STANGA - Medalia Centenarul trecerii în eternitate a lui Ion Ionescu de la Brad, batuta de Societatea Numismatica Româna, Sectia Bacau, în care apare, pe avers, chipul, iar pe revers mormântul lui Ion Ionescu de la Brad. DREAPTA - Medalia 75 de ani de învatamânt superior agronomic la Iasi, în care pe avers este figura lui Ion Ionescu de la Brad si ani nasterii si decesului si pe revers sunt simbolurile Institutului Agronomic „Ion Ionescu de la Brad” Iasi – agronomie, horticultura, zootehnie si medicina veterinara – si anii 1912-1987

La 17 decembrie 1891, intemeietorul stiintei agricole românesti, Ion Ionescu de la Brad, personalitate cu multilpe valente, cu implicatii majore în viata economica, politica, sociala si culturala a tarii de la mijlocul si, mai ales, a doua jumatate a veacului al XIX-lea, închidea pentru totdeauna ochii si avea sa fie înmormântat în cimitirul de la Brad, actualmente sat în comuna Negri, alaturi de înaintasii sai si în imediata apropiere a mosiei de care îi era legat sufletul.

Pentru comemorarea celui care a fost Ion Ionescu de la Brad, saptamâna viitoare Societatea de Istorie si Retrologie Agrara (SIRAR) – Filiala Bacau si Primaria comunei Negri vor organiza o ceremonie la mormântul acestuia de la Brad.

„Studierea problemelor proprii ale agriculturii noastre, verificarea masurilor gasite bune în alte tarisi raspândirea cunostintelor unei agriculturi mai bune sunt deci lucrurile cele mai trebuitoare tarii noastre.”
Ion Ionescu de la Brad

Ion Ionescu de la Brad s-a nascut în ziua de 24 iunie 1818, la Roman, buna parte din copilarie petrecând-o la mosia schitului de la Brad, pe care o administra tatal sau (plin de datorii facute pentru dotarea mosiei si a schitului, acesta moare în anul 1837, iar mama sa a reusit, vânzând tot ce se putea, sa le achite, ramânând „saraca, dar curata”, fiind nevoita sa lucreze cu furca pentru a-si putea întretine copiii.). Dupa terminarea cursurilor primare, la Roman, a urmat scoala secundara „Trei Sfetitele” din Iasi, unde s-a dovedit a fi un elev exceptional, fiind remarcat de Gheorghe Asachi, care, împreuna cu sotia, s-a ocupat de slefuirea pregatirii sale, iar apoi a urmat cursurile Academiei Mihailene.

Datorita rezultatelor exceptionale la învatatura, i s-a acoedat bursa, precum si încrederea si onoarea de a preda câteva cursuri, înlocuind pe unii profesori pentru „învataturile” de treapta a doua. În anul 1838 a plecat în Franta, unde a urmat cursuri la mai multe scoli si a facut practica în mai multe zone în diferite ramuri ale agriculturii, iar iarna frecventa cursuri de fizica, chimie si istorie la Sorbona, de botanica la Jardin des plantes si de economie la Conservatoire des Artes et Métieres. Practica în productie, excursiile de studii întreprinse în diferite regiuni din Franta, Belgia si Elvetia, participarea la cursuri variate sustinute de mari personalitati ale stiintei franceze i-au dat posibilitatea sa-si formeze o cultura vasta, ceea ce a constituit un fundament solid al activitatii lui ulterioare.

În anul 1841, s-a întors în tara si a fost trimis de domnitorul Mihai Sturdza sa lucreze la Vacaria Domneasca de la Cioara, tinutul Iasi, despre care, cu subtila ironie, spunea: „Voda, care cheltuise cu mine, m-a trimis la tara si m-a facut vacariu. Vacariu, ce-i dreptu mai mare peste ceilalti vacari, da’ tot vacariu”. Din anul urmator a început sa predea cursuri de stiinta agricola la Academia Mihaileana, fapt ce marcheaza începuturile învatamântului superior agronomic românesc.

