Alergătorii şi cicliştii de cursă lungă ce participă la a IX-a ediție a Ştafetei Veteranilor (2022) au poposit vineri după-amiaza în Bacău, iar în această dimineață au luat cap-compas județul Neamț. Ştafeta va ajunge în municipiul Piatra Neamț în a doua jumătate a zilei.

„În această dimineață, am purtat ştafeta #roşie – într-o alergare simbolică – alături de maratoniştii de la Asociația Voluntarilor Invictus România, precum şi de alți alergători & ciclişti băcăuani, pe traseul Cimitirul Central – Cimitirul Eroilor, unde am făcut o scurtă oprire pentru a-i cinsti pe eroii ale căror oseminte sunt înhumate în necropola de pe str. Constanței”, a declarat prefectul Lucian Bogdănel.

În Ştafeta Veteranilor sunt implicați peste 500 de atleți care vor alerga mai mult de 3300 km pe trei trasee naționale, marcate distinct prin culorile Tricolorului.

Punctul terminus al cursei îl reprezintă oraşul Carei, unde voluntarii militari şi civili care iau parte la ştafetă vor ajunge cu Drapelul național pe 25 octombrie, Ziua Armatei Române.

Veteranii invincibili de la Invictus au o inimă prea mare ca ea să poată fi învinsă, vreodată, de ceva.

Au participat la alergare militari din cadrul următoarelor structuri ale MApN:

Baza 95 Aeriană „Erou Căpitan Aviator Alexandru Şerbănescu”
Batalionul 335 Artilerie „Alexandru cel Bun”
Batalionul 631 Tancuri „Oituz”
Batalionul 635 Apărare Anti Aeriană „Precista”

Un nou proiect marca FSC este în plină derulare, având deja rezultate îmbucurătoare pentru toți beneficiarii lui. Proiectul “Un viitor mai bun pentru copiii din sate!” pornește de la nevoia de conștientizare publică a fenomenului abandonului școlar în rândul copiilor din mediul rural și tragerea unui semnal de alarmă asupra nivelului precar de viață, sănătate și educație al locuitorilor din unele zone rurale ale județului Bacău.

Proiectul are ca obiectiv general facilitarea accesului copiilor și tinerilor din comunități rurale dezavantajate din estul județului Bacău la servicii integrate (sociale, medicale și educaționale) care să prevină probleme grave legate de îmbolnăviri, deprinderi de viață greșite, abandonul școlar sau separarea de familie.

Fundația de Sprijin Comunitar (FSC) gestionează proiecte ample de 25 de ani dedicate categoriilor de persoane cele mai vulnerabile din zona de est a județului. În acest sens a dezvoltat parteneriate strategice pe termen lung cu primăriile din comunele care se confruntă cu astfel de probleme și a dezvoltat de-a lungul timpului un model de succes de servicii integrate socio-educaționale adresate copiilor, tinerilor, dar și familiilor din care provin aceștia, sub conceptul de Centrul de zi ”Clubul cu Lipici”!

Noul proiect va facilita accesul copiilor și tinerilor din comunele Stanisesti, Colonesti, Dealu Morii, Răchitoasa, Motoșeni și Podu Turcului provenind din familii vulnerabile (afectate de sărăcie, de violență domestică, de neglijare parentală, de familii monoparentale, etc.), la servicii socio-educaționale asigurate de specialiștii FSC.

Astfel:

• 600 copii din 6 comunități, vor fi expuși la informație de calitate despre educație pentru sănătate, viață sănătoasă și prevenirea sarcinilor nedorite la adolescente; aceste sesiuni vor produce schimbări pe termen lung în viață beneficiarilor.

• 60 tineri (elevi din mediul rural ce vin la liceu și primesc burse) vor beneficia de susținere pentru a merge la liceu, precum și sesiuni interactive, non-formale de dezvoltare personală și învățare de deprinderi antreprenoriale. Aceste sesiuni vor asigura succesul acestora în învățământul superior sau accesul la locuri de muncă.

• 90 de copii din 3 comunități rurale vor beneficia de masă caldă zilnică și de activități de învățare, susținute cu echipamente moderne, achiziționate în cadrul proiectului (tablă smart și seturi noi PC) în cadrul a 3 centre de zi gestionate de FSC. Acest sprijin va garanta frecvența copiilor la activități cu efect în îmbunătățirea educației, creșterea performanței lor școlare și reducerea abandonului școlar.

