei… În ceea ce mă privește, nu am trădat și nu voi trăda pentru simplu motiv că nu pot, fizic vorbind, face astfel de gesturi. N-o spun pentru a arata „vitejie”, ci  mă refer doar la gena  moștenită de la ai mei, oameni care au suportat bătăi, închisori ale comunismului, dar n-au trădat.

Citind despre Trădări și Trădători, plecând tocmai de la EPHIALTES din Trachis, trădătorul grecilor (de fapt, al spartanilor) de la Termopile, trecând prin GAIUS CASSIUS LONGINUS (inițiatorul complotului de asasinare a lui Caesar) și ajungând la SĂRUTUL LUI IUDA ISCARIOTUL, vedem că acești mari nemernici nu au obținut ce-și doreau pentru infamia lor. Prin urmare, divinitatea are „grijă” de acei monștri care trădează…Și mai interesant pentru cei care se gândesc la trădare: să nu uite că multora le place Trădarea, dar nu le plac Trădătorii.  Iar eu, dacă aș trăda vreodată (nu prea mai am timp), mi-ar fi rușine de mine, de cei care m-au cunoscut, de copiii mei… Mai grav, și nu spun vorbe mari, nu știu dacă aș supraviețui gestului meu.

– Dac-ați putea cârpi esențial ceva din zămislirea Facerii,  ce ar viza acest  petic?

– De câte ori am citit despre Facere, m-au uimit și bucurat aproape toate capitolele… Un singur capitol m-a derutat  prin cruzimea, chiar prin nedreptatea făcută unor oameni: capitolul 19, NELEGIUIRILE ȘI DISTRUGEREA  SODOMEI. Mila Domnului? Înțeleg, Sodoma, Gomora, Adma și Țeboim erau pline de indivizi îmbuibați, incestuoși, lacomi, fără credință… Dar dacă au fost și nevinovați printre ei? Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului, ci doar mântuirea lui. Atunci, ca avertisment, doar conducătorii orașelor respective puteau primi o pedeapsă a Domnului. Locuitorii  vedeau și luau aminte. Dacă Depravarea  continua, clar că nu calea pașnică era soluția. Dintre conducători,  doar LOT a respectat poruncile lui Dumnezeu.

La fel se întâmplă  și în zilele noastre… Trebuie distrus un întreg popor pentru nebunia unui dictator? N-ar trebui, oare, ca, într-un fel sau altul, doar monstrul să fie pedepsit? Iată micile  mele nelămuriri, „Petice”, pe care le-aș „Cârpi”, cu mintea umilului pământean, a credinciosului moderat, la capitolul „Facerea”

 –  Versul, fraza care v-au tulburat cel mai mult?…

–  Dacă ar fi să amintesc toate  versurile, frazele sau cuvintele pe care le-am reținut de-a lungul vieții, sigur aș umple o carte. Voi aminti însă doar câteva dintre frazele, propozițiile  care m-au pus pe gânduri. Eminescu ar fi pe primul loc în preferințe atât cu versurile, cât  și cu expresiile  sale, care vor rămâne veșnic în mentalul nostru. Iată o frază: „Am înțeles că un Om poate avea Totul, neavând Nimic,  și Nimic având Totul”. Sau: „Între caracter și inteligență n-ar trebui să existe alegere. Înteligențele se găsesc adesea, caracterele sunt foarte rare”. E clar că la români (și astăzi) nu Inteligențele ne lipsesc, ci Caracterele. Cicero ne avertiza că „O cameră fără cărți este ca un Corp fără Suflet”, anonimul ne anunța că „Persoana care nu cere nimic, merită Totul” etc.  Închei această înșiruire de idei, care m-au pus mereu pe gânduri, cu expresiile lui Einstein: „Când te oprești din a învăța, începi să mori” și încă una care te și mă privește: „Cel mai important lucru e să nu ne oprim din a pune întrebări”. Și tu, dragul meu Ion Fercu, după cum văd, îți vei pune și ne vei pune mereu întrebări…