Evenimentele anului 1848 din Moldova si Muntenia l-au avut ca protagonist si pe Ion Ionescu de la Brad, care, dupa acestea, s-a refugiat în Transilvania, de unde a fost extradat de autoritatile austriece si predat turcilor, care l-au arestat si trimis la Constantinopol, apoi la Brusa. Exilul în Turcia, impus de înabusirea revolutiei, s-a prelungit opt ani si patru luni, timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocuparilor stiintifice, îndeplinind si unele functii ca: expert si consilier imperial, director al scolii de Agricultura de la San-Stefano, administator al domeniilor din Tesalia ale marelui vizir, unde a înfiintat o scoala profesionala de agricultura si trei ferme model mici pentru taranii greci etc. Dupa întoarcerea din exil (1857), Ion Ionescu de la Brad a fost primul director al statisticii din Moldova (1859), apoi profesor de contabilitate, economie politica si financiara la Iasi.

Pentru sustinerea drepturilor taranimii, el a înfiitat patru gazete, cea mai cunoscuta fiind Teranul Român (1861-1863). Bun cunoscator al problemelor rurale, Ion Ionescu de la Brad a fost consultat de Alexandru Ioan Cuza la alcatuirea Legii pentru Reforma Agrara. El a fost numit inspector general al agriculturii pentru toata tara (1864-1869), functie în care a desfasurat o activitate neîntrerupta de agronom si economist, bogata în masuri întelepte si în initiative fructuoase, iar în aceasta calitate a îndrumat aplicarea reformei agrare din 1864. Fata de aceasta reforma a avut si atitudini critice, dar nu din punct de vedere al necesitatii ei – pe care o sustinea –, ci sub aspectul neajunsurilor din aplicarea ei pe teren.

O initiativa cu adânci rezonante în agricultura tarii si care-i releva opera de pionierat a fost a fost înfiintarea de pepiniere agricole (la Giurgiu, Braila, Ismail si Iasi) si de crescatorii de animale (la Copuzu si Odaia Baraganului) si prin aceasta actiune de întemeiere a celor dintâi institutii zootehnice ale tarii, pe lânga alte initiative în domeniul cresterii animalelor, ca primul zootehnist român.

Când în anul 1869 postul de inspector general al agriculturii, pe care îl ocupa, a fost suprimat, viata i-a oferit o frumoasa revansa: mosia schitului de la Brad nemaiposedând venituri, a fost scoasa la vânzare de catre Episcopia de Roman, iar Ionescu de la Brad, dorind, asa cum spunea el, „mai mult sa cumpere amintirile copilariei decât pamânturile mosiei”, a cumparat-o, ajungând asfel în posesia ei, împreuna cu fratele sau, Nicolae. Aici a reusit sa practice o agricultura exemplara, desi suprafata mosiei era de doar 140 de hectare. Tot aici a întemeiat o scoala practica de agricultura.

Ilustrul agronom, academicianul Gheorghe Ionescu-Sisesti, în ziua de 1 februarie 1942, într-o conferinta prilejuita de comemorarea a 50 de ani de la moartea marelui sau înaintas, concluziona: „Ion Ionescu de la Brad a avut o activitate uimitoare si multilaterala, care a înaintat pe drumuri bine croite si s-a desfasurat limpede si statornic, potrivit ideilor calauzitoare ce si-a fixat înca din tinerete. Barbati ca Ion Ionescu de la Brad sunt expresiunea si exponentii epocii lor. Ei prind si amplifica fortele si nazuintele contemporanilor.

Ei rânduiesc, clarifica si transforma în realizari ceea ce este la altii aspiratia timida si nedefinita. Ei duc faclele de lumina în întuneric si lumineaza drumurile viitorului. Precum pamântul aspira ploile si le reda în seva plantelor si în apa limpede a izvoarelor, tot asa a aspirat Ion Ionescu de la Brad tot ce era principiu fecund si generos în epoca sa, redând apoi contemporanilor seva faptelor si izvoarelor cristaline ale gândirii sale”.

Prof. Vilica Munteanu, presedintele SIRAR Bacau

Alte articole