• Latura recreativă a proiectului va fi asigurată prin organizarea unei excursii de învățare tematică pentru cei 90 de copii de la Cluburile cu Lipici și construirea unui loc de joacă exterior pentru copiii din comuna Podu Turcului.

• Promovarea conceptului de voluntariat și implicare comunitară la nivelul comunităților rurale va conduce la rezolvarea multiplelor probleme ce afectează comunitățile.

Proiectul a debutat pe 8 septembrie 2022, pentru o durata de 3 luni, are un buget total de 278.472 lei și beneficiază de o cofinanțare în valoare de 247.840 lei din partea Consiliului Județean Bacău, prin Programul finanțărilor nerambursabile din bugetul propriu pentru anul 2022 conform Legii nr. 350/2005

O nouă intervenție chirurgicală ortopedică, în premieră pentru Spitalul Municipal Onești, a fost realizată în această lună, la un pacient de 50 de ani, care a beneficiat de protezarea umărului drept.

Dacă artroplastiile de şold și genunchi, sunt intervenții de mare amploare dar frecvent realizate la spitalul Onești, artroplastia totală de umăr inversată este o intervenție de înaltă complexitate, fiind prima de acest tip.

Pacientul a fost externat cu o stare generală bună, cu durerile ameliorate, urmând proceduri de kinetoterapie, revenind la activitățile cotidiene ce înainte de intervenție erau grevate de dureri și impotenta funcțională severă.

Costurile legate de intervenția chirurgicală și implanturi au fost suportate integral de Spitalul Municipal Onești și Casa de Asigurări de Sănătate.

Echipa chirurgicală a fost formată din dr. Alexandru Costea, dr Cristinel Dinu, as Carmen Ceobănel iar anestezi a a fost realizată de dr. Valentin Mihailov.

În cadrul secției de ortopedie se realizează intervenții chirurgicale de endoprotezare şold, genunchi, umăr dar și tratamentul chirurgical și ortopedic al traumatismelor (fracturi, luxații, entorse, etc), cura chirurgicală Hallux Valgus, sindrom tunel carpian, contracturi Dupuytren.

Totodată există deja o experienţă în chirurgia artroscopica a genunchiului, umărului, gleznei realizându-se intervenții de reconstrucții artroscopice de ligament încrucişat anterior, revizii de ligamentoplastii, sutura coafa rotatorie.

În perioada 13-15 octombrie 2022, beneficiarii programului Erasmus+ au posibilitatea de a împărtăși experiențele lor cu privire la experinețele din programul Uniunii Europene (UE) care sprijină educația, formarea, tineretul și sportul.

Începutul de an școlar a însemnat pentru Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron ” oportunitatea de a participa la o mobilitate Erasmus+ pentru un grup de patru elevi: Atomei Giulia-Angela, Carnariu Denisa-Maria, Marolicaru Lucica Dumitrița, Cilof Vasile Daniel și un cadru didactic însoțitor, Mocanu Maria, proiectul fiind inițiat și implementat de prof. Benchea Claudia, director adjunct. Aceștia au participat pe parcursul a 7 zile, 8-14 septembrie 2022, la schimbul de tineri organizat în cadrul proiectului bilateral Croația-România: „Healthy wish, healthy life”, desfășurat în localitatea bihoreană Bicăcel.

Grupul de tineri băcăuani de la Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron” a avut posibilitatea să-și dezvolte abilitățile de relaționare prin alfabetizare emoțională profundă, pentru înțelegerea impactului violenței și adicțiilor asupra lor și a comunicării cu colegii lor, dar și pentru reconectarea cu natura, implicit o creștere personală pe toate planurile. Programul Erasmus+, prin abordarea nonformală, a reușit să-i transpună în situații indedite din perspectiva interacțiunii interculturale, dându-le posibilitatea să comunice în limba engleză. Pe parcursul acestui schimb de experiență, participanții au avut de construit proiecte practice în care să își dezvăluie nu doar talentele, dar și aptitudinile de a se documenta, arătând care sunt efectele nocive ale substanțelor care dau dependență (tutun, alcool, droguri etc.) asupra organismului, în general, și asupra a diferite organe, în special. Liceenii au înțeles mecanismul de a face alegeri corecte, deoarece în cazul fiecăruia se dă o lupta interioară între partea bună și cea mai predispusă spre testarea limitelor și încălcarea regulilor.

