În era tehnologiei, a internetului, a exploziei reţelelor de socializare, sociologii, cercetătorii din domeniul educaţiei atrag atenţia asupra unei situaţii dramatice: a scăzut interesul pentru lectură, un procent îngrijorător din populaţia adultă nu a mai citit o carte de mulţi ani, preferând televizorul, internetul, telefonul mobil, iar copiii şi tinerii, în cel mai fericit caz, folosesc cartea electronică. E bine, e rău?

La aceste întrebări, şi la altele, la fel de tulburătoare, a încercat un răspuns profesorul şi scriitorul Constantin Călin, în conferinţa „Lectura – o provocare permanentă”, ţinută la Biblioteca „Costache Strudza”, aducând ca argumente exemplul marilor gânditori ai lumii, cât şi propria experinţă.

Nu ştiu ce soartă va avea conţinutul scris al conferinţei, însă ar putea fi publicată în ziare şi reviste de mare tiraj, răspândită prin şcoli, universităţi, predată la cursuri. Ce este lectura? Un răspuns ar fi că este osteneală şi nu delectare, însă nu până la osândire.

Fără lectură nimic nu merge, nu se poate fără lectură, a mai precizat conferenţiarul. În acelaşi timp este dramatic şi frustrant când ai o privire analitică şi realizezi că, într-o viaţă de om (60 de ani) nu reuşeşti să citeşti decât între 3000 (dacă citeşti o carte pe săptămână) şi 10.000 de cărţi, în condiţiile în care citeşti 3-4 volume în aceeaşi perioadă de timp, ceea ce, trebuie să recunoaştem, este foarte, foarte puţin, în comparaţie cu „zestrea” mondială de carte timpărită.

Important este ce citim, cât citim, de ce citim, profesorul Călin încheind, totuşi, optimist: nu a citi mult este important, ci a citi bine! Şi un paradox: mii de cărţi ne învaţă ce şi cum să mâncăm, dar nicio carte cum să citim.