Comuna Sascut face parte din judetul Bacau si este situata la extremitatea sud-estica a judetului, invecinandu-se cu judetul Vrancea, pe Valea Siretului la 16 km amonte de confluenta cu raul Trotuas. Comuna prin localitatea de centru este strabatuta de DN 2-E 85 Bucuresti-Bacau-Suceava, calea ferata dublu electrificata Bucuresti-Adjud-Bacau-Pascani-Suceava si drumul judetean DJ 119A Sascut-Urecheasti. Ea este amplasata la 43 km de municipiul Bacau si 13 km de municipiul Adjud. Are peste 13.000 de locuitori, 12 sate si se intinde pe circa 150 de kilometri patrati.

Ar fi trebuit sa fie declarat oras. Inainte de 1989 s-a intocmit documentatia si in scurt timp ar fi aparut decretul de infiintare a unui nou oras pe harta judetului. Se vorbea atunci si de Podu Turcului, Racaciuni sau Parincea. In acele conditii, destinul localitatii ar fi fost altul. Se luase in considerare suprafata, numarul locuitorilor, puterea economica, accesul la calea ferata si la o sosea nationala. Comuna Sascut avea, in 1989, peste 3.700 de salariati, in afara de navetisti. Cea mai puternica unitate era IAS Sascut, apoi Fabrica de zahar (construita in 1860 – prima fabrica de acest gen din tara), Fabrica de branzeturi, Intreprinderea de prelucrare a carnii, Vinalcoolul, alte unitati agricole, un puternic bazin viticol si mii de hectare teren arabil. Cateva blocuri, un liceu agricol, mai multe scoli generale intregeau zestrea potentialului oras. Acesta era Sascutul inainte de Revolutie.

Centrul Sascutului

Acum, Sascut-Targ isi arata fata hada la E 85. Sosea europeana, tranzitata zilnic de mii de turisti romani si straini. O fabrica aflata in paragina pe sute de metri patrati, panouri si indicatoare ascunse printre copaci, blocuri jerpelite, alei pline de noroi si apa, ambalaje aruncate in fata fiecarei crasme care duce dorul musteriilor. Cladiri abandonate, distruse si santuri colmatate. Buruieni cat gardul si pietari care isi vand marfurile direct pe trotuar. In spatele blocurilor, lucratorii de la SGCL (serviciu care apartine de Primarie) incarca cu greu o remorca de gunoi. De la ora 9.00 la 14.00. Taranii de la bloc isi taie lemnele direct pe trotuar, iar patru taxiuri lenevesc la umbra unui pom. Doar in Primarie viceprimarul si secretarul muncesc de zor la documentatia care trebuie prezentata a doua zi la Bucuresti pentru aprobarea unui imprumut cu garantie guvernamentala. Se baga apa in toate satele. Lucrarea a inceput si trebuie terminata pana in noiembrie. De fapt, e singura lucrare care a inceput si se va termina in acest an in Sascut, din care primarul Rauta isi face un titlu de glorie. Cum titlu de glorie isi face si din activitatea firmei sale EURORIN. Spun functionari din Primarie si cetateni din sat ca cea mai mare parte a timpului, primarul o dedica afacerilor proprii. EURORIN are ca obiect de activitate cresterea animalelor si cultivarea pamantului. aAm nevoie la firma mea de 50 de oameni, insa ii gasesc greu”, zice patronul Rauta.
Luat cu productiile mari, patronul Ion Rauta a uitat sa-si mai achite obligatiile la Bugetul de stat de peste 400 de milioane de lei vechi. 200 de milioane lei la bugetul de stat, 170 de milioane la bugetul asigurarilor sociale, 75 milioane la cel de sanatate si aproape 30 de milioane la somaj. Sunt date publicate de Ministerul Finantelor si tot din aceeasi sursa am retinut ca asupra firmei s-a instituit procedura de executare silita.

Doar promisiuni
si proiecte

La prima ora a diminetii de joi, 26 august 2005, biroul primarului din Sascut era plin de oameni. Ion Rauta dadea impresia ca rezolva orice cerere, semneaza, in acelasi timp, zeci de acte, cheama la ordin salariatii si le traseaza diferite sarcini, ii cunoaste pe toti cei care ii trec pragul, ii indruma si le da sfaturi. Tineri sau batrani, mai ales batranii, se lasa greu convinsi si revin in biroul deschis permanent. Un spectacol continuu. aLa Sascut, zice Ion Rauta, toate se rezolva rapid si eficient. Oamenii vin de la zeci de kilometri si nu poti sa-i tin la usa. Au treaba la camp, au probleme in familii.” In stilu-i caracteristic, la intrebarea noastra de inceput, ce se mai intampla in Sascut, zice pe nerasuflate: aAlimentarea cu apa, printr-un proiect finantat de SAPARD, a cinci sate, in valoare de un milion de euro. Oamenii vor avea apa in case sau la poarta. Este un semn de civilizatie”. Urmeaza o serie de proiecte ametitoare, care, daca ar fi sa fie aprobate ar necesita miliarde de lei si zeci de ani pentru finalizarea lor. Un azil cu 20 de locuri pentru batranii neajutorati ai comunei, un camin pentru copiii defavorizati, reabilitarea rapelor paraurilor Sascut-Sat si Pancesti care pun in pericol viata unor sateni in caz de inundatii, asfaltarea a opt km de drumuri comunale (de la Beresti la Fantanele, pana la Pancesti, Balcuta si Valea Nacului), balastarea a altor 25 de km, construirea a zeci de apartamente sociale. Finalizarea lucrarilor la Casa de Casatorii, gradinite si scoli reparate si igenizate, reabilitarea spatiului unui notariat public. Toate cu bani din programe Phare si din bugetul local al Primariei.