O altă parte importantă a proiectului a presupus ca participanții să exploreze orașul Oradea. Astfel, elevii și-au etalat talentul de a cânta la pian în public, și-au completat bagajul de cunoștințe despre curentul Art Nouveau, vizitând muzeul și admirând arhitectura unora dintre cele peste 100 de clădiri din centrul urbei ce aparțin acestui stil, au chestionat localnicii cu privire la cele mai comune „adicții” din Oradea, au căutat să afle și să testeze atracțiile gastronomice locale și au fost informați despre cele mai importante opțiuni de petrecere a timpului liber pentru adolescenți.

Schimburile de tineri cu adolescenți sunt un prilej veritabil de învățare și pentru facilitatori. Subiectele teoretice, conceptele și definițiile sunt detalii nu tocmai ușor de introdus. Lipsa unei dimensiuni teoretice propriu-zise încurajează explorarea, deși poate îi poate demotiva pe alți participanți, care au un stil de învățare diferit sau pur și simplu nu au mai întâlnit aceste concepte. Echilibrul între cele două polarități se obține prin testarea în timp a acestui aspect, fără teama de a pierde interesul unui grup față de program.
Pentru cadrele didactice participarea la un asemenea proiect înseamnă oportunitatea de a achiziționa metode și tehnici de a diversifica și de a dinamiza orele de educație formală prin inserția unor metode de lucru diferite de cele tradiționale la care elevii sunt puțin receptivi datorită rigidității lor. Iar acest proiect a însemnat învățarea prin descoperire, prin intermediul jocului, by doing, formatorul dirijând învățarea spre obiectivul urmărit, iar elevii conștientizând faptul că obiectivul a fost atins abia la sfârșitul zilei, în etapa de reflecție. Activitățile vizau atât componente practice, cât și emoțional-afective.

„Erasmus+ este o oportunitate extraordinară deopotrivă pentru elevi și dascăli, prin pluralitatea beneficiilor aduse participanților: lingvistice, culturale, educaționale și personale și sperăm/ne dorim ca acesta experiență să se repete/ să fie prima dintr-un șir lung cât mai curând la Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron”, Bacău”, a declarat prof. Mocanu Maria.

Mărturii ale elevilor participanți:

„Această experiență m-a ajutat să mă cunosc mai bine, să îmi fac prieteni noi, dar și să-i cunosc mai bine cei de lângă mine. Am învățat despre efectele drogurilor, țigărilor și alcoolului, dar și despre importanță lucrului în echipă și a comunicării. Activitatea care mi-a placut cel mai mult este „Lupul cel bun și lupul cel rău”. Mi-a plăcut că am reușit să mă înțeleg în limba engleză cu cei din Croația. Deși la început mi-a fost destul de greu să mă exprim, pe parcurs am reușit să mă descurc mai bine, să comunic și să mă înțeleg cu ceilalți. Mulțumesc mult pentru acest proiect minunat!”
Lucica-Dumitrița Marolicaru, elevă clasa a XI-a A, LTDM

„Nu credeam că poate fi așa emoționant să ne luăm la revedere de la persoane cu care am petrecut doar câteva zile. În această săptămână am avut parte de un rollercoaster al emoțiilor, de la fericire și mândrie la stres și anxietate. Dar, din fericire am reușit să le eliminăm pe cele rele rapid, cu ajutorul celor din jur. Conexiunea dintre echipa României și cea a Croației a fost puternică încă de la început, ceea ce ne-a făcut să ne apropiem ușor. Aici am învățat cele mai importante lecții, cum ar fi să ne respectăm pe noi mai mult și să ne punem pe primul loc pentru a avea o viață mai sănătoasă sau să îi ascultăm și să îi ajutăm și pe străini, deoarece și ei ne pot dori binele și ne pot da sfaturi utile în viață.”
Vasile-Daniel Cilof, elev clasa a XI-a A, LTDM

„Această experiență m-a făcut să îmi doresc mai mult de la mine însămi. M-a învățat să fiu mai comunicativă și mai deschisă în fața altora, mai ales în fața străinilor. M-am distrat foarte mult și am creat momente de neuitat, de care îmi voi aduce aminte zâmbind. Fiecare activitate a avut în spatele ei o lecție de viață pe care o voi folosi cu siguranță când va fi nevoie. Ne-am înțeles de minune cu echipa din Croația, au fost foarte înțelegători și respectuoși. Am legat cu ei o legătură strânsă, în ciuda faptului că de abia ne cunoscusem. Întâlnindu-i pe ei am realizat cât de diferiți sunt oamenii: păreri diferite, gusturi diferite, obiceiuri și tradiții culinare. Ar fi o plăcere să ne reîntâlnim la un alt proiect.”
Denisa Maria Carnariu, elevă clasa a XI-a B, LTDM