Vremea capricioasă a pus la încercare măiestria pescarilor sportivi, care au participat duminică la competiția organizată de Centrul Regional de Ecologie Bacău, pe lacul de la Galbeni. Dimineața se anunța promițătoare, cu cer senin, ca numai într-o oră, un vânt puternic dinspre nord, să spargă valuri de doi metri pe plăcile digului din beton. Pescarii au fost nevoiți să-și mute mai sus echipamentele, unele fiind recuperate din  valuri. Competiția a continuat, cele două tabere constituite din pescarii la „plută” și cei care au dat la „feeder”, având acum ca adversar și vântul. Cu toate strategiile și nadele folosite, peștii au mai învățat și ei ceva de anul trecut, lăsându-se cu greu ademeniți în cârlig. Departajarea sa făcut la diferență de câteva grame, marea captură având cu puțin peste un kg. La proba cântarului, cam un sfert dintre participanți s-au prezentat cu juvelnicele goale. Chiar și dintre cei care au prins totuși ceva. Valurile au ros materialul textil de plăci, făcând găuri, ajutând astfel peștii să evadeze.

Sponsorii competiției amicale, Wild Fishing, Delphin România, X-Carp Bacău și magazinele de articole de pescuit, Pescarul profesionist Bacău-Articole de pescuit, Gipo Pescar, Fish Pro și popasul Pescarilor, au oferit premii în bani (locul I, 500 lei… descrescător spre mențiuni), și echipamente distincte pentru fiecare secțiune. Iată cum arăta clasamentul pe podium, pentru fiecare grup, după fluierul simbolic de final:

La secțiunea „Plută”: Matei Bogdan locul I, Ionel Dogaru locul II, Elvis Pascal locul III, și mențiuni pentru Mircea Rusu, Valentin Balaș și Ionel Dogaru, pentru cel mai mare pește prins la această secțiune.

Secțiunea „Feeder”: Radu Ștefan Matei locul I, care a luat și premiul pentru cea mai mare captură din concurs, Mugurel Onofrei locul II, Marian Ababei locul III. Mențiuni, Ionuț Enache și Dorin Ravar.

Cel mai tânăr participant din competiție, asistat de tatăl său, a fost David Constantin Popescu: „Am 9 ani și trec în clasa a III-a, la „Nicolae Iorga”. Eu pescuiesc de la 6 ani. La pescuit trebuie să ai multă răbdare. Nu contează numai jocul. Am jocuri de pescuit și pe consolă, dar aici mai este și pasiune. Mie îmi place să pescuiesc la feeder, pentru că se prind pești mai mari. Cel mai mare a fost un somn, la Rușiciutea, pe Siret. Avea două kilograme și jumătate. M-a ajutat și tata să îl scot. Am fost și în Deltă, cu familia și cu niște prietenii. Dar acolo nu ne-am dus ca să pescuim. Ne-am dus în vacanță. Acum l-am ajutat pe tata. A aruncat și el, am aruncat și eu. Eu l-am rugat să se înscrie la concurs. Am prins un pește mic.”

Aflat la prima lui participare la o competiție, Radu Ștefan Matei din Onești, 17 ani, nu numai că s-a clasat pe primul loc la feeder, dar a avut și ce-a mai mare captură din concurs. Poate că se adeverește zicala cu „norocul începătorului”, dar se pare că nu este așa: „S-a întâmplat să văd anunțul postat pe o pagină de internet și am zis că este o experiență, trebuie să încerc și eu. Am învățat să pescuiesc de la tata, mai mult pe Oituz, Trotuș, zona aceea. N-am putut să merg și în alte părți. Am pescuit pe râuri așa că îmi place să dau la vobler, muscă, la răpitor în general. Am descoperit pescuitul la feeder de puțin timp, și mi-am dat seama că mă descurc destul de bine. Îmi doream și eu o lansetă mai bună, și s-a întâmplat că astăzi am primit una ca premiu. Sunt elev la „Gheorghe Asachi” în Onești.

Mă bate gândul, după liceu, să mă înrolez vreo 4 ani de zile, nu sunt sigur. Dacă nu, mă duc tot la așa ceva…militar, la o facultate, sau ceva legat de silvicultură. Sunt visuri de mic. Și ideea de uniformă dar și de mers cât mai mult în natură. Plătica pe care am prins-o azi este cea mai mare captură din viața mea. Nu am avut niciodată în cârlig un pește, să treacă de un kil.”

1 de 9

La ora 13.00, după fotografiile de rigoare, cum soarele mușca deja din mal liniștind valurile, s-a pus lacătul la barieră. Au venit la locul competiției câțiva cicloturiști și pescărușii, adevărații pescari.