Un inspector școlar general din Ministerul Educației m-a rugat, în urmă cu puțin timp, să scriu în varii gazete (naționale și locale) despre necesitatea modificării planurilor-cadru, a programelor școlare și a numărului orelor de curs. Le-a sugerat realizarea acestui demers și altor colegi de-ai mei, profesori. Domnia sa spera că șefii săi vor fi sensibilizați de reacții de acest fel. Propunerea m-a mirat. L-am întrebat de ce nu le sugerează dumnealui, direct, realizarea acestor schimbări, întrucât ocupă un rol foarte important în organigrama Ministerului.
Atunci, inspectorul general, care gestionează acest portofoliu de vreo douăzeci de ani, mi-a spus ceva ieșit din comun: toate aceste schimbări nu se realizează, într-un fel sau altul, decât din pixul finanțiștilor ministerului. Nu interesează pe nimeni perspectiva calității, a cerințelor beneficiarului etc. Și a mai adăugat ceva cutremurător: deși coordonează, la nivel național, prin fișa postului, predarea unor discipline foarte importante, niciodată nu s-a întâlnit/nu s-a putut întâlni cu un ministru al Educației pentru a aborda probleme de esență care vizează restructurările necesare/dorite. Zâmbind amar, a… rectificat: ,,Sincer, m-am întâlnit o singură dată cu un ministru al Educației, deși au fost mulți, mulți. A deschis ușa biroului meu și, imediat, și-a cerut scuze de deranj și a plecat. Mi-a spus că pe altcineva căuta…”
Înțeleg faptul că Ministerul Educației modifică acum planul-cadru din învățământul primar, dar profesorii continuă să trimită proiecte de manuale în conformitate cu structura (materii, număr de ore) planului-cadru vechi… Presa, la unison, crede că aceste modificări sunt realizate pe… șest și în mare grabă, fără a argumenta care este filosofia noilor planuri-cadru. Mai mult, ziariștii, dar și foarte mulți profesori, cred că modificările nu au nimic în comun cu nevoile reale ale beneficiarilor (copiii, părinții, comunitatea), ci cu afacerea manualelor (clocită/reclocită etern în Minister, în funcție de varii interese economice personale).
Am aruncat o privire către componența comisiei care va decide schimbarea amintită. Cap de listă este – ați ghicit – un contabil, absolvent al… Colegiului Național de Apărare: Florian Lixandru, cel care a încercat să blocheze protestele din decembrie, în Piața Victoriei.. Vă imaginați ce viziune democratică și didactică va… implementa schimbării. Comisia duduie mai ales de competența unor cercetători științifici și sindicaliști. Lipsește însă Beneficiarul. Am crezut mereu că asemenea schimbări trebuie să aibă și feedback-ul Beneficiarului.
Chiar și numai zece părinți normali la cap din această țară – care nu doresc pentru copiii lor stres, formalism, concursuri școlare-fantomă, testări absurde, mofturi cu iz de savantlâc etc – ne-ar putea spune pe șleau dacă onor gânditorii acestei comisii vor binele Copilului, Familiei, Comunității sau nu sunt decât niște purtători de cuvânt ai unor interese personale meschine. De ce nu sunt consultați părinții, de ce nu sunt parteneri în stabilirea unor decizii care vizează viața/educația copiilor lor? Ministerul Educației continuă să rămână surd la nevoile reale ale Beneficiarului. Va invita, probabil, ca de obicei, la un simulacru de dezbatere publică, dar deciziile cred că sunt deja stabilite… Încă o parodie tristă de management educațional.