„Pentru mine acest proiect a fost minunat! Mi-am făcut prieteni noi, am cunoscut oameni de la care am avut ce să învăț și care mi-au schimbat felul de a gândi și de a-mi rezolva problemele specifice vârstei. Această experiență m-a făcut să vreau mai mult de la viață și să țintesc cât mai sus. Activitățile au fost constructive și m-au ajutat să învăț despre cum trebuie să lucrăm în echipă, despre faptul că e important să ascultăm toate părerile și ideile, și cel mai important lucru cum să le punem în practică. De asemenea, am învățat despre viciile care îți pot pune viața în pericol, despre cum ne afectează și în ce mod, dar și despre urmările nocive ale consumului de alcool, droguri.”
Giulia Angela Atomei, elevă clasa a XI-a B, LTDM

Să treci prin atâtea în viață! Să nu te lași doborât de vremuri, invidie, răutate. Să înveți pentru ai învăța pe alții, pentru a lăsa ceva în urmă. Un copac! O casă! Un copil? Pentru Gheorghe Crihan nu a fost „suficient”.

Familia, vecinii pedagogului Gheorghe Crihan, aflat încă în putere la cei 94 de ani împliniți pe 26 ianuarie, ca la apel, au venit toți să-l ajute la culesul viei și zdrobitul strugurilor. Îmbrăcați în straie populare! Casa bătrânească, beciul, și mai ales curtea și grădina, au rămas  întacte. Aparent. Au evoluat ca o oază în timp, izvorâtă din perseverența și vivacitatea dascălului, care prin exemplul lui, ne duce cu gândul la un alt personaj, rămas în istorie, „Domnul Trandafir”.

Cum să traduci termenul „educație”?

Trebuie să ai chemare să modelezi suflete. Să altoiești dorinți. Să cultivi o grădină, în care fiecare plantă, suflet de om care va ajunge mare, să fie ajutată, învățată să crească. Câți dintre semeni, ajunși la această etate, se mai bucură de acest respect, nu numai datorită vârstei?

Odată intrați în comuna Coțofănești, după ce ne-am învârtit ceva în jurul terenului de sport – nici GPS-ul nu știa ce să ne spună – îndrumați de un vecin, Nicolae Ionescu, om de bază și la cules și dat la zdrobitoare aveam să aflu puțin mai târziu, am ajuns! Pe o uliță care se termina într-o… fundătură. Nici mașina nu o puteai întoarce. Încâlcite sunt cărările vieții, până descoperi comorile umane.

„Bate și ți se va deschide!”

Când am intrat în curtea străjuită de o poartă din scânduri, am dat de o fântână  ocolită de două alei. Gazda, cu brațele deschise, s-a repezit și l-a strâns în brațe pe colegul nostru de breaslă în ale presei, Marius Curucli. I-a fost în primii patru ani ai copilăriei, învățăcel. Probabil că dacă era băiețel cuminte, nu-l ținea domnul Crihan minte!  Am fost toți întâmpinați cu o așa bucurie,  jovialitate, energie, care ni s-a transmis instantaneu, generând nu numai mie, acea stare greu de sintetizat în cuvinte… De  întoarcere la casa părintească.

