Când eram mai mititel, mă prindea apusul urmărind cu privirea norii care pluteau deasupra cartierului și visând la cum e să fii acolo, sus, cât mai aproape de caierele de zăpadă, cum le credeam eu. Mă fascinau avioanele care zburau lin, lăsând în urmă acel zumzăit de bondar și dâra de combustibil ars. Mereu mă întrebam „oare cum se vede orășelul meu din cabina răsfățaților soartei care-și permiteau să zboare «cineștieunde» cu avionul?”. Mai apoi, îi ascultam cu urechile cât parabolicele pe oamenii maturi, ca să prind cât mai mult din discuția despre aeroportul din Bacău. La Revoluție, un „rătăcit” din Norvegia, care se afla nu știu cum prin Onești, m-a rugat să-l ajut să ajungă la Aeroport, atunci fiind primul meu contact (mental doar), cu „înălțimile”. Nici nu îndrăzneam să visez ca, peste doar câțiva ani, vom ajunge cu toții să plecăm pe afară, și nu oricum, ci în două ore, zburând direct cu avionul. E drept că, inițial, așteptând într-o sală cât apartamentul meu cu trei camere, în care făceai saună, vara, sau înghețai, iarna, privindu-le fețele acre ale celor care manevrau biletele și bagajele. Din fericire, m-a ajutat bunul Dumnezeu să apuc și mileniul ăsta, în care, spre mulțumirea tuturor, nimic nu mai amintește despre ce numeam în trecut, aeroport. Adicătelea, numai drumul către obiectiv îmi aduce mulțumire, nemaivorbind despre terminal, cu tot ce presupune el. Și încă nu e tot, peste câțiva ani, dacă vor fi puse în practică ideile anunțate deja de oficialii județului, n-o să mai știi că trăiești în Bacăul lui Bacovia. Și, mai mult, mă bucur că s-a rupt și monopolul albastru, menținut cu strășnicie de nu știu cine, timp de zeci de ani, de-acum încolo putând alege să zbor fucsia, cu o companie care sper că va înțelege să mă respecte, mai mult decât banii la pe care visează să mi-i ia. Să nu mai fiu nevoit să plec în Capitală, ca să iau un avion spre o destinație de vacanță. Bun ar fi să pot pleca la muncă sau în vizită la neamuri, folosind cel mai sigur mijloc de transport, ever, evitând mârlanii din trafic, imbecilitățile pe care le comit și orele obositoare de șofat.


PUBLICITATE