ARGUMENT
“In acest suflet de OM a fost atâta dinamism si in acest creier intreprinzator atâta concentrare, incât ma gândesc adeseori, ce ar fi fost si mai ales unde ar fi fost BACAUL fara el!
Dorinta sa de a moderniza orasul lui Bacovia a spart catusele formei traditionale, dorind sa-si duca urbea natala pe crestele inaltimilor unde puterea furtunilor pustietoare creste ca sa fie mai aproape de lumina!
A urmarit cu o putere aproape imposibila atât succesul imediat, dar si cel de perspectiva.
Astfel a reusit sa dea un oras atât de inchegat, original, unic si de ce nu, chiar invidiat.”
Doru Sechelariu, este astazi parte din Bacau si va ramâne nemuritor prin tot ceea ce a facut, primarul, pentru concitadinii sai. Ma gândesc, uneori cu nostalgie, alteori cu admiratie si, nu de putine ori, cu unele reserve la cel care a fost omul, completat de primarul pe care am avut placerea si sansa de a-l cunoaste in relatiile de serviciu.
Era când vulcanic, dinamic, uneori coleric, intransigent, ironic, zeflemitor, caracteristici care ascundeau cu mare abilitate un suflet tandru, milos, si, de multe ori chiar timid, dar niciodata uitând de umanismul din el.
Am admirat indrazneala sa, care era o forta extraordinara a sufletului ce-l ridica mai presus de tulburarile, de ravasirea si de emotiile pe care vederea unor pericole le-ar fi putut stârni in el; tocmai prin aceasta forta si-a pastrat cumpatul si folosirea nestingherita a judecatii in toiul a nenumarate evenimente, intâmplari unele dintre ele surprinzatoare, altele nedorite si greu de suportat.
Ce m-a impresionat la omul, la primarul Sechelariu? Sinceritatea si increderea. In relatiile cu subalternii, cu oamenii in general, era sincer si cu inima deschisa. Ii placea sa fie el insusi, sa fuga de prefacatorie, ipocrizie, de minciuna, sa se apropie mult de adevar spunând totul despre el, fara a vorbi.
Avea incredere in cei din jurul sau, dar cu masura. Considera increderea ca un tribut pe care il platea meritului celui de lânga el, ca un lucru de valoare incredintat spre pastrarea bunei lui credinte.
In tot ceea ce facea parea ca lasa impresia ca nu stie sa-si puna de acord infatisarea si purtarile cu chipul, nici tonul si vorbele cu propriile-i gânduri si simtaminte; uneori parea a se indeparta de el insusi pe nesimtite, ca apoi printr-o vointa de negândit revenind el cel dintotdeauna.
Nu se pierdea in explicatii filozofice, el era un “homo faber” sau reproducându-l pe cronicarul Grigore Ureche “unde nu gândeai, acolo il aflai”, metaforic spus un “Manole” modern al Bacaului.
Cum as putea uita o neobisnuita zi de sâmbata torida a anului 1998 care a fost marcata de o suita de discutii, angajamente si extrem de serioase pe problema acuta a aductiunii apei potabile in municipiul Bacau, cu o delegatie din America. Respectiva delegatie si câtiva reprezentanti ai Consiliului Local Bacau ne retrageam spre cartierul Gheraiesti pentru vizitarea puturilor de captare a apei ce urma a fi tratata, filtrata, ca apoi sa ajunga la populatia si consumatorii orasului. Intr-o stare de maxima incordare si traire spirituala, gândind la beneficiile ce le-ar fi putut avea orasul nostru in urma acestei vizite si, traind noi, mai ales, intr-o usoara stare de vis placut al viitorului.
Dintr-o data edilul orasului opreste coloana de masini, coboara impreuna cu oaspetii americani, din mult indragita sa masina Volvo, a deschis portbagajul, isi scoate cu calm pusca, o indreapta spre cer si impusca niste pasari, ce-i drept nevinovate, ca simbol, poate, al succesului care n-a fost sa fie spre dezamagirea tuturor.
Ma gândesc si acum ca si atunci cu câta abilitate a facut trecerea de la acea stare de tensiune greu de suportat, la o stare de relaxare totala, de bine psihic si emotional. Cât putea fi de imprevizibil acest om!
Fapte si intâmplari placute sau mai putin placute care sa-i completeze aureola primarului Dumitru Sechelariu ar mai putea fi inserate, dar rezerv aceasta placere si celorlalti cunoscatori a-i persona-litatii complexe a omului Sechelariu.
Nicio clipa nu si-a gasit placerea si avantajele in daunele altora. A stiut sa armonizeze placerea sa cu a concetatenilor urbei crutându-le amorul propriu si ferindu-se a-i jigni cu premeditare.
Fiind adeseori in mijlocul cetatenilor a cunoscut nevoile vietii acestora, situatia in care se gasesc, lipsurile lor, dorintele acestora incercând sa-i ajute material, moral, emotional demostrând de fiecare data ca in viata foarte importanta este dragostea fata de aproapele tau, impresionând de cele mai multe ori, cu energia pe care o gasea in interiorul sau, luptându-se cu vitregiile sortilor celor multi si de multe ori umiliti pe nedrept.
Pentru a incheia vom spune, ca in cazul lui Sechelariu informatia biografica cât a fost primarul Bacaului pacatuieste nu prin absenta ci, daca putem spune si asa prin prea multa prezenta. Nu convocam imaginatia pentru a completa documentatia, ci e necesara multa rigoare pentru a ordona multitudinea faptelor, realizarilor care, de fapt, fac “ISTORIA” prezenta a Bacaului.
Viata calatorului Sechelariu, caci prin viata toti suntem calatori, intereseaza, pentru ca intereseaza in primul rând realizarile sale care poarta pecetea unui spirit creator de anvergura, a vietii sociale bacauane, in complexitatea sa, completând cercul personalitatilor de seama bacauane si in al doilea rând completând nemurirea faptelor si realizarilor ce alcatuiesc frumusetea, arhitectura si unicitatea inegala-bilului oras al Moldovei lui Stefan.
Rodica Serbanescu
