Dacă este adevărat că suntem ceea ce mâncăm, atunci, păstrând raționamentul, înseamnă că suntem și ceea ce citim. Iar dacă citim puțin spre deloc, înseamnă că nu prea rămâne mare lucru din noi. Orice și oricât am mânca. Pe 23 aprilie s-a sărbătorit Ziua Mondială a Cărții. Ediția din acest an, cea cu numărul 15, ne-a găsit sub semnul COVID-19. Departe de librării și biblioteci publice. Dar, paradoxal sau nu, mult mai aproape de cărți. E oarecum ciudat să constați că a trebuit să vină un flagel precum noul coronavirus pentru ca o bună parte dintre noi să (re)descopere plăcerea unei cărți. „Pourvu que ca dure…”. Cu privire la evenimentul din 23 aprilie, dată la care a plecat dintre noi Shakespeare, președintele Senatului Italian, Maria Elisabetta Alberti Caselatti a definit cărțile drept „cartea noastră de identitate” și, totodată, „un instrument de promovare și răspândire a valorilor unei culturi universale. Acea cultură care este oferită oricărui cititor ca oportunitate de creștere și de formare”. Cu întârziere de câteva zile, cinstesc Ziua Mondială a Cărții, care, la drept vorbind, cade în fiecare zi lăsată de la bunul Dumnezeu, oferindu-vă un fragment din Ilf și Petrov.
Râzând și plângând, plângând și râzând, să ne alăturăm echipajului Antilopei Gnu, în căutarea „Vițelului de Aur”: „Noaptea, echipajul Antilopei și-o petrecu într-un sat. La plecare, luară cu ei o cană mare cu lapte și amintirea dulce a mirosului de apă de colonie a fânului pe care dormiseră. -Lapte și fân, spuse Ostap, când în zori Antilopa părăsea satul. Ce poate fi mai bun? Totdeauna îți zici «Las că mai apuc eu asta. O să mă mai întâlnesc eu de multe ori în viață cu lapte și fân». Dar în realitate nu mai dai de ele niciodată. Să știți, bieții mei prieteni, că asta a fost cea mai frumoasă noapte din viața noastră. Și voi nici măcar n-ați băgat de seamă”. Nu știu cât de apropiați vor fi oamenii de cărți și după încetarea pandemiei. De altfel, nu știu nici cât de apropiați vor fi oamenii între ei. Acum, mi-e greu, mi-e foarte greu să spun cum va arăta lumea post-COVID-19 în general. Știu în schimb precis cum a fost viața noastră de dinainte de noul coronavirus. A fost lapte și fân. Iar noi nici măcar nu am băgat de seamă.
