Urmând firul unui interesant studiu semnat de Vasile Bancila in revista „Gândirea” (nr. 4/1929, Biblioteca Digitala B.C.U. Cluj-Napoca), „Scoala Regelui Mihaiu”, amintim ca institutia preceptorului era, in multe civilizatii, mai ales pentru cei pregatiti sa preia coroane de regi, imparati, domnitori, una foarte importanta. Spirite mari ale culturii au jucat rolul de preceptor. Aristotel, de pilda, a fost, vreme de patru ani, preceptorul lui Alexandru Macedon. ,,Sensibilitatea variata si, în acelasi timp, ponderata a Stagiritului, va fi exercitat o înrâurire fericita asupra organizarii mijloacelor imperialismului politic de mai târziu al marelui general. Caci, pe lânga dragostea de poezie, Aristotel a insuflat elevului sau dragostea de natura si stiinta, în asa masura încât Alexandru a declarat, odata, ca iubeste mai mult stiinta decât puterea”, scrie Vasile Bancila. Stiut este ca Alexandru cel Mare a fost mereu recunoscator lui Aristotel. Oriunde mergea prin lume nu uita sa-i trimita acestuia plante si animale care l-au ajutat in cercetarile sale stiintifice. Quintilian s-a îngrijit de educatia descendentilor lui Domitian. Seneca a fost preceptorul lui Nero, asupra caruia a avut un timp influenta, facându-l sa domneasca cu blândete. Apoi, se stie, Nero a luat-o razna de tot. Acuzându-l pe Seneca de participare la un complot care-l viza, l-a obligat pe fostul dascal sa-si taie venele. Lui Ludovic al XIV-lea, preceptor i-a fost Hardouin de Péréfixe, viitorul arhiepiscop al Parisului. Uneori, preceptorii erau aiurea alesi. Conform http://www.descopera.ro/cultura/, de pilda, grija educatiei viitorului tar Petru a purtat-o, vreme de câtiva ani, un preceptor mediocru, Zotov, care l-a dascalit când si cum a avut chef, rar si prost. Noroc de faptul ca tânarul Petru, spirit liber, colindând cartierul strainilor din Sankt Petersburg, si-a gasit singur spirite care sa-l ajute sa aiba acces la cultura autentica: genevezul Lefort, batrânul scotian Gordon, strasburghezul Timmerman, olandezul Winnius si altii.
Mihai I avea 8 ani si era la primul mandat de rege, atunci când Vasile Bancila a publicat articolul amintit. „Se pare (…), cu privire la educatia regelui Mihaiu, scrie Bancila, ca nu este lamurit daca temeiul educatiei sale va fi pus in scoala sau in sistemul de a angaja preceptori, care sa faca educatie dupa modul individual. In trecut era frecvent acest mod individual, chiar si când nu era vorba despre printi. Pornind de la tendinta de a se deosebi de semenii sai, omul a ajuns uneori sa creada ca face parte din alta specie” (Gândirea, nr.4/1929, pag 121). Autorul sugereaza ca Regele sa urmeze scoala obisnuita: „Regele Mihaiu sa meraga la scoala. Pentru binele Lui si al nostru sa mearga El la scoala, iar nu scoala sa vina la El. Caci scoala pretuieste mai mult decât o duzina de preceptori individuali. In aceasta privinta, o academie de adulti nu face cât o cohorta de copii. Copiii sunt cei mai mari educatori. Arta de a domni trece prin scoala publica” (Ibidem, pag. 124).
Potrivit si Wikipedia, Regele a urmat scoala primara la Peles, avându-l ca preceptor pe prof. Nicolae Saxu. Apoi s-a gasit o solutie… originala: acesta si-a continuat studiile intr-o clasa special constituita pentru el. Elevii selectati pentru aceasta clasa proveneau dintre cei care avusesera media 10 la admiterea in liceu. Ei reprezentau toate categoriile sociale si provinciile. Nu lipseau reprezentanti ai minoritatilor nationale. Clasa a functionat vreme de sase ani si avea un dublu statut: de liceu civil si militar. Dintre profesorii Regelui – care nu era premiantul clasei, dar era foarte silitor/responsabil – n-au lipsit spirite precum Nicolae Iorga sau Simion Mehedinti.
„O academie de adulti nu face cât o cohorta de copii”