Mentorul atâtor generații și-a luat rolul în serios. A fost atent la toate detalie, de cum am fost invitați să pășim pe cărăruia măturată cu grijă. Străjuită de meri, gutui, terasă de struguri și nuci, te invita să continui să pășești. Spre prispa (cerdacul), care îți ura la intrare, cu scris caligrafic  (parcă pirogravat pe o bucată de placaj), „Bine ați venit!”. Pe sfori atârnate sub ștreașină, cu migală rânduite și agățate, gutui, ciorchini de struguri, dovlegei, ardei, vinete, mere, prune, fasole păstăi, știuleți de porumb – pată de culoare, că tot am mai sărit ceva. Parcă era și ceva sfeclă roșei sau ridiche? Nu exagerez. În dreapta, într-un mic antreu, ca pe o gazetă de perete, câteva pilde însoțite de imagini. Sfaturi de luat în seamă, după care poți să te ghidezi în viață… dacă vrei să ajungi ca el!? În centru, două versuri preluate din atâtea melodii cântate de Maria Tănase:«De-aș ajunge pân’ la toamnă/Leliță Ioană/ Să beau vin să mânc’ pastramă/ Leliță Ioană.». Fotografiile făcute  poate vorbesc mai bine. Cum să nu pășești cu încredere?  Ne-am lăsat frumos, subtil educați și  îndrumați, nu spre beciul plin cu borcane de zacuscă și vin, sau ce se mai aranja pe o masă. Nu! La stânga! Spre un portic larg deschis. O cărare străjuită cu frunze ruginii. Deasupra intrării, pe o altă scândurică: «Spor la cules… cu plăcere și bucurie!». Dacă nu veneai gheboșat cu căldările pline, dădeai cu capul de ea. La fel, dar invers, după ceva efort, și cu intrarea în beciul domnului învățător. Îngust… dar parcă pe lat. Când cobori nu-s probleme. Dar dacă  nu ieși și de acolo ghebos, cu ce îți oferă el din suflet și tu refuzi, te lovește pragul de sus. Mă doare capul și acuma. La plecare nu am mai repetat greșeala.

„Culesul viei este o strategie națională. Este o tradiție!”

„Am 94 de ani. Soția mea este din Coțofănești, Natalia Crihan. Tata socru a avut aici grădina aceasta și o căsuță. Era dogar de meserie. A lucrat-o cu mâinile lui. Două camere și o bucătărie, fântănă, beci. A plantat și o parte din vie. Cînd era aproape de moarte, ne-a lăsat-o nouă moștenire. Am patru surori, două gemene. Acum, la vârsta aceasta, am găsit un cumpărător și am hotărât să vând totul, până în decembrie. Sunt întocmite toate formele legale. Nu-mi iau rămas bun cu această ocazie, și vă mulțumesc mult de tot că ați venit și m-ați vizitat. Am vrut să facem de sâmbătă culesul, dar am lângă mine acești oameni minunați, nepoți de nădejdie și vecini. Le mulțumesc! Ai mei provin din familiile Crihan, Nănescu, Onisei…Foarte uniți! M-au sfătuit să începem de joi, să facem până acum mustul. Să organizăm la sfârșitul săptămânii o masă, în cinstea celor care au muncit aici, și a dumneavoastră, care mă bucurați cu prezența. Să arătăm că așa se face culesul viei! Culesul viei este o strategie națională. Este o tradiție! Și trebuie să păstrăm mai departe acest obicei frumos. Și Dumnezeu a ținut cu noi, cu vremea asta așa frumoasă.”

1 de 7

Papilele gustative

Fiecare s-a străduit din greu. A făcut cea putut. Multă muncă, făcută cu dragoste și dăruire. Pe masa pusă în cinstea sărbătoritului, după truda depusă, s-au adunat sumedenie de bunătăți. Toate preparate din roadele toamnei, după rețete proprii. Fiecare gospodar a venit cu ceva, respectând tradiția și portul popular. Bărbații s-au lăudat cu pălinca șă vinul preparate anii trecuți. Doamnele, cu plăcinte de dovleag împănate cu prune, de sezon. Au mai apărut pe platouri, „Pițigoiul”, un fel de prăjitură făcută cu magiun și încă alte două delicatese, a căror denumire n-am reținut-o, pentru că toți vorbeam cu gura plină, după atâta efort depus la cules. N-au lipsit sarmalele, grătărelul, colacii, poalele în brâu. Castroane aburinde se buluceau pe masă. Ne-a tăiat din elan slujba de „binecuvântare”, ținută de dascălul  Gheorghe Stoica, vecin pe aceași uliță.Tatăl nostru e în ceruri! Burdihanul la purtător,pe pământ. Grijă mare la must, am fost avertizați. A cam fiert unde nu trebuie. Asta e!

Cine este Gheorghe Crihan?

