Decenii la rând n-am suflat o vorbă, de parcă n-am fi ştiut, despre răpiri de copii, cerşetorie şi exploatarea minorilor, prostituţie şi proxenetism, clanuri de mafioţi, poliţişti şi procurori corupţi, violuri şi sechestrări de persoane, mai ales de sex feminin, crime la comandă etc. Doar voci timide încercau să tragă câte un semnal de alarmă, acoperite de indiferenţă sau cu metoda pumnului în gură, după care se aşternea liniştea.
Tot acum s-a descoperit că o investiţie de milioane de euro pare a nu funcţiona, vorbim de telefonul 112, când, de fapt, nu funcţionează componenta umană de la capătul firului. Cazul de la Caracal a luat amploare naţională, toate televiziunile transmit non-stop evoluţia cercetărilor, intensitatea şi întinderea mediatizării a depăşit, se afirmă, chiar evenimentele din decembrie 1989. Este, cred, singurul caz de natură penală, ale cărui cercetări de desfăşoară în direct.
Naţiunea este conectată şi bombardată cu zeci de manipulări, sunt puse la zid prevederi constituţionale, codurile penale, legile de funcţionare ale unor instituţii, însă se vorbeşte mai puţin de competenţa celor puşi să le aplice. Să fie vinovată doar vara aceasta fierbinte, când lipsesc subiectele sau, într-adevăr, avem o problemă majoră la aceste niveluri?
Am ştiut de toate acestea? Sigur că am ştiut, însă am tăcut, deoarece nu era vorba de copiii noştri, de surorile şi fraţii noştri. Cine nu ştia că în poliţie sunt persoane anchilozate şi hârşite de mulţi ani pe aceleşi posturi, înfipte acolo de o decizie politică? Cine nu ştia că procurorii şi-au creat (au moştenit) un stat al lor?
Trăim sub zodia panicii şi ne mirăm că toate acestea se întâmplă lângă noi. Soluţia? Soluţiile? Să fim vigilienţi, fermi, calmi, raţionali în opinii şi în acţiuni. „Balcanismul” nostru se aprinde repede şi, din păcate, se stinge la fel de repede, însă problemele rămân şi, peste un timp, se repetă, găsindu-ne iar nepregătiţi.