Cine am fost
si ce am ajuns

Incet, incet aflam insa ca ain Sascut acum rata somajului depaseste 50 la suta, iar numarul persoanelor angajate cu carte de munca nu ajunge la 300, din care aproape 100 sunt in institutiile de stat”, spune primarul din Sascut. aAu fost ani teribili. Au disparut fabricile de branzeturi si de prelucare a carnii, IAS-ul a ramas de izbeliste, CAP-ul s-a desfiintat, iar lovitura de gratie a fost inchiderea si falimentarea Fabricii de Zahar”. Aceasta din urma nu a fost salvata nici de interventia lui Ion Iliescu, care a trecut prin Sascut intr-o campanie electorala. Ion Rauta zice ca s-a straduit sa asfalteze cea mai mare parte a strazilor din comuna si are de gand sa continue, insa nu mai are bani. A investit si in doua dispensare moderne, insa taranii se plang ca nu beneficiaza de medicamente gratuite sI compensate. A pierdut finantarea pentru sase blocuri ANL, care urmau sa asigure o locuinta pentru circa 100 de oameni, dintr-o dispozitie a ministrului Lucrarilor Publice. Face caz acum ca este primar ales din partea PSD, partid aflat in Opozitie, si nu mai primeste fonduri cum primea odata. Sascutenii zic ca acum se vede puterea si maiestria unui primar, iar lamentarile nu tin de cald celor care l-au votat de patru ori. Si asta pentru ca Primaria are o datorie la energie electrica de peste 1,1 miliarde de lei. Toata aparatura si bunurile Primariei sunt sub sechestru, instituit de Rafinaria Darmanesti pentru neplata unei cantitati importante de CLU (combustibil lichid usor), necesare incalzirii scolii din satul Pancesti. O parte din consilierii comunali spun ca anual se strang peste 20 de miliarde de lei la bugetul comunei si ei nu prea stiu cum au fost cheltuiti.

Gradinita si Biblioteca din centru se darama

Gradinita din centrul comunei nu a mai vazut un var de multi ani. Ploua in pod. Copiii nu beneficiaza de un grup sanitar si nici de apa curenta. Locasul nu are autorizatie sanitara de functionare si nici nu sunt sperante sa o primeasca in urmatorii 10 ani. Curtea gradinitei nu este imprejmuita, au disparut portile de la intrare, lumea circula ca pe strada, gropi si noroi. Nu exista mobilier pentru joaca, ci doar pericole la tot pasul. aAvem in plan sa construim alta gradinita, ne spune viceprimarul. Nu avem bani, poate ne raman de la SAPARD”. In schimb, primarul a construit o gradinita cu program prelungit in sediul propriei firme, unde director este sora dumnealui. Acolo sunt conditii mult mai bune de instructie, hrana si odihna. Pentru copiii cui? Langa Gradinita din centru se darama Biblioteca Comunala. Veche de peste 80 de ani, cu tavanul cazut. O incapere periculoasa. Poate si de aceea cele doua bibliotecare inchid sala pe la pranz.

Bani cu taraita pentru igenizarea scolilor

Grupul Scolar cu profil Agricol din Sascut a cerut Primariei aproape 200 de milioane de lei pentru reparatii si igienizari. A primit doar 20 de milioane. Pentru finalizarea curateniei in internat s-a apelat la apusculita” copiilor. La scoala Generala fatada arata ca dupa razboi. In interior a facut directorul ce a putut cu foarte putini bani, iar ca o copletare au venit parintii cu munca, materiale si bani. Si la Contesti, pentru ca Primaria a dat doar aceva vopsea si detergenti” pentru igienizarea scolii, tot copiii au fost rugati sa stanga banii necesari finalizarii lucrarii. Cate 1,5 milioane de lei pe clasa, ne-a spus Maricica Pletan, femeia care se ocupa de curatenie. Alaturi, in aceeasi curte, este cladirea scolii vechi, loc devenit acum de joaca pentru copii, printre geamuri sparte, pereti daramati si mizerie. In Sascut-Sat, scoala functioneaza intr-o cladire veche, coscovita si macinata de mucegai, construita prin anii “70, in care nu s-a facut o reparatie capitala niciodata. Apa curenta nu este, ci doar o ciusmea in curte.

