Personal am aflat de existenţa dicţionarului în toamna anului 2015 când, predând pentru prima oară limba română la anul pregătitor, m-am interesat de existenţa vreunui auxiliar didactic de acest tip realizat pe plan local. Următorul pas a fost să-l determin pe autor, Daniel Nicolescu, să-l reia şi să-l propună Editurii „Alma Mater” a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău.
A existat şi o condiţie îndeplinită, sper, onorabil revizia lexicografică a lucrării şi iată că după aproape patru decenii se reeditează „Micul dicţionar”, util studenţilor din anul pregătitor veniţi în Bacău din ţările arabe, dar şi din Franţa ori Italia, pentru a studia apoi kinetoterapia, medicina ş.a.
Am operat aşadar o adaptare lingvistică la normele actuale, conform Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române – DOOM, Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, apărut sub egida Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” (Editura „Univers enciclopedic”, 2005), dar şi Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie – IOOP, Ediţia a V-a Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (Bucureşti, Editura „Univers enciclopedic”, 1995). Cele mai multe noutăţi sunt în contrast cu DOOM1 (1982). Întrucât concluziile analizei comparative sunt multiple, considerăm necesar a le face publice pentru a preveni informaţia greşită în cazul consultării manualelor de acest fel tipărite în anii anteriori apariţiei lucrărilor normative citate.
I. F o n e t i c ă
I.1. A c c e n t
Deşi autorul Dicţionarului nu şi-a propus marcarea accentului în cuvintele-titlu, este utilă informaţia că unele cuvinte prezintă variante de accentuare, ambele corecte: „apendice/apendice (prelungire a intestinului)”, dar „apendice (adaos)”. Uneori, pentru cuvintele în limba franceză, accentul pare necesar: dysentérie (corect: dysenterie).
I.2. F a l ş i d i f t o n g i
Unele derivate cu sufixul –al(ă) par a conţine diftongi, ca în albăstreală, de pildă. Corect se vor lectura cu hiatul e-a: pi-ne-a-lă (nu *pi-nea-lă), pe-ri-to-ne-a-lă (nu *pe-ri-to-nea-lă) etc.
I.3. O r t o g r a f i e
a) Pentru echivalentul în franceză al unui cuvânt precum coastă, este util circumflexul (côte), care marchează dispariţia consoanei s din latinescul costa (idem, fenêtre, pentru fereastră, din lat. fenestra, cu rotacizare).
b) Condiţiile tipografice modeste ale Reprografiei Institutului băcăuan în acei ani au creat confuzii de litere, din cauza cernelurilor şi matriţelor utilizate în procesul tehnologic general. Abrevierile v.I şi v.t. apar în paralel cu v.i (l, t şi i, litere „înecate”; de aici confuzia). Dacă se ia în calcul şi alăturarea imediată a sufixului, neutralizarea este imposibilă: „a asimila, v.I (-ez)” (verb de conjugarea I, cu forma asimilez). De fapt lucrarea semnalează numai categoria tranzitivităţii: v.t. a verb tranzitiv, respectiv v.i. a verb intranzitiv.
c) Unele adaptări ortografice privesc folosirea majusculei, conform DOOM2: Evul Mediu, Antichitate, Pământ (planeta), (nu evul mediu, antichitate, ca în DOOM1; precizarea pământ sau Pământ lipseşte din DOOM1).
Alteori se produc modificări literale, ca urmare a presiunii uzului: fetus (în loc de foetus) sau a întoarcerii spre etimon: röntgen (DOOM1 admitea şi roentgen), darwinism (nu darvinism).
Ioan Dănilă
Limbajul medicinei, aproape universal (II)
