Cumva, in toate trecerile prin localitatea Sascut – anul acesta, n-am avut ragazul necesar de a „pierde” o zi, sa ma familiarizez putin cu locurile de pescuit. Zona este generoasa. Barajul, canalul de fuga si multele balti, insiruite pâna la podul peste Siret de la Adjud, ofera locuri bune. S-a nimerit sa am o fereastra de timp, la mijlocul saptamânii, tocmai când toate canalele de stiri prognozau schimbarea vremii. Am plecat dimineata din Bacau, pe o lumina de amurg si cer plumbuit, buna pentru pescuit daca nu se intetea mai târziu vântul. N-am mai pierdut timpul sa ne aprovizionam cu cele necesare.
Stiam ca exista un magazin de pescuit in localitate, deschis in urma cu doi ani, chiar la soseaua principala. Nu-i trecusem pâna acum pragul. Am oprit masina pe un loc de refugiu chiar in apropierea lui. M-a intâmpinat o doamna amabila, intre doua vârste. Magazinul este aprovizionat cam cu de toate. Vânzarile sunt insa sub asteptari. Clientii, mai ales in sezonul rece, sunt din ce in ce mai putini. „N-are lumea bani”.
Localnici care sa pescuiasca sportiv… mai putini. „Trec multi pescari pe aici pe care nu-i cunosc. Sunt din Onesti, de la Adjud sau din Bacau. Ce se intâmpla. Ajunsi pe malul apei isi dau seama c-au uitat sau au pierdut ceva. Trag o fuga si vin de-si iau ce au nevoie.” Când a fost ultima data la pescuit si unde, mi-a trecut prin minte sa aflu. Parca mi-a ghicit intentia. „Eu nu sunt pasionata absolut deloc de pescuit. Sotul meu este pescar amator, in timpul liber. El se ocupa si de aprovizionarea magazinului.”
Nevoia te specializeaza
Ideea de afacere le-a venit sotilor Violeta si Vasile Tomozei in urma cu trei ani. Au pus-o in practica infiintând o Intreprindere Individuala pe numele de familie. „Ne-am orientat sa facem altceva, sperând sa ne mearga bine. A contat si faptul ca nu mai era in zona alt magazin de acest fel. Când l-am deschis, era la inceputul lui mai, a avut un impact destul de bunisor. Intre timp a mai scazut si puterea de cumparare. Cea mai mare vânzare o avem vara, dupa ce se termina perioada de prohibitie.” Doamna Violeta este nascuta in Sascut. Sotul, in Adjud. S-au casatorit in nouazeci si patru.
Se mândresc cu baiatul, Andrei, de 21 de ani, student la Universitatea Bucuresti, la Relatii Internationale. Lui ii place sa pescuiasca. Ea a lucrat inainte ca partener la o retea de telefonie. Cum acea societate si-a restrâns activitatea a trebuit sa se reprofileze, invatând altceva. Avea sa descopere ca in spatele unei banale pasiuni destul de raspândite pe glob exista o intreaga industrie de productie si desfacere a sculelor si accesoriilor pentru pescuit. „La inceput a fost mai greu! Nu stiam nimic. Cei mai buni profesori mi-au fost clientii. Când imi cereau voblere, ii intrebam care sunt. Acum când imi cer voblere… stiu.
Când se cauta ceva anume si nu am, imi notez, intru pe internet, ii transmit sotului si ne aprovizionam. Avem o colaborare foarte buna cu firmele mari de distributie. Acum cred ca ma descurc in proportie de optzeci si cinci la suta.” La urma urmei nici pescarii profesionisti nu le stiu pe toate. Mai aflu ca ii plac animalutele de casa. A avut hamsteri si porcusori de Guineea. In timpul liber… bucatareste. „Sincer, eu nu manânc peste. Sotul, in schimb, da. Dar imi place sa stau in bucatarie si sa gatesc prajituri. Fiindca e sezonul, fac tort cu mere, prajitura cu mere. E oarecum ciudat pentru ca noi nu mâncam prajituri. (?!) Imi place sa le ofer. Ii mai trimit baiatului, desi nici el nu se prea omoara. Dar are colegi, prieteni, care abia le asteapta.”