„Cămeșa asta pe care o port are 70 de ani. De când eram dansator. Atâta mi-a mai rămas.” Râde a șagă, privind în jur, cuprinzând dintr-o privire munca de o viață, de care  nu ar vrea dar știe, după o analiză cumpătată, că trebuie să se despartă. Să se despartă de familia de cârtițe care a făcut movilițe, de mușuroiul de furnici din livadă. Și, mai greu, de familia de arici care și-a găsit adăpost chiar sub rugii de mure, taman în fundul grădinii. Acolo, viitorul proprietar va construi o piscină. Și-a impus să facă asta și se ține tare. „Am predat în învățământ 39 de ani. Am terminat 7 clase la Berești Bistrița. Am făcut Școala Normală la Bacău. După aceea am început munca de învățător. Am scris în cartea mea… Hei Viață!, din toate ce-am simțit. Am început învățământul la Buhuși – Costișa. O școală cu două posturi. Am predat două luni după care m-au luat în armată. Am făcut armata doi ani de zile. Așa erau vremurile. Am întâlnit și acolo oameni buni. Sergent fruntaș lăsat la vatră, am revenit în învățământ. Am predat la multe generații de elevi. Și iar am învățat. Am fost promovat în posturi de răspundere, inspector școlar, secretar în Comitetul de Cultură. Am ieșit la pensie acum 30 de ani. Când a murit tata și mama soacră, am venit aici și m-am ocupat de acest teren. Iar am învățat! Despre pomi, vie, grădinărit. Se vede! Trebuie să înveți. Nu-i ușor să te zbați pentru dreptul tău de a trăi mai bine. Trebuie să lupți! Dar să fii prietenos, deschis, serios, sincer, inteligent dacă vrei să faci și altceva în viață. Nu cu arma în mână cucerești și păstrezi ce-ți dorești. Ce bucurie mi-ați făcut că ați venit! Dați asta și la ziar?”

1 de 4

Gânduri sincere, din spatele microfonului

Constantin Nănescu, nepot prin grad de rudenie:„După ce s-a pensionat, perioada petrecută aici mai mult singur decât cu familia, a constituit pentru el și un moment de reflecție. Muncă fizică, idei, cugetări, trăiri, pe toate le-a rezumat într-o carte. A durat dar le-a adunat. A intitulat-o, cum altfel decât: <<Hei Viață!>>. A avut chemare dedicată studiului, să devină un învățător erudit. Un dascăl modest care se bucură și acum de apreciere și respect. Să știți că el a continuat legătura cu școala și după ce s-a pensionat. A venit cu metodologii de predare, învățare, adaptate schimbărilor apărute la începutul anilor nouăzeci. Important este că a sădit în sufletul atâtor copii, dorința de a învăța. Dorința de frumos. Dorința de carte.”

Niculina Nănescu, soția: „Am venit cu drag! Noi am terminat culesul viei acasă, la Berești Bistrița. Acum am dat o mână de ajutor. Aici se vede că se păstrează mai bine tradiția. Am cules cu mare plăcere strugurii. Nu e o rușine să muncești. Am crescut la țară, am învățat, am călătorit prin multe locuri din lume, și am revenit…tot la țară. Acolo avem părinți, grădină cu de toate. Tot ce trebuie să fie în curtea unui om gospodar. Important este să ne ajutăm între noi. Sunt puține ocaziile când ne întâlnim, doar să sărbătorim.”

Ionel Onisei, verișor cu nepoata: „Iese vinul bun anul acesta. A fost un pic de ploaie, mai multă secetă, bobița s-a umplut cu ce îi trebuie în ea. Da! Mă bucur că se mai păstrează tradiția. Vremea e frumoasă. Am cules pe uscat, fără să ne murdărim pe mâini, pe picioare. Strugurii sunt cum trebuie, să nu fie dedeochi. Să se facă și la anul la fel. Am avut cu cine culege. Cum să nu râzi, să nu te bucuri?  Ne-am adunat toți,  vecini neamuri. Așa cum se face! Suntem o familie!”

E loc de morală?

Sadoveanu s-a dus la Mânăstirea Neamț, unde a aflat acolo de acel învățător cunoscut drept „ Domnul Trandafir”, într-o trăsură trasă de patru cai. Înafară de mijlocul folosit pentru transport, și bolizii de sub volan de care ne-am folosit noi să ajungem la el, Gheorghe Crihan (nu știu dacă a purtat mustață în tinerețe), cu adâncă tristețe constată: „Abandonul școlar ne duce, după atâtea măsuri luate fără gândire, înțelepciune, pe ultimul loc în Europa! Să ne trăiască miniștrii din educație pe care i-am tot schimbat și plătit!”. Am replică? Știe el ce spune, doar a fost inspector școlar. Nu-l sperie faptul că după ce vinde, va trăi ca într-o colivie într-un apartament, la bloc. Tot soarta tinerei generații îl preocupă. Stimă și respect Domnule Pedagog!  Ioan Bîșcă