Odata cu primele ninsori, Bacaul a devenit un oras de-a dreptul ostil pentru vârstnici. Pensionarii au avut de infruntat, mai intâi, nametii si gerul, apoi gheata de sub stratul de omat. Un oras fara stapân, un oras al nimanui, asa le-a parut Bacaul, in scurta iarna cu care s-au confruntat.
Bacauanii vârstnici care au avut un sprijin in membrii mai tineri ai familiei nu au mai iesit din casa in ultimele doua saptamâni. Altii au fost, insa obligati, sa infrunte vremea rea si nepasarea autoritatilor ca sa se aprovizioneze cu alimente si sa aiba grija de cei mai bolnavi si mai batrâni decât ei. Unii s-au consolat cu ideea ca in satele din Vrancea si Buzau a fost mai rau decât in Bacau. "Am vazut la televizor ce greu se descurca confratii nostri, spune Aurel Jamneala. Deocamdata, noi ne-am descurcat." Pensionarii au iesit din casa ca sa faca aprovizionarea, "am dat cu lopata ca sa facem loc pentru masina, sa mergem la rude, la batrânii de care avem grja." Aurel Jamneala nu se simte batrân, e doar "in vârsta", asadar, nu i-a fost teama ca-si va fractura picioarele mai ales ca a fost sportiv in tinerete. Cel mai mare inamic nu a fost viscolul sau temperaturile scazute, ci troienele. "Nu ia nimeni zapada de pe strazi, sta mormane, putem sa ne rupem gâtul in ele", arata Ecaterina Oprisan. A iesit in fiecare zi, dupa treburi, dar am mers greu. Mai mult a suferit din cauza zapezii, "gerul ca gerul, dar zapada te da jos!"
Cu bastonul, pe metereze!
Certând autoritatile locale, care s-au dovedit incapabile sa se organizeze si sa actioneze eficient, si anii multi, care il apasa, pensionarul bacauan si-a luat bastonul si a escaladat fortificatiile din cartier, ca sa faca rost de pâine, apa plata si medicamente: "Am iesit din casa, insa cu grija deosebita pentru ca era pericol de alunecare. Si din cauza gerului am suferit, dar in primul rând din cauza nametilor. Noi suntem obisnuiti cu iarna, aici, in Bacau, dar zapada ne-am incurcat tare pe cei mai in vârsta", marturiseste Ioan David. A iesit pentru cumparaturi si, cu ocazia asta, a rezolvat si nevoia de a face miscare. "Am inotat prin nameti, cu bastonul, dar am mers cu atentie pentru ca eu am avut accidente." Trebuie atentie foarte mare si "din partea puterii locale", sustine Ioan David. Desi vremea s-a incazit, se circula la fel de greu. Zapada si gheata pe stradutele din cartiere, gheata si apa, pe arterele centrale. Un oras nesigur, un oras fara stapân, asa le pare, municipiul Bacau, zilele acestea: "E foarte dificil, arata Melania Popescu. Am iesit din casa, dar cu greu. Cred ca e greu pentru toata lumea. Imi pare rau ca trebuie sa o spun, dar este imposibil de circulat pe unele strazi, este imposibil, nu e carat nimic. Se simte ca nu avem stapân, nu avem gospodar!" Melania Popescu arata ca nici prestatorii particulari nu fac ceea ce trebuie. "Deja a inceput sa se adune apa, nu stim ce-o sa iasa!"
Silvia Patrascanu