La prasit cu elevii pentru a stange bani la fondul clasei

La satul Beresti, scoala cu clasele I-VIII a putut fi igienizata tot cu ajutorul contributiei elevilor. Ba mai mult, Valerica Hodoba, profesoara de biologie, ne-a marturisit ca a luat initiativa de a iesi la prasit porumbul de pe lotul scolii cu elevii pentru a face rost de bani. aApoi am vandut grauntele si din banii stansi am cumparat perdele in clase si pe holuri, explica profesoara. Acum pamantul sta in paragina, l-a umplut buruienile, ca nu a mai vrut nimeni sa cultivam ceva pe el”. Cea mai dramatica situatie este la Pancesti, unde centrala functioneaza cu CLU. Circa 40-45 de tone pe an, adica in jur de 70 de milioane de lei cheltuiala lunara. Primarul Rauta nu a achitat nici consumul din anii trecuti si furnizorul a pus sechestru pe dotarile Primariei. Ce se va intampla in aceasta iarna? Dl Rauta zice ca este treaba lui si se va descurca. Sa speram ca nu ca anul trecut.

Vaile si rapele sunt inghitite de gunoaie

Pentru ca nu a fost amenajat un loc special in care sa fie depozitat gunoiul menajer, oamenii satului au transformat in adevarate gropi de gunoi fiecare rapa sau vale care le-a fost la indemana. Nici marginile drumurilor sau ale ulitilor umbrite de salcii pletoase sau buruieni nu au fost uitate. Privelistea dezolanta nu deranjeaza pe nimeni. Sticle goale, bidoane, hartii, papuci, resturi menajere, crengi, uscaturi, frunze, cadite de plastic, coceni uscati, fan mucegait, toate sunt aruncate pe mal sau in vale. In Sascut-Sat, rapa paraului e sufocata de gunoaie, drumul dintre Balcuta sI Valea Nacului, la fel, in Pancesti, Beresti, Contesti, Schineni, peste tot numai gunoaie. Chiar Lucica Botezatu, localnica, recunoaste ca aarunca gunoiul la parau, pe marginea malului, iar cand se strange mai mult iI da lumea foc, ca miroase”. S-a vrut infiintarea la marginea comunei a unei gropi ecologice, care sa rupa gura targului, dar s-a pierdut si acest proiect, se scuza primarul Rauta.

Tineretul a fost
furat de mirajul strainatatii

De cum intri in satul Valea Nacului, imaginea trista a caselor, a oamenilor, a tot ce te inconjoara iti da senzatia ca te afli intr-un loc uitat de lume. Casele inghesuite una intr-alta, cu pereti coscoviti, portile sprijinite in pari, curtile si hambarele ruginite goale, batranii bolnavi, pararsiti de copii, completeaza tabloul unei vieti fara vlaga. aE pustiu, totul pare mort aici, spune badea Vasile Tanase. Tinerii nu mai sunt pe aici, au fugit in strainataturi, la mai bine. Am ramas doar noi, batranii satului. Ce sa fie vesel aici? Parca nici cocosul nu mai canta cum canta odata”.
In toate satele, lipsa tineretului iti atrage imediat atentia. aAu plecat cu totii ca aici nu au ce manca, spune Lenuta Ciuperca. Eu am un baiat acasa, de 30 de ani care traieste din pensia mea ca nu are unde sa se duca. Si cumatra la fel a patit. Care a putut, a luat-o spre Italia, Spania sau Franta. Macar de s-ar intoarce sa faca ceva apoi aici, dar cine stie?”. In Sascut nu le-a mai ramas nimic. Doar firma mare a domnului primar si eventual fabrica de cuie, unica in judet, care produce acum marfa doar la comanda, cam 100-120 de tone de cuie pe luna. Un semn bun vine si de la fostul Vinalcool, cumparat de doi intreprinzatori locali. Profilata la inceput pe imbutelierea apei plate, acum proceseaza struguri si imbuteliaza vinul.
O oaza de liniste – troita de la rascrucea de drumuri

Intr-un contrast izbitor cu tot ce inconjoara, in drumul tau prin comuna Sascut iti poti abate privirea pe una din troitele ridicate la rascruce de drumuri sau pe buza unei ulite. Casute mici, din lemn, cu geamuri din sticla mata sau transparenta, inconjurate de flori multicolore, cu icoane sfintite si altare de rugaciune. Cred ca sunt zeci, e greu sa stai sa le numeri. Unele mai reusite din punct de vedere artistic, altele mai putin…Imaginea lor iti da speranta ca poate, totusi, nu e pierdut totul. Si ca in sufletele chinuite ale sascutenilor a mai ramas macar credinta, ca o oaza de liniste in viata lor amara…Scris de Roxana NEAGU, Gheorghe BALTATESCU



PUBLICITATE