Răzvan Bibire

Într-o țară normală, semnatarii protocoalelor secrete dintre servicii și Justiție erau imediat eliberați din funcții și, eventual, arestați, pe durata cercetării, înainte să fie condamnați pentru conspirație.

Într-o țară normală, politicienii care ar fi îndemnat lumea să nu respecte o decizie a unei instanțe de judecată nu mai erau aleși în veci și erau nevoiți să demisioneze. Într-o țară normală, procurorii care ar fi spus că nu acceptă un șef numit cu respectarea prevederilor legale, erau eliberați din funcție.

Suntem țara în care fiecare poate să facă orice-i trece prin cap știind că riscurile de a fi pedepsit sunt minime.

Pentru că societatea s-a schimbat într-un mod extrem de pervers. Dacă în anii ’90, societatea accepta un slogan de genul „Siguranța cetățeanului, mai presus de siguranța Statului”, astăzi, o mare parte a societății consideră că, din contră, cetățeanul trebuie să se supună voinței – de multe ori arbitrare – a structurilor statului.

Este ceva extrem de ciudat: nici pe vremea lui Ceaușescu cetățenii nu acceptau senini că destinul lor este controlat de forțe invizibile și nici nu aplaudau când se mai adopta câte o lege care le limita drepturile.

Astăzi, însă, există o întreagă generație care consideră că e cât se poate de normal să fie urmărită până și-n budă, că e foarte firesc să-i fie restrânse drepturile sau ca autoritățile să încalce legile dacă acest lucru se face într-un scop nobil. De fapt aici este cheia problemei. Acceptăm sau nu acceptăm ca legile să fie încălcate chiar de către cei care trebuie să vegheze la respectarea lor?

Desigur, scopul nobil al anticorupției poate să pară un motiv suficient pentru a permite ca o autoritate să ocolească legea pentru a-și atinge scopul. Dar cine ne garantează că mâine motivul nu va fi altul? Exemplul cel mai bun este acel paragraf din Codul Penal din 1938 folosit de autoritățile române ca să condamne comuniștii și simpatizanții lor pentru „uneltire contra orânduirii sociale”.

10 ani mai târziu, același paragraf era folosit de comuniști pentru a-și condamna la închisoare dușmanii politici.