În numărul de astăzi, cotidianul Deșteptarea publică un interviu cu fostul fotbalist și antrenor Nicolae Vătafu. Dincolo de latura sa strict publicistică, interviul are și valoarea unei reverențe adresate unui om care a slujit fotbalul băcăuan o viață întreagă. La întrebarea „Cum era fotbalistul Nicolae Vatafu?”, Nicolae Vătafu răspunde fără emfază: „Un jucător constant mediu”. Vorbim despre fotbalistul care a jucat timp de 16 ani pentru echipa Bacăului într-o epocă în care Divizia A însemna Ozon și Gicu Constantin, Dobrin și Dinu, Dumitrache și Iordănescu. Vorbim despre fotbalistul care, alături de Emi Dembroschi, Macea Nedelcu, Aristică Ghiță și ceilalți jucători ai lui Dinamo Bacău, a creat pârtia europeană pe care, ulterior, au defilat Craiova Maxima, Steaua de la Sevilla și Dinamo lui Dumitru Nicolae Nicușor și al lui Mircea Lucescu. Modest față de propria-i dimensiune fotbalistică, nea’ Nicu Vătafu se transformă într-o persoană generoasă și plină de recunoștiință atunci când vorbește despre foștii său colegi și colaboratori. Recunoaște inclusiv meritele conducătorilor de partid. Fără nostalgie față de o perioadă pe care o vedem fie numai în alb-negru, fie în culori mult prea țipătoare: doar încercând să (re)așeze fiecare lucru la locul său. Despre Corneliu Costinescu, cel mai longeviv președinte al Sport Clubului, spune „că un conducător de calibrul său a însemnat foarte mult pentru club”. Nu întâmplător, Corneliu Costinescu își scotea, la rândul său, pălăria, în fața lui Nicu Vătafu, declarând, tot în Deșteptarea, în urmă cu o lună sau două că „am lucrat cu antrenori deosebiți la Bacău, Traian Ionescu, Gicu Constantin, Nae Nicușor, Angelo Niculescu, iar liantul a fost întotdeauna Nicu Vătafu, un exemplu de stabilitate și de profesionalism. Nicu n-a părăsit corabia niciodată”. Și pentru că fotbalul băcăuan, ca și Bacăul, în general nu se poate lăuda cu mulți profesioniști și oameni precum Corneliu Costinescu și Nicolae Vătafu, poate că nu ar strica să le arătăm cât de mult îi prețuim. Și nu doar la nivel declarativ. Am putea să o facem, de pildă, acordându-le titlul de cetățean de onoare al orașului. Ce spuneți, domnule primar? Ce spuneți, domnilor consilieri locali?

 


PUBLICITATE