Intra un pescar si cere niste cârlige mai mari, pentru crap. Mai vrea o rola cu struna de douazeci si cinci, din cea mai ieftina, dar rezistenta. Il intreb de un loc mai bun de pescuit si cam cu ce ar trebui sa dau. „La baraj, pe canal. Intra ciortan si caras, da’ numa’ la mamaliga.” Multumesc de informatie si-i urez fir intins. „Eu nu mai fac asa ceva”. Nu stiam la ce se refera. „Sunt care se supara când le spun fir intins. Sunt care-mi multumesc si sunt care… mormaie ceva in barba. Asa ca incerc sa evit urari de genul asta. Mai bine le zic la revedere si mai veniti pe la noi.” Imi iau si eu ramas bun, urându-i sanatate si vânzare buna.
Daca vrei peste trebuie sa ai… tupeu
Ajungem la baraj. Vântul bate puternic dinspre nord. Valurile mari se sparg cu zgomot de placi. Nici urma de pescari pe malul lacului de la Sascut. In dreapta insa, multe masini ingramadite la intrarea pe dig. Pititi dupa peretele de beton, la dos de curentul de aer rece, amatorii de peste – mai mult sau mai putini sportivi – au activitate. Se pescuieste din barci, de pe praguri, de pe placile de protectie sau de pe mal. Cu lansete cu momeala, cu lansete cu cârlige la japca, cu lansete cu mirese. „Japca” consta in mulinarea unui cârlig tip ancora, ingreunat cu plumb, pe fundul albiei. Asa se agata pestele mare. Nu-i vorba de nimereala.
Trebuie sa cunosti bine albia si sa ai ceva experienta. Cel mai vizat este somnul, care sta la fund, cu capul impotriva curentului. „Mireasa” e tot o forma de japca, fiind confectionata dintr-o plasa monofilament, de un metru si ceva lungime. Lansata in apa, ia forma unui clopot, asemenea rochiei de mireasa. Pestii care se nimeresc in raza ei de actiune, se agata. Nu stiu de ce pescarii corecti fac front comun cu cei din urma. Ne-am apropiat de mal. Când au vazut aparatul de fotografiat, am remarcat prin teleobiectiv numai priviri ostile. Cum totusi idea era de a trece in revista majoritatea baltilor din zona, am pornit in aval. Multe din ele sunt colmatate si mai mult ca sigur braconate cu plasele. Drumul abia intrezarit printre buruieni ne aduce tot spre canalul de fuga. Hotarâm sa mergem pâna la confluenta cu albia veche, „La pietroaie”.
Acolo apa e stravezie, adânca si linistita. Florin scoate lanseta. Eu incerc la varga de cinci metri, cu râma la fund. La a treia aruncare intra un biban. Din dreapta, dinspre bolovani, pe mijlocul firului apei, un pescar apare la nici douazeci de metri de noi. Il vazusem mai devreme blinkerind la salau in amonte. Ambarcatiunea este confectionata dintr-o camera mare de tractor, bine ranforsata cu sfoara. Pozitia in care sta pare incomoda.
Se lasa purtat de curent. Se vede ca stie bine locurile. Mâinile, asemeni unui paianjen, parca tes plasa. A rasfirat-o mai devreme, lasând-o purtata de curent, si acum o aduna. Ramânem amândoi cu gura cascata. Cât tupeu. A scos pe rând patru salai frumosi si i-a indesat intr-un sac de rafie, legat la spate. Am inceput sa fac fotografii. A terminat de adunat plasa, a infasurat-o tacticos si s-a indepartat lopatând spre malul celalat, disparând cu barca in spinare dupa un dâmb. L-am mai vazut dupa un minut, calare pe o motoreta albastra, pierzându-se ca o umbra spre Adjud. Totul n-a durat nici zece minute.
Chiar daca am mai prins un biban, partida de pescuit se apropia de sfârsit. Stia stimabilul nostru braconier ca se facuse ora când se deschideau stavilarele. In câteva minute, apa a crescut cu jumatate de metru. Cum si vântul batea in rafale, biciuind cu particule fine de apa, ne-am luat talpasita spre Bacau. M-am consolat cumparând de la o batrânica, de pe marginea drumului, o traista cu pepeni numai buni de pus la murat. Eram curiosi daca nu il gasim si pe protagonistul nostru, ofertându-si pestele soferilor de pe DN2. Mai ca l-as fi cumparat